Istoria religiilor - Partea V de Ion Pachia Tatomirescu publicat la 29.05.2009
Statul Daciei si Imperiul Roman
     -82 î. H. – 44 î. H. (8093 – 8131 E. V.): împaratirea Daciei de catre Burebista, comandantul suprem al unei armate de 200.000 de razboinici (cf. GIrva, 73).
a) 82 î. H. / 8093 E. V.: imediat dupa “lovitura de stat”, prin care s-a desfiintat statalitatea “de tip papal” a Daciei, Salmos al XXVI-lea, fiind ucis, “maimarele peste regii de arme”, Burebista, se înscauneaza ca “rege-zeu-medic” / “împarat”, mutându-si resedinta din bogata Argedava, în Sarmizege-tusa, capitala întregii Dacii (cf. MKP, 44 sqq.).
b) 74 î.H. / 8101 E. V.: “fostele” provincii (“tari de râuri / munti” ale Daciei, Bithinia si Pontul (în care populatia pelasgo-daco-thraca scazuse sub 50%) devin provincii imperial-romane de rang consular.
c) 72 î. H. – 71 î. H. (8103 – 8104 E. V.): incursiune romana în Dacia – pe lânga tarmul pontic al provinciilor Thracia, Moesia si Dynogaetia (Dobrogea), condusa de Terentius Varro Lucullus; Romanii sunt anihilati lânga Delta Dunarii de un corp de oaste burebistan.
d) 61 î. H. / 8114 E. V.: Burebista întreprinde o expeditie de pedepsire a unor triburi germanice, patrunse în nordul Daciei, între Selidava (pe Odra) si Susudava (pe Elba); profitând de faptul ca Burebista se afla în nordul Daciei, pe Elba / Oder, comandantul roman, Cneius Antonius Hybrida, încurajat de Grecii aflati prin cetatile pontice ale Daciei, se aventureaza pâna în tinutul Dynogaetiei / Dobrogei, ajungând la Histria, unde este anihilat de un corp de armata dunogetic.
e) 60 î. H. – 59 î. H. (8115 – 8116 E. V.): Burebista porneste în vestita expeditie din vestul Daciei, catre izvoarele Dunarii, dincolo de Gerulata (lânga Vindobona / Viena), unde patrunsesera triburile Boiilor, pe care «le-a nimi-cit»; Romanii din Macedonia folosesc prilejul si ataca provincia dacica vecina, Bessia, dintre Pulpudava (Plovdiv) si Sardica (azi, Sofia, capitala Bul-gariei); vitejii Daci din Bessia reusesc sa respinga pe Romani.
f) 55 î. H. / 8120 E. V.: Burebista face o expeditie în estul Daciei, împotriva triburilor bastarne si britogallice infiltrate în provinciile Moldadava / Moldova si Tirasgaetia, alungândule dincolo de Clepidava (azi, Chiev / Kiev, capitala Ucrainei), peste boristea Niprului; coboara apoi pe Boristeana / Nipru («Bo-rysthenes») si inspecteaza / “viziteaza” orasele-cetati ale Daciei de pe tarmul Marii Getice / Negre si din Delta Dunarii: Orbia / Olbia (azi, Nicolaev-Ucrai-na), [urasi («Tyras»; azi, Belgorod-Ucraina), Dunogetia (Garvan-România), Aghisus («Aegyssus» = Tulcea-România), Histria (România), Tomis (Constanta- România), Calatani («Callatis» / Mangalia-România), Dionysara (sau «Dionysopolis» / Balcic-Bulgaria), Mesembria (Nesebar-Bulgaria), Dacibuze («Byzantion», azi Istanbul-Turcia), de unde a luat-o spre capitala nemuritorilor Zalmoxianismului, pe directia: Uscudava-Pulpudava- Sardica-Sucidava-Buridava-Arutela-Germisara- Sarmizegetusa.
