Istoria Religiilor - Partea IV de Ion Pachia Tatomirescu publicat la 01.05.2009
Statul Dacia in timpul dinastiei Zalmoxianiste
     1600 î. H. – 82 î. H. (6575 – 8093 E. V.): - 1600 î. H. / 6575
Cavalerii Zalmoxianismului (Daci /Thraci, “Cabiri”, “Dunareni” / “Danubieni” etc.) îsi fac aparitia si din necesitatea “protectiei” negustorilor autohtoni pe drumurile bronzului si aurului, ale comertului cu arme, cu obiecte sacre, cu grâne, vite etc., atât pe uscat cât si pe fluvii / mari, drumuri ce duceau din Dacia spre celelalte vetre de civilizatie din Eurasia, Africa si, pare-se, chiar din America; si confreriile razboinic-religioase au raspuns solicitarilor – mai ales dupa invaziile luvito-nesito-hittite si aheene – printr-un “ordin” cavaleresc / eroic-religios, promovând înaltul spirit justitiar, potrivit cutumelor Daciei, potrivit celebrelor legi pelasgice / pelagine (bellagine / valahice), mai ales în acele vremuri de cumplita tâlharie / piraterie.
Dacia facuse fata noilor si considerabilelor valuri de migratori euroasiatici de la sfârsitul mileniului al II-lea î.H., ori din orizontul anului 1600 î. H. (9775 E. V.), fiindca în centrele metalurgice ale principalelor “tari de râuri / munti”, subordonate Cogaionului / Sarmizegetusei, fusese descoperit fierul, aparusera armele de fier cu care erau înzestrati Cavalerii Zalmoxianismului, arme superioare celor de bronz, din “dotarea” inamicilor; echidistant, pe reteaua de drumuri, erau halte (“oracole” / “temple”) zalmoxiene.

     - 1630 î. H.– 1555 î. H. (6545 – 6620 E. V.), aprox.
Traieste Salmosua I (Salmas / Salmos, “Zalmas-Zalmoxis”, “Salmos I Nemuritorul”), autorul Reformei Zalmoxianismului, întemeietorul Dinastiei Zalmoxienilor (1600 î. H. / 6575 E. V. – 82 î. H. / 8093 E. V.); regele-zeumedic al Daciei / Daco-Thraciei, Salmosua I / Salmos I Nemuritorul – cu domnie aproximata între orizonturile culturale / civilizatorii dacice ale anilor 1600 î. H. / 6575 E.V. si 1555 î. H. / 6620 E. V. –lui i se datoreaza “corpul de învataturi”, dogma Zalmoxianismului, sau stiinta Dacilor de a se face nemuritori.
- 1554 î. H.– 1495 î. H. (6621 – 6680 E. V.), aprox.
Salmos al II-lea continua opera predecesorului sau rege-zeu- medic, extinde sistemul de dave-fortificatii jur împrejurul Cogaionului / Sarmizegetusei
. - 1494 î. H.– 1435 î. H. (6681 – 6740 E. V.), aprox.: Salmos al III-lea, regele-zeu-medic al Cogaionului / Sarmizegetusei. Este contemporan cu zeii-regi ai Egiptului, Tuthmosis al III-lea si Amenophis al II-lea, cu “împaratii” hittiti: Alluwamnas, Hantilis II, Zidantas II, Huzziyas II, Tudhaliyas II si Arnuwandas I.
- 1434 î. H.– 1375 î. H. (6741 – 6800 E. V.), aprox.
Salmos al IV-lea- intareste – prin Cavalerii Zalmoxianismului – legaturile comerciale cu Egiptul, sub Amenophis al III-lea, cu Imperiul Hittit Nou, aflat sub conducerea lui Tudhaliyas III si a lui Suppiluliuma I, cu China dinastiei Yin / Shang etc.; la Salmos al IV-lea au facut referinte si Iordanes (Getica), si Huszti András (Ó és újj Dacia), dupa documentatia carora ar fi domnit în Dacia «înaintea nasterii Domnului Cristos, în anul 1402» (apud. MIMS, 92).
- 1374 î. H.– 1315 î. H. (6801 – 6860 E. V.), aprox.: Salmos al V-lea.
