Istoria religiilor - Partea IX de Ion Pachia Tatomirescu publicat la 23.09.2009
Dacovlahia in perioada medievala
     Ardeal
     - 1103 – 1113 (9278 – 9288 E. V.): principe al Ardealului / Transilvaniei este Mercuriu. Dupa Schisma cea Mare, în fata pericolului vestic, reprezentat de asa-zisii “regi apostolici ungari” încoronati / sustinuti de Biserica Romei, pentru a înregistra o “ofensiva a Catolicismului” în fata Ortodoxismului Dacoromânitatii, tarile de râuri / munti ale Dacoromâniei Nord-Dunarene, dintre Tisa si Carpatii Rasariteni, dintre Carpatii Nordici si Dunarea Portilor de Fier, s-au reunit – în anul 1103, sub sceptrul principelui Mercuriu – în statul dacoromânesc medieval al Ardealului / Transilvaniei.

     a) 1122 (9297 E. V.): împaratul Ioan al II-lea Comnen, în baza «legamântului de la Aurelian», vine cu oaste la nordul Dunarii, în ajutorul Dacoromânilor carpatici, luptând împotriva triburilor invadatoare ale Pecenegilor.
b) 1161 (9336 E. V.): sub pretextul ca lupta împotriva Cumanilor ce “invadasera” tarile dacoromânesti / valahe de la Dunare, Manuil I Comnenul angajeaza o mare campanie în Dacoromânia Nord-Dunareana, având scopul de a instaura în statul dacoromânesc-medieval al Transilvaniei “puterea” / “stapânirea” lui Geza al II-lea, “ruda ungara / maghiara” a acestui împarat bizantin; armatele Comnenului patrund în Transilvania dinspre Moldova, prin trecatoarea Oituz (cf. NPIst, 277).
c) 1176 (9351 E. V.): Leustache este voievod de Arudela ( Arutela / Terra Aruteliensis) / Ardeal (Transilvania); totodata era «seful ostilor comitatelor si nobililor, avea drept de judecata».
d) 1180 (9355 E. V.): regele impus de Manuil I Comnen în luptele “urmasilor” lui Geza al II-lea pentru “tronul pannonic”, Bela al III-lea, împlineste visul “Sfântului Stefan”, anexând la Ungaria provinciile din aria Daciei / Dacoromâniei Sud-Vestice: Srem, Croatia si Dalmatia, spre a fi “mâna dreapta a Papei de la Roma”.
e) 1206 – 1208 (9381 – 9382 E. V.): Smaragd este voievod al Transilvaniei. f) 1209 – 1212 (9384 – 9387 E. V.): Mihail este voievod al Transilvaniei. g) 1219 – 1221 (9394 – 9396 E. V.): Leuca este voievod al Transilvaniei. h)1221 – 1222 (9396 – 9397 E. V.): Paul este voievod al Transilvaniei. i) 1227 – 1240 (9402 – 9415 E. V.): Pousa este voievod al Transilvaniei (mai putin “intervalul” 1232 – 1234). j) 1242 – 1252 (9417 – 9427 E. V.): Laurentiu este voievod al Transilvaniei. k) 1261 (9436 E. V.): Irneriu este voievod al Transilvaniei. l) 1263 – 1264 (9438 – 9439 E. V.): Borsa I este voievod al Transilvaniei. m) 1267 – 1274 (9442 – 9449 E. V.): Nicolae Gheorghe e voievod al Trans-silvaniei (cu întrerupere în 1271). n) 1270 – 1277, 13 octombrie: Matei Geac este voievod al Transilvaniei (minus întreruperea: 1273 – 1275; în documente, numele-i maghiarizat: «Csak»). - 1273 – 1804 (9448 – 9979 E. V.): Imperiul Romano- German / Habsburgic.