g) 48 î. H. / 8127 E. V.: expeditie / “vizita” a lui Burebista în Dacia Sud-Dunareana, la Marea Thracica, trecând prin Bessia, spre a taia / “tempera” pofta Romanilor din Macedonia de a mai trece granita si de prada asezarile bes-sodacice; în iunie-iulie 48 î. H. (8127 E. V.), Burebista avea pregatita la Pulpudava o puternica armata, probabil, spre a veni în sprijinul lui Pompeius (numai distanta pâna la Pharsalus si declansarea “prin surprindere” a bataliei din 9 august 48 î. H. au dat câstig de cauza “inspiratului” Iulius Caesar)
. h) 44 î. H. / 8131 E. V.: mare zi de doliu pentru Dacia; Burebista este asasi-nat de nobilii complotisti chiar în sala parlamentului din Sarmizegetusa; îm-paratia Daciei este divizata de liderii-complotisti (între care si marele preot Deceneu) în patru formatiuni statale. - 44 î. H. – 40 î. H. (8131 – 8135 E. V.), aprox.: Deceneu guverneaza – din Sarmizegetusa – Dacia Centrala (cuprinzând provinciile, sau “tarile de râuri / munti”: Arudela / Ardeal, Maramarisia / Maramures, Sighinia / Sigynia, Moesia de Sus, Pannonia, Patyissya / Partia, Crissiana / Crisana si Tibisia / Ba-nat); prin anul 40 î. H. / 8135 E. V., Deceneu “încredinteaza” conducerea mili-tara a Daciei Centrale lui Coson, continuând sa-si pastreze functia de pontifex maximus pâna prin anul 5 d. H. / 8180 E. V.

     - 44 î. H. – 29 î. H. (8131 – 8146 E. V.), aprox.: împaratirea lui Coson; la moartea lui Burebista, lui Coson ia revenit regalitatea în “a doua formatiune-stat”, alcatuita din Gaetia / Getia si Bârsia ([ara Bârsei), în aceasta calitate participând cu oaste, în 42 î. H., la Philippi, alaturi de capetenia complotului împotriva lui Caesar (“sincronizarea” comploturilor, de Roma si de Sarmize-getusa, nu se putea datora decât celor “doi prieteni”, Brutus si Coson – ultimul, cu consimtamântul / sprijinul lui Deceneu); din aceasta perioada, Dacia are ca moneda Cosonul de aur. - 44 î. H. – 25 î. H. (8131 – 8150 E. V.), aprox.: Zicomis (“zeu-comis”; în documente: «Dicomes») conduce a treia formatiune-stat de dupa moartea lui Burebista, alcatuita din Moldadava / Moldova si Tyrasgaetia; dupa moartea lui Zicomis, formatiunea sa statala a reintrat în componenta Daciei conduse de Cotison. -44 î. H. – 24 î. H. (8131 – 8151 E. V.), aprox.: Rola («Roles») conduce a patra formatiune-stat desprinsa dinDacia lui Burebista, alcatuita de Moesia; filoroman, a primit titlul de «prieten si aliat al Poporului Roman». - 36 î. H. – 17 d. H. (8139 – 8192 E. V.): fosta provincie a Daciei Zalmoxianismului, Cappadochia (“cap / capat al Daciei”) are “regi greci”, între care si grecul Arhelaos, numit de Romani, din anul 17 d. H., guvernator. - 31 î. H. – 28 î. H. (8144 – 8147 E. V.), aprox.: Dzabic («Dapyx») conduce “a cincea formatiune-stat” (desprinsa din Dacia lui Burebista), formatiune care si-a facut aparitia în orizontul anului 31 î. H. / 8144 E. V. (dupa ce Moesia si Dunogaetia devenisera teatrul luptelor intestine suddunarene ali-mentate de Romani si de Rola), miniregatul sau (cu capitala la Tomis) fiind alcatuit din centrul Dunogaetiei (Dobrogei), cu Capidava, Axiopa (Cernavoda- România), Carssia (“cârja”) / Hârsova (România), Ulmet («Ulmetum» – azi, Pantelimonul de Sus / România), Histria (Istria-România), Tomis (Constanta-România), Calatiani («Callatis» / Mangalia-România), Dionysara («Dionysopolis » / azi, Balcic-Bulgaria), Mesambria (Nesebar-Bulgaria) etc.
- 31 î. H. – 27 î. H. (8144 – 8148 E. V.), aprox.: Surache («Zyraxes») conduce “a sasea formatiune-stat” (desprinsa din Dacia burebistana ca si formatiunea lui Dzabic, supra), tot în orizontul anului 31 î. H. (8144 E. V.), mini-regat (cu capitala în Genucla) constituit din nordul Dunogaetiei (Dobrogei) cu Delta Dunarii, cu Leuca (Insula Serpilor, facuta “cadou” Moscovei, în 1945, de guvernantii României) si din sudul Moldadavei / Moldovei, de pe inferio-rul curs al Prutului, Nistrului si Bugului.
