Calatorii in lumea de dincolo - Partea V1 de Ioan Petru Culianu publicat la 22.04.2009
Misticismul evreiesc de la Merkaba la Kabbala - continuare
     Revelatia imaginara a tainelor ceresti nu este prezentata aici sub forma calatoriei pe lumea cealalta a unui personaj biblic merituos, ci ca o carte celesta transmisa lui Noe de īngerul Raziel si gravata de patriarh pe o piatra de safir
. Principala diferenta dintre Sefer ha-Razim si literatura hekhaloth consta īn aceea ca, īn timp ce ultima face din calatoria īn lumea de dincolo un scop īn sine, prima foloseste cunostintele privind fiintele celeste īntr-un scop magic, adica pentru a le cere īngerilor „succes īn orice lucru".
Noe a īnvatat din ea ritualuri care produc moartea si ritualuri care protejeaza viata..., [a īnvatat] sa interpreteze vise si viziuni, sa declanseze si sa opreasca razboaie si sa stapīneasca spiritele si demonii, sa-i trimita īncolo si īncoace, ca si cum i-ar fi fost sclavi, sa supravegheze cele patru vīnturi ale pamīntului, sa īnteleaga limbajul tunetelor, sa explice semnificatia fulgerelor, sa prezica ce se va īntīmpla īn fiecare luna... si sa īnteleaga cīntecele celeste , care sīnt cīntecele creaturilor sfinte (hayyoth hakodesh), īngerii zoomorfi ai Carului.
Aceasta nu este altceva decīt faimoasa carte de magie a regelui Solomon, care o folosea pentru a domni peste spirite.
Partea principala a textului este o descriere minutioasa a multiplelor nume si īnsusiri ale ostirilor īngeresti din fiecare din cele sapte ceruri, precum si a preparativelor, a ceremoniilor si a formulelor care īi fac favorabili pe īngeri. Tratatul nu are un cadru teoretic astrologic.
Observīnd analogii īntre gnosticism si misticismul evreiesc timpuriu, Gershom Scholem considera ca acesta din urma este derivat din primul; ca urmare, el numeste misticismul merkaba - „gnosticism evreiesc".
Principala teza a lui Scholem sustine ca misticismul merkaba este o forma a gnosticismului evreiesc, presupunere fondata pe prezenta īn ambele traditii a tehnicilor de permutare a literelor alfabetului, a speculatiilor aritmologice, a importantei numelor divine, adica a parolelor si semnelor distinctive pentru deschiderea portilor catre multele salasuri celeste
. Ni se pare ca Scholem greseste īntr-un singur punct: departe de a fi gnostice īn sine, toate motivele mentionate mai sus erau deja prezente īn magia elenistica, de unde - este legitim sa presupunem - au fost īmprumutate atīt de misticii evrei, cīt si de gnostici.
De aceea, nu se poate sustine prioritatea nici a gnosticismului asupra misticismului merkaba, nici invers.
Spre deosebire de multi colegi ai sai, Gruenwald nu rastoarna explicatia traditionala, potrivit careia gnosticismul deriva din misticismul evreiesc timpuriu. Argumentele sale sīnt logice si convingatoare; ele par sa īntareasca teza conform careia problema originilor istorice ale gnosticismului se bazeaza, de fapt, pe un sofism teoretic.
     Multumita unor astfel de cercetari recente putem astazi, īn mai mare masura decīt cu cītiva ani īn urma, sa īntelegem practicile preliminare folosite de gnostici pentru a intra īn contact cu regatul cerurilor.
Una dintre acestea era vizualizarea.
Nu putem īntelege aceasta practica īn afara cadrului doctrinei gnostice, īn special a doctrinei unui grup de gnostici pe care ereziologul de la īnceputul secolului al III-lea, Hipolit din Roma, i-a numit „sethieni".
Doua tratate gnostice de la Nag Hammadi - Zostrianos si Parafraza lui Sem - prezinta importante conexiuni cu acest tip de gnoza.
