Istoria religiilor - Partea VII de Ion Pachia Tatomirescu publicat la 08.07.2009
Dacoromânia intre Imperiul Roman de Apus si cel de Rasarit
     - 395 (8570 E. V.), 17 ianuarie: împaratul Teodosie, «pe patul de moarte», dispune “testamentar” ca Imperiul Roman sa fie divizat în Imperiul Roman de Rasarit, repartizat spre împaratire fiului sau, Arcadiu (395 – 408), si Imperiul Roman de Apus, repartizat spre stapânire fiului sau, Honoriu (395 – 423); asadar, la 17 ianuarie 395, în “baza Hotarârii de la Milano”, au luat fiinta Imperiul Roman de Apus si Imperiul Roman de Rasarit.
- 395 (8570 E. V.) – 476 (8651 E. V.): Imperiul Roman de Apus dureaza de la împaratul Honorius Flavius (fiul cel mic al împaratului grec, Theodosius), pâna la împaratul Augustulus, detronat în anul 476 (8651 E. V.) de Odoacru, un “general” recrutat / promovat din neamul “federatilor” Heruli.
- 395 (8570 E. V.) – 610 (8785 E. V.): Imperiul Roman de Rasarit. Se considera ca imperiul îsi mai merita aceasta “titulatura”, deoarece “romanitatea” / “dacoromanitatea” este înca “preponderenta” si de la împaratul grec, Arcadius Flavius (fiul cel mare al împaratului grec, Theodosius), pâna la anul 610, an al mortii ultimului împarat valah, Focea, dupa care “grecizarea” s-a dovedit “coplesitoare”, statul devenind într-adevar Imperiu Bizantin.

     a) 403 (8578 E. V.): Patriarhul Ioan Gura de Aur acorda diaconului dacoromân, Ioan Cassian, titlul / calitatea de preot – ceea ce îi permite ca, alaturi de prietenul sau de nedespartit, preotul Gherman, sa faca parte din delegatia Bisericii de Constantinusa / Constantinopol la Sinodul din anul 403 de la Stejar-Calcedon.
b) 415 – 418 (8590 – 8593 E. V.): la Massalia / Marsilia, Sfântul Ioan Cassian întemeiaza manastirile Saint Victor (pentru calugari) si Saint Sauveur (pentru calugarite).
- 417 – 421 (8592 – 8596 E. V.): împaratirea Dacoromânului Constantiu al III-lea, originar din Dacia Ripensis, de lânga Naissus.
a) 418 (8593 E. V.): Sfântul dacoromân Ioan Cassian publica o lucrare fundamentala pentru Crestinism: Despre asezamintele mânastiresti cu viata de obste si despre tamaduirile celor opt pacate principale / De institutis coenobiorum et de octo principalium vitiorum remediis. b) 420 (8595 E. V.): Sfântul Ioan Cassian publica prima serie de zece Convorbiri duhovnicesti / Conlationes Sanctorum Patrum (I – X); este anul mortii sfântului dacoromân Ieronim, traducatorul Bibliei în limba latina.
- 423 – 455 (8598 – 8630 E. V.): împaratirea Dacoromânului Valentinian al III-lea. Dupa moartea împaratului-unchi, Honorius (ce nu avusese urmasi), în anul 423, a devenit împarat (al Imperiului Roman de Apus) fiul lui Constantiu al III-lea si al printesei Placidia, Valentinian al III-lea. A fost asasinat la 16 martie 455.
a) 425 (aprilie) – 435 (8600 – 8610 E. V.), aprox.: Timotei este episcop de Tomis / Constantia (Constanta-Dacoromânia). Timotei de Tomis a participat la al III-lea Sinod Ecumenic de la Efes, din anul 431 (8606 E. V.), evidenti-indu-se între cei mai straluciti combatanti ai nestorianismului.