- 29 î. H. – 4 iulie 27 î. H. (8146 – 8148 E. V.): razboaiele dintre Rola, re-gele Moesiei, sprijinit de trupele imperialromane de sub comanda lui Mar-cus Licinius Crassus, si regatele lui Dzabic si Surache; Rola si Crassus obtin victoria, cele doua regate fiind realipite Moesiei de Jos; deacum, gratie rege-lui dac-moesian, Rola, “prietenul Romei”,Imperiul Roman reuseste sa controleze toata Dunarea de Jos, Delta Dunarii si nord-vestul Marii Getice / Negre; astfel, Crassus – dupa Acta triumphalia –, la 4 iulie, anul 27 î. H., «triumfa ex Thracia et Geteis» (PGet, 55).
- 29 î. H. – 25 î. H. (8146 – 8150 E. V.), aprox.: [iu Marcu («Thiamar-cus»), rege “de arme” dac la Buridava (Ocnita- Vâlcea / România – cf. StrPR, 94, 277).
- 33 î. H. – 6 d. H. (8142 – 8181 E. V.), aprox.: Cotison I (< Co- “cap” + Tissia / Tisa + suf. -on; “capul / conducatorul Dacilor-tisieni), rege al Daciei, afirmat mai întâi în luptele împotriva Romanilor din partea moesic-superioara a Sighiniei; îsi avea “baza militara” antiromana în oraselecetati Drobeta (Tur-nu Severin / România) si la Arcidava; «un moment paruse ca Augustus si Cotison vor intra chiar în legaturi de rudenie (...); Iulia trebuia sa devina re-gina a Dacilor, iar fiica lui Cotison împarateasa romana...» (PGet, 53).
- 27 î. H. / 8148 E. V.: “fosta” provincie a Daciei Cogaionice / Zalmoxiene, Creta, devine provincie imperial-romana.
- 27 î. H. – 395 d. H. (8148 – 8570 E. V.): Statul sclavagist al Romanilor devine Imperiul Roman, prin proclamarea lui Octavian August drept imperator; imperiul dureaza pâna în anul 395 (8570 E. V.).
- 14 î. H. / 8161 E. V.: provincia, sau “tara de râuri / munti” din Dacia de Vest, Pannonia, este cucerita si anexata Imperiului Roman (la provincia im-perial-romana Illyricum, fosta Sighinia dacica).
- 14 î. H. – 258 d. H. (8161 – 8433 E. V.): Pannonia (Pannonia Superior / Inferior) – provincie imperial-romana, pâna la independenta / re-Unirea de sub Regalian.
- 13 î. H. / 8162 E. V.: rascoala Dacilor-bessi, din Thracia si din Moesia, dintre Pulpudava si Sardica, împotriva Romanilor (ce-si extinsesera “stapâni-rea” asupra-le, printro campanie de pradaciuni), rascoala condusa de preotulzalmoxian, Dionu Fulegea (în documente: « Dionysos Volaigeses»).
- 5 d. H. – 65 d. H. (8180 – 8240 E. V.), aprox.: Comoesicu / Comosicu (< Co- “cap” + Moesia + suf. -icu – “capul / domnul Moesilor- Daci”; în docu-mentele latine: «Comosicus»), “rege-zeumedic” al Daciei.
- 6 d. H. – 15 d. H. (8181 – 8190 E. V.), aprox.: Cotison al II-lea, “rege de arme” al Gaetiei / Getiei si vestit poet al Daciei, elogiat de Publius Ovidius Naso (Roma-Italia, 43 î. H. – 18 d. H. / 8132 – 8193 E. V., Tomis-România) în Epistolae ex Ponto.
- 6 d.H. / 8181 E. V.: fosta provincie a Daciei de Vest, Pannonia, anexata Imperiului Roman, se rascoala sub conducerea Dacoromânului Bâtu / Batu (Bato).
- 6 d. H. – 12 d. H. (8181 – 8187 E. V.): comandantul imperial-roman, Sextus Aelius Catus distruge / incendiaza dacicele orasele-cetati de la Zimnicea, de la Argedava etc. (cf. MKP, 41 / 45).
- 10 d. H. / 8185 E. V.: fosta provincie a Daciei de Vest, Sighinia / Dalmatia (cucerita de Mettelus, în 118 î. H., pâna la Sava), este declarata de Augustus provincie imperialromana.
- 10 – 258 d. H. (8185 – 8433 E. V.): Sighinia, sau Dalmatia / Illyria – provincie imperial-romana, pâna la independenta / re-Unirea de sub Regalian.