a) 1275 (9450 E. V.): Borsa al II-lea este voievod al Transilvaniei. b) 1277 (9452 E. V.), octombrie – decembrie: Nicolae Mauriciu este voievod al Transilvaniei. c) 1278 – 1279 (9453 – 9454 E. V.): Finta este voievod al Transilvaniei. - 1279 – 1600 (9454 – 9775 E. V.): statul medieval dacoromânesc al Transilvaniei (“principatul” / “voievodatul”) are – de la Finta pâna la Mihai Viteazul – urmatorii conducatori (“voievozi”, “vicevoievozi”, “principi”, “guvernatori” etc.): Roland Borsa (1282; 1285; 1293), Nicolae Mauriciu, Toma (1322 – 1354), Nicolae Aba, Toma Cioara (cu numele maghiarizat în “can-celarie”, în documente: «Csor»), Egidiu, Nicolae Conci («Konth»), Andrei Lache («Lackfi»), Dominic Maciuca («Machka»), Petru de Oarda, Nicolae Lache (1367 – 1369), Stefan Lache (1373 – 1376), Ioan Timis («Temes»), Petru (1394 – 1395), Ioan Petru de Oarda, Laurentiu, Stefan de Nadab (1402 – 1403), Petru de Striga («Strigh»), Ioan de Dabâca, Dumitru de Pan (1437), Desideriu (1438 – 1440), Nicolae de Ocna Sibiului (1439 – 1440), Petru Saracin («Szerecsen», 1441), Iancu de Hunedoara (1441; 1448; si “comite de Timis”, “loctiitor si capitan general al regatului Ungariei”: 1445; “ban de Severin si capitan al Belgradului”: 1446; “guvernator al Ungariei”: din 1446), Gheorghe Ciopor («Csupor de Monoszlo», 1443), Marcu de Herepea (1446), Gheorghe de Bala (1447), Nicolae Ardeal (< pelasgo-daco-thracul toponim Arutela / Arudela; “maghiarizat”: «Erdelyi»), Ioan Lupu de Miercurea («Farcas», 1459), Blasiu / Vlasu ( = “Valahul” / “Dacoromânul”; dar cancelaria maghiarizarii / ungurizarii îl boteaza: «Blasiu Magyar», 1473 – 1475), Petru Micu (“vicele” lui Blasiu are si el numele tradus în ungureste / maghiara: «Kis» = mic), Petru Jurebie («Gereb», 1478 – 1479), Bartolomeu Dragos («Dragfi»), Petru de Bozin (< “boz” / “boj”, nume dacic de planta – Sambuculus ebulus, + suf. -in), Nicolae Macedoniu (1527), Stefan Mailat (1534 – 1539) s. a.; rangul de principe îl are pentru prima oara Mercuriu (1103 – 1113); “rangul” este “redescoperit” în 1575; asadar, Transilvania are între 1575 si 1600, principii: Stefan Bathory (1575 – 1583, între 1575 si 1586 fiind si rege al Poloniei), Cristofor Bathory (1576 – 1581), Sigismund Bathory (1581 – 1597; 22 august 1598 – martie 1599), Maria Cristierna Bathory (1598), Andrei Bathory (martie-octombrie 1599).
a) 1409 (9584 E. V.): “cneazul” dacoromân / valah, Ioan Voicu, din Transil-vania, primeste rangul de nobil de la regele Sigismund de Luxemburg al Un-gariei, «pentru faptele sale de arme» (CRom, 274); Ioan Voicu este tatal lui Iancu de Hunedoara si bunicul lui Matei Corvin (“cel mai stralucit rege al Ungariei tuturor timpurilor”).
b) 1437 – 1438 (9612 – 9613 E. V.): Marea rascoala dacoromâneasca-taraneasca din Transilvania, declansata de la Bobâlna, împotriva exploatarii sângeroase exercitate de nobilimea maghiara / ungureasca, secuiasca, saseasca, dar si împotriva insignifiantei boierimi autohtone, lipsita de constiinta nationala dacoromâneasca, “înnobilata” sub nume maghiarizate.
c) 1437 (9612 E. V.), septembrie, 16: la Capâlna, mârsava nobilime ungara / maghiara, secuiasca si saseasca încheie pactul Unio Trium Nationum împotriva natiunii antohtone, majoritare, a Dacoromânilor / Valahilor din Transilvania, împotriva rascoalei acestora, declansata de la Bobâlna.
