Prima initiere de Samuel Sagan publicat la 24.06.2009
Prima initiere
     Intr-o zi, la intoarcerea dintr-o calatorie in afara tinutului Eisraimului, Gervin m-a chemat in camera de aqamarin. Ca de obicei, el a inceput prin rugaciunile adresate Lordului Melchisedek pentru sanatatea mea pentru ca eram, de departe, cel mai slabanog preot din Roba Somonului, in ciuda insistentei tuturor de a ma hrani cu toate delicatesele Legii pe care le putea oferi templul.
„Cat timp a trecut de cand ai sosit la templu?” a intrebat Gervin.
„Patru primaveri si patru toamne” am raspuns eu in maniera legala.
„Mm...” spuse Gervin inchizandu-si ochii si luandu-si capul in maini. „Daca nu-ti vom grabi trezirea, nu vom putea duce la capat tot ce ne-am propus.”
Am dat afirmativ din cap.
„”Vino”, spuse el, „lasa-ne sa incercam ceva diferit radical”. Si ma invita sa stau in pozitia de meditatie in fata lui.
Deseori cand il vizitam, stateam impreuna si intram intr-o stare contemplativa. In acea zi, in timp ce pastram contactul cu ochii lui Gervin, el a proiectat in mine o constienta complet noua si foarte intensa. Lumina aqamarina din camera s-a transformat in intuneric. Am simtit o vibratie puternica intre sprancene. Corpul meu a devenit inert. Sentimentul nu era deloc placut. Mi-a amintit de o experienta dureroasa ce se petrecuse in urma cu doi ani, cand Artold si cu mine, dintr-o greseala, am avut indigestie de la ciuperci. Bucataria centrala ce pastra toate fructele ce erau necesare pentru ritualuri ne-a livrat noua, gresit, ciupercile, in loc sa le trimita ordinului Vrajitoarele Intelepte ale Legii. La sfarsitul ritualului, dupa ce am mancat ciupercile, am fost napaditi de halucinatii violente care l-au lasat pe Artold bolnav o saptamana si pe mine inconstient vreo jumatate de zi.
„Poti vorbi?” ma intreba Gervin.
Nu puteam. Pierdusem complet legatura cu camera. Totusi il puteam auzi pe Gervin.
In loc sa devin inconstient, ca de obicei, m-am trezit intr-un spatiu imens in care era intuneric.
"Intunericul vizibil. Dintre toate sferele non-fizice, aceasta este cea mai apropiata de regat” imi explica Gervin.
Experienta imi era destul de familiara. Era o reminiscenta a plutirii mele in timpul noptii in afara corpului meu dar era ceva mult mai putin apropiat de vis. M-am trezit ca eram in acel spatiu al intunericului avand si ceva constienta.
„Hai, misca-te!” striga Gervin.

     Dintr-odata mi-am data seama ca ma roteam departe in intunericul vizibil ca si cum as fi fost prins intr-o masina de spalat.
„Foarte bine! Foarte bine! Acum uita-te la asta. Prin acest simbol ma vei cunoaste.”
O magnifica yantra aurie stralucea in fata mea. Era un ca un sablon complicat format prin intersectarea mai multor figuri geometrice.
„Acestea sunt simbolurile mele de recunoastere” imi explica Gervin. „Acum uita-te la acestea”.
Un alt set de forme geometrice aparu in spatiu. „Toata gloria invatatorului!” exclama Gervin. „Acestea sunt simbolurile de recunoastere ale lui Orest, cel ce a fost maestrul meu in Roba Maronie. Faptul ca el si-a parasit corpul fizic cu multi ani in urma nu are nici o relevanta, simbolurile sale de recunoastere au ramas aceleasi.”
Simbolurile au aparut din nou. „Daca se va intampla vreodata sa te afli in pericol, imagineaza-ti aceste simboluri si cheama-ma prin intermediul lor”, ma instrui Gervin.
Apoi mi-a adus constienta inapoi in camera. S-a intamplat fulgerator si fara durere, dar dupa ce am revenit m-am simtit extrem de somnoros.
Cand a vazut expresia de ratacire de pe fata mea, Gervin a ras: „Cred ca mai bine rugam pe cineva sa te escorteze inapoi in apartamentele tale”, a spus si a plecat sa caute un intendent legal.
A fost ultimul lucru pe care mi l-am mai adus aminte despre acea intalnire. M-am trezit in dormitorul meu ziua urmatoare.
     In fiecare zi, Gervin ma ducea in intunericul vizibil. M-a aratat simboluri diferite de recunoastere si m-a invatat cum sa folosesc tunelele spatiale de energie pentru a ma roti din ce in ce mai repede. Progresul cel mai mare era ca nu mai eram inconstient la sfarsitul acestor sedinte. In cele mai multe cazuri puteam sa merg pe picioarele mele in dormitor.
Dupa cateva saptamani, Maestrul Gervin m-a anuntat ca era satisfacut de experientele mele si ca a venit timpul sa incep o initiere in calatorit.