- 15 d. H. / 8190 E. V.: fosta provincie, sau “tara de râuri / munti” din Dacia Sud-Dunareana, Moesia, alipita Imperiului Roman înca din vremea regelui Rola, capata rangul de provincie imperial-romana.
- 15 – 258 d. H. (8190 – 8433 E. V.): Moesia (Superior / Inferior) – provincie imperial-romana, pâna la independenta / re-Unirea de sub Regalian.
* 17 d. H. / 8192 E. V.: fosta provincie a Daciei Cogaionice / Zalmoxiene, Cappadochia (“capul” / “capatul” extremsudic al Dachiei / Daciei), devine provincie imperial-romana.

     - 29 d. H. – 69 d. H. (8204 – 8224 E. V.): Scorila / Corila («Coryllus»), rege al Daciei, la Sarmizegetusa, tatal lui Decebal; permite propovaduirea Crestinismului de catre Sfântul Apostol Andrei în Dacia (unde a convertit peste 500.000 de Pelasgo-Daco-Thraci / Valahi, sau Dacoromâni / Români).
- 46 d. H. / 8221 E. V.: provincia dacic-zalmoxiana, Thracia, i se atribuie “rangul” de provincie imperial-romana.
- 46 – 258 d. H. (8221 – 8433 E. V.): Thracia – provincie imperial-romana, pâna la independenta / re-Unirea de sub Regalian.
- 47 d. H. / 8225, 30 noiembrie: Sfântul Apostol Andrei, cel ce reuseste sa crestineze sute de mii de Pelasgo-Daci / Valahi (Dacoromâni), este ucis / rastignit la Patras-Grecia.
- 65 d. H. / 8240 E. V. – 106 d. H. / 8281 E. V., aprox.: Vazâna («Vezina») detine în Cogaion / Sarmizegetusa functia de pontifex maximus si de “vicere-ge” al Daciei (cf. PGet, 66; GLSG, 62 sq.).
- 65 d. H. / 8240, noiembrie si decembrie: Sfântul Apostol Pavel se afla între Dacoromânii / Valahii din Epir: «Când voi trimite pe Artema la tine, sau pe Tihic, sârguieste-te sa vii la mine, la Nicopole, caci acolo m-am hotarât sa iernez; pe Zena, cunoscatorul de lege, si pe Apolos, trimite-i mai înainte, cu buna grija, ca nimic sa nu le lipseasca; sa învete si ai nostri sa poarte grija de lucrurile bune, spre treburile cele de neaparata nevoie, ca sa nu fie fara roa-da.» (Tit, III, 12 – 14; Bibl, 1340); Zena (> zân, “înger” – cuvânt pelasgodaco- thracic / dacoromânesc-arhaic) era un Valah / Dacoromân profund cu-noscator al Legii sacre si, deopotriva, al legilor neamului sau, legile belagine / dacoromâne, prezenta lui lânga Sfântul Apostol Pavel fiind imperioasa.
- 66 d. H. / 8241 E. V., ianuarie, februarie, martie: Sfântul Apostol Pavel se afla înca printre Dacoromânii / Valahii din Epir, la Nicopol, «unde-l chema si pe ucenicul sau Tit, episcopul Cretei», Creta pe-atunci fiind înca destul de “pelasgo-daco-thracica / valahica” (PIB, 63 / Bibl, 1340).
- 66 d. H. / 8241 E. V., martie – octombrie: episcopul Tit al Cretei, care stia pelasgo-daco-thraca, adica valaha / dacoromâna, primeste de la Sfântul Apostol Pavel misiunea de a propovadui Evanghelia lui Hristos în Pelasgo-Dacia / Dacoromânia de Sud-Vest, în provinciile Sighinia (Illyricum / Dalmatia) si Pannonia; în Epistola a doua – catre Timotei – a Sfântului Apostol Pavel, este subliniat acest adevar: «De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui; sileste-te sa vii curând la mine; ca Dima, iubind veacul de acum, m-a lasat si s-a dus la Tesalonic; Crescent – în Galatia, Tit în Dalmatia; numai Luca este cu mine; ia pe Marcu si adu-l cu tine, caci îmi este de folos în slujire...» (II, Tim, IV, 8 – 11; Bibl, 1338); prin august-septembrie 66, Tit – ce, parese, fusese însotit de Iunia, de Andronic («rudele» Sfântului Apostol Pavel, «împreuna închisi cu mine») si de Epenet, «pârga Asiei» (cei pomeniti de Sfântul Apostol Pavel în Episto-la catre Romani, XVI, 5 / 7) – asista la ridicarea temeliilor Bisericii din Sirmia / Sirmium (azi, Mitrovita), biserica prima a Crestinismului din Dacia / Daco-românia de Vest (cf. PIB, 63).
