Calatorii in lumea de dincolo - Partea I de Ioan Petru Culianu publicat la 24.05.2007
Dimensiuni
Pentru cei ce cred ca experienta religioasa apartine trecutului, interesul recent fata de starile modificate ale constiintei (SMC), experientele in afara corpului (EAC) si experientele la limita mortii (ELM) ramâne de neexplicat. Psihanaliza a desavrsit opera iluminismului, in asa masura incât modurile de manifestare a psihicului au parut ca-si reveleaza toate tainele lor marunte; la o examinare psihologica minutioasa, viziunile si calatoriile in lumea de dincolo apareau ca niste visuri infantile rusinoase si ca impliniri imaginare ale dorintei.
De ce au proliferat cazurile de ELM si EAC ?
In mod destul de curios, o confirmare a posibilitatii - mai mult teoretice decât practice - a calatoriilor in alte lumi a venit nu din partea disciplinelor psihologice, ci a stiintelor exacte.
Fizica si matematica sunt in mare masura responsabile de revenirea interesului pentru caile mistice de cunoastere. Ele au deschis noi perspective, afirmând ca universul vizibil este numai o conventie bazata pe perceptia noastra si ca lumi minunate si inimaginabile sunt ascunse in particule minuscule si poate chiar in spatiul familiar din jurul nostru
Subiectul acestui capitol il constituie istoria descoperirilor care au condus la ipoteza existentei lumilor superioare.

In primul rând, sa ne imaginam o experienta intr-un spatiu bidimensional. Fiinte plate cu instrumente plate... sunt libere sa se miste intr-un plan. Pentru ele nu exista nimic in afara acest plan: ceea ce observa ca li se intâmpla lor insele si lucrurilor lor plate este realitatea atotcuprinzatoare a planului lor...
Scrisa de Albert Einstein in 1916, aceasta incercare de descrie in cuvinte, prin analogie, spatiile cu mai mult de doua dimensiuni a avut cu siguranta prinfl contemporani un efect diferit de cel provocat de citirea sa astaz la o distanta de timp relativ lunga.
Cele mai electrizante sperante ale omenirii din primele decenii al secolului XX se datoreaza, in mare masura, unui rationament matematic simplu, facut spre mijlocul secolului al XlX-lea.
Teoria generala a relativitatii a lui Einstein ar fi imposibil de inteles fara mentionarea contextului sau intelectual general, in care stiinta era in mod inextricabil intretesuta cu visul, fictiunea si viziunea.
Contributia stiintifica a putinilor vizionari ai de a patra dimensiuni ramâne inca de evaluat. Ei au facut un demers insidios, care a operat lent o schimbai totala a parerilor noastre despre univers.

Nimeni nu a patrun mai bine decât Jorge Luis Borges intelesul profund al acaparârii pamântului de catre ireala dimensiune a patra.
Povestea simbolica a acestei silentioase si subtile cuceriri este narata cu stralucire in nuvela sa Tlon, Uqbar, Orbis Tertius. In aceasta nuvela, o relatare despre necunoscuta tara Uqba apare in volumul al XLVI-lea al unei editii pirat a Enciclopediei Anglo-Americane; in septembrie 1937, Borges, povestitorul, mosteneste de la inginerul Herbert Ashe, mort in urma unui anevrism intr-un mic hotel din Adrogue, o marturie cu mult mai importanta: volumul al Xl-lea al Primei Enciclopedii din Tlon.
Ashe era matematician si se ocupa in principal de transcrierea tabelelor duodecimale in sexagesimale. Este interesant de notat faptul ca ambele tipuri au ceva in comun: ele difera de tabelele zecimale, care sunt adânc inradacinate in conventie.
A transcrie duodecimalele in sexagesimale inseamna a te juca cu noi conventii, astfel incât sa le indepartezi pe cele vechi sau, in orice caz, sa le dezvalui caracterul pur conventional.
Acest lucru implica o modificare dramatica a constiintei obisnuite. Ca fond istoric al acestei nuvele, trebuie mentionat aici faptul ca, in timpul celui de-al doilea deceniu al secolului al XVII-lea, un grup de protestanti germani din Palatinat, condusi de Johann Valentin Andreae, a inventat o societate secreta, numita Confreria Rosicruciana (sau Rose-Croix), cu intentia de a conduce omenirea la niste incredibile realizari spirituale si tehnologice. Aceasta inventie s-a dovedit a fi mai incitanta ca orice altceva; multi savanti mai cred inca in mod serios ca ea a accelerat, daca nu chiar a generat progresele majore in epistemologie atribuite secolului al XVII-lea, stabilind obiectivele cercetarii stiintifice pentru secolele urmatoare.
Revenind la povestirea lui Borges, proiectul Tlon Uqbar (al carui nume era Orbis Tertius) consta in crearea unei planete fictive - cu propriile ei fenomene fizice, cu geografia si istoria sa, cu propriile-i rase si limbi - de catre un grup de trei sute de vizionari scrupulosi; proiectul este initiat si finantat de milionarul ascet Ezra Buckley in 1824 si este finalizat in 1914.
In martie 1941, naratorul gaseste, intr-un volum de Charles Howard Hinton care-i apartinuse lui Herbert Ashe, o scrisoare care dezvaluie fictiunea. Totusi, nu acesta este sfârsitul povestirii.

In 1942, in apartamentul printesei de Faucigny Lucinga apare un obiect cu o inscriptie in alfabetul din Tlon; câteva luni mai târziu, un accident nelinistitor are loc in Brazilia: unul muribund ii cade din centura un obiect conic, facut dintr-ua metal a carui densitate o depaseste cu mult pe cea a oricarui element stabil de pe pamânt. In 1944, in sfârsit, toate celei patruzeci de volume ale Primei Enciclopedii din Tlon sunt descoperite intr-o biblioteca din Memphis, Tennessee.