Este regele-zeu-medic al Daciei («Zalmas-tesub»), pomenit în «Analele lui Suppiluliuma»; în orizontul anului 1375 î. H. (6800 E. V.), a facut minuni de vitejie în cetatea Amqa, în fruntea unor cete de razboinici din Ordinul Zalmoxienilor-lupachi, înfricosând Egiptul (cf. GHT, 235 sq.).
- 1314 î. H.– 1255 î. H. (6861 – 6920 E. V.), aprox.: Salmos al VI-lea (v. TDIP, III, 4 sqq.).

     - 1254 î. H.– 1195 î. H. (6921 – 6980 E. V.), aprox.: Salmos al VII-lea.
- 1194 î. H.– 1135 î. H. (6981 – 7040 E. V.), aprox.: Salmos al VIII-lea, “homericul”, elogiat în cântul al XIII-lea din Iliada (1 – 7).
- 1134 î. H.– 1075 î. H. (7041 – 7100 E. V.), aprox.: Salmos al IX-lea.
- 1074 î. H.– 1015 î. H. (7101 – 7160 E. V.), aprox.: Salmos al X-lea.
- 1014 î. H.– 955 î. H. (7161 – 7220 E. V.), aprox.: Salmos al XI-lea.
- 954 î. H.– 895 î. H. (7221 – 7280 E. V.), aprox.: Salmos al XII-lea.
- 894 î. H.– 835 î. H. (7281 – 7340 E. V.), aprox.: Salmos al XIII-lea.
- 834 î. H.– 775 î. H. (7341 – 7400 E. V.), aprox.: Salmos al XIV-lea.
- 774 î. H.– 715 î. H. (7401 – 7460 E. V.), aprox.: Salmos al XV-lea.
- 714 î. H.– 655 î. H. (7461 – 7520 E. V.), aprox.: Salmosal XVI-lea.
- 654 î. H.– 595 î. H. (7521 – 7580 E. V.), aprox.: Salmos al XVII-lea.
- 594 î. H.– 535 î. H. (7581 – 7640 E. V.), aprox.: Salmos al XVIII-lea, vestit si ca profesor – în Sarmizegetusa – al pelasgo-rasenului (etruscului) Pythagora (cf. CEnig, 259 sqq.).
560 – 546 î. H. (7615 – 7929 E. V.): Cogaionul / Sarmizegetusa sprijina formarea “statului-tampon Cretzuan / Cresuan” («statul lui Cresus»), din provinciile anatoliene ale Pelasgo-Daco-Thraciei: Bithinia, Frigia, Capadochia etc., între Daco-Thracia si Imperiul Persan.

     - 534 î. H.– 475 î. H. (7641 – 7700 E. V.), aprox.
Salmos al XIX-lea, cel ce ordona si “vestita” înfruntare dintre armata Daciei si armata invadatoare condusa de împaratul persan, Darius, în Dynogaetia / Dobrogea anului 513 î. H.; în vremea acestui rege-zeu-medic din Sarmizegetusa, Dacia a fost un stat invincibil, "regii de arme" din "tarile de râuri / munti" actionând sub puterea înteleapta a Zalmoxianismului, iesind biruitori si în fata celui mai de temut imperiu din secolul al VI-lea î. H., Imperiul Persan.
a) Este vorba, mai întâi, de o prima victorie mare a razboinicilor pelasgo-daco-thraci din "tara de râuri / munti" a Masagetiei (desigur, si cu "ajutoare" din Tirasgetia, din Gaetia / Getia etc.), din anul 529 î. H., condusi de regina "de arme" Tomyria, la nord de Araxes / Erask, în fata împaratului persan, Cyrus al II-lea (547 – 529 î. H.), apoi de victoria anti-Darius.
b) 513 – 512 î. H. (7662 – 7663 E. V.): expeditia lui Darius în vestul si în nordul Marii Getice / Negre, “soldata cu un esec total”; a doua victorie a Cogaionului / Sarmizegetusei în fata Imperiului Persan.