- 69 d. H. – 87 d. H. (8244 – 8262 E. V.), aprox.: Dura («Duras») – fratele lui Scorila, unchiul lui Decebal, este rege al Daciei, la Sarmizegetusa (Dura a fost “rege de arme” / “diurpan” > “djurpan” / “jupan” al “tarii de râuri / munti” dintre Ordessua / Arges si Naparia – «Naparis» / Ialomita, cât si al tinutului “simetric”, sud-dunarean, dintre Axiopa si Appiaria, avându-si “curtea mare” / “storuma” în orasul ce i-a purtat numele pâna în secolul al XIX-lea: Durastoruma / Durostor – cf. NPIst, 253; azi, Silistra-Bulgaria).
- 69 d. H. – 70 d. H. (8244 – 8245 E. V.), iarna: Dura, regele Daciei, declara razboi Imperiului Roman si elibereaza Moesia; dupa aceasta victorie, Dura, regele Daciei, obliga «la subsidii» pe Titus Flavius Vespasianus, împaratul Romei.
- 81 d. H. – 96 d. H. (8256 – 8271 E. V.): la Roma, împarateste Domitian.
- 81 d. H. – 85 d. H. (8256 – 8260 E. V.): împaratul Romei refuza sa mai plateasca “tribut” Sarmizegetusei, regelui Dura, nemairespectând tratatul încheiat în anul 70 d. H. (8245 E. V.).
- 85 d. H. – 86 d. H. (8260 – 8261 E. V.), iarna: regele Sarmizegetusei, Dura, declara razboi împaratului Romei, Domitian; cu acest prilej, Decebal, nepotul regelui, dovedeste ca «este foarte priceput la razboaie»; Dacii ies biruitori; «dându-se lupta, Romanii au fost învinsi, lui Oppius Sabinus (guvernatorul Moesiei) i s-a taiat capul, si Dacii, navalind asupra multor castre si orase, au pradat tinuturile ce atârnau de Imperiu» (Iordanes, Getica, 76).
- 86 d. H. / 8261 E. V., vara: o puternica armata imperialromana patrunde în Sighinia si în Moesia, în frunte cu împaratul Domitian; comandantul operatiunilor militare dunarene este Cornelius Fuscus; Domitian împarte Moesia în doua provincii independente: Moesia Superioara si Moesia Inferioara.

     - 86 – 106, iulie, d. H. (8261 – 8281 E. V.): Decebal este rege al Daciei.
a) 86 – 87 d. H. (8261 – 8262 E. V.), iarna: Sarmizegetusa declara razboi Romei; la începutul iernii, pe la 1 decembrie 86 d. H. (8261 E. V.), în vreme ce împaratul Domitian si iubitul sau comandant de legiuni, Fuscus, sarbatoreau “triumful sud-dunarean” la Naissus (Nis), Decebal le trimite o solie cu o interesanta «declaratie de razboi»; solia comunica împaratului Domitian ca regele Daciei, Decebal, nu mai doreste respectarea vechilor acorduri încheiate între Vespasian si Dura, privitoare la subsidii, si ca Decebal «va face pace daca ar vrea (el, Domitian) ca fiecare Roman (din Imperiu) sa-i trimita anual doi oboli, iar de nu, el (Decebal) îi va declara razboi si-i va aduce mari neajunsuri» (DDB, 280).
b) 87 d. H. / 8262 E. V., ianuarie - februarie: armata condusa de comandantul Cornelius Fuscus primeste ordin sa treaca Dunarea, sa înainteze pe Valea Oltului, îndreptându-se spre Sarmizegetusa, capitala Daciei; stratagema lui Decebal reuseste; «chiar din prima ciocnire înving pe Romani, îl omoara pe generalul lor Fuscus si jefuiesc bogatiile din tabara soldatilor» (Iordanes, op. cit.).