Sethienii lui Hipolit, a caror doctrina trebuie sa fi avut o influenta fundamentala asupra maniheismului, postuleaza existenta a trei principii: lumina, īntunericul si, īntre ele, pneuma (sau spiritul).
Cele trei principii deriva, probabil, din psihologia aristotelica, īn care pneuma este intermediarul dintre suflet si corp. Ca si arhetipul platonician al spatiului (chora), aceste principii sīnt doar inteligibile, nu si perceptibile si numai practicarea meditatiei permite īntelegerea lor.
Pneuma este difuza, ca un parfum.
Intunericul, facut din apa irationala si totusi auto-reflexiva, doreste cu ardoare sa intre īn contact cu pneuma si lumina, pentru a nu ramīne „singur, invizibil, lipsit de lumina, neputincios, inert si slab".
De aceea īntunericul face tot ce īi sta īn putinta ca sa retina īn sine splendoarea luminii si mireasma pneumei.
Cele trei principii contin īn ele īnsele nenumarate forte atomice, aflate īn perpetua coliziune īntre ele. Din impactul lor apar tipare si modele care, asemenea formelor aristotelice, actioneaza asupra materiei ca „sigilii" sau amprente.
Una dintre aceste amprente este forma universului, care arata ca un pīntece urias de femeie sau un uter „cu un omphalos īn mijloc". Asa cum arata Casadio, termenul grec omphalos, de regula īnsemnīnd „buric", este aici un eufemism pentru phallos (falus).
Se poate vizualiza uterul lumii, meditīnd asupra formei unui animal īnsarcinat.
Tot ce exista are un uter de acest tip, spun sethienii, oferind astfel o ilustrare sui generis teoriei aristotelice a formelor. Aici intervine principiul fecundator, membrum virile, care a facut ca Lumea sa ia fiinta īn uter; este vorba de Demiurgul Lumii. El apare ca un teribil vīnt serpentiform si ridica un val urias īn apele feminine aflate dedesubt. Se īntelege ca valul este pīntecele feminin, iar sarpele - organul viril care-l penetreaza.
Din aceasta īmpreunare primordiala se naste un fiu, Nous sau Intelectul, superior parintilor sai pentru ca este facut din lumina si pneuma. El este īn mod tragic īntemnitat īn aceasta lume, din care vrea sa fie eliberat; este o „Lumina īn īntuneric, care se zbate pentru a fi eliberata (lythenai) din corpuri si nu poate sa-si afle eliberarea (lysis) sau evadarea (diexodos).

     Pentru a-l salva pe Nous, prins īn mijlocul īntunericului, lumina īl trimite pe Logos-Crist, care īl va elibera „patrunzīnd īn misterele respingatoare ale uterului matern".
     Procesul cosmogonic descris mai sus poate fi īnteles de adeptii gnozei sethiene prin analogie si meditatie. Obiectul acestei activitati mistice īl constituie pupila ochiului si uterul unui animal īnsarcinat.
Pupila reveleaza un substrat de īntuneric, luminat de prezenta spiritului stralucitor.
Uterul reveleaza procesul cosmogonic si intensifica oroarea pe care sexualitatea o inspira acestor gnostici asceti.
Conform aceluiasi Hipolit, un alt grup de gnostici, peratii, practica vizualizarea sarpelui primordial īntr-o zona a cerului.
Un ereziolog de la sfirsitul secolului al IV-lea, Epifaniu,»episcop de Salamina (Cipru), ne ofera mai multe detalii despre practicile gnostice legate de sarpe, referindu-se īn mod special la secta ofitilor, al carei nume provine de la cuvīntul grec ophis („sarpe").
Potrivit lui Epifaniu, ofitii venerau sarpele ca pe un zeu, pentru ca el a revelat fiintelor umane cunoasterea.
Epifaniu vorbeste numai despre una din ceea ce trebuie sa fi fost o īntreaga serie de analogii īntre sarpe si formele naturale: „Nu sīnt oare intestinele noastre - spuneau ofitii - datorita carora traim si ne hranim, de forma unui sarpe ? ".