„Lasa-ma sa-ti explic ceea ce se va intampla. Intr-o anumita zi din calendar, cand sunt indeplinite toate ritmurile timpului cerute de Lege, vei fi dus intr-o parte a templului in care nu ai mai fost niciodata: camerele calatoritului. Acolo vei fi pus intr-un stadiu de hibernare medie. Pentru siguranta ta, corpul tau va fi pozitionat intr-un sarcofag din plasa vie prin care nu poate penetra nici o energie straina. Apoi, odata ce vei dormi adanc, vor sosi instructorii tai. Ei te vor proiecta in afara corpului prin activarea centrilor tai energetici; o vor face folosind Vocea. Apoi te vor ghida si te vor invata cum sa-ti gasesti drumul prin sfere.”
Pentru a ma linisti, Gervin adauga: „Am rugat Vulturul Alb sa aiba grija de educatia ta in calatorit si, mare ghinion, chiar au acceptat! Instructorul tau va fi unul dintre cei mai buni controlori din templu – o femeie cu o considerabila experienta in calatorit. Este una dintre cele mai mari preotese ale Vulturului Alb si a fost antrenata de Doamna Teyani in persoana. Numele ei este Lady Elyani.”
     Primul meu zbor avea sa aiba loc noaptea, in enclava fizicienilor legali.
La sfarsitul unei zile cu program rigid, doi preoti din camerele vindecarii au venit sa ma conduca.
I-am urmat printr-un labirint de alei si coridoare pana cand, in final, am ajuns la o cladire ciudata unde peretii vii ai holurilor straluceau pulsand intre mov, indigo si o gama de lila. Preotii m-au condus la o camera unde stralucea si pulsa lumina in aceleasi culori. Linii ale spiritului crisolitului, emanand o culoare portocaliu inchis, traversau podeauna formand un model geometric luminiscent.
Un sarcofag luminiscent, construit din plasa legala fina si translucida, era asezat in centrul unei forme geometrice din metal, in mijlocul camerei. Mi s-a spus sa ma intind in sarcofagul care, dupa cum am aflat mai tarziu, ramanea deschis pana ce eu nu mai puteam percepe mediul meu inconjurator. Preotii au inceput incantatii ale versurilor Legii in timp cemi presau centrii energetici ai corpului. Rezultatul a fost imediat: am cazut intr-o transa adanca – exact ca somnul.
Urmatoarea mea perceptie era cea a unor sunete stranii care, dupa cum am aflat mai tarziu, erau proiectiile-Vocilor lui Lady Elyani si Lady Seyani, sora ei in Vulturul Alb.
Zburam in intunericul vizibil. Spatiul era identic cu cel in care ma dusese Gervin de multe ori in ultimele saptamani, dar diferenta era ca nu ma simteam somnoros deloc. Eram la polul opus, frematam de energie. Uitandu-ma in jurul meu, am realizat ca acel spatiu nu era atat de intunecat pe cat il crezusem inainte. Era impregnat cu o stralucire difuza rosiatica si, la distanta, am putut discerne fascicole de lumina de diferite culori.
     „Szar din Roba Somonului!” am auzit eu vocea unei femei inconjurandu-ma. „Sunt Elyani din Vulturul Alb, instructorul tau de calatorit. Te voi duce in calatorii in spatiu, pas cu pas. Urmeaza-mi vocea si prezenta”. Apoi a adugat: „Prin acest simbol ma vei cunoaste!”. O combinatie de forme geometrice a aparut in fata mea. Spre deosebire de Gervin, semnatura ei astrala era nu aurie, ci alb stralucitor.
„In marea majoritate a cazurilor, tot ce ai de facut este sa-mi urmezi lumina”, continua vocea. In timp ce vorbea, o lumina galbena calda a aparut in fata mea. „Aceasta nu sunt eu”, imi explica ea, „ci o reflexie a sinelui meu pe care am proiectat-o in spatiu pentru a te ghida. Hai, urmeaza lumina.”
M-am miscat catre prezenta auriu-galbena.
Era ceva plin de bucurie si usor. Urmand lumina ei am realizat ca in noptile in care avusesem experiente de iesire din corp nu avusesem absolut nici o idee despre unde mergeam. Nu-mi alesesem niciodata directia ci fusesem tarat de valuri pe care nu le intelegeam. Acum, pentru prima oara in viata, eram pe deplin stapan pe miscarile pe care le faceam in spatiu.
„Szar, poti sa percepi tunelul din fata ta?”
„Da”.
„Intra in el. Urmeaza-mi lumina” a spus vocea.
Imediat ce am ajuns la tunel, am fost absorbit inauntru si trimis mai departe printr-o rotatie din ce in ce mai rapida. Am ajuns curand la celalt capat al tunelului si mi-am dat seama ca ma aflam intr-un alt spatiu, in care stralucirea rosiatica era si mai stralucitoare. „Suntem tot in intunericul vizibil, dar mult mai in inalt” imi explica Elyani.
M-am simtit entuziasmat ca o lumina in lumea zeilor.
„Acum incearca sa te misti”.
Era usor. M-am ridicat, lasand in urma lumina lui Elyani.