c) 88 d. H. / 8263 E. V.: dupa mai bine de un an de la «uluitoarea disparitie a armatei romane de sub comanda lui Fuscus», noul comandant al armatelor imperial-romane, Tetius Iulianus, încearca sa atace Dacia lui Decebal dinspre Pannonia; cum Decebal prevazuse si aceasta actiune razboinica a Imperiului Roman, l-a lasat pe Tettius Iulianus sa înainteze prin Banat, pâna la Tapia / Tapae (la “Portile de Fier” ale Ardealului / Transilvaniei), unde are loc marea batalie; învins, Tettius Iulianus se retrage în Imperiu, la sudde Dunarea de Mijloc; se încheie tratatul dintre Decebal si Domitian, prin care Roma se obliga sa plateasca tribut Sarmizegetusei “în bani si în mesteri de tot felul”.
d) 98 – 117 d. H. (8273 – 8292 E. V.): la Roma, împarateste Traian. e) 98 – 100 d. H. (8273 – 8275 E. V.): Roma / împaratul Traian înca plateste “tribut” Sarmizegetusei lui Decebal.
f) 101 – 102 (8276 – 8277 E. V.): primul razboi dintre Traian si Decebal, “încheiat la egalitate”.
g) 105 (8280 E. V.), martie – aprilie: ultimele finisari la Podul Decebalo-Traianic, legând malurile Dunarii, în dreptul orasului Drobeta. Podul este construit în baza tratatului dintre Dacia si Imperiul Roman din anul 102, potrivit caruia Roma a trimis proiectantul – Apolodor din Damasc – si câtiva “ingineri-constructori”, Sarmizegetusa dând materialele si “mâna de lucru”; lungimea podului: 1.135 m; latime: 18 m; latimea carosabila: 14 m; liantul folosit în zidaria de piatra / caramida («20 pile si doua culee» – BMIst, 23) s-a facut dupa o “reteta dacica”, înca “secreta” (pare-se ca în mortar era pusa si cenusa unui arbore autohton, rarisim; ar putea fi vorba de Sorbastru / Sorothamnus scoparius, din zona Herculane – cf. TZpl, II, 301 sq.).
h) 105 – 106 (8280 – 8281 E. V.): al II-lea razboi dintre Traian si Decebal; la 4 iunie 105 (8280 E. V.), Traian declara din nou razboi lui Decebal.
i) 106 (8281 E. V.), iulie: dupa lunile de “inepuizabil” asediu imperial-roman al capitalei, vazând ca “aliatii” întârzie si nu îi vin cu ajutoarele promise, constatând ca tradarea îsi face loc printre nobilii sai, Decebal se hotaraste sa dea unui general de încredere comanda armatelor de rezistenta din Sarmizegetusa si paraseste capitala (printr-o o galerie subterana secreta, iesind în afara zidurilor) spre a se duce în nord-estul liber al Daciei ca sa recruteze noi razboinici pentru o armata eliberatoare; în absenta regelui comandant, lucrarea tradarii îsi face iute loc printre generali, Sarmizegetusa se preda împaratului Traian ce, imediat, da ordin trupelor speciale de sub comanda lui T. C. Maximus de a porni-o pe urmele lui Decebal si de a-l captura; vazând ca nu mai are vreo posibilitate de a scapa de urmaritori, cu câteva clipe înainte de a fi prins de T. C. Maximus, Decebal, desigur, în spiritul doctrinei Zalmoxianismului (ce conferea raiul nemuririi, adica Tara- Tineretii-fara-Batrânete-si-Vie-tii-fara-Moarte, doar eroilor, celor cazuti în lupta pâna la ultima picatura de sânge împotriva dusmanilor Cogaionului / Patriei, nu si sclavilor), îsi ia zilele – pare-se, în 30 iulie 106 – cu câteva clipe înainte de a deveni înlantuitul Romei.