Dupa aceasta, irealitatea a cedat in mai multe puncte. E adevarat ca dorea sa cedeze". Tlon preia controlul si Pamântul devine Tlon.
In acceptiunea lui Borges, aceasta conspiratie ideologica fictiva, care isi asuma trasaturile unei preluari totalitare artificiale a controlului, este legata de fascinatia negativa pe care o manifesta oamenii fata de orice sistem cu o aparenta de ordine, cum ar fi materialismul dialectic, antisemitismul sau nazismul. Putem insa citi aceasta povestire si in alt fel.
Este adevarat ca o noua viziune asupra lumii s-a instaurat, de fapt, in mod clandestin; o viziune asupra lumii propusa de fizicieni, de matematicieni, de biologi si chiar de istorici, adepti ai teoriei relativitatii si a cuantelor. Limbajul folosit de toti acestia este puternic speculativ si artificial. Daca ar fi cu adevarat inteles semnificatia lui ar fi suficienta pentru a-l duce la disperare cel mai convins hedonist. Acest limbaj se refera la univers ca opera unui iluzionist si spune ca mintile noastre sint creatoarei iluziei.
Cele doua conspiratii, cea fictiva, imaginata de Borges si ce reala, dezvoltata �n mod natural, au �n comun un personaj-cheie, care este arareori sau niciodata mentionat �n istoriile civilizatiilor vestice : Charles Howard Hinton.
Nascut �n 1853, Hinton a avut un tata extraordinar, eseistul James Hinton, un filantrop, altruist si feminist convins. Acest lucru ar explica de ce t�narul Hinton, care poseda aceeasi combinatie de trasaturi, nu s-a multumit sa se casatoreasca (�n 1877) doar cu Mary Boole, una dintre fiicele faimosului logician Boole, ci s-a casatorit (�n 1885) si cu o anume Maude Weldon, cu care a avut doi gemeni.
Arestat pentru bigamie, el si-a pierdut postul de profesor la Uppingham School si a �nceput o viata ratacitoare, care l-a dus �n Japonia si Statele Unite. I se atribuie inventarea lansatorului automat de mingi la jocul de baseball, �nainte de a fi fost concediat si din postul de preparator de matematica la Universitatea Princeton. Viata lui Hinton s-a sf�rsit bfusc, �n Washington, D.C., �n 1907, �n mijlocul unui toast �n cinstea �femeilor-filozof", toast pe care �l tinea la Society of Philantropic Inquiry (Societatea pentru Cercetari Filatropice). Conform necrologului aparut �n Washington Post (1 mai), el literalmente �a cazut mort".
���� Primul articol al lui Hinton referitor la a patra dimensiune a fost publicat �n 1880. Relevante din punct de vedere al aceluiasi subiect s�nt cele noua povestiri ale sale, Scientiflc Romances (Povestiri stiintifice) (1884-l886), lucrarea sa de baza, A New Era ofThought (O noua era a g�ndirii) (1888) si contrarianta sa carte, The Fourth Dimension (A patra dimensiune) (1904). Acest ultim volum trebuie sa fi fost relativ popular, pentru ca �n 1906 a aparut o a doua editie, care a fost retiparita �n 1912 si 1921.
Editorul (Swann Sonnenschein, din Londra) a v�ndut cartea A New Era of Thought �mpreuna cu un set de 81 de cuburi colorate care ar fi permis cititorului sa g�ndeasca cvadridi-mensional. Borges (care s-a nascut �n 1899) s-a jucat cu aceste cuburi �n copilarie, �n casa unchiului sau. Este posibil ca t�narul Albert Einstein (care s-a nascut �n 1879) sa fi aflat despre Hinton de la eruditul sau prieten Max Talmud, care-l vizita la Munchen �ntre 1889 si 1894.
Mai t�rziu, Einstein a realizat dureros dilema matematicianului privind posibilitatea sau imposibilitatea interpretarii fiecarui construct matematic �n termeni fizici si nu a ezitat sa se numeasca, pe sine �nsusi, �ntr-o oarecare masura �platonician sau pitagoreic".
���� La a patra dimensiune se accede usor prin matematici elementare, desi implicatiile sale s�nt c�t se poate de extraordinare.
Daca o marime y este expresia lungimii unei linii unidimensionale, y2 este expresia suprafetei unui patrat bidimensional, iar y3 este expresia volumului unui cub tridimensional, atunci ce reprezinta y4? (�n acest sens, ce reprezinta y ridicat la orice putere mai mare dec�t 3?) Din punct de vedere matematic, v4! reprezinta un obiect cvadridimensional numit hipercub sad tesseract.
Mai mult, este foarte posibila, desi nu usoara, conceperea obiectelor cvadridimensionale si a proprietatilor lor matematice. (Matematic vorbind, orice lume �-dimensionala este - din punct de vedere algebric si geometric - perfect coerenta.) �n particular, daca �n nici un colt al unei camere din spatiul nostru tridimensional nu putem concepe mai mult de trei linii perpendiculare �ntre ele, o camera cvadridimensionala ar avea, oric�t de paradoxal ar parea, nu trei, ci patru linii perpendiculare �n fiecare colt. Evident, dimensiunile s�nt o proprietate a spatiului.
���� Spatiul cvadridimensional sau hiperspatiul are proprietati diferite de cele ale spatiului tridimensional, iar relatia sa cu spatiul tridimensional este cu totul ciudata. Pentru a �ntelegel aceasta, trebuie sa apelam la comparatia cu Flatland (Platlanda). Platlanda a fost inventia unui alt cvadridimensionalist, reverendul Edwin Abbott (1838-l926), un shakespearolog.
Primai editie a cartii Flatland (Platlanda) trebuie sa se fi tiparit prin 1883. Desi mai t�rziu Hinton a imaginat propria sa versiune, numita Astria, care era probabil mai asemanatoare universului nostru, cartea lui Abbott a ramas cea mai cunoscuta �ncercare de deschidere a mintii catre posibilitatile dimensionalului. Elud�nd aici intriga dramatica a cartii lui Abbott si detaliile privind aceasta stranie societate plata, cu toate implicatiile antifeministe, ne vom concentra asupra esentei ideii sale. Este usor de imaginat un univers complet plat, �n care traiesc fiinte bidimensionale.
Un perete �n Platlanda este o linie, si la fel este pielea unui individ, �n spatele careia se afla organele sale interne. Platlandezii s�nt �ntruc�tva ciudati, pentru ca trebuie sa foloseasca acelasi orificiu pentru ingurgitare si pentru excretie; altfel s-ar desface �n mai multe parti. Ei se pot deplasa �n doua directii (�nainte-�napoi si st�nga-dreapta), �n timp ce �ncaperile noastre s�nt paralelipipedice, ale lor s�nt dreptunghiulare.
Fiind fiinte tridimensionale �ntr-un spatiu tridimensional, este usor pentru noi sa avem o imagine a Platlandei, dintr-o dimensiune ce nu exista �n spatiul acesteia. Desi, �n cadrele lor liniare, s�nt riguros protejati de privirile vecinilor lor, platlandezii nu au secrete fata de noi: putem privi nest�njeniti �n camerele si sertarele lor �ncuiate si, oric�t de straniu li s-ar parea, putem vedea interiorul corpului lor �n orice moment.
���� Fata de ei, noi ne putem manifesta ca niste zei: putem face obiectele sa apara si sa dispara din cele mai tainice locuri (cum ar fi seifurile bancilor), �i putem muta �ntr-o clipa dintr-un loc �n altul al spatiului lor (o experienta pe care ei ar interpreta-o, probabil, �n termeni mistici) si chiar putem sa-i rasucim, trec�ndu-i prin dimensiunea a treia, astfel �nc�t partea lor dreapta sa devina partea lor st�nga si invers. �i putem oric�nd observa, fara ca noi sa fim remarcati. Evident, morala povestii este aceea ca o fiinta dintr-un spatiu cvadridimensional va putea actiona �n lumea noastra tridimensionala �n exact acelasi mod �n care actionam noi �ntr-o lume bidimensionala.
O astfel de fiinta ar putea fi aici si totusi sa ram�na neremarcata, ar putea trece prin corpuri solide si ar putea avea acces la continutul unui sertar sau seif, fara sa le deschida.
���� Daca acest rationament poate fi �nteles fara prea mare dificultate, doua �ntrebari, care se pun �n continuare, necesita o mai mare concentrare: cum am vedea noi o fiinta cvadridimensionala si cum ne-ar vedea aceasta pe noi ? La prima �ntrebare nu se poate raspunde adecvat, dar imaginatia poate furniza unele analogii clarificatoare; la cea de a doua �ntrebare se poate raspunde, dar imaginarea situatiei reale este extrem de con plicata. Prin munca sa de o viata, Hinton a dat un raspui satisfacator la cea de-a doua �ntrebare, �n timp ce ideile sa privind prima �ntrebare - desi nu s�nt sustinute de nici un calci matematic - au fost surprinzator de revolutionare. Respinse tim de multe decenii de toti savantii, ideile sale au fost �n cele urma acceptate pe deplin abia �n anii 1980.
In esenta, �n acceptiunea sa, o fiinta plata care traieste la suprafata supei pe care ma pregatesc s-o man�nc va percepe (dureros, �mi �nchipui) lingura care traverseaza spatiul sau ca pe simpla linie, a carei dimensiune variaza �n timp. Oric�t uimitor ar parea, singurul mod �n care un platlandez ar putea percepe o a treia dimensiune a spatiului ar fi prin intermediul timpului.
Avantajul meu consta �n aceea ca pot sa realizez este o lingura, vaz�ndu-i toate partile �n acelasi timp; peni creatura de pe supa, lingura este o trasnita fiinta bidimensionala care se transforma imprevizibil, fiinta care apare din si dispare �n nimic si a carei forma prezinta misterioase schimbari in timp.
���� Numai un matematician bidimensional de geniu ar fi in stare sa efectueze calculele care sa duca la concluzia ca zeul nastrusnic este de fapt un obiect solid tridimensional, dar evident, nimeni n-ar �ntelege un astfel de geniu, pentru ca nici o fiinta plata - nici macar geniul �nsusi - n-ar fi realmente �i stare sa-si imagineze cum arata o lingura tridimensionala. Chia si cei mai deschisi la minte colegi bidimensionali ai matematicianului nostru ar crede ca lingura nu este nimic altcevi dec�t un construct matematic.
Faptul ca fortele cvadridimensionale nu s�nt doar constructe matematice este astazi unui acceptat; ceea ce percepem drept electricitate �n spatiu tridimensional devine forta gravitationala �n dimensiunea patra. �n mod analog, ceea ce percepem ca fiind timp poate f conceput ca a patra dimensiune a unui amestec spatiu-timp (asa cum a facut Einstein, desi el a aratat clar ca timpul nu este numai o alta directie a spatiului).