„Excelent!” ma incuraja vocea. „Acum arata-ne ce poti sa faci. Incearca sa te misti in sus cat de mult poti.”
Mi-am concentrat energia si m-am lasat in voia spatiului. Urma o senzatie ciudata de accelerare insotita de o rotatie ultra-rapida. Si, oh..! Ma gaseam intr-un spatiu complet diferit. Nu mai era intuneric.
„Oh, Lord Melchisedek!” am exclamat eu, profund emotionat de frumusetea incredibila ce se deschidea in fata mea. „Deci asa arata campul de stele!”
In regat, cea mai mare distanta la care se putea vedea era de cateva picioare legale in sus iar iarna ceata era atat de groasa incat iti vedeai cu greutate propriul picior. Iar acolo, in fata mea, era un spatiu clar al infinitului!! Era gigantic, era coborat parca dintr-o poveste, era de o totala irealitate legala!! Miliarde de puncte stralucitoare de toate culorile formau nori imensi de lumina ce se extindea in toate directiile.
Dar, inainte de a putea contempla acel peisaj cosmic, mi-am pierdut brusc traiectoria linistita. Am fost aruncat spre dreapta. Prins de vartejuri violente, am inceput sa ma rotesc si sa ma dau peste cap ca un fuior de praf prins intr-o tornada.
Doar mult mai tarziu am inteles ceea ce se intamplase. Foarte jos, in camera de pornire, cand au vazut modul in care m-am proiectat din intunericul vizibil in campul de stele, Lady Elyani si Lady Seyani erau placut surprinse. Devenira bucuroase.
„Acesta este omul lui Gervin, nu-i asa?” intreba Seyani.
„Bineinteles ca este! Este ceva deosebit la el, nu-i asa?” intreba Elyani privind prin lespedea subtire si translucida ce acoperea sarcofagul. Surprinsa de tonul entuziasmat al prietenei ei, Seyani chicoti: „Lady Elyani! Ce vezi tu?”. Adauga, recitand un vers din Lege: „Barbatul are farmec daca apartine castei potrivite!”
Elyani rosi: „Seyani! Ce tot spui acolo!”. Pentru un moment isi pierdu concentrarea si lasa balta controlul traiectoriei.
„Pastreaz-o, pastreaz-o!” izbucni Seyani in ras, „Deja il pierzi!”
Sus, in campul de stele, imediat ce am inceput sa ma misc, ceva neasteptat avu loc.
Inainte de a avea timp sa-mi fie frica, o voce se facu auzita. Nu era vocea lu Elyani. O soapta parea ca vine din infinitul departarii: „Sa nu te temi, calatorule! Cheama Banca de Cunoastere Universala! Las-o sa-ti traseze traiectoria!”
Vocea era parca vorbita fara nici un timp, ca si cum toate cuvintele erau pronuntate odata. M-a proiectat intr-o stare de constienta diferita in care gandurile se miscau de nenunarate ori mai repede decat de obicei. Am stiut cum sa accesez Banca De Cunoastere Universala. Traiectoria mea era dintrodata stabilita.
Vocea din afara timpului continua: „Inainteaza, copil al stelelor. Al Pamantului Dragon al Adancului asteapta. Numai atunci cand ii vei intalni vrerea, adormitii se vor fi trezit.”

     Intre timp, Lady Elyani nu pierduse timpul si ma inconjurase cu lumina ei. Dar, cand m-a vazut zburand drept, nu a mai intervenit. „Zei intru Lege!” exclama ea surprinsa. „Intr-un spatiu atat de aproape de noi nu exista prea mare risc si totusi... acest lucru a fost ceva remarcabil de bine facut! Continua sa inaintezi!”
Atunci mi-a venit in minte faptul ca, in cei patru ani pe care-i petrecusem in templu, aceasta era prima oara cand cineva imi spunea ca am facut ceva uimitor de bine.
Indepartata voce vibra inca in mintea mea. Ma facea sa ma simt ciudat.
In timp ce mergeam drept de-a lungul magnificului camp de stele, mi-a soptit din nou: „Destul pentru ziua de azi. Acum, incepe sa cobori”, ma instrui ea. Am facut ceea ce mi-a spus si, dupa putin timp, am auzit: „Va aparea un tunel in stanga ta. Intra in el si coboara.”
Tunelul m-a dus in spatiul cu nuante purpurii, cel in care incepusem. M-am simtit din ce in ce mai greu. Magnifica claritate a mintii de care ma bucurasem in campurile de stele ma parasi.
Cu cat coboram mai mult, cu atat constienta mea devenea mai saraca.
Curand, am adormit din nou.
Atunci cand mi-am revenit in simtiri, eram tare ametit dar vedeam inaintea ochilor intamplarile din campurile de stele. Lespedea sarcofagului translucid fusese indepartata. Cei doi preoti din apartamentele vindecarii ma asteptau.
M-am uitat in jur dupa Lady Elyani dar nu mai era nimeni in camera.
     Urmatoarea data cand l-am intalnit pe Gervin, m-a privit in ochi pentru mult timp.