j) 106 (8281 E. V.), august: caderea Sarmizegetusei, dupa cel mai cumplit, dupa cel mai sângeros asediu cunoscut de armatele imperial-romane, în ajutorul carora a venit “tradarea generalilor lui Decebal”. Atât de mare a fost acumularea de furie, de ura a Romanilor împotriva Dacilor, eroi-ai-nemuririi, încât împaratul Traian supravegheaza personal executarea ordinului de a rade de pe fata pamântului, Sarmizegetusa, capitala Daciei, mobilizând imense forte distructiv-militare, cautatoare totodata si de “fabuloase comori” ascunse de regele Decebal; dupa ce trece pe sub fierul târnacoapelor constructiile de pe cele zece terase ale muntelui sacru, Cogaion (dintre care unele sanctuare îsi aveau temeliile în orizontul anului 5900 î. H. / 2275 E. V.), cu ziduri – murus dacicus – groase de trei metri, cu fasonate blocuri de piatra, cu temple-calendar având coloane înalte de peste 5 m si «grosimea de 1,80 m» (cf. MKP, 81), împaratul Traian hotaraste (în septembrie 106) sa se ridice «un castru situat într-un nod rutier strategic, la 8 km est de Portile de Fier ale Transilvaniei», devenind noua capitala, Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
- 106 – 258 (8281 – 8433 E. V.): din august 106, imediat dupa moartea eroica a lui Decebal, sceptrul regalitatii sarmizegetusane este preluat de “regele de arme”, Pieporu, din provincia nord-estica a Daciei, Costobocia; Dacia libera – dintre Dunarea Superioara (Gerulata) si Clepidava (Chiev) / Nipru, dintre Porolissum si Selidava –, prin regii daci-costoboceni din Dinastia Pieporeana, organizeaza nenumarate campanii de eliberare a fratilor aflati în lanturile Imperiului Roman.
- 107 (8282 E. V.): Traian divizeaza Pannonia dacica în provinciile imperial-romane, Pannonia Superior si Pannonia Inferior.
- 108 – 110 (8283 – 8285 E. V.): la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, «pe vatra castrului, s-a dezvoltat o colonie de cetateni romani, mai ales veterani, careia i s-a facut onoarea de a fi înregistrata în “tribul” Papiria, districtul electoral al lui Traian; colonia, de forma dreptunghiulara, având colturile rotunjite prevazute cu turnuri, era înconjurata, ca un castru, de ziduri care închideau o suprafata de 81 de acri; era adica îndeajuns de mare pentru a cuprinde o populatie de 15.000 – 20.000 de locuitori» (MKP, 81); de-acum, “noua capitala” a Sarmizegetusei se distinge printr-un adaos: Ulpia Traiana, pentru “amintirea generatiilor”; dar... “la 70 de km” de la noua capitala, la Sarmizegetusa lui Decebal, au ramas în pamânt zidurile, plintele coloanelor din templele / sanctuarele-calendar, urme ale unei civilizatii superioare celei romane, civilizatia dacica, a înzestratilor cu stiinta de a se face nemuritori, anihilata “la suprafata” de vandalismul armatelor imperiale ale lui Traian; profunzimea civilizatiei dacice se releva si astazi tocmai în ceea ce individualizeaza poporul Dacoromânilor / Valahilor între celelalte popoare ale lumii, chiar daca la Dunare / Carpati sau îmbinat rotile dintate ale imperiilor pâna în secolul al XXlea.
- 109 (8284 E. V.): Traian da ordin de ridicare a Tropaeum-ului Traiani (azi, Adamclisi-România), monument prin care comemoreaza ostasii romani cazuti în razboaiele cu Dacii; altarul, aflat la câteva sute de metri de trofeu, este dedicat «eroilor care, jertfindu-se pentru Patrie, au cazut în timpul razboiului dacic» si «consemneaza 3800 de nume» (MKP, 75); «dupa inscriptii, monumentul dateaza din 109 d. H.» (MKP, 76).
- 113 (8288 E. V.), 12 mai: «dupa mai bine de sapte ani de lucru», este inaugurata la Roma Columna Decebalo- Traiana: 39,83 m înaltime, 17 tamburi de marmura suprapusi, cu diametrul de 3,7 m; «pe fusul Columnei a fost sculptata o banda spiralica de marmora cu o lungime de 200 m, care contine 155 de scene separate si peste 2500 de figuri»; urna de aur cu cenusa lui Traian este în încaperea din baza Columnei; statuia de bronz aurit a lui Traian, din vârf, a fost înlocuita în 1588 cu statuia Sf. Petru; «cu o aprobare speciala poti urca 185 de trepte ale scarii în spirala ce duce în vârful monumentului» (MKP, 65).
- 114 (8289 E. V.): cucerirea Armeniei de catre Traian (Armenia a fost, dupa cum certifica Herodot, “colonie” a Daciei Cogaionice / Zalmoxiene).
- 117 – 138 (8292 – 8313 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Hadrian.