Veneratia merge īnsa mult mai departe : „Ei au un sarpe adevarat si īl tin īntr-un fel de cos. In momentul celebrarii misterelor, īl scot afara din culcus ; pun pīini pe o masa si cheama sarpele, iar atunci cīnd cosul este deschis, el iese afara. Apoi sarpele... se tīraste pe masa si se īncolaceste deasupra pīinilor. Aceasta este ceea ce ei numesc un sacrificiu perfect. Si..., mai mult decīt atīt, fiecare dintre ei saruta sarpele"'.
Multi gnostici, pentru a efectua calatorii īn alte lumi, recurgeau la practici rituale. Marcu Gnosticul si grupul (probabil imaginar) la care se refera tratatul tīrziu Pistis Sophia practicau multe tipuri de rituri baptismale.
Altii recurgeau la practici sexuale frenetice; acestea erau dezaprobate de majoritatea gnosticilor, care īn general erau, dimpotriva, de un ascetism excesiv.
(Cu toate acestea, dificultatea exercitiilor sexuale relatate de Epifaniu indica mai curīnd faptul ca gnosticii le considerau drept o alta forma de ascetism, si nu de „libertinism", cum afirma Hans Jonas īn faimoasa lui carte, The Gnostic Religion; o singura relatare se refera la o secta gnostica libertina si comunitara, dar masura īn care exact aceasta secta era „gnostica" este discutabila.)
Nu vom descrie aici astfel de ritualuri. Basilide si Marcu Gnosticul au recurs si la artificii gramaticale si de numerologie, foarte asemanatoare cu metodele folosite ulterior īn Kabbala evreiasca sub denumirea de gematria, temurah si notarikon. Astfel de metode nu erau tipic gnostice.
     Ritualurile baptismale reapar, īntr-o forma spiritualizata si celesta, īntr-una dintre cele mai interesante relatari gnostice ale unor calatorii īn alta lume. Relatarea este inclusa īn cadrul narativ al tratatului Zostrianos, gasit la Nag Hammadi si scris la persoana īntīi.
Lui Goethe i-ar fi placut, pentru ca Zostrianos, ca si Faust, se afla īn pragul epuizarii nervoase si al sinuciderii cīnd a primit revelatia ultima.

     Zostrianos este un intelectual tipic, scrupulos practicant al unor riguroase exercitii ascetice pe care le propovaduieste comunitatii sale (īn cadrul careia este un personaj proeminent); el aspira īn secret la o stare empirica de iluminare, numai ca nu o atinge niciodata. Spre disperarea sa, multi dintre tovarasii sai recurg la ritualuri sexuale, fapt care īi accentueaza alienarea de lumea īnconjuratoare. In meditatiile sale, Zostrianos are adesea senzatia ca este vizitat de fiinte din alte lumi, dar chiar si aceste meditatii sīnt excesiv de abstracte. Ele au ca obiect unele dintre īntrebarile cele mai profunde pe care oamenii si le-au pus vreodata: de ce exista ceea ce exista ? De ce exista multiplicitatea ?
Incapabil sa gaseasca raspuns la aceste īntrebari, nefericit si disperat de lipsa-i de cunoastere autentica a unei realitati superioare, Zostrianos ia calea desertului, cu gīndul de a se lasa sa moara de foame sau devorat de lei.
Si iata ca decizia finala Produce efectul asteptat de atīta vreme : lumea luminii īi trimite metoda notarikon, se considera ca un cuvīnt ebraic era de fapt o abreviere ; fiecare litera a cuvīntului era tratata ca fiind initiala unui alt cuvīnt.
Temurah era numele procedeului kabbalistic prin care se permutau literele din cadrul aceluiasi cuvīnt. Era revelata semnificatia ascunsa a cuvīntului, prin anagramarea acestuia.
Un mesager care īl mustra pentru tentativa de a-si pune capat zilelor, īi cere sa revina la comunitatea sa si sa continue sa predice, dar nu ca īnainte. Mesagerul īi ofera o calatorie īn lumea de dincolo pe un nor luminos al gnozei, care se deplaseaza cu repeziciune īn spatiu.