d) 1442 (9617 E. V.), 2 septembrie: batalie româno-turca la râul Ialomita (România); ostirile Dacoromâniei Nord- Dunarene, conduse de Iancu de Hunedoara, obtin o stralucita victorie asupra uriasei armate otomane comandata de Sehabeddin, beglerbegul Rumeliei; aceasta biruinta inaugureaza seria victoriilor lui Iancu de Hunedoara în razboaiele duse împotriva Imperiului Turc.
e) 1443 (9618 E. V.): Iancu de Hunedoara, în fruntea ostilor dacoromânesti-muntenesti, face o incursiune la sudul Dunarii, în Imperiul Otoman, obtinând «sase victorii asupra Turcilor» (CRom, 276). f) 1446 – 1453 (9621 – 9628 E. V.): Dacoromânul / Valahul Iancu de Hunedoara este guvernator al Ungariei. g) 1452 (9627 E. V.): Dacoromânul / Valahul Iancu de Hunedoara impune Imperiului Otoman pacea de la Adrianopol; «Imperiul Otoman se obliga sa nu ridice noi fortificatii pe Dunare si sa nu mai atace Tara Româneasca, Transilvania, Ungaria, Serbia si Ragusa.
     Valahia Mare.
     - 1185 (9360 E. V.), septembrie – noiembrie: rascoala Valahilor / Dacoromânilor din tarile de râuri / munti ale Daciei / Dacoromâniei Sud-Dunarene, sub conducerea lui Petru si Asan, împotriva împaratului bizantin Isac al II-lea Anghelos, chiar “în ajunul nuntii” acestuia cu fiica lui Bela al III-lea, regele Ungariei.
- 1186 – 1187 (9361 – 9362 E. V.): în luptele angajate cu armatele repre-sive ale împaratului Isac al II-lea Anghelos, Dacoromânii / Valahii condusi de Petru si Asan ies biruitori; Petru si Asan declara independenta fata de Constantinopol a Valahiei Mari, a Dacoromânilor, a tuturor pamânturilor Daciei / Dacoromâniei.
a) 1189 (9364 E. V.): cu ajutorul militar primit din Dacoromânia Nord-Dunareana, ostirile lui Petru si Asan anihileaza «numai într-o noapte» armata represiva imperial-bizantina condusa de generalul Cantacuzen.
b) 1190 (9365 E. V.): marea batalie de la Berrhoe / Verria (Macedonia) în care armata Valahilor / Dacoromânilor, condusa de Petru si Asan, zdrobeste armata condusa chiar de împaratul Isac al II-lea Anghelos; sunt spulberate de catre armata dacoromâna / valaha a lui Petru si Asan toate “ostirile aliate”, chemate în ajutor de împarat: mai întâi, sunt distruse “contingentele ungare de pe drumul Vidinului”, trimise de Bela, regele Ungariei, “socrul împaratului Isac”; apoi, în nord-est, de la gurile Dunarii, sunt respinse cetele rusesti ale “marelui cneaz de Vladimir, Vsevold Balsoe Gnezdo / Mare Cuib”.
- 1190 – 1196 (9365 – 9371 E. V.): primul împarat al Valahiei Mari este Asan, întemeietorul Dinastiei Asanestilor; capitala Valahiei Mari se stabileste a se ridica pe ruinele vechilor fortificatii de la Turule (“turnuri” – cf. Fontes, II, 472), datând din vremea împaratului dacoromân Iustinian; orasul-capitala se rezideste sub numele valah / dacoromânesc de Turrinova (< Turris Nova / “Turnul Nou”) / Turnova (în documentele slave: «Târnova» / «Târnovo»).
- 1196 – 1197 (9371 – 9372 E. V.): împarat al Valahiei Mari este Petru.
- 1197 – 1207 (9372 – 9382 E. V.): împarat al Valahiei Mari este Ioan / Ionita I.