Vocea sa a devenit grava: „Are loc o schimbare in tine, Szar. Intelegi ce se petrece?”. Nu aveam nici un indiciu despre ce vorbea. Am ramas tacut.
„O parte din tine a inceput sa se trezeasca. S-a intamplat atunci cand ai fost in campurile de stele.”
Era vorba despre vocea de nicaieri? Sau era vorba despre inflacararea mea atunci cand zburasem?
Gervin a continuat: „Poate nu realizezi inca aceasta schimbare dar, de acum inainte, lucrurile vor fi radical diferite pentru tine. Toata aceasta trezire se petrece treptat, bineinteles.
Si nu intotdeauna iti va face viata simpla si usoara.” Dupa ce facu o pauza, adauga: „Dar cine ar vrea sa ramana adormit?”
Apoi ma izbira cuvintele lui, in timp ce privirea sa fixa imi rascolea energia: „Vei continua ritualurile focului si initierea in calatorit. Dar nu acestea sunt lucrurile care conteaza cel mai mult. Singurul lucru care iti trebuie cel mai mult din cele 7 sfere...este sa te trezesti! Inceteaza sa fii un adormit!”.
Expresia perplexa de pe fata mea l-a facut sa surada cu afectiune. „De ce nu discutam asta cu Lehrmon?” sugera el. „Stii cine este Lehrmon, nu-i asa? Este discipolul meu in Roba Maronie. In ultimii ani a stat mult la templul din Lasseera, de aceea nu ai avut oportunitatea sa-l cunosti. Dar acum este aici. Probabil ca iti va face mult bine sa intalnesti pe cineva care lucreaza cu mine de..”Gervin inchise ochii..apoi zambi...”aproape 25 de ani. Lehrmon este unul dintre cei trezi.”
Gervin astepta sa ma duc sa-l vad pe Lehrmon. Am ramas pe loc neavand nici o idee despre unde s-ar putea el afla.
„Daca te duci si-l intrebi pe Shlsharan, el iti va spune unde il gasesti”. Nu stiam nici macar unde este Shlsharan.
„Iesi din hol” spuse Gervin cu rabdare, „in al doilea apartament pe stanga il vei gasi pe Shlsharan din Roba Sofronului.”
I-am zambit lui Gervin si am parasit camera. M-am intors la stanga si am gasit ce-a de a doua usa. Era deschisa. Am intrat, uitandu-ma in sus la tavanul arcuit. In enclava pietrelor pretioase toate usile erau de 12 picioare legale inaltime, astfel ca inteleptii nu atingeau cu aura capului plasa peretilor vii atunci cand intrau in camera.
Nu era nimeni in camera. Peretii vii din plasa vie irizau cu galben spiritul safirului. Captivat de stralucirea de lamaie, l-am asteptat pe Shlsharan. Apoi mintea mea a inceput sa pluteasca. Absorbit in spiritul luminiscent, nu am simtit trecerea timpului.
Cat a durat? N-as putea spune. Poate o ora, poate mai mult. In sfarsit, intra un om.
„Slava Lordului Melchisedek, om intelept intru Lege!” am spus eu. „Esti Shlsharan din Roba Sofronului? Il caut pe Lehrmon.”
Omul tresari. Isi fixa privirea ochilor sai de ambra asupra mea pentru cateva secunde. Avea putin peste treizeci de ani – de departe mult prea tanar pentru a putea fi numit „om intelept intru Lege”. In plus, am realizat ca era imbracat intr-o roba maronie ca cele purtate de Gervin si Melchard. „Hmm...” am cautat eu un vers din Lege potrivit.
Omul si-a trecut mana prin lana de par brunet si cret, apoi a zambit: „Tu esti Szar, nui asa?”
. „Eu...eu sunt, intru Lege.”
„Eu sunt Lehrmon din Roba Maronie!” spuse el pastrandu-si zambetul. „Acum urmeaza-ma.”
Nu m-a dus inapoi in camera lui Gervin, ci intr-una din salile legale de asteptare ale acelei enclave. Timpul trecuse, Gervin era chemat de alte indatoriri. Cand m-am inapoiat in camera mea mi-a trecut prin minte ca Gervin s-ar putea sa nu fi fost prea multumit de modul in care ma descurcasem in situatia data.
     In fiecare zi, pe la mijlocul diminetii, doi preoti din enclava vindecarii veneau sa ma ia. Erau niste oameni inalti si puternici a caror datorie era sa care oamenii care erau inconstienti sau prea bolnavi pentru a putea sa se miste. Nu spuneau niciodata nici un cuvant.
Doar ma chemau printr-un gest al mainii si eu ii urmam in camera de desprindere.
Lady Elyani nu era niciodata in camera atunci cand ajungeam. Ma intindeam in sarcofag si cei doi preoti ma adormeau activand portile corpului meu, centrii energetici.
Apoi, in timp ce eram inconstient, venea Lady Elyani si proiecta puternice vibratii ale Vocii in mine. In acel moment imi gaseam drumul catre constienta mea si ajungeam in spatiul purpuriu.