Botezat, adica adoptat īn toti eonii succesivi, Zostrianos ajunge īn cel mai īnalt punct al lumii celeilalte si acolo primeste revelatia ultima, de la marele Authrounios si de la o fiinta de lumina, numita Ephesech.
     Sistemul sethian este prezentat mai pitoresc īntr-un alt apocalips care contine o calatorie extramundana, Parafraza lui Sem, unde īntīlnim nenumarate utere feminine prevazute cu ochi, īmpreuna cu vīnturi-utere si nori colorati ai gnozei reprezentīnd eonii celesti.
Din aceste relatari este usor de observat faptul ca, deocamdata, calatoriile gnostice īn alte lumi par sa aiba foarte putin īn comun atīt cu apocalipsele evreiesti, cīt si cu misticismul merkaba.
Dar iata ca doua scrieri copte de la sfīrsitul secolului al III-lea, cunoscute sub numele de Prima si A Doua Carte a lui IeuP5 ne trimit cu siguranta la misticismul merkaba, īn masura īn care contin o lunga si minutioasa descriere a popasurilor celeste prin care sufletul gnosticului ar trebui sa-si gaseasca, dupa moarte, calea.
Gnosticii care foloseau aceste carti trebuiau sa īnvete pe dinafara numele, hartile si diagramele in care salasluiau cel putin 60 de leu, toti derivati dintr-un leu primordial (adica YHVH). Dar īnvatarea pe dinafara a topografiei fiecarei „comori" si a numelui fiecarui leu nu era suficienta.
Fiecare „comoara" avea un nume, trei paznici, mai multi rezidenti si mai multe porti, iar fiecare poarta avea propriii sai paznici. La fiecare popas se cereau un sigiliu si un numar magic (psephos)-īnvatarea pe dinafara a tuturor acestor formule trebuie sa fi depasit puterile celor mai multi dintre gnostici, o data ce la sfīrsitul cartii se spune ca Mīntuitorul s-ar fi īndurat de ei si, de aceea, le-a dezvaluit un set principal de nume, numere si sigilii puternice, prin folosirea carora puteau fi trecute vamile celeste.
Astfel, cartea se termina prin anularea propriei sale utilitati.

     Cartile lui leu sīnt probabil traduse din greaca (dat fiind numarul mare de cuvinte grecesti pe care īl contin, neobisnuit chiar si īn alte scrieri gnostice traduse īn copta), dar originea lor trebuie sa fie egipteana.
Nici o religie nu are un repertoriu atīt de extins de descrieri ale calatoriilor īn alta lume ca religia egipteana, fara a mai mentiona ca - exceptīnd faptul ca īn Egipt calatoria defunctului era orizontala, iar la gnostici se petrece pe verticala - sistemul enumerarii meticuloase (si fastidioase) a popasurilor este acelasi īn ambele cazuri si, pe de alta parte, se aseamana mult cu misticismul merkaba. Caci daca misticismul merkaba si anumite documente gnostice au ceva īn comun, acest lucru īl constituie īn primul rīnd metoda alcatuirii de liste cu nume si formule magice de folosit īn cealalta lume.
Putem afirma, fara nici o urma de īndoiala, ca o astfel de metoda a fost pentru prima oara utilizata īn practicile funerare egiptene si este foarte probabil ca a fost īmprumutata de acolo de gnosticismul egiptean.
     In ceea ce priveste calatoriile īn alte lumi, misticismul parintilor din desertul egiptean apare ca o interpretare crestina a misticismului iudaic. In el se regasesc multe teme comune literaturii apocaliptice evreiesti: somnul, sosirea unui mesager, viziunea locului predestinat īn ceruri si asa mai departe.
Aceste teme sīnt reinterpretate īntr-un context care, desi puternic din punct de vedere al credintei, era cu siguranta mai sarac din punct de vedere intelectual.
Una dintre inovatii este aceea ca un sfīnt putea avea experienta unei calatorii īn alta lume īn timpul martiriului.