- 124 (8299 E. V.): Ulpia Traiana Sarmizegetusa este «centrul financiar, religios si legislativ al Daciei»; Dacia Traiana este împartita în trei: «Dacia Porolissensis, administrata de la Napoca; Dacia Superior – mai târziu Apulensis – administrata din Apulia / Apulum (Alba Iulia), unde-si avea resedinta guvernatorul militar al celor trei subdiviziuni; si Dacia Inferior – mai târziu Malvensis – nu se stie sigur unde era centrul ei administrativ; poate ca a fost Romula; Ulpia Traiana era resedinta procuratorului imperial (ofiter de administratie) pentru toate trei subdiviziunile; Aedes Augustalium simbolizeaza importanta orasului ca sediu al cultului imperial; Ulpia Traiana era o asezare cosmopolita; o marturisesc numeroasele temple si inscriptiile» (MKP, 86).
- 138 – 161 (8313 – 8336 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Antonius Pius.
- 161 – 169 / 180 (8336 – 8344 / 8355 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Lucius Verus si a lui Marcus Aurelius.
- 162 – 172 (8337 – 8347 E. V.): Dacii liberi se razboiesc cu Marcus Aurelius, ajungând pâna în Ulpia Traiana Sarmizegetusa, unde incendiaza superbele vile de lânga Amfiteatru (cf. MKP, 84).
- 170 (8345 E. V.): Dacii-costoboci invadeaza Imperiul Roman, înaintând si în tinuturile sud-dunarene, pâna în Grecia.
- 177 – 178 (8352 – 8353 E. V.): noi batalii între Dacii liberi si trupele lui Marcus Aurelius.
- 180 – 192 (8355 – 8367 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împara-tirea lui Commodus.
- 193 (8368 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Pertinax (ianuarie – martie) si a lui Didius Iulianus (aprilie-iunie).
- 193 – 211 (8368 – 8386 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Septimiu Sever.
- 211 – 212 / 217 (8386 – 8387 / 8392 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Geta si a lui Caracalla.
- 217 – 218 (8392 – 8393 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Macrinus.
- 218 – 222 (8393 – 8397 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Elagabalus.
- 222 – 235 (8397 – 8410 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Alexander Severus; «din vremea acestui împarat, daca nu si mai înainte, Consiliul celor trei Dacii, prezidat de preotul sef al Augustalilor, se întrunea la Ulpia Traiana» (MKP, 86).
- 235 – 238 (8410 – 8413 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea de Roma a Dacoromânului Maximin Tracu («Maximinus Thrax»), «din tinuturile Dunarii de Jos», care duce «lupte împotriva (...) Sarmatilor» (OTr, 238); «originar din Moesia, era un munte de om, cu o înaltime de aproape 2,40 m, care consuma 18 kg de carne si 27 l de vin pe zi; el îsi colecta zilnic sudoarea, care ajungea la 3,21 litri» (MKP, 125).
- 235 (8410 E. V.): împaratul dacoromân, Maximin Thracu, da ordinul de începere a reparatiilor magistralei militare din Dynogaetia / Dobrogea centrala; «un miliar de la Ibida (...), la jumatatea drumului dintre Histria si Troesmis, arata ca sub domnia sa a fost reparata magistrala militara din Dobrogea centrala; tot de la Ibida, dar dintr-o epoca anterioara, provine piatra funerara cu un relief care reprezinta lupoaica alaptându-i pe Romulus si Remus...» (MKP, 125).
- 238 (8413 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Gordian I, a lui Gordian al II-lea si a lui Decimus Balbinus.
- 238 (8413 E. V.): invazie a Dacilor-carpi în Moesia Inferior.
- 238 – 244 (8143 – 8419 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Gordian al III-lea.
- 244 – 249 (8419 – 8424 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Filip Arabu.
- 245 (8420 E. V.): Dacii / Dacoromânii-carpi “controleaza” Dacoromânia Nord-Dunareana.
- 249 – 251 (8424 – 8426 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea de Roma a Dacoromânului Deciu.
a) 249 (8424 E. V.), 25 mai: la Noviodunum (Isaccea- România), a fost martirizat crestinul dacoromân Flavian; moastele i-au fost descoperite în 1971, în bazilica zalmoxian-crestina («cu trei nave si o absida circulara» – PIB, 88 / cf. DDist, 20 sq.) de la Niculitel-Tulcea, sub nivelul criptei Celor patru martiri dacoromâni: Zotica, Atala, Camasa si Filip.
- 251 – 253 (8426 – 8428 E. V.): Dacia / Dacoromânia se afla sub împaratirea lui Trebonianus; tot în scaunul imperial de Roma, din iulie pâna în septembrie 253, se afla si Emilianus.
- 253 – 268 (8428 – 8443 E. V.): în tronul Romei se afla împaratul Gallienus .