c) 512 î. H. / 7663 E. V.: stârpirea cuiburilor grecesti / helladice din vestitul oras-cetate, Histria, al Daciei, de la Marea Getica / Neagra, pentru “tradare” si colaborare cu Darius si cu armatele imperial-persane; «zona sacra», greceasca / helladica a Histriei a fost incendiata; «tot atunci si din aceleasi motive au fost arse si casele (grecesti) din Histria» (MKP, 29).
d) 492 î. H. / 7683 E. V.: Cogaionul / Sarmizegetusa aproba «comandantului de osti persan, Mardonius», sa traverseze teritoriul “tarii de râuri / munti” al Thraciei, provincie a Daciei Zalmoxiene, «împotriva Greciei» (OTr, 236).
e) 490 î. H. – 450 î. H. (7685 – 7725 E. V.): Cogaionul / Sarmizegetusa aproba reunirea “tarilor de râuri / munti”, adica a provinciilor Daciei Zalmoxiene din Peninsula Balcanica, într-un stat, cunoscut în istorii drept Statul Odris, sub conducerea regelui de arme, Tarie / Arie (în documente, “grecizat”: «Teres»), spre a se opune expansiunii Imperiului Persan si Helladei / Greciei (cf. OTr, 236).
f) 480 î. H. / 7695 E. V.: Cogaionul / Sarmizegetusa aproba ca, în sudul provinciei sale, Thracia, regele persan Xerxes sa-si faca “baza militara” de atac împotriva Greciei / Helladei, dusman al Daciei, al Zalmoxianismului. - 474 î. H. – 415 î. H. (7701 – 7760 E. V.), aprox.: în Cogaion / Sarmizegetusa, împarateste regele-zeu-medic, Salmos al XX-lea, cel confundat de istoricul carian, Herodot (484 – 425 î. H.), cu zeul suprem, cu Dumnezeul Cogaionului / Sarmizegetusei, cu “antizeul”, sau “balaurul / demonul norilor, al furtunilor cu grindina”, Gebeleizis / Nebeleizis (asimilat de Crestinism drept Sfântul Ilie) s. a.; din vremea împaratirii regelui-zeu-medic de Cogaion / Sarmizegetusa, Salmos al XX-lea, este pomenit si “regele de arme”, Cârna-bon (“cârnul”), probabil, din provincia Dynogaetia / Dobrogea a Daciei Zalmoxianismului, despre care Sofocle (497 – 404 î. H.), în tragedia Triptolemas, ne spune ca «domneste peste Geti» (StrPR, 272).
a) 459 î. H. – 454 î. H. (7716 – 7721 E. V.): Cogaionul / Sarmizegetusa aproba reunirea “tarilor de râuri / munti”, adica a provinciilor Daciei Zalmoxiene din sud-vestul Peninsulei Balcanice si din nordul Aticii / Helladei, într-un stat-“scut-antigrecesc”, cunoscut în istorii drept Statul Macedonia, sub conducerea regelui de arme, Alexandru («Alexandros»), spre a se opune expansiunii Imperiului Persan si Helladei / Greciei.
b) 440 / 430 î. H. (7735 / 7745 E. V.): Cogaionul / Sarmizegetusa fortifica “regatul de arme” al Odrisiei ca «scut sudic al Daciei» (dupa pierderea Capadochiei,Pontului, Bithiniei, Frigiei etc. din Anatolia), sub conducerea regelui de arme, Sitache (“cel ce trece ca prin sita dusmanii Daciei”; în cronici, numele-i grecizat: «Sitalkes»).
c) 431 î. H. / 7744 E. V.: la începutul razboiului peloponeziac, se încheie un tratat între Atena si regele Odrisiei, Sitache, bineînteles, tot cu aprobarea regelui-zeumedic din Cogaion / Sarmizegetusa.
d) 429 î. H. / 7746 E. V.: expeditie a regelui de arme al Odrisiei, Sitache, ordonata de Cogaion / Sarmizegetusa, împotriva Macedoniei, care – sub influenta Helladei / Greciei – se opunea hotarârilor regelui-zeu-medic din capitala Daciei, având tendinte “excentrice”; expeditia «se încheie cu un com-promis» (OTr, 236) între cei doi “regi de arme” (al Odrisiei si al Macedoniei).
e) 424 – 410 î. H., aprox: Cogaionul / Sarmizegetusa aproba ca Seuta (în cronici, grecizat: «Seuthes») sa fie “regele de arme” al Odrisiei.
f) 419 – 399 î. H. (7756 – 7776 E. V.): Cogaionul / Sarmizegetusa aproba ca Arcalau (în documentele grecesti «Archelaos») sa fie “rege de arme” al Macedoniei.