„Szar! Te salut in varful patratului!” m-a salutat Lady Elyani. „Toata slava Lordului Melchisedek, Lady Elyani din Vulturul Alb!” am raspuns eu.
„Nu, nu asa trebuie sa ma saluti. Esti acum in partea mai joasa a intunericului vizibil, cea mai aproape de planul fizic. Planul fizic sau regatul se numeste patratul” explica ea.
„Trebuie sa ma saluti asa cum te-am salutat eu.”
„Te salut in varful patratului!”
„Urca,” imi ordona.
Si, in timp ce urcam in jurul unui vortex din spatiul purpuriu, ea imi explica: „Intunericul vizibil este una dintre lumile intermediare, numite astfel pentru ca se afla intre patrat (sau regat) si triunghi (sau lumea zeilor)”.
In diferite invataturi ale Legii, ‚patratul’ era folosit cu referire la regat, dar aceasta era prima data cand auzeam despre triunghi ca denumire pentru lumile celeste. In starea de claritate mentala de care ma bucuram cand calatoream mi se parea ca denumirea de lumi intermediare ale spatiilor dintre patrat si triunghi avea mult adevar.
„Sferele situate in apropierea nostra, la distante legale, sunt formate din patrat, lumile intermediare si lumile zeilor”, continua Elyani in timp ce lumina ei galbena reaparu in spatiu.
„Vino catre mine! Intra in acest tunel!”
I-am urmat lumina printr-un tunel-vortex ce m-a condus catre un spatiu diferit.
„Continua sa te rotesti!” ma directiona vocea ei catre un alt tunel.
Atunci cand m-am oprit din exercitiul meu de rotire, ma aflam in cu totul alt spatiu. Era mult mai intuneric decat in purpuriul intuneric vizibil din care incepusem.
„Esti acum in cel de-al doilea strat al lumilor intermediare”, spuse Elyani. „Dupa cum ai inteles deja, intunericul vizibil este cel mai de jos etalon al lumilor intermediare. Acum intra in vortexul argintiu din dreapta ta.”
Ceea ce era neobisnuit la aceste tunele-vortex nu era atat rotirea, cat acceleratia. Era ca si cum ai fi fost proiectat dintr-un spatiu in altul cu viteza din ce in ce mai mare. Cu cat ajungeam mai sus, cu atat vortexurile se miscau mai rapid. La capatul tunelului m-am trezit inconjurat de o superba lumina astrala verde.
„Lumea intermediara de smarald”, comenta Elyani. „Inainte de a merge mai departe, trebuie sa devii expert in identificarea acestor straturi.”
     M-am plimbat un timp, lasand lumina smaraldului sa lucreze asupra constiintei mele.
„Acum, lasa-ma sa te duc in cele mai inalte margini ale lumilor intermediare”, spuse Elyani.
I-am urmat lumina si am trecut prin mai multe vortexuri cu viteza din ce in ce mai mare, pana ce am ajuns intr-o regiune diferita in care licarea o lumina argintie difuza. Privind mai atent, mi-am dat seama ca acel spatiu era plin de pete de lumina argintii.
„Szar calatorul,” spuse Elyani, „Te salut in varful lumilor intermediare.”
‚Si eu te salut in varful lumilor intermediare,” am replicat eu, copiindu-i vocea de ritual.
„Acum te afli in marea granita dintre lumile intermediare si triunghi”, imi spuse Elyani. „Acum, daca nu ai fi avut simbolurile pe care le-am proiectat in jurul tau, toti controlorii de spatiu din regat ar fi fost pe urmele tale. Numai calatorii experimentati pot vizita aceste arii. Visatorii comuni si-ar pierde drumul si ar avea foarte mari dificultati la intoarcerea in corpurile lor. Acum fii gata sa traversezi marea granita!”
Nu a trebuit sa fac nimic, am fost tras de puterea calauzitoare a lui Elyani. Si, dintrodata, oh..! Ma gaseam din nou in campul de stele.
„Calatorule Szar, te salut in partea de jos a triunghiului.”
„Te salut in partea de jos a triunghiului” am dat eu replica.
Dar unde erau zeii? Erau, oare, in norii de stele ce umpleau toate directiile spatiului?
„Misca-te spre dreapta si spune-mi ce poti sa simti, Szar?”
„Un fel de curent bland.”
„Intradevar! Il numim râu. Priveste cu atentie si vei vedea particule fine de lumina plutind de-a lungul raului.”
Erau atat de subtile incat, la inceput, nu le-am putut vedea. Am inceput sa ma concentrez si am distins raul de particule.
„Unii il numesc părul ingerilor”, spuse Elyani. „Acum lasa-te purtat de acest rau.”
Imediat ce am fost destul de aproape de acel rau de lumina, am inceput sa ma misc constant si linistit. „Foarte usor!” am ras cu bucurie.
„Tot ceea ce ai de facut este sa te tii de acest rau” spuse Elyani cu o voce in care se simtea zambetul.