Sfīntul Eusebiu - īn timp ce era torturat „pīna cīnd carnea sa si sīngele sau s-au īmprastiat pe pamīnt" - a īntreprins o calatorie celesta īn compania īngerului Suriei, care i-a aratat tronul, coroana si slava sa. Aceasta poveste urmeaza fidel cel mai simplu model al asteptarilor unui evreu virtuos.
Acelasi lucru i se īntīmpla, printre altii, lui Apa Lacaronis.
Uneori viziunile puteau surveni īn timpul slujbei religioase.
Ava Macarius propovaduia un fel de Carte a Mortilor simplificata, pe care o īnvatase cīnd fusese īnaltat la ceruri de catre doi īngeri.
Ingerii desprind sufletul crestinului defunct de trup si īl lasa īn aer timp de trei zile, „sa mearga oriunde doreste. Daca īsi doreste corpul, merge pentru un timp līnga corp, īn mormīnt, sau frecventeaza reuniunile familiale, asa cum era obisnuit.
Tot astfel, sufletul virtuos se īntoarce la locurile unde obisnuia sa-si practice virtutea". In cea de-a treia zi, sufletul se īnalta la ceruri, īl venereaza pe Dumnezeu si, īn timpul urmatoarelor sase zile, viziteaza paradisul.
Dupa aceea, timp de treizeci de zile, i se arata sheol (iadul).
In cea de-a patruzecea zi, sufletul se prezinta la judecata lui Dumnezeu si i se atribuie destinul postum pe care īl merita. Daca sufletul nu apartine unui crestin botezat, atunci cu siguranta va avea parte de „focul si īntunericul vesnic".
Aceasta reprezentare a vietii de apoi este neīndoielnic primitiva, īn masura īn care ea permite oricarui crestin, indiferent cīt de pacatos este, sa īntrevada cerurile īnainte de judecata, dar īn acelasi timp este infinit.
     Kabbala este o forma de misticism evreiesc cu radacini, pe de o parte, īn speculatii gramatologice si numerologice care conduc la Sefer yetsirah {Cartea Creatiei; probabil secolul al IV-lea P-C.) si, pe de alta parte, īn literatura hekhaloth.
Sefer yetsirah configureaza deja un sistem cosmologic devenit clasic īn Kabbala; cele zece sephirot (sfere ceresti) corespund probabil celor zece porunci, iar cele douazeci si doua de cai care le leaga corespund celor douazeci si doua de litere ale alfabetului ebraic.
Creatia are loc prin aceste treizeci si doua de elemente primordiale.
Sefer yetsirah si literatura hekhaloīh sīnt īn centrul preocuparilor intelectuale ale evreilor pietisti germani (Hasidei Ashkenaz), printre care familia Kalonymus se bucura de o faima deosebita. Cu toate acestea, Kabbala clasica apare īn cercurile sefarde provensale, printre autorii lucrarii Sefer ha-Bahir (Cartea luminii); īn aceasta carte, sephirot sīnt pentru prima data desemnate ca atribute ale lui Dumnezeu.
Kabbalistii din aceasta epoca utilizau temurah, gematria si notarikon - tehnici arhaice de permutare si combinare a literelor alfabetului - si numerologia, ale caror prototipuri par a fi elenistice, desi ele erau deja folosite īn Babilonia.
     Principalul reprezentant al Kabbalei extatice a fost marele mistic sefard Abraham Abulafia (secolul al XlII-lea), al carui tel era devekut sau unio mystica cu Dumnezeu.
Potrivit lui Moshe Idei, Kabbala lui Abulafia este o sinteza teoretica a aristotelismului lui Maimonide si a misticismului sufit si se bazeaza, īn practica, pe o serie de metode numite hitbodedut (concentratie), constīnd īn gramatologie si īn pronuntarea numelor divine.
Ca si īn sufism, pentru Abulafia unio mystica (devekut) este experienta transformarii fiintei umane īn Dumnezeu.