     - 414 î. H. – 355 î. H. (7761 – 7820 E. V.), aprox.: în Cogaion / Sarmize-getusa, împarateste regele-zeu-medic, Salmos (Sarmis) al XXI-lea, cel pe care Platon (427 – 347 î. H.), în Charmides, îl elogiaza pentru fundamentala învatatura a Zalmoxianismului, sau învatatura despre sacrul raport dintre par-te si întreg; fata de Sud, duce politica predecesorului, ridica noi dave în jurul Sarmizegetusei (cf. MIMS, 31), bate moneda de aur (potrivit descoperirii de la Turidava / Turda, din provincia Ardeal-România; «pe fata cu bustul sau sta inscriptia Sarmis...» (MIMS, 32).
a) 400 î. H. / 7775 E. V.: Xenofon si mercenarii sai intra pentru scurt timp în slujba regelui de arme al Odrisiei, Seuta al II-lea (în cronici, grecizat: «Seuthes al II-lea»).
b) 385 î. H. / 7790 E. V.: în orizontul acestui an, Salmos (Salymys / Sarmis) al XXI-lea, regele-zeu-medic dinCogaion / Sarmizegetusa, intervine si Hebrysalmos (adica: “omul Soarelui-Mos / Tatalui-Cer de la fluviul Hebru / Marita” – în cronicile grecesti: «Hebryzalmos» / «Hebryzelmos»), ce fusese instalat mai întâi la Pulpudava, devine “rege de arme” al Odrisiei; capitala acestei provincii (“tari de râuri / munti”) a Daciei se afla chiar la gurile Hebrului / Maritei, în orasul-cetate Chipsara (“grecizat”: «Kypsela»), unde a si batut moneda cu numele sau (cf. OTr, 98).
c) 383 î. H. / 7792 E. V.: “rege de arme” al Odrisiei, cu încuviintarea Cogaionului / Sarmizegetusei, devine Coutu I (“cap / capetenie” în numele Sorei Soarelui”, zâna din sacra pereche secunda a Zalmoxianismului, Coutua / Cotya, «Cotys», Luna / Dochiana), descendent din Seuta al II-lea; în cronici, numele “regelui de arme” odris este grecizat: «Cotys I».

     d)365 î. H. – 359 î. H. (7810 – 7816 E. V.): «lupte victorioase» ale regelui de arme al Odrisiei, Coutu I, împotriva Atenei, «pentru Chersoneul Thrac».
e) 359 î. H. / 7816 E. V.: Coutu («Cotys») I, regele de arme al Odrisiei, este asasinat în primavara anului 359 ante- Hristos (7816 E. V.) de spionajul grecesc / atenian, mai precis, «de doi frati din orasul grecesc, Ainos»; «la Atena vestea a fost primita cu mare bucurie, iar cei doi ucigasi încarcati cu onoruri» (OTr, 99).
f) 359 – 336 î. H. (7816 – 7839 E. V.): în fruntea statului Macedoniei se afla “filogrecul” Filip al II-lea; tendintele sale “centrifuge” sunt mascate de “supunerea” Helladei / Greciei, “linistind” astfel Cogaionul / Sarmizegetusa.
f) 355 î. H. – 337 î. H. (7820 – 7838 E. V.): Rex Histrianorum / Istrianorum – sau “regele de arme” de peste Pelasgo-Daco-Thracii din provincia de la gurile Dunarii, Dynogaetia / Dobrogea (botezata mai târziu Scythia Minor), avându-si resedinta la Histria.
- 354 î. H. – 295 î. H. (7821 – 7880 E. V.), aprox.: în Cogaion / Sarmi-zegetusa, împarateste regele-zeu-medic, Salmos al XXII-lea.
a) 350 î. H. / 7825 E. V.: Papirusul de la Calatiani (grecizat: «Callatis»; azi, Mangalia-România) a fost descoperit în anul 1959, în «cel mai interesant mormânt» din zona antica a orasului dacoromânesc modern, Mangalia; «mormântul se afla sub o movila cu diametrul de 1,4 m si avea circumferinta delimitata cu placi de calcar; în mijloc se gasea un mic altar; cu ajutorul vaselor s-a stabilit ca lacasul este din a doua jumatate a secolului al IV-lea ante-Hristos; printre obiectele scoase la suprafata mentionam fragmentele unei cununi de bronz, reprezentând frunze de laur»; coroana de bronz cu frunze de laur era purtata, desigur, de un rege de arme dac de la Calatiani / Mangalia; dupa cum ne încredinteaza istoricul american, Paul MacKendrick, «mormântul prezinta o importanta deosebita, întrucât între picioarele scheletului era asezat un sul de papirus, primul descoperit în România; papirusul s-a descompus în fragmente în contact cu aerul si specialistii rusi la care s-a apelat n-au reusit sa-l restaureze; daca ar fi izbutit, omenirea s-ar fi îmbogatit cu cel mai vechi papirus (...) cunoscut pâna acum» (MKP, 39), papirusul continând, mai mult ca sigur, si unele elemente din misterele cavalerilor / razboinicilor zalmoxieni din zona, din care facuse parte si raposatul “încoronat cu frunze de laur”.
b) 336 – 323 î. H. (7839 – 7852 E. V.): în fruntea statului Macedoniei domneste fiul lui Filip al II-lea, Alexandru Macedon / Alexandru cel Mare.
c) 335 î. H. / 7840 E. V.: regele Macedoniei, Alexandru Macedon / Alexandru cel Mare, “filogrec” ca si tatal sau, “beat de putere”, trece «Dunarea împotriva Thracilor» (MKP, 31); dupa alti istorici, «Alexandru Macedon lupta împotriva Getilor si Triballilor» (OTr, 236); Cogaionul / Sarmizegetusa intervine prompt si îl determina /“convinge”, în primul rând, “cu armele”, sa-si îndrepte “programul / planul de cuceriri” catre dusmanii Daciei, amenintând dinspre Anatolia / Asia Mica; si astfel, Alexandru Macedon începe celebra campanie de “întemeiere” a efemerului Imperiu Macedonean: biruie în Anatolia armatele imperial-persane conduse de Granicos (334 î. H.) si Issos (333), alungând stapânirea Persilor dincolo de Capadochia (“capul Dachiei”), cucereste apoi Fenicia si Egiptul, reangajând bataliile pentru anihilarea Imperiului Persan, ceea ce si reuseste dupa batalia cu Darius al III-lea, de la Gaugamela (331 î. H.), înglobând în imperiul sau, între 330 si 327, marile provincii imperial persane / ahemenide: Babilonul, Susa, Ecbatana, Persepolis etc.; ultima campanie a lui Alexandru Macedon este angajata între anii 327 si 326 în nordul Indiei; dupa moartea-i, survenita la 33 de ani, în Babilon, Imperiul lui Alexandru Macedon se dezmembreaza, neavând un urmas demn, care sa stie sa-i pastreze celebrele cuceriri.
d) 323 î. H. – 281 î. H. (7852 – 7894 E. V.): Cogaionul / Sarmizegetusa admite domnia generalului macedonean, Lysimah, în Thracia, ca succesor al lui Alexandru cel Mare si ca “scut sudic” al Daciei (cf. OTr, 236). e) 313 î. H. / 7862 E. V.: «ciocniri aprige» între “regele de arme” Lysimah si “regele de arme” al Odrisiei, Seuta al IIIlea («Seuthes...» – cf. OTr, 236).
f) 313 î. H. / 7862 E. V.: Grecii-negustori din ponticul orasul-cetate, Histria, s-au «rasculat împotriva stapânirii lui Lisimah al Thraciei»; «si, când acesta a înabusit revolta, l-a considerat tiran» (MKP, 31).
g) 292 î. H. / 7883 E. V.: ambitiosul “rege de arme” macedonean, Lysimah, doreste sa-si exercite puterea si asupra tarii de râuri / munti de la nordul Dunarii, Gaetia / Getia, desigur, în numele “întaririi scutului sudic al Daciei”; dar este zdrobit de “regele de arme” al Gaetiei, Doru Mihaita (numele-i, în cronicile grecesti este “transcris”: «Dromichaites»; doar la cronicarul Paul Orosius îi este pomenit numele pelasgo-daco-thrac: «Lysimachus cum Dori regis Thracum...» – Fontes, II, 192); “regele de arme” ale Gaetiei, Doru Mihaita (“Dorus Mihaitus” / “Dromichaites”), îi da celebra lectie de Bucurestes.
h) 292 î. H. / 7883 E. V.: orasul Bucurestes / Bucuresti este atestat drept capitala a Gaetiei / Getiei, sub conducerea “regelui de arme” Doru Mihaita, toponimului pelasgo-dacothrac Bucurestes (< bucura + suf. -estes), talmacindu-i-se radicalul bucur- (< a bucura) în grecescul Helis (orasul “belsugului” / “bucuriei”, “stralucirii” / “Soarelui”), atât la Diodor din Sicilia cât si la alti istorici greci.
- 294 î. H. – 235 î. H. (7881 – 7940 E. V.), aprox.: în Cogaion / Sarmizegetusa, împarateste regele-zeu-medic, Salmos (Sarmis) al XXIII-lea, cunoscut în istorii si sub numele de Zalmodegicu, “insul-deget al lui Samos / Dumnezeu” (în documente, “grecizat” / “latinizat”: «Zalmodegikos» – cf. OTr, 163 / «Zalmodegicus»).
a) 270 î. H. – 260 î. H. (7905 – 7915 E. V.), aprox.: “rege de arme” al Dynogaetiei / Dobrogei este Muscon (în documentele grecesti: «Moskon»); bate moneda de argint cu imaginea Cavalerului Zalmoxian / Dunarean.
- 234 î. H. – 175 î. H. (7941 – 8000 E. V.), aprox.: în Cogaion / Sarmizegetusa, împarateste regele-zeu-medic, Salmos al XXIV-lea.
a) 230 î. H. / 7945 E. V.: moare “regele de arme” al provinciei Sighinia / Sigynia “ardieica” (botezata de Greci: «Ilyria»), Agron, puterea fiind preluata, pâna la majoratul fiului sau, Pinu, de catre sotia-i, Tauta / «Teuta» (“mama vitrega” a lui Pinu / «Pinnes»), care «a dezvaluit în ochii tuturor deosebita slabiciune a unei femei», intimidându-se în fata «decretului» Romei de a porni razboi împotriva-i si acceptând «toate conditiile ce îi erau impuse» (CDIR, I, 104 sqq.).
b) 221 – 179 î. H. (7954 – 7996 E. V.): în Macedonia domneste Filip al V-lea, sub care se produce “ruptura” cu Cogaionul / Sarmizegetusa si “grecizarea” structurilor puterii, devenind o “prada usoara” pentru Imperiul Roman.
c) 219 î. H. / 7956 E. V.: expeditie a consulului roman, L. Aemilius Paulus, în Sighinia (Ardiaeilor).
d) 212 î. H. – 175 î. H. (7963 – 8000 E. V.), aprox.: “rege de arme” în Gaetia (Getia, sau Muntenia) si în Dynogaetia (Dobrogea) a fost Ramaciu (în documentele grecesti, numele îi este deformat în «Remaxos»/ «Rhemaxos»).
e) 200 î. H. / 7975 E. V.: “regele de arme” Ramaciu anihileaza cetele de tâlhari din Balcani, conduse de Zoltes.
f) 190 î. H. / 7985 E. V.: este dat în folosinta apeductul de 40 de kilometri de la Histria, care a functionat pâna în orizontul anului 400 d. H. / 8575 E. V. (cf. MKP, 32).

     g) 190 î. H. / 7985 E. V.: Argedava (Popesti – «la douazeci si unu de kilometri sud-vest de Bucuresti») se releva drept «cea mai importanta si mai bogata asezare geto-dacica din Muntenia» (MKP, 44), adica din Gaetia / Ge-tia, frumoasa tara de râuri / munti a Daciei.
h) 188 î. H. / 7987 E. V.: «primele ciocniri armate între Romani si triburile thrace din sudul tarii» (OTr, 237), adica din sudul Daciei – provincia, sau “tara de râuri / munti”, Thracia.
i) 180 î. H. – 155 î. H. (7995 – 8020 E. V.), aprox.: “regele de arme”, Orolea (< *olollua > – cu o > u, ulullua; în “economia limbii”, cu “contractarea semnificantului” prin “caderea” silabei -lo- / -lu- si cu apocopa finalei: ullu; si cu diftongarea neaccentuatei: uliu; în onomastica pelasgodaco- thracica, “mai conservatoare”: cu -l- > r, cu -ll- > l: < orolua, “uliul”, “eretele” / “vulturul”; în documente: «Oroles»), al provinciei Moldadava (Moldova) se razboieste în câteva rânduri cu Celto-Germanicii-Bastarni, infiltrati în Dacia, din nord, pe vaile Siretului, Prutului si Nistrului (“grosul navalirii”); invadatorii celto-germano-bastarni au fost respinsi de Orolea, în stepele nord-pontice; biruitorul “rege de arme” îsi avea resedinta la Sargedava / Zargidava, de pe Siret.
j) 175 î. H. – 150 î. H. (8000 – 8025 E. V.), aprox.: “regele de arme” din “tara de râuri / munti” a Alutuaniei (adica a întregii vai a Oltului, cuprinzând provinciile Arudela / Ardeal si Oltenia, din România contemporana), Lupu Obistea (“steaua-obisteaua lupului” – cf. VMR, 401; numele îi este deformat la Trogus Pompeiu, în Istoriile Filipice: «Incrementa Dacorum per Rubobostem regem...» – Fontes, I, 360 sq.), dovedeste cresterea puterii Dacilor, ca si Orolea, probabil, tot în luptele cu Celto-Germanicii- Bastarni, infiltrati în Dacia, în Arudela / Ardeal, însa pe valea râului Samos / Somes (cf. StrPR, 275). a) 168 î. H. (8007 E. V.): marea batalie de la Pydna; Romanii ies biruitori si statul Macedoniei se prabuseste.
b) 148 î. H. / 8027 E. V.: Macedonia devine provincie romana; dupa doi ani, si Ahaia / Grecia este înglobata ca provincie în Imperiul Roman.
c) 148 î. H. – 258 d. H. (8027 – 8433 E. V.): Macedonia ramâne înglobata Imperiului Roman.
d) 145 î. H. – 138 î. H. (8030 – 8037 E. V.): la Tilisca, nu departe de capitala Daciei, Sarmizegetusa, mai exact, la «19 km sud-est de Capâlna», traia un cetatean al Daciei, falsificator de bani – de circuit în Imperiul Roman –, facând sa functioneze aici «un atelier de batut monezi»; «pe tiparele monetare se vad în negativ modelele de pe denarii romani de argint din perioada 145 – 138 î. H. si 72 î. H.» (MKP, 59).
e) 118 î. H. / 8057 E. V.: generalul roman, Mettelus, anexeaza la Imperiul Roman partea Sighiniei cunoscuta sub numele de Dalmatia.
- 114 î. H. – 82 î. H. (8061 – 8093 E. V.), aprox.: în Cogaion / Sarmizegetusa, împarateste regele-zeu-medic, Salmos al XXVI-lea, detronat, “printr-o lovitura de palat”, de “regele de arme al Gaetiei / Getiei”, Burebista, sub sceptrul caruia se reunisera toti “regii de arme” ai “tarilor de râuri / munti” – adica ai provinciilor – din Dacia Zalmoxianismului, într-un puternic stat militar spre a se împotrivi expansiunii Imperiului Roman în Balcani.
a) 112 î. H. / 8063 E. V.: expeditie condusa de M. Livius Drusus si de M. Porcius Cato, în Dacia – provincia Sighinia, pâna la Dunare, “împotriva Scordiscilor”, pare-se, “stramosii Albanezilor” (cf. CDIR, I, 156).