     Alunecam in spatiu, simtindu-ma ca acasa printre grupurile de nori de stele de diferite culori si minunandu-ma de cat de clar era totul in acest spatiu. Era acea stare a mea asemanatoare cu trezirea pe care Maestrul Gervin voia s-o gasesc?
„Daca vrei, poti sa maresti viteza! Dar fa-o incet! Raul iti va multiplica acceleratia.”
Urmandu-i instructiunile, am vazut cum cel mai mic impuls imi putea mari dramatic viteza miscarilor. Dar, chiar daca mergeam mult mai repede, nu am avut nici o problema in a ramane stabil fara a face nici un efort ci doar lasandu-ma carat de rau. M-am gandit atunci ce viteza extraordinara putea atinge un maestru al calatoritului precum Lady Elyani atunci cand se folosea de un astfel de râu de energie.
„Preia-ti controlul” ma instrui Elyani. „Ai sa ajungi la un nod – trebuie sa traversezi. Am sa-ti redirectionez drumul.”
Cateva secunde mai tarziu m-am trezit ca eram intr-o coborare abrupta spre dreapta, ajungand la un nou râu de energie. In ciuda vitezei naucitoare a mintii, la schimbarea traiectoriei nu am simti nici cel mai mic tremur.
Acum ma simteam diferit. Cand am schimbat raurile, s-a schimbat si energia mea. Era ca si cum abia gonisem in Eisraim de la o capela la alta. Am fost lasat sa-mi continuu ridicarea pentru un timp. Apoi, Elyani m-a directionat catre un tunel-vortex care m-a proiectat inapoi in lumile intermediare.
Campurile de stele disparura, inlocuite fiind de stralucirea fina a intunericului vizibil.
Am inceput sa-mi simt din ce in ce mai mult greutatea semn ca eram din ce in ce mai aproape de corpul meu fizic. In cateva secunde am devenit inconstient.
Cand mi-am revenit in simtiri, m-am ridicat din sarcofag. Lady Elyani plecase iar cei doi preoti venisera inapoi.
M-am ridicat incet si i-am urmat pe cei doi barbati pana in apartamentele Robei Somonului.
     Cateva zile mai tarziu, intalnirea cu Gervin si Lehrmon avu, in sfarsit, loc. Cand am ajuns in camera de aqamarin i-am gasit pe cei doi din Roba Maronie in mijlocul unei discutii animate. S-au ridicat pentru a ma saluta si, dupa ce ne-am rugat in maniera legala la Lordul Melchisedek, Maestrul Gervin i-a cerut sa aiba grija de sanatatea mea. Era o atmosfera speciala in camera, diferita de cea pe care o simtisem prima oara cand l-am intalnit pe Gervin, in tinutul Sheringa.
„Szar”, ma intreba Gervin, „ai remarcat ca, atunci cand calatoresti in sfere, te simti mult mai treaz?”
Am dat din cap afirmativ. In ciuda nebuloasei din mintea mea, imi dadeam seama ca eram mult mai clar si limpede in ganduri atunci cand o insoteam pe Elyani in spatiu.
„Ce crezi ca inseamna asta, Szar?” intreba el.
Perplex, am ramas tacut.
Gervin s-a intors catre discipolul lui in Roba Maronie: „Lehrmon, ce zici?”
Lehrmon mi-a zambit cu atata prietenie incat m-a cuprins caldura din cap pana-n picioare. „Ca fiecare dintre noi atunci cand calatorim, Szar pierde efectul de ‚om de nisip’ inerent regatului”, spuse el..
„Un termen tehnic care se refera la energiile adormite”, interveni Gervin.
„Mai mult”, continua Lehrmon,”tot asa de bine s-ar putea ca, constienta lui Szar sa fie stimulata de spiritul intelept al lui Lady Elyani de vreme ce ea isi proiecteaza energia in el pe durata exercitiilor. Aceste preotese din Vulturul Alb sunt atat de treze! Uneori sunt chiar infricosatoare, am simtit asta pe pielea mea!”
„Si chiar stii intru Lege despre ce vorbesti!” exclama Gervin si amandoi izbucnira in ras.
Exteriorizarea lor straluci intr-un val de bucurie. Camera de aqamarin se ilumina de empatie. Draga Lordule Melchisedek, acesti doi oameni pareau atat de fericiti ca sunt impreuna! Atmosfera pe care o creeasera era ata de calda, atat de puternica, atat de diferita de relatiile moderat legale care erau intre oameni si cu care ma obisnuisem.
Acea atmosfera m-a afectat profund. Caldura aceea, prietenia, veneau, asa cum am inteles, din inima trezirii la care Gervin voia sa ajung.
„Corect spus, om al Tunetului! Calatoritul si sprijinul pentru trezire, asta realizeaza compania Vulturului Alb,” spuse Gervin cu autoritate.
„Dar cu Szar se intampla altceva. Ceva...misterios. Cand ajunge in sferele mai inalte, o forta particulara vine sa-l intalneasca. Daca ar putea sa inteleaga cu adevarat ce este aceasta forta ar putea deveni imediat o persoana extraordinar de treaza!”