Kabbala clasica integreaza cosmologia literaturii merkaba īntr-unui din cele patru universuri spirituale care se succeda īncepīnd de sus, si anume: atsilut, beriyah, yetsirah si asiyah.
Universul atsilut (emanatie) contine cele zece sephirot (Keter, Hokhmah, Gedullah sau Hesed, Geburah sau Din, Tiferet sau Rahamim, Netsah, Hod, Yesod sau Tsaddik si Malkhut sau Shekinah), care īmpreuna formeaza corpul celest al lui Adam Kadmon, omul primordial.

     Universul beriyah (creatie) contine cele sapte hekhaloth si, de asemenea, merkaba.
Universul yetsirah (formare) contine ostile īngeresti
Universul asiyah (facere) este prototipul lumii vizibile. In asiyah, cele zece sephirot sīnt prezente sub forma de curcubeu, de valuri de mare, de zori de zi de ierburi si de copaci.
Kabbala a dezvoltat multe tehnici mistice, precum vizualizarea culorilor si altele asemenea, pentru facilitarea accesului la universul atsilut. Aceasta operatie este dificila din cauza prezentei, īn asiyah, a „partii celeilalte" (sitra ahra), adica a raului.
Kabbala nu īmpartaseste - cel putin nu sistematic - dualismul platonician al sufletului si trupului sau dispretul platonician fata de aceasta lume. Sexualitatea este considerata benefica, deoarece produce contopirea entitatilor care erau separate la descinderea sufletelor īn corpurile lor.
Actiunile kabalistilor au trei scopuri : tikkun sau refacerea unitatii si armoniei primordiale (atīt īn individ, cīt si īn univers), kavvanah sau meditatia contemplativa si devekut sau uniunea extatica cu Dumnezeu. Misticismul evreiesc tīrziu este legat de Sabbatai Tevi din Smirna (1626-l676), un mistic - dar nu un kabbalist - din secolul al XVII-lea.
Identificarea lui Sabbatai Tevi cu asteptatul Mesia a fost opera unui adept al lui Luria, kabbalistul Abraham Nathan ben Elisha Hayym Ashkenazi (1643 sau 1644-l680), cunoscut ca Nathan din Gaza, care a descoperit la misticul din Smirna semnele unui ales divin.
Cīnd a considerat ca Mesia i-a fost revelat, īn 1665, Nathan din Gaza a īnlocuit ceremoniile de doliu cu sarbatori vesele īn onoarea lui Sabbatai, spre consternarea comunitatii evreiesti ortodoxe.
Nathan a prezis ca Mesia va lua coroana sultanului turc si va deveni īmparatul lumii.
Cīnd Sabbatai a pus piciorul īn Istanbul, īn februarie 1666, sultanul a ordonat sa fie arestat. In septembrie, sultanul i-a dat sa aleaga īntre spīnzuratoare si convertirea la islamism.
Sabbatai a ales a doua alternativa, dar Nathan si multi adepti ai lui Sabbatai din Imperiul Otoman au acceptat alegerea sa fara sa-si piarda credinta si au decis sa-l urmeze printr-o convertire pro forma la islamism, continuīndu-si de fapt practicile antinomiste.
Mai tīrziu, un adept radical al lui Sabbatai, Jacob Frank (1726-1791), care se credea o reīncarnare a lui Sabbatai, a propovaduit respingerea mesianica a Torei īn Polonia.
Hasidismul polonez este una dintre cele mai recente si bogate sinteze religioase evreiesti, continīnd elemente ale tuturor tendintelor misticismului evreiesc.
Fondatorul hasidismului a fost Israel ben Eliezer, numit Baal Shem Tov (acronim Besht; mort īn 1760), un om care īnfaptuia miracole.
In excelentul tratat al lui Dov Baer se regasesc teme familiare Kabbalei si chiar platonismului renascentist. El propovaduieste melancolia si pocainta si crede ca adevaratul mistic, care a avut experienta unei forme superioare de extaz, cauta anihilarea sinelui si devine imun la valorile lumesti, precum „faima, īmbracaminte, hrana buna si alte pofte vulgare".