���� Dar cum ne-ar vedea pe noi o fiinta cvadridimensionala ? Asa cum fiintele plane s�nt literalmente deschise pentru noi, dar nu si pentru celelalte fiinte plane, tot asa si noi s�ntem complet deschisi vederii unei fiinte cvadridimensionale, cu toate ca nu putem arata interiorul corpului nostru unei fiinte umane, chiar daca am dori-o.
O alta caracteristica a perceptiei vizuale cvadridimensionale ar fi aceea ca obiectul vizat poate fi vazut din toate partile deodata, ca si cum ar fi situat �n centrul ochiului observatorului.
Hinton considera ca fiintele tridimensionale prezinta o �hiper-grosime" �n directia necunoscuta a celei de-a patra dimensiuni si ca spatiul nostru mental este multidimensional. Pentru a demonstra aceasta, el a imaginat faimoasele sale cuburi, memo-r�nd fiecare fata a lor si d�nd fiecareia o culoare si un nume. Aceasta i-a permis sa efectueze tot felul de operatii mentale, utiliz�nd cuburile pentru a construi obiecte. El putea, apoi, sa vada �n interiorul acestor obiecte, fiind antrenat sa vizualizeze toate cuburile care le compuneau. Dar aceasta a fost numai �n parte intentia sa. �n The Fourth Dimension (A patra dimensiune), o carte de o stranie complexitate pentru cititorul neavizat, cuburile s�nt pur si simplu stramosii cubului lui Rubick, folosit pentru efectuarea unui numar de operatii care arata cum poate fi rotit un obiect tridimensional prin spatiul cvadridimensional.
Evident, singura modalitate de a rasuci un obiect, �n asa fel �nc�t partea sa dreapta sa devina partea sa stinga si invers, este aceea de a-l trece printr-o dimensiune superioara a spatiului. �n consecinta, pentru a demonstra ca un cub a fost trecut prin a patra dimensiune, este suficient sa-l transformi �n imaginea sa din oglinda. Hinton a facut aceasta, construind un cub mare din saizeci si patru de cuburi mai mici, ale caror fete le cunostea dupa culoare si nume ; el a imaginat apoi un model complex de rotire a cub mare prin a patra dimensiune, prin rotirea tuturor cuburil mici. (Transform�nd cubul lui Rubick �n maginea sa �n oglinda se obtine succesiunea operatiilor care conduc la aceasta, dar fara sa fie implicata vreo perceptie vizuala cvadridimensional �ntruc�t nu se pot vedea cuburile mai mici din interior.)
���� Si iata, viziunile si calatoriile mistice neasteptate care �nsotesc o modificare drastica a constiintei, se lasa intej pretate ca o �ntrezarire mentala a unei realitati superioare, pent ca ideea existentei dimensiunii a patra impune acceptare. 1Plec�nd de la consideratiile lui H. Minkowski, Albert Einstein a folosit �n Teoria relativitatii (1917) sintagma �continuum spatio-temporal", ( scopul de a defini lumea fenomenelor fizice ca fiind un univers cvadridimensional, un univers compus - �ntr-un tot indisolubil - din spatii tridimensional si timpul unidimensional; faptului ca pot exista mai multe niveluri ale realitatii superioare.
Problema nu este unde sa �nceapa, ci unde sa se �ncheie numaratoarea acestor ipotetice dimensiuni superioare, fiecare dintre ele comport�ndu-se fata de cea anterioara asa cum a treia dimensiune se comporta fata de a doua. Astazi, fizicienii �ncheie numaratoarea la zece sau unsprezece dimensiuni, suficiente pentru a explica fortele care opereaza �n universul nostru; din punct de vedere matematic �nsa, numarul dimensiunilor poate fi nelimitat. Hinton credea cu tarie ca dimensiunea a patra constituie explicatia concludenta a misticismului si, de aceea, considera doctrinele mistice ca adevarate, iar starile si realizarile mistice ca reale.
Din motive necunoscute, el credea de asemenea �ntr-un suflet separabil (de corp), care poate percepe a patra dimensiune, precum si �n bunatatea deplina a fiintelor cvadridimensionale. Mi se pare totusi ca o fiinta plana care, din faptul ca noi detinem puteri supranormale fata de lumea plana, ar deduce ca s�ntem perfecti din punct de vedere etic ar face evident o greseala.
���� Povestirile lui Hinton, cuprinse �n Scientific Romances, s�nt interesante din mai multe puncte de vedere, unul dintre ele fiind unicitatea lor ca gen. De fapt, ele nu s�nt science-fiction pur, ca cele scrise de Edgar Allan Poe sau Jules Verne; �n mare masura, s�nt fantezii mistico-stiintifice, �n care personajele feminine, de regula �n pericol, joaca un rol crucial. �n timp ce talentul de scriitor al lui Hinton este discutabil, c�teva idei ale sale par a fi anticipat una dintre cele mai presante probleme ale acestui secol: cum se poate accede la alte lumi. Evident, avantajul lui Hinton este ca el stie ce este cealalta lume (si anume cea de-a patra dimensiune a spatiului), desi n-ar sti sa indice �n ce directie trebuie ea cautata.
El presupune ca spatiul nostru mental are o hipergrosime si astfel este, potential, �n stare sa se deschida catre perceptia cvadridimensionala. Ceea ce ne �mpiedica sa ne educam mintea pentru a fi cvadridimensionali s�nt nenumaratele conventii pe care mintea noastra le ia drept bune
Numai daca eradicam aceste conventii putem realiza potentele-i ascunse. Personajul Unlearner (�Dezvatatorul"), din povestire An Unfinished Communication (O comunicare neterminata), este tipic pentru acest mod de a g�ndi. El �nlatura conventiile, eliber�ndu-si astfel mintea de sub stap�nirea lor. In mod evident, Hinton anticipeaza cea mai recenta ideologie SMC (Stari Modificate ale Constiintei), �ntr-un mod mai mult dec�t metaforic, Hinton a fost precursorul cosmologiei lui Einstein, asa cum este expusa aceast �n teoria generala a relativitatii.
����
���� De asemenea, el a prefigurat fizica anilor 1980, insist�nd asupra interpretarii electricitatii ca o forta din a patra dimensiune si asupra surprinzatoarei idei (respinsa cu aroganta nu numai de toti contemporanii sai, dar si de cei mai multi daca nu chiar de toti fizicienii, timp de maj multe decenii) conform careia dimensiunile superioare ale spatiului ar fi continute �n niste particule minuscule. Astazi, explicatia electromagnetismului ca fiind gravitatie �n dimensiunea a patra este general acceptata.

���� Aparent neinfluentat nici de speculatiile lui Hinton privind aj patra dimensiune, nici de cartea Flatland a reverendului Abbott a fost un alt cleric si matematician, Charles Lutwidge Dodgson (1832-l889).
���� Dodgson, un docent cam pretentios de la Christh Church din Oxford, agrea compania fetitelor dragute si tehnica noua a fotografiei. Pretuirea lui pentru copile l-a facut celebru sub pseudonimul de Lewis Carroll, desi acest lucru a fost cu siguranta neasteptat si nedorit, pentru ca singura ambitie a reverendului Dodgson era sa se remarce prin virtuti crestine.
Cartea Alice in Wonderland (Alice �n Tara minunilor) a fost| pentru prima data publicata �n 1865, fiind dedicata celei care i-a inspirat-o, Alice Pleasance Liddell, una dintre cele trei tinere fiice ale lui Henry George Liddell. Acesta fusese numit decan al colegiului Christ Church �n 1855 si este cunoscut tuturor studentilor care studiaza limbile clasice ca principalul autor al dictionarului de greaca Liddell-Scott.
Autorul cartii Alice �n Tara minunilor, care cunostea valoarea banilor, ar fi fost probabil neplacut surprins sa afle ca manuscrisul original, v�ndut la licitatie la Sotheby's �n 1928 de catre Alice, �n v�rsta de saptezeci si opt de ani, a fost cumparat cu nu mai putin cu 15400 de lire sterline.
Cartea Through the Looking Glass (Prin oglinda), continuarea la Alice in Wonderland, a fost gata la timp pentru a fi tiparita �nainte de Craciunul anului 1871 - si-a gasit imediat sustinatori entuziasti.
���� Miscarea spiritista a fost contemporana cu primele speculatii privind dimensiunea a patra si un anume stadiu �n dezvoltarea lor a coincis. Pentru a avea acces la a patra dimensiune si pentru a produce fenomene paranormale care puteau servi ca o con�firmare a cvadridimensionalitatii, se foloseau persoane cu caractere mediumnice.
In sens invers, a patra dimensiune oferea o explicatie ideala pentru prezentele ascunse si puternice din spatiul superior. Aceasta convergenta explica �n parte de ca c�tiva fizicieni remarcabili au aderat la miscarea spiritista.
Conform lui Ruth Brandon, spiritismul a aparut �n jurul anului 1850, cu �ciocaniturile de la Rochester", zgomote bizara despre care se presupunea ca vin de la fantome, fiind �n realitate abil produse de doua adolescente, Katherine si Margaretta Fox.
Cur�nd, fenomenul s-a rasp�ndit din statul New York �n �ntreag; lume. Sedintele populare de spiritism din Anglia victoria: implicau, de regula, un numeros public masculin si o t�na femeie ca medium.
Femeia se retragea �n spatele unui paravan unde era legata de un fotoliu. Maiestria ei consta �n rapiditatea cu care se dezlega, se farda si-si schimba hainele, dupa c�rd fantoma �materializata", sumar �mbracata, era gata sa iasa si sa se plimbe �n semiobscuritate, printre spectatori. Manifestarea era erotica si oferea barbatilor posibilitatea sa pipaie presupusa fantoma, pe care o simteau �ntru totul carnala.
Cu toate ca adesea unele mediumuri erau demascate pentru impostura, publicul ram�nea avid sa participe la spectacolele lor.
���� Alte mediumuri prezentau fenomene paradoxale. Cel mai �nzestrat a fost Daniel Douglas Home (1833-l886), care s-a bucurat de un public select si nu a fost niciodata dovedit cai sarlatan.
El modifica greutatea obiectelor, c�nta la un acordeon �nchis �ntr-o cusca aflata la distanta, levita la circa cincisprezece centimetri deasupra podelei, producea fenomene luminoase, facea sa sune un clopot aflat sub o masa, materializa m�ini neatasate la nici un brat si altele asemenea, �n disputa privinci fenomenele mediumnice, fizicieni renumiti, precum Willian J Crookes (1832-l919) si Joseph Zollner (1834-l882), s-au pro-J nuntat �n favoarea existentei lor.
Toate acestea prezinta un interes direct pentru subiectul nostru numai pentru faptul ca Zollner, care era profesor de fizica si astronomie la Universitatea din Leipzig si era cunoscut pentru cercetarile sale asupra cometelor, a �ncercat sa verifice experimental existenta celei de-a parta dimeniuni, produc�nd fenomene posibile doar prin accesul efectiv la dimensiunea a patra. Din pacate, Zollner a lucrat �n anii 1877 si 1878 cu un medium american, Henry Slade, a carui reputatie era departe de a fi incontestabila.
Specialitatea sa era de a obtine de la spirite mesaje scrise pe o placa de ardezie. �n septembrie 1876, la Londra, doi oameni de stiinta au observat fara nici un dubiu faptul ca Slade ajuta activ spiritele; �ntr-o anumita �mprejurare, el ar fi schimbat placutele de ardezie cu altele pregatite dinainte, sau ar fi scris pe placute folosindu-si fie m�inile, presupuse a-i fi fost legate, fie chiar picioarele.
���� Mai putin perspicace dec�t cei doi oameni de stiinta, Zollner a fost convins de aptitudinile supranaturale ale lui Slade si a scris �n 1878 Fizica transcendentala, carte tradusa �n engleza, doi ani mai t�rziu, de catre avocatul Charles Carleton Massey (1838-l905), membru al Asociatiei Nationale Britanice a Spiritistilor si unul dintre fondatorii, �n 1882, ai Societatii pentru Cercetari Psihice.
Una dintre specialitatile lui Slade era �sa faca noduri pe o sfoara fara capete, fara sa o atinga", un fenomen care, daca era realizat fara trucuri, ar fi fost �ntr-adevar posibil numai prin intermediul celei de-a patra dimensiuni. Dar Slade nu a reusit sa �ndeplineasca alte c�teva teste imaginate de Zollner. De exemplu, �n loc sa transforme o scoica �n imaginea-i din oglinda (lucru de asemenea posibil numai prin trecerea ei prin a patra dimensiune), dupa toate aparentele, el a facut-o sa treaca prin tablia unei mese.
Zollner si alti martori au constatat faptul ca scoica era �foarte fierbinte la atingere". In orice caz, ideea din Transcendental Physics era ca spiritele s�nt fiinte din a patra dimensiune.

���� Aceasta controversa a fost de o importanta secundara pentru Piotr Demianovici Ouspenski (1878-l947), ziarist rus cu oarecare educatie stiintifica, care a vazut �n a patra dimensiune o noua religie pentru umanitate. Fara �ndoiala, Ouspenski a �ntelsi aspectele matematice ale problemei.
In doua carti (The Fouk Dimension, 1909 si Tertium Organum, 1912), a �ncercat sa interpreteze viziunile si trairile extatice relatate de mistici ca experimentari directe ale celei de-a patra dimensiuni, continu�nd si dezvolt�nd astfel conceptia lui Hinton, potrivit careia a patri dimensiune este sursa �ntregii spiritualitati. Inspirat mai mult da teozofie dec�t de miscarea spiritista, Ouspenski nu a fost �n mod special �nclinat sa fabuleze despre fantome cvadridimensionale.
In 1915, Ouspenski l-a �nt�lnit la Moscova pe Gurdjieff, un maestru spiritual insolit, iar �n 1917 l-a urmat �n Caucaz. Intr-un fel, Gurdjieff a fost �dezvatatorul" despre care scrisese Hinton.

���� El a insistat asupra necesitatii eliberarii de toate convingerii� mecanice care puteau �mpiedica desteptarea constiintei si autocontrolul. Gurdjieff a fost mai interesant �n calitatea sa dl �dezvatator" dec�t �n cea de profesor - sistemul sau privind lumea era complicat si neconvingator. Dar, conform lui Ouspenski avea puteri psihice si putea comunica cu discipolul la distanta fara sa foloseasca limbajul articulat. Gurdjieff citise lucrarile lui Ouspenski privind a patra dimensiune si cu mare sagacitate a descris cartile acestuia drept categoric mai �ntelepte dec�l autorul lor.
���� In 1920, profesorul si discipolul au fost la Constantinopol. Datorita succesului �nregistrat de versiunea engleza a cartii sale Tertium Organum, Ouspenski a fost invitat �n 1921 sa conferentieze la Londra. Ulterior, l-a ajutat pe Gurdjieff sa se stabileasca �n Franta si sa deschida Institutul de la Fontainebleau, frecventat de parizieni bogati. Ouspenski a conferentiat la Londra p�na �n 1940 - printre auditorii sai numar�ndu-se si Aldous Huxley, dupa care s-a mutat �n Statele Unite.
Intr-un capitol al cartii sale A New Model of the Universe (Un nou model al universului, tradusa �n 1931), care este, de altfel, o colectie pretentioasa de esoterisme, Ouspenski a dovedit ca si-a depasit epoca, accept�nd ideea dimensiunilor superioare (sapte) �n fizica.
Ca si Tertium Organum, partea stiintifica a cartii A New Model of the Universe dovedeste o veritabila �ntelegere a problemelor fizicii.
Din pacate, legatura dintre utilizarea �n fizica a dimensiunilor superioare si aspectele oculte, pe care Ouspenski ni le ofera din belsug, este departe de a fi clara.
Specifica lui Ouspenski, desi nu a fost inventata de el, este ideea starii de �constiinta cosmica" pe care el considera ca o dob�ndesc toti misticii autentici. �n mod previzibil, el explica aceasta stare �n termenii celei de-a patra dimensiuni.
In realitate, foarte putine descrieri ale starilor mistice corespund cu ceea ce s-ar putea astepta de la o viziune cvadri-dimensionala.

���� Doua dintre ele se gasesc �n The Autobiography of a Yogy (Autobiografia unui yogin) de Sri Paramahansa Yogananda (1893-l952).
���� Yogananda relateaza faptul ca, lovit usor cu palma peste piept de faimosul sf�nt Bhaduri Mahasaya, la Calcutta, a avut urmatoarea viziune: �Ca si cum as fi avut un ochi omniprezent, am vazut scenele care se petreceau �n spatele meu si lateral la fel de bine ca pe cele din fata mea".
El a trait pentru a doua oara starea de �constiinta cosmica", asa cum o numeste, c�nd a fost lovit deasupra inimii de gurul sau, Sri Yukteswar Giri: �Obisnuita mea perceptie vizuala frontala s-a transformat �ntr-o vasta vedere sferica, simultan atotperceptiva. In spatele capului meu am vazut oameni plimb�ndu-se departe, pe Aleea Rai Ghat..."
. Evident, intertextualitatea nu poate fi exclusa a priori ca o explicatie a descrierilor lui Yoganan deoarece este legitima presupunerea ca el ar fi putut avea cont cu ideile lui Ouspenski.
���� Un alt fenomen av�nd �n spate o lunga istorie si care a fost asociat cu a patra dimensiune este asa-numita experienta afara corpului (EAC). Desi calatorii �n afara corpului fusese; facute �nca de extaticii greci anteriori lui Socrate, interes' recent pentru ele este legat de cazul lui Robert A. Monroe, om de afaceri de succes din Virginia, care a descoperit �n 1950 ca se disocia pe sine de corpul sau fizic. �Cel de-al doil corp" al sau putea vizita prieteni aflati la mare distanta si relata evenimente petrecute acolo. El putea, de asemenea, sa explore: doua alte tar�muri, �n afara de cel fizic, pe care le-a denumit Locale II si Locale III. Locale II parea a fi o lume intermediara, populata de fantome imprevizibile, o lume pe care o vizitam adesea �n stare de vis.
Potrivit interpretarii autorului �nsusi, Locale III este o lume paralela cu a noastra, un univers similar �ntr-o oarecare masura cu cel �n care traim cu totii, dar �n care exista alte tehnologii, mai putin dezvoltate. �n acest univers exista si un domn Monroe, purt�nd un alt nume, fac�nd alte lucruri si implicat �n alte �nt�mplari dec�t originalul de pe Pam�nt.
Pentru cei care cauta o explicatie extradimensionala a calatoriilor lui Monroe prin spatiu e suficient sa spunem ca, potrivit acestuia, �cel de-al doilea corp" al sau ar fi devenit liber �n urma unei rotatii de 180�, fapt care �i permite sa-si priveasca trupul fizic aflat sub el. Intr-o astfel de ocazie, a descoperit ca trupul sau fizic se transformase �n propria-i imagine �n oglinda; dreapta devenise st�nga si st�nga devenise dreapta. Evident, ceea ce sugereaza Monroe este faptul ca, precum Alice, el a pasit prin oglinda �ntr-o lume rasturnata.
���� De fapt, daca vrem sa cautam o explicatie rationala, cu siguranta ca Monroe nu ar fi putut realiza rotirea dec�t �n hiperspatiu, astfel �nc�t �cel de-al doilea corp" al sau, rasucit prin cea de-a patra dimensiune, sa devina propria sa imagine �n oglinda.
Psihologul Charles Tart a testat, fara rezultate concludente, capacitatea lui Monroe de a relata evenimente �n timp ce se afla �n afara corpului. Dar Tart a descoperit ca experimente cu alti subiecti pareau sa arate ca acestia posedau capacitatile de perceptie extrasenzoriale reclamate de Monroe. In concluzie, chiar daca speculatiile lui Monroe �nsusi despre cele trei lumi vizitate s-ar dovedi a fi �n �ntregime eronate, �calatoriile" �nsele par a fi autentice, iar relatarile sale, publicate �n 1971, desi inevitabil deformate de eforturile de a le �traduce" �n limbaj obisnuit, par a fi demne de �ncredere.
���� O experienta �n afara corpului (EAC) a fost relatata de FI Courtois, care pretinde ca a avut o iluminare pe care un maes zen a interpretat-o drept �acelasi tip de satori' cu cel atins Buddha Sakyamuni". Totul s-a �nt�mplat brusc: ��ntr-o fara sa stiu de ce sau cum, spune ea, m-am rasucit complet" �n fata ei era �tunelul..., o fereastra lunga, deschisa spre priveliste care-ti taia respiratia".
Totusi, la �nceputul anilor '70, cel mai incitant performer de experiente �n afara corpului (EAC) a fost considerat de multa lume a fi pseudoantropologul Carlos Castaneda, aceasta �nainte sa devina limpede faptul ca el era romancier si nu antropolog: Astazi, interesul pentru grupul mare de fenomene caruia apartin EAC este un numitor comun al ideologiei New Age.
Toate performantele, precum channeling, regresiunea la vietile anterioare si experientele la limita mortii (ELM), par a fi ma populare �n prezent. Baza tuturor acestora �nsa se afla �n starii modificate ale constiintei (SMC). Fara �ndoiala, SMC nu foi meaza un scop �n sine; ele s�nt - conform lui Hinton - conditi preliminara pentru orice experienta cvadridimensionala.
Asa cum observat Dr. Louis Lewin la �nceputul anilor '20, mare parte dintre animale pare sa guste betia si SMC induse de droguri. Pe de alta parte, dintre numeroase categorii de stari modificate ale constiintei, multe nu au nimic de-a face cu stimulii externi.
Studiile privind SMC, editate de Charles Tart, mentioneaza urmatoarele categorii: experienta mistica, viziunile onirice si hipnagogice, diferitele tipuri de meditatie si hipnoza.