Extrordinar de treaza?! Aceste cuvinte sunau pline de speranta. Problema era ca nu aveam nici o idee despre forta de care vorbea.
„Viitorul va decide”, concluziona Gervin. Apoi, el si Lehrmon incepura sa discute alte probleme care nu ma priveau pe mine. M-am multumit sa-i observ pe cei doi oameni cu barba cat de bine am putut, cautand indicii despre trezire.
Dintr-odata mi-am dat seama de ceva. Atunci cand era in compania lui Lehrmon, Gervin era o cu totul alta persoana decat atunci cand era in compania altor oameni, inclusiv in compania mea. Un exemplu ar fi faptul ca vorbea mai repede. Si radea mult mai mult. Am continuat sa-l privesc cu intensitate, sperand sa gasesc mai multe indicii.
In timp ce vorbeau, Gervin si Lehrmon au observat ca faceam eforturi mari sau macar ceea ce mi se parea mie ca sunt mari eforturi. Si-au oprit dialogul si s-au intors sa ma priveasca. Apoi toti trei am izbucnit in ras. Ce moment pretios! Lumina aqamarina dansa cu bucurie. Peretii vii incarcau spatiul cu simtire. Atat de diferit si, in acelasi timp, atat de simplu.
Gervin s-a ridicat in picioare: „Trebuie sa merg la o intalnire cu Lady Teyani”.
„Lehrmon, de ce nu-l iei pe prietenul nostru la o plimbare?”
Lehrmon imi adresa un zambet numai al lui ce-l facea sa straluceasca ca o dimineata a Legii. Ne-am luat la revedere si ne-am inceput plimbarea pe aleile enclavei pietrelor pretioase.
     Lehrmon incepu prin a-mi arata cateva locuri ciudate pe care nu le mai vizitasem niciodata. Mi-a spus ca acelea erau locurile unde se ascunsese el atunci cand era novice. Mi-a spus multe anecdote, incepand cu cea despre cum a avut Gervin ‚clicul’ in prima zi in care sau cunoscut. Amintindu-mi cum am fost recrutat eu insumi, am putut sa inteleg pe deplin ceea ce-mi povestea.
Am aflat ca Lehrmon era cu 9 ani mai in varsta ca mine. Le cunostea pe Lady Teyani si pe Lady Elyani destul de bine si cartea sa favorita din Lege era cartea lui Maveron.
La Templul Lasseera lucrase cu Vrajitorii Campului si Facatorii de Pietre, doua caste despre care nu stiam absolut nimic; lucrase cu Maestrul Esrevin din Roba Maronie care, ca si Gervin si Melchard, fusese discipolul lui Orest din Roba Maronie.
Lehrmon a intrebat multe lucruri despre mine – intrebari simple la care am putut raspunde imediat astfel incat m-am trezit ca am cea mai animata conversatie din intrega mea viata.
Era aceasta trezirea?
Avea cu siguranta un punct comun cu calatoritul: am fost carat de Lehrmon la fel cum Lady Elyani ma ghidase prin sfere.
     In timp ce coboram pe niste scari mici in spirala, mi-a spus pe vocea sa blanda: „Ceea ce te asteapta, Szar, este o Lume Subterana mult mai ametitoare decat iti poti imagina. Probabil ca tu crezi ca ai facut descoperiri incredibile in timpul lectiilor tale de calatorit. Dar, om al legii, lasa-ma sa-ti spun ca ele sunt nimic in comparatie cu ceea ce te poate invata Gervin.”
Am ajuns in niste catacombe – niste coridoare luminate slab de stralucirea vezuie a peretilor vii.
„Ai mai fost aici?” ma intreba Lehrmon.
„Niciodata, intru Lege”, am spus eu, neavand nici o idee despre enclava in care ne aflam. Pe zei, ce miros ilegal!
Lehrmon imi arata un suvoi de apa. „Canalizarea”, spuse el. Sunt sute de astfel de tevi sub templu. Mai bine nu veni aici neinsotit, totusi”, ma preveni el. „Atat timp cat oamenii se comporta ca adormitii, Gervin nu poate face prea mult pentru ei. Pentru ca cineva sa-i dea o sansa lui Gervin pentru a se implica in educatia lui, mai intai trebuie sa se scuture zdravan pe el insusi si sa iasa din legalul tinut al viselor.
Si, daca tu nu vei face asta cu tine insuti, o va face Gervin pentru tine – dar va durea.”
Nu eram prea sigur despre ceea ce voia sa spuna dar in spatele cuvintelor lui am simtit...ceva.
Lehrmon nu era ca Artold. Nici macar preotii intelepti ai Somonului care imi predau mie arta ritualurilor nu erau ca Lehrmon. Era ceva total diferit la el. Si acest ceva era atat de asemanator cu Gervin!
A devenit foarte limpede ca, in toate lunile petrecute la templu, pierdusem ceva esential despre Gervin. M-am simtit stresat.