    
b) 426 (8601 E. V.): Sfântul dacoromân Ioan Cassian publica a doua serie de sapte Convorbiri duhovnicesti / Conlationes Sanctorum Patrum (XI – XVII); în Convorbirea a XIII-a, «expune raportul dintre har si libertate, combatând indirect predestinatianismul Fericitului Augustin, fara a-l numi, si reliefând sfintele nevointe ale pelerinilor pustiei» (Cas, 48).
c) 429 (8604 E. V.): sfântul dacoromân Ioan Cassian publica a treia serie de sapte Convorbiri duhovnicesti / Conlationes Sanctorum Patrum (XVIII – XXIV). Unicitatea crestin-valorica «le-a generalizat în toata Biserica dupa moartea sa» (Cas, 48).
- 450 – 457 (8625 – 8632 E. V.): împarateste Dacoromânul Marcian (Marcianus). în Imperiul Roman de Rasarit, lui Teodosie al II-lea îi urmeaza în tronul împaratesc generalul Marcian (450 – 547), «sotul Pulcheriei», «sora lui Teodosie al II-lea»; Marcian este «primul împarat care a primit coroana din mâna patriarhului de Constantinopol, practica mentinuta pâna la caderea Constantinopolului sub Turci, la 29 mai 1453» (RIB, 107).
a) 451 (8626 E. V.): generalul dacoromân Aetiu (Aetius) înfrânge pe Attila, capetenia barbariei hunice, în batalia de pe Câmpiile Catalaunice.
- 457 – 474 (8632 – 8649 E. V.): împarateste Dacoromânul-bessian, Leon I Tracu («Leon I Thrax»).
- 474 (8649 E. V.): împarateste Dacoromânul Leon al IIlea.
- 491 – 518 (8666 – 8693 E. V.): Dacoromânul Anastasiu împarateste la Constantinusa / Constantinopol.
- 513 (8688 E. V.) – 515 (8690 E. V.): împarateste Dacoromânul Vitalian.
- 518 (8693 E. V.) – 527 (8702 E. V.): Dacoromânul Justin I împarateste la Constantinusa / Constantinopol. a) 519 (8694 E. V.), mai: Ioan, Leontie / Leontiu (ruda cu generalul Vitalian), Ahile, Petru si Mauriciu, calugarii dacoromâni / valahi din episcopia Tomisului – Dunogaetia / Scythia Minor (Dobrogea-România), care elaborasera formula Unul din Treime a suferit cu trupul, în cel mai înalt spirit al Ortodoxiei, si pe care o argumentasera si în fata împaratului Iustin I, pleaca la Roma spre a sustine-o si în fata Papei Hormisdas, desigur, spre a anihila “efectele” Schismei Mici (cf. VSP, 64 sqq.).
b)519 (8694 E. V.), septembrie: Papa Hormisdas scrie la Constantinopol despre sosirea calugarilor dacoromâni / valahi din Dunogaetia / Sythia Minor (Dobrogea-România); stau la Roma 14 luni (cf. VSP, 67).
- 527 (8702 E. V.) – 565 (8740 E. V.): Dacoromânul Iustinian I împarateste la Constantinusa / Constantinopol. în Dacoromânia, dupa cum remarca Procopius din Caesareea, împaratul a organizat «cea mai puternica aparare a noastra si a întregii Europe», împânzind tarmurile Dunarii (aidoma lui Aurelian, Constantin cel Mare s. a.) «cu întarituri dese» si asezând «pretutindeni pe tarm straji de osteni, pentru a opri cu strasnicie trecerea barbarilor» (Fontes, II, 461); a rezidit vechile cetati, orasele-cetati de importanta strategica si economica din Dacoromânia.
a) 540 (8715 E. V.): moare Dionisie Valahul / Dacoromânul (Dionisie cel Mic / Exiguul), cel ce pune bazele de calcul ale erei crestine. - 565 (8740 E. V.) – 578 (8753 E. V.): Dacoromânul Iustin al II-lea (Flavius Justinus II) împarateste la Constantinusa / Constantinopol.
- 578 (8753 E. V.) – 582 (8757 E. V.): Dacoromânul Tiberiu împarateste la Constantinusa / Constantinopol.
- 602 (8777 E. V.) – 610 (8785 E. V.): Dacoromânul Focea împarateste la Constantinusa / Constantinopol (în documentele grecesti: «Focas»).

    
     Perioada imparatilor greci
     - 610 – 700 (8785 – 8875 E. V.): soarta Dacoromâniei, îndeosebi, a Dacoromâniei Sud-Dunarene (caci “soarta” Dacoromâniei Nord-Dunarene este în functie de “amintirea” Legamântului de la Aurelian, mai mult ori mai putin respectat de Constantinopol / Roma), se afla în mâna urmatorilor împarati greco-bizantini: Heraclius (610 – 641), Constantin al III-lea si Heracleo-nas (641), Constans al IIlea (641 – 668), Constantin al IV-lea Pogonatul (668 – 685), Iustinian al II-lea Ritnotmetul (685 – 695), Leontie (695 – 698) si Tiberiu al III-lea Apsimar (698 – 705).