     a) 1201 (9376 E. V.): este recunoscuta independenta Valahiei Mari de catre împaratul de Constantinopol, Alexios al III-lea Anghelos. - 1204 – 1261 (9379 – 9436 E. V.): Imperiul Latin – stat creat “în inima Imperiului Bizantin” de feudalii participanti la Cruciada a IV-a, sub conducerea contelui de Flandra, Balduin I (1204 – 1205); existenta Imperiului Latin indica un alarmant grad de “slabire” / “decadere” a Imperiului Bizantin ce, în aceasta perioada, îsi avea capitala la Niceea.
a)1205 (9380 E. V.), 14 – 15 aprilie: razboi între Imperiul Latin si Valahia Mare; împaratul Balduin I de Flandra, pornind razboi împotriva Valahiei Mari, este înfrânt la Adrianopol; îsi afla moartea ca prizonier la curtea împaratului valah / dacoromân, Ionita I.
- 1207 – 1218 (9382 – 9393 E. V.): împaratul Valahiei Mari este Borila (“Asan Burul” / “Bourila”).
- 1218 – 1241 (9387 – 9416 E. V.): Ioan al II-lea Asan este împaratul Valahiei Mari.
a) 1223 (9398 E. V.): Armatele mongolo-tatare conduse de Genghis-Han, dupa ce zdrobesc armatele Rusilor si Cumanilor, la Calca («Kalka, sau Kalga»), ocolesc Valahia Mare, temându-se de armata dacoromâneasca a lui Ioan al II-lea Asan, invadând Polonia, Germania etc. (imediat dupa moartea lui Ioan Asan al II-lea, Valahia este invadata de urmasul lui Genghis-Han).
b) 1231 (9406 E. V.): batalia dintre Dacoromânii-moldoveni / bolohoveni si “slavii” / “rusii” din Cnezatul de Halici / Volhynia; Valahia Mare se învecineaza la nord, nord-est si est, cu cnezatele de Halici / Volhynia si de Kiev; calcând cu oaste pamânturile Valahiei / Bolohoveniei – Tara Bucovinei, cneazul Daniil de Halici / Volhynia angajeaza lupta cu bucovineanul “rege de arme”; cum oastea cneazului Daniil de Halici era superioara numericeste ostirii dacoromânesc-bucovinene, împaratul Valahiei Mari, Ioan al II-lea, trimite în ajutor oastea socrului-rege, Andrei al II-lea al Ungariei, biruind / respingând astfel inamicul de la hotarele de nord.

     - 1241 – 1246 (9416 – 9421 E. V.): Caliman I Asan împarateste Valahia Mare; în 1244, Imperiul Tataro-Mongol si Imperiul Bizantin reusesc sa rupa Valahia Mare la Dunare; Valahia / Dacoromânia Nord-Dunareana este trecuta în seama Imperiului Tataro-Mongol; Valahia Sud- Dunareana “este înghitita treptat” de Imperiul Bizantin, “cu subtilitati politic-grecesti”, profitându-se de naivitatea epigonilor lui Ioan al II-lea Asan.
a) 1241 (9416 E. V.): marea navalire tatara distruge si resedinta episcopal-catolica, si scoala dacoromâneasca din localitatea Milcovia, din provincia Moldova a Dacoromâniei Nord-Dunarene, aflate pe “locul centrului actual de podgorie Odobesti, pe Valea Milcovului”.
b) 1242 (9417 E. V.): cronica stihuita a lui Filip Mousket ne informeaza ca «Regele Valahilor i-a învins, la trecatori, pe Tatari».
- 1244 – 1272 (9419 – 9447 E.V.): “tarile de râuri / munti” ale Daciei / Dacoromâniei / Valahiei Nord-Dunarene, sub conducerea / “ascultarea” domnitorului (“regelui”) Olaha, sunt “legate” / “dependente” de Hoarda de Aur; conducatorii tarilor de râuri / munti din Dacoromânia Nord-Dunareana pierd orice speranta în Constantinopol, “legamântul de la Aurelian” spulberându-se în noul context politic; în functie de noile pericole, si extracarpaticele tari de râuri / munti ale Dacoromâniei Nord-Dunarene se reorganizeaza în state dacoromânesti medievale (dupa modelul statului medieval dacoromânesc al Transilvaniei creat în fata pericolului maghiaro-catolic ivit la Tisa, în orizontul anului 1103).