„Daca vrei ca Gervin sa termine sa se poarte cu tine asa cum se poarta cu adormitii”, imi explica Lehrmon cu rabdare, „trebuie sa incepi sa-i pui intrebari. In multe cazuri, daca nu intrebi nimic, Gervin nu-ti va spune nimic.”
Intrebari!? Ce intrebari!?
     „Calatorule Szar, te salut in varful patratului!” urca spre mine vocea familiara a lui Elyani.
„Te salut in varful patratului!” am raspuns eu in maniera legala.
„Incepe prin a pluti in jurul intunericului vizibil” ma instrui Elyani. Dupa un timp isi directiona lumina catre mine ducandu-ma catre un vortex ce m-a expediat intr-un spatiu purpuriu stralucitor.
„Mare lumina pe aici!” m-am minunat eu.
„Acest spatiu este conectat la o minunata ‚tirtha’ din tinutul Lacurilor de Nord” imi explica Elyani.
M-am intrebat daca acest spatiu era special pentru ca era conectat la un loc de pelerinaj, sau daca locul devenise de pelerinaj pentru ca era conectat la acest spatiu.
Dintrodata, un om aparu in fata mea. Era inalt si se apropia de 60 de ani. Roba sa bleumarin mi-a indicat ca face parte din casta controlorilor.
„Minunat spatiu, nu-i asa? Iti place, prieten intru Lege?”intreba el.
Nestiind nimic despre cum ar fi trebuit sa-l salut, am chemat-o pe Lady Elyani in ajutor.
„Slava Lordului Melchisedek, controlorule Fretcher!” exclama Elyani cu o voce ce parea desprinsa parca din canoanele intonatiilor legale.
„Toata gloria Lordului Melchisedek, Lady Elyani, inalta preoteasa a Vulturului Alb!”, raspunse omul pe un ton afectat care nu suna, totusi, ca unul complet legal.
„Ce mai faci, bunule Fretcher?” intreba Elyani.
„Dau o tura pe aici, draga.”
O conversatie atat de relaxata suna cel putin ciudat in regat, unde politeturile legale cereau ca oamenii din caste diferite sa se adreseze unul altuia cu o formalitate precisa si codificata. Dupa cum descoperisem, in sferele nefizice un numar mare de lucruri se intamplau diferit.
„Nu sunt prea multe oi ratacite in aceasta perioada a Ciclului Lunii. Si tu si Lady Seyani ce mai faceti?” intreba Fretcher.
Am fost luat prin surprindere. Am realizat ca am doi instructori.
„Bine, Fretcher!” se facu auzita in spatiu o noua voce.
„Antrenati un nou discipol?”
„Inca nu are simbolurile sale” raspunse Seyani. „Probabil va incepe sa zboare sub simbolurile lui Gervin, deci sa nu fii prea surprins urmatoarea data cand il intalnesti.”
„Sub simbolurile lui Gervin? Oo..suna interesant!”
Cele din Vulturul Alb nu comentara.
Fretcher se intoarse spre mine: „Cum te cheama, baiatul meu?”
„Szar."
„Imi pare bine sa te cunosc, Szar (Ţar). Ma vei vedea destul de des daca vei trece prin aceasta zona, ceea ce cred ca vei face”. Apoi intreba preotesele: „Dar Gisya? S-a intors din initierea ei in Lumea de Dedesubt?”
„Nu. A murit” a raspuns Elyani.
„A murit?! O, Doamne!! Teyani trebuie sa fie distrusa.”
„Un dezastru , Fretcher,” spuse Seyani cu voce calma. „Am pierdut sase preotese la rand. In ultimul an nici una nu s-a mai intors in viata din Lumea de Dedesubt.”
„Gisya era o fata asa draguta”, spuse Fretcher, vizibil suparat. „Ii trimiti condoleantele mele lui Teyani?”
„Sigur ca da, intru Lege, bunul meu Fretcher”, raspunse Seyani.
„Probabil ne vom vedea mai tarziu”, spuse Fretcher si disparu dintr-odata.
Scaldat in lumina aceea purpuriu-stralucitoare m-am intrebat cum oare era sa mori in Lumea de Dedesubt.
„Acum, Szar”, ma intreba Elyani,”ce crezi, acest spatiu face tirtha, sau thirta determina acest spatiu?”.
„O, pe Lordul Melchisedek! Poate sa-mi citeasca gandurile!” m-am gandit eu, teribil de stanjenit. Pentru ca lucrurile sa fie si mai rele nici macar nu stiam ce sa raspund la intrebarea ei.
Elyani a asteptat cateva clipe, apoi mi-a explicat: „Amandoua lucrurile sunt posibile, intr-adevar. Anumite tirtha au mari proprietati vindecatoare generate de energiile telurice.
Altele stralucesc in vibratia unui zeu sau a unui inger din Inalt. Ingerii imprima prezenta lor in spatiul astral si, ca reactie, spatiul astral creeaza o atmosfera speciala in tirtha. Da-mi voie sati arat cum se reflecta intunericul vizibil intr-o tirtha de acest fel.”
Printr-o serie de vortexuri rapide, Elyani m-a condus intr-un spatiu complet diferit al intunericului vