Istoria religiilor - Partea III de Ion Pachia Tatomirescu publicat la 30.04.2009
Pelasgia/Valahia cogaionica si Dacia - stat henoteist - zalmoxian
     5300 î. H. – 1600 î. H. (2875 – 6575 E. V.):
     - 5300 î. H. / 2875 E. V.: Tablita-Soare de la Tartaria- România si alte tablite cu scriere arhaic-pelasgica / valahica.
- 5300 î. H. / 2875 E. V.: Dacia – aspect al statalitatii henoteist-zalmoxiene, sau “prim-statul de tip papal”.
În orizontul anului 5300 î. H. / 2875 E. V., dupa a-proape trei milenii de evolutie, Pelasgia / Valahia “arhaica” are o societate complexa, cu o clasa preoteasca foarte bogata / puternica (direct-proportionala cu droaia de zeitati), cu vânatori-culegatori, cu pastori, cu agricultori, cu producatori de unelte (de la cele de lupta / vânat, prada, pâna la cele de cult, de pastorit etc.), cu confrerii razboinic-religioase etc.
Pelasgii formeaza «aglomerari de populatie adesea reprezentate de mici asezari urbane» (GCiv, 61).
Folosesc scrierea. Limba pelasga / valaha este destul de evoluata, asigurând comunicarea “celor mai profunde gânduri / idei, sentimente” etc. ale universului uman din acest orizont cultural.

     Muntele sfânt, Cogaionul, îi atrage, îi uneste si îi ocroteste prin jertfele periodice, îndeosebi, prin jertfele regilor-zei (îmbunarea divinitatii fiind în functie de calitatea jertfei).
Se accentueaza diferentele dintre “centru” si “margine” / “periferie”.
În “panoul central” de credinte / idei religioase din Cogaion se releva puternicul cult al lui Samasua (Soarele-Mos / Tatal-Cer), facând “pereche” cu Muma-Pamânt / Dachia, si puternicul cult al lui Sa-Ares (Soare-Tânar / Razboinic), facând “pereche” cu Dochiana / Luna (“Sora Soarelui” / “Spuma Laptelui”).
Regele-zeu este întruparea pe pamânt, printre Dax / Daci a divinitatii fundamentale, a lui Samasua / Samos (Soarele-Mos / Tatal-Cer, Dumnezeul Cogaionului).
Religios, masa Pelasgilor este divizata în
a) Dax / Daci, adeptii “dreptei credinte” din “panoul central actual”, deja “henoteist”,
b) Thrax / Thraci, credinciosii în strave-chea droaie de zei / idoli din Cogaion.
“Competitia” pentru calitatea jertfei anuale catre “zeul cel mare” se rezolva prin unirea mai multor neamuri, a mai multor cogaionice “tari de râuri / munti”.
Traditia cogaionica a jertfei indica periodicitatea de cinci ani; asadar, jertfirea regelui-zeu, în Cogaion, este anuala, dar asigurata în asa fel încât “rândul” la jertfa vine o data la cinci ani, prin unirea a cinci cogaionice “tari de râuri / munti” ale Pelasgilor-Dax (Tara Ardealului, Tara Crisanei, Tara Banatului, Tara Olteniei si Tara Munteniei / Gaetiei), constituindu-se în Dacia (“pamântul-muma” binecuvântat de Sama-sua, Dumnezeul Cogaionului).
     În orizontul anului 5300 î. H. / 2875 E. V., societatea Pelasgiei / Valahiei este structurata în clase, având o forta publica speciala, religioasa, henoteist-zalmoxiana (din confrerii razboinic-religioase), înzestrata cu mijloace de convingere / constrângere destinate apararii ordinii existente.
Functia sociala generala vitala consta în trimiterea Regelui-Zeu / Mesagerului Celest la Samasua / Samos (Soarele-Mos / Tatal-Cer), “un soi de ambasador” pe lânga Marele Zeu, pentru bunastarea comunitatii din cele cinci tari de râuri / munti subordonate Cogaionului si constituindu-se în Dacia-Soare de la Tartaria-România. - 5300 î. H. – 1600 î. H. (2875 – 6575 E. V.): Pelasgo- Dacia celor 740 de de regi-zei sacrificati în numele Dumnezeului de Cogaion / Sarmizegetusa, Samasua / Samos (Soarele-Mos / Tatal-Cer).
- 5000 (3175 E. V.): din acest orizont temporal dateaza Templul Nuntirii Tatalui-Cer si Mumei-Pamânt de la Cascioarele-România (pe malul stâng al Dunarii, la sud de Bucurestes / Bucuresti); 16 m x 10 m / 160 m2.
- 4530 î. H. (3645 E. V.): în acest orizont temporal se dateaza Statueta Mosului / Tatalui-Cer «ce sta si se gândeste» si Statueta Mumei-Pamânt ca «zeita gravida» (ambele din lut ars), ilustrând Perechea Primordiala din “panoul central” pelasgo-dacic; statuetele – botezate de arheologi: «Gânditorul Ponto-Dunarean si Sotia» – au fost descoperite în necropola de la Cerna-voda-România.
- 4400 î. H. – 4200 î. H. (3775 E. V. – 3975 E. V.): primul val de populatii-kurgan (“pastori” seminomazi, tot europeano-pelasgi, dintre Don si Volga), invadeaza Dacia de la Dunarea de Jos; este asimilat de Pelasgo-Dacii, autohtonii din bazinul Dunarii de Jos, dar îi determina sa se organizeze mai bine administrativ-militar-religios, spre a întâmpina / lupta împotriva noilor valuri de populatii migratoare, spre a-si apara sacrele pamânturi fertile cu sanctuarele divinitatilor fundamentale, în numele zeitatii razboiului, So-Ares (Soare-Tânar / Razboinic), din sacra pereche secunda, pereche al carei rol important a trecut-o în centrul panoului de credinte / idei religioase; tot mai complex devine Cultul Soarelui / So-Ares (“fiul Tatalui-Cer, Samasua”).
- 3400 î. H. – 3200 î. H. (4775 – 4975 E. V.): al doilea val kurgan în bazinul Dunarii.
- 3000 î. H. – 2800 î. H. (5175 – 5375 E. V.): al treilea valkurgan în Pelasgia de Centru / Daco-Thracia.
Are la origini aspectele culturale Yamna, raspândite la triburile-kurgan cu înrudiri în bazinul inferior al Volgai si în spatiul dintre Volga si Ural, ori chiar de dincolo, dinspre Baikal.

În aria Daciei(Valahiei / Dacoromâniei), s-au format doua “creuzete asimilatoare”:
a)“creuzetul nord-vest-pontic” (sau “creuzetul nipro-nistrean / dunarean”) si
b)“creuzetul pannonic” (sau “creuzetul dunareano-tisian”).
“Intrarile” populatiilor migratoare euro-asiatice în aceste “creuzete” ale Daciei se faceau prin “est / nord-est”, pe “culoarul” de la Sabatinovka la Coslogeni, si prin “nord / nord-est”, pe “culoarul pannonic”.
“Iesirile” – în caz ca respectivele valuri erau foarte puternice, succedându-se rapid, deci “neasimilabile” – se faceau prin “sud” (“sud-est” / ”sud-vest”): din “creuzetul nipro-dunarean”, migratorii erau împinsi dinspre Câmpia Nord-Vest-Pontica si dinspre Câmpia Dunarii de Jos, peste Muntii Balcani / Rodopi, în zonele aride ale Anatoliei si în nefertilele insule est-mediteraneene – din Marea Thracica /Egee
Din “creuzetul panonic”, migratorii erau “respinsi”, fie dincolo de Carpatii Nordici si de Alpi, fie – daca mai ramâneau neasimilati – erau împinsi peste Muntii Dinarici, în insulele sarace ale Marii Adriatice, ori în regiunile sterpe ale Peninsulei Italice.

     Populatia autohton-pelasga (dacothraca, valaha / dacoromâneasca) a fost mereu tulburata de invadatorii euro-asiatici (între anul 4.400 î. H., al primului val de Kurganieni, si anul 896 d. H., al migratiei Ungurilor), mai bine de 5.296 de ani, într-un impresionant “flux-reflux” între matca (Matca Dunarii) si munte / “Cogaion” (Carpati, Dinarici, Pind, Balcani, Rodopi etc.).
Al II-lea val-kurgan si al III-lea val-kurgan au fost atât de puternice încât au cuprins nu numai Pelasgia de Centru, ci si Pelasgia de Vest, întreaga Europa Pelasgica, de la Marea Baltica pâna în Anatolia, de la Nipru pâna în Asturia / Peninsula Iberica.
     - 2800 î. H. – 2300 î. H. (5375 – 5875 E. V.): si elementele celui de-al II-lea si ale celui de-al III-lea valkurgan au fost asimilate “total”.
- 2300 î. H. – 2100 î. H. (5875 – 6075 E. V.: valuri euroasiatice migratoare: luvite, nesite, hittite, aheene etc.
- 1600 î. H. / 6575 E. V.: complexul cultural Coslogeni- Sabatinovka. Îsi face aparitia si evolueaza în trei faze: «în primele doua, aria sa de raspândire s-a limitat la Dobrogea si la sudul Munteniei (pâna în preajma Bucurestilor), arie extinsa însa în ultima faza pâna la Olt, înglobând în jurul Dunarii fosta arie a culturii Zimnicea-Plovdiv (...); în aria sa de raspândire s-au descoperit si depozite de bronzuri, cum cel de la Oinac (lânga Giurgiu), în care majoritatea topoarelor, de tip transilvanean, apartin unei variante rasaritene»; «ceramica specifica fazei III a culturii Coslogeni si de tip Zimnicea, descoperita în stratul al VII-lea de la Troia, este dovada patrunderii unei populatii danubiano-balcanice în nord-vestul Anatoliei, începând din secolul al XIII-lea si pâna în secolul al XI-lea î.e.n.» (DVDac, 73); varianta rasariteana a topoarelor dacic-transilvanene si extinderea culturii Coslogeni, de la Sabatinovka la Pulpudava (> Pulpudeva) / Plovdiv, în faza a III-a, se explica printr-un nou val de populatii migratoare din stepele dintre Nipru si Volga / Urali; a fost un val puternic si miscarea lui spre sud s-a tinut de tarmul Marii Negre, dupa cum evidentiaza flux-refluxul cultural, între Sabatinovka si Pulpudava / Plovdiv; este culoarul cultural / civilizatoriu în care valul de noi-veniti din stepele nordpontice capata încrâncenatul chip de Aheean – caci despre valul migratiei aheene este vorba la mijlocul mileniului al II-lea anterior lui Hristos; Aheenii se revarsa în spatiul pontic al Daciei, de unde sunt alungati de razboinicii daci în sudul balcanic; de aici, razboinicii pelasgo-daco-thraci i-au împins în Arhipelagul Egeean si în Anatolia; Aheenii au grabit sfârsitul civilizatiilor pelasgo-daco-thraco-miceniana, pelasgo-daco-thraco-minoica, pelasgo-daco-thraco-troiana si hittita; din Anatolia, Aheenii au organizat «coalitia popoarelor marii» împotriva Egiptului.