Evident, drogurilor psihotrope si psihedelice li se acorda multa atentie. Volumul Readings from Scientific American, cu o introducere de Timothy J. Tyler, volum dedicat SMC, adauga la toate acestea utilizarea experimentala a ochelarilor fumurii de protectie (cei care folosesc ochelari cu multe dioptrii stiu �n ce masura acestia altereaza perceptia) si efectele operatiei de separare a emisferelor cerebrale asupra coordonarii.
���� In medicina secolului al XlX-lea, starile grave de modificare a constiintei erau fara distinctie numite halucinatii si tratate ca simptome ale alienarii mintale. Catre mijlocul secolului al XlX-lea, unii medici recomandau deja terapia cu socuri electrice si dusuri reci. Anterior �n istorie, SMC erau asociate cu posedarea de catre demoni.
Marea voga a experientelor la limita mortii (ELM) a fost depasita abia de cur�nd. Ea a fost declansata �n 1975 de influenta carte a lui Raymond Moody, Life after Life (Viata de dupa viata), imitata de multi alti autori care culegeau relatari privind ELM, de regula �n spitale1381.
Schema principala a relatarilor privind ELM pare sa difere mult �n functie de persoana sau persoanele care le-au cules.
Scenariul principal al relatarilor include perceperea unui zumzet, trecerea rapida printr-un tunel, �nt�lnirea cu rudele sau prietenii defuncti si un soi de judecata facuta de o fiinta de lumina, care �i prezinta celui aflat la limita mortii o retrospectiva panoramica a vietii sale
Totusi, zumzetul si tunelul, at�t de importante �n relatarile lui Moody, nu se regasesc �n cea mai mare parte a cazurilor culese de Kenneth Ring! Cartea mai recenta a lui Carol Zaleski compara viziunile si calatoriile medievale �n alte lumi cu literatura privind ELM. Experienta contemporana a ELM pare a fi deosebit de apropiata de viziunea spiritualista asupra lumii.
���� Aceasta scurta trecere �n revista a consecintelor revolutiei cvadridimensionalului ar fi neconcludenta fara o discutie concisa privind premisele revolutiei psihedelice din anii '60 si '70. Cu mult �naintea lui Aldous Huxley si a altora, Chark Hinton pare sa fi fost unul dintre cei mai consecventi sustinatori ai dezvatului de modurile conventionale de perceptie, cunoastei si instruire.
Cu siguranta, dintre fenomenele �n discutie el preferat SMC, at�t ca o tehnica a dezvatului, c�t si ca un rezult al obtinerii viziunii cvadridimensionale. Uimitoarele intuitii al lui Hinton s-au dovedit fructuoase, mai ales �n domeniul fizic teoretice moderne. In acest sens, putem �ntr-adevar admite exista numai vreo c�teva alte idei ale umanitatii a caror influei sa fie comparabila cu ideea celei de-a patra dimensiuni si ca nic una dintre ele nu ne este mai apropiata �n timp dec�t a pat dimensiune �nsasi.
���� Aventurile recente �n domeniul dimensiunilor invizibile conduc inevitabil �n trecut.
Asa cum evidentiaza multe dint descrierile de utopii oferite de cvadridimensionalisti, noi s�ntem fiinte tridimensionale �ntr-un spatiu tridimensional si, cu toad acestea, s�ntem practic incapabili sa ne miscam �n mai mult de doua dimensiuni. Intr-adevar, directia sus-jos ne este cunoscuta numai prin neglijabila diferenta dintre pozitia de culcat (sau asezat) si pozitia �n picioare. Penetram suprafata dura a pam�ntului numai dupa moarte si nu s�ntem �n stare sa zburam, dec�t �n vis.
Acestea fiind date, este de �nteles faptul ca prima dimensiune necunoscuta si, de aceea, mitica, cu care s-a confruntat umanitatea �naintea erei aviatiei si a explorarii spatiale a fost, de fapt, cea de-a treia dimensiune. Sferele ceresti si lumile subpam�ntene nu apartin numai fanteziilor amagitoare ale oamenilor prestiintifici.
Experienta si stiinta au scos astfel de locuri din cea de-a treia dimensiune, dar nu le-au �nlocuit. �ntr-un anume sens, �ntotdeauna va fi o dimensiune care duce catre necunoscut, fie ea a 4-a sau a w-a. Asa cum exista mari depozite de vechituri unde multe dintre produsele tehnologiilor noastre din trecut �si asteapta distrugerea, muzee unde s�nt �nca expuse unele dintre cele mai bune tehnologii vechi si universitati, institute de cerce�tare si fabrici unde s�nt concepute produse noi, tot asa putem spune ca cimitirele etaleaza simboluri atest�nd credinta a nenumarati oameni ca mortii calatoresc �n alte lumi, ca nenumaratele relatari ale viziunilor s�nt �nca tezaurizate si comentate de o multime de savanti si ca noile experiente si teorii �ncearca sa adapteze necunoscutul la exigentele stiintei, care - folosind cuvintele lui Albert Einstein - ofera marturii privind �subtilitatea lui Dumnezeu...". Pentru ca orizontul necunoscutului se misca o data cu orizontul stiintei, si nu este niciodata depasit de el.
���� O data evaluata masura �n care viziunile asupra altor lumi par �nca a fi curente �n viata multor oameni moderni - �n pofida atitudinii dominant sceptice a societatii fata de astfel de experiente -, vom purcede acum �ntr-o calatorie �ghidata" prin vechi civilizatii, �n care existenta lumilor paralele era acceptata ca un fapt obisnuit.