- 1246 – 1256 (9421 – 9431 E. V.): Mihai I Asan împarateste Valahia Sud-Dunareana.
a) 1247 (9422 E. V.): misionarul franciscan, Giovani da Pian del Carpini, mentioneaza în notele sale de calatorie ca a întâlnit pe drumul nord-pontic si pe “regele” Dacoromânilor extracarpatici, Olaha, ce se întorcea de la curtea marelui han al Hoardei de Aur.
b) 1247 (9422 E. V.): Diploma Cavalerilor Ioaniti consemneaza la granita intereselor medieval-politice ale acestora patru formatiuni politic-administrativ-culturale din Dacoromânia Nord-Dunareana, dupa (re-)numele conducatorilor lor:
* Tara lui Alutuon (“capul / conducatorul Tarii de Olt / Alutua, «Alutus») / Alutua, sau Alutuania, adica “Oltenia” (în documente, cu tendinta slavizanta de cancelarie: «Lytuon» / «Litovoi», ori «Lytua / Litua»), incluzând si
*Tara Hategului;
*Tara lui Seneslau, în stânga Oltului, în zonele de munte / deal de la Arges, Muscel si Dâmbovita, întinzându-se si peste ses, pâna la Dunare;
*Tara lui Ioan, circumscriind “aria judetului Romanati”,
*Tara lui Lupu (onomastic tradus în Farcas de documentul unguresc), circumscriind “aria de azi a judetului Vâlcea”.
- 1256 (9431 E. V.): Caliman al II-lea Asan împarateste Valahia Sud-Du-nareana. - 1257 – 1277 (9432 – 9452 E. V.): Constantin împarateste Valahia Sud-Dunareana.

     a) 1261 (9436 E. V.): împaratul bizantin, Mihai Paleolog, recucereste Con-stantinopolul si “restaureaza” Imperiul Bizantin.
b) 1272 (9447 E. V.): tratat între împaratul greco-bizantin, Mihail al VIII-lea Paleolog (“socru de han”), si hanul / “noionul tatar din Dinastia Batuizilor”, Nogai (“ginere” al împaratului bizantin), prin care delimiteaza sferele/puterile în spatiul Daciei / Dacoromâniei (Valahiei Mari): partea nord-dunareana ramâne Nogai-ului; partea sud-dunareana – Paleologului. Valahia Sud-Dunareana devine un stat aservit Imperiului Bizantin, sub regi “hibrizi” greco-bizantino-valahi, acceptând “jocurile politice” de la Constantinopol, pâna la cucerirea otomana.
c) 1272 (9447 E. V.): imediat dupa tratatul nogaio-paleologic, “regele de ar-me” (“ducele”/ “banul”) Alutuon declara independenta “tarii sale de râuri / munti”; Transilvania si Moldova ramân înca “datatoare de tribut” lui Nogai.
d) 1277 (9452 E. V.): “regele” / “voievodul” Dacoromânilormunteni / olteni, Alutuon («Lytuon»), spre a face fata pericolelor mongolo-tatare, bizantine, unguresti etc., reuneste în statul medieval al Tarii Românesti, alaturi de Oltenia, si Muntenia, Basarabia etc., devenind stapân si peste tinuturile cu Episcopatul Cumanilor si cu “cavaleri teutoni”, “cumani” s. a.; în aceasta calitate, de domn / “rege” al Tarii Românesti, se razboieste cu armata regelui Ungariei, “cumanul” Ladislau al IV-lea, ce “îsi revendica” “papalocumano- unguresti” pamânturi «de dincolo de Alpi / Carpati»; “expeditia cruciata” a lui Ladislau al IV-lea nu s-a soldat decât cu «capturarea lui Barbat», fratele voievodului dacoromân, rascumparat “cu o suma însemnata”.
- 1277 (9452 E. V.): murind Alutuon (“Lytuon”), fratele sau, Barbat, urca în tronul domnesc al Tarii Românesti.
- 1277 – 1279 (9452 – 9454 E. V.): Ionila (Ivaila / Lacana / “Lacanas”, sau Bardaca / “Brdokba”) împarateste Valahia Sud-Dunareana.
- 1279 – 1280 (9454 – 9455 E. V.): Ioan al III-lea Asan împarateste Valahia Sud-Dunareana. a) 1281 (9456 E. V.), 1 iulie – 16 august: activitatea comerciala extraordi-nara a portului dunarean dacoromânesc Vicina (Isaccea-România) monopolizeaza 20% din contractele comerciale ale Constantinopolului / Perei: «Spre a vedea cât de activ era importul si exportul la Dunarea de Jos în a doua jumatate a secolului al XIII-lea, dam câteva date privind viata comerciala a orasului si portului Vicina, pe locul Isaccei de astazi. Numai într-o luna si jumatate, de la 1 iulie la 16 august 1281, se încheie la Pera (Constantinopol) de catre un singur notar genovez – si erau 20 asemenea notari în capitala Imperiului Bizantin – nu mai putin de 27 de contracte de comandita pentru Vicina, în valoare de 4100 de hiperperi. Aceasta cifra apare în adevarata ei lumina când constatam ca ea reprezinta 20% din totalul tranzactiilor încheiate la Pera cu toate posesiunile genoveze si depaseste comertul Perai cu Genova însasi, orasul metropola, care nu reprezinta decât 18%. Asadar, Vicina era un centru comercial de prim rang.
Fara sa ajunga la însemnatatea Vicinei, dar un comert activ, important, avea loc si la Chilia, portul din Delta, de pe malul drept al bratului cu acelasi nume al Dunarii, la Braila, care va deveni, în secolul al XIV-lea, principalul port al Tarii Românesti, la Orasul de Floci, de la gura Ialomitei, existent înainte de 1300 si specializat în comertul cu lâna si brânza, la Giurgiu, având în fata, pe malul drept, stravechea asezare de la Russe – turceste Rusciuk – iar în epoca Imperiului Roman, Sexanta Prista, la Zimnicea, în fata Sistovului, la Calafat, cu nume specific portuar, în fata Vidinului, în sfârsit, la Severin, în extremitatea de apus a Tarii Româ-nesti» (IIR, 27 sq.).
în aceste localitati prospere ale Dacoromâniei – ca si în cele de pe tarmul Marii Getice / Negre: Constanta / Tomis, Mangalia / Cal-latiani (Callatis) etc. – existau si scoli bisericesti dacoromânesti ai caror absolventi sustineau «o asemena viata de negot, de-a lungul Dunarii», fiind cu deosebita «stiinta de carte, socotitori buni, cunoscatori ai monedelor, apoi vamesi pentru autoritatea politica» (ibid.).
- 1280 – 1292 (9455 – 9467 E. V.): Gheorghe I împarateste Valahia Sud-Dunareana. Stralucita putere a statului independent al Valahiei Mari din vremea lui Ioan al II-lea Asan (cel ocolit chiar si de Genghis-Han) “a fost macinata / distrusa” sub epigonii de dincoace de 1241, între Imperiul Tataro-Mongol si Imperiul Bizantin, ce si-au întins tentaculele peste Carpati, Dunare si Balcani, începând din a doua jumatate a secolului al XIII-lea d. H., îndeosebi, dupa înregistrarea apusului Imperiului Latin de Rasarit (la 25 iulie 1261) si dupa reînvigorarea Imperiului Bizantin sub împaratii Mihail Paleolog al VIII-lea (1259 – 1282) si Andronic al II-lea Paleolog (1282 – 1328).
a) 1301 (9476 E. V.), aprox.: orasul Baia, din Dacoromânia de Est – provincia Moldova, «cu mine de argint si de aur», «potrivit inscriptiei de pe pe-cetea sa» (IIR, 29), din orizontul anului 1301, se considera drept “capitala provinciei Moldova”.
- 1310 – 1352 (9485 – 9527 E. V.): Ioan Basarab / Basarab I este voievod / domn (“rege”) al Tarii Românesti. a) 1330, aprox. – 1358 ( 9505 – 9533 E. V.): Bogdan este voievod al Maramuresului.
b) 1330 (9505 E. V.): razboiul de la Posada, dintre Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, si Basarab I, domnul / “regele” Tarii Românesti; armata Ungariei este distrusa în întregime la Posada / Arutela-Cozia, pe Olt, Basarab I reusind sa pastreze astfel independenta statului.
c) 1346 (9521 E. V.): Balica este “rege de arme” în “tara de râuri / munti” a Dacoromâniei / Valahiei Sud-Dunarene, Dunogaetia / Dobrogea.
- 1352 – 1364 (9527 – 9539 E. V.): Nicolae Alexandru este domn al Tarii Românesti. a) 1359 (9534 E. V.): Mitropolia Iarii Românesti are sediul la Curtea de Arges. b) 1359 (9534 E. V.): este atestata documentar Mânastirea Argesului, capodopera evmezic-arhitecturala de la Curtea de Arges, “conectata” la mitul jertfei zidirii. - 1364 – 1377 (9539 – 9552 E. V.): Vlaicu este domn al Tarii Românesti; bate moneda chiar din primul an de domnie.
a) 1369 (9544 E. V.): Vlaicu, domnul Tarii Românesti, obtine prima victorie dunareana asupra armatelor de prada otomane / turcesti.
b) 1370 (9545 E. V.): calugarul Nicodim de Oltenia întemeiaza Mânastirea Vodita.
c) 1375 (9550 E. V.): calugarul Nicodim de Oltenia întemeiaza Mânastirea Tismana.
- 1377 – 1383 (9552 – 9558 E. V.): Radu Basarab este domn al Tarii Românesti.
- 1383 – 1386 (9558 – 9561 E. V.):Dan I Basarab este domn al Tarii Românesti.

     - 1386, 23 septembrie – 1418, 31 ianuarie (9561 – 9593 E. V.): Mircea cel Batrân este domn / “rege” în statul medieval dacoromânesc al Tarii Românesti.
a) 1386 (9561 E. V.): Mircea cel Batrân începe zidirea Mânastirii Cozia.
b) 1397 (9572 E. V.): Mircea cel Batrân înfrânge armata otomana patrunsa în Tara Româneasca.
- 1393 – 1878 (9568 – 10.053 E. V.): Turrnova / Târnova, fosta stralucita capitala a Valahiei Mari din vremea Dinastiei Dacoromâne a Asanestilor, “capitala” a Valahiei Sud- Dunarene aservita Imperiului Greco-Bizantin, se prabuseste sub asediul armatelor imperial-otomane conduse de sultanul Baiazid I Fulgerul; si minunata tara de râuri / munti a Moesiei din fosta Valahia Mare, din “fosta” Dacia / Dacoromânia lui Regalian, intra în jugul Imperiului Turc / Otoman, pentru câteva secole, pâna în 1878, când este eliberata de armatele României si ale Imperiului Tarist / Rus (si când armatele Imperiului Rus / Tarist impun aparitia nu a unui stat al Valahiei, ci a unui stat slav, Bulgaria).
a) 1394 (9569 E. V.): batalia de la Rovine; armata lui Mircea cel Batrân zdro-beste armatele aliate ale Turcilor si ale Sârbilor.
b) 1418, 1 februarie – 1600 (9593 – 9775 E. V.): statul medieval-da-coromânesc al Tarii Românesti (sau al Munteniei) are urmatorii domni (la Pelasgo-Daco-Thraci, sau Dacoromâni / Valahi: Domnia ca institutie statala este superioara Regalitatii; în spiritul Zalmoxianismului: Domnul este reprezentantul lui Dumnezeu în Dacia / Dacoromânia; Regele este “alesul” poporului), de la Mircea cel Batrân pâna la Mihai Viteazul: Mihail I (1418 – 1420), Dan al II-lea (1420, august – 1431, martie), Radu al II-lea, Alexandru I Aldea (1431 – 1436), Vlad Dracul, Mircea Vlad Dracul, Basarab al II-lea, Iancu de Hunedoara (4 – 16 decembrie 1447), Vladislav al II-lea, Vlad [epes (1448; 3 iulie 1456 – 14 august 1462; 7 noiembrie – decembrie 1476), Radu cel Frumos, Basarab cel Batrân (1473 – 1476 / 1477), Basarab cel Tânar, Mircea Dracu, Vlad Calugaru, Radu cel Mare, Mihnea cel Rau, Vlad cel Tânar, Neagoe Basarab (23 ianuarie 1512 – 15 septembrie 1521), Teodosie Basarab (septembrie – decembrie 1521), Vlad Dragomir Calugaru, Radu de la Afumati, Vladislav al III-lea, Radu Badica, Moise Vladislav, Vlad Vintila, Radu Paisie, Mircea Ciobanul, Radu Ilie, Patrascu cel Bun, Petru cel Tânar, Alexandru al II-lea, Vintila Patrascu, Mihnea Turcitul, Petru Cercel (iulie 1583 – 6 aprilie 1585), Radu Ciobanul, Stefan Surdul, Alexandru cel Rau (august 1592 – septembrie 1593).
c) 1423 (9598 E. V.): Dan al II-lea biruie ostile otomane invadatoare ale Tarii Românesti.
     Moldova
     - 1352 – 1353 (9527 – 9528 E. V.): Dragos este domn al Moldovei, reunind tarile de râuri / munti ale Daciei / Dacoromâniei de Est, Moldadava / Moldova, Buvovina, Basarabia, Tirasgetia etc.
- 1354 – 1358 (9529 – 9533 E. V.): Dragos-Sas este domn al Moldovei.
- 1359 (9534 E. V.): Balc este domn al Moldovei.
- 1359 – 1365 (9534 – 9540 E. V.): Bogdan este domn al Moldovei.
a) 1364 (9539 E. V.): se zideste în provincia Maramures a Dacoromâniei Nord-Dunarene, Mânastirea Ieud, vestita si prin scoala-i de copisti de texte religioase.
- 1373 (9548 E, V.): Bogdan-Latcu este domn al Moldovei.
- 1374 – 1375 (9549 – 9550 E. V.): Costea Musat este domn al Moldovei.
- 1375 – 1391 (9550 – 9566 E. V.): Petru I Musat este domn al Moldovei; în al doilea an al domniei sale bate moneda.
a) 1391 (9566 E. V.): se zideste în provincia Maramures a Dacoromâniei Nord-Dunarene, Mânastirea Peri, subordonata direct Patriarhiei din Constantinopol; a avut si o vestita scoala de copisti de texte religioase (cf. IIR, 31).
- 1391 – 1394 (9566 – 9569 E. V.): Roman I Musat e domn al Moldovei.
- 1394 – 1399, 12 august (9569 – 9574 E. V.): Stefan I Musat este domn al Moldovei.
- 1394 – 1397 (9569 – 9572 E. V.): Vlad I este “rege de arme” al Dunogae-tiei / Dobrogei.
- 1395 (9570 E. V.): Dacoromânii-moldoveni, sub Stefan I Musat, zdrobesc pe invadatorii unguri în batalia de la Târgu Neamt.
- 1399, 13 august – 1400, 10 februarie (9574 – 9575 E. V.): Iuga Ologu este domn al Moldovei.
- 1400, 11 februarie – 1432, 1 ianuarie (9575 – 9607 E. V.): Alexandru cel Bun este domn al Moldovei.
- 1432, ianuarie – 1433, noiembrie (9607 – 9608 E. V.): Ilias este domn al Moldovei.
- 1433 – 1447 (9608 – 9622 E. V.): Stefan al II-lea este domn al Moldovei (asociat cu Ilias: 1435 – 1442; asociat cu Petru al II-lea:1444, aprilie – 1445, aprilie).
- 1444 – 1449 (9619 – 9624 E. V.): Petru al II-lea este domn al Moldovei (asociat cu: Stefan al II-lea: 1444 – 1445; Roman al II-lea: 1447).
- 1447 – 1448 (9622 – 9623 E. V.): Roman al II-lea este domn al Moldovei (asociat cu: Petru al II-lea: 1447).
- 1448 – 1449 (9623 – 9624 E. V.): Ciubar este domn al Moldovei.
- 1449 (9624 E. V.), 20 februarie – 12 octombrie: Alexandrel Olehno este domn al Moldovei.

     - 1449 – 1451 (9624 – 9626 E. V.): Bogdan al II-lea este domn al Moldovei.
- 1451 – 1457 (9626 – 9632 E. V.): Petru Aron este domn al Moldovei (cu întreruperile: 1452 – 1454; 1455).
- 1452 – 1455 (9627 – 9630 E. V.): Alexandrel este domn al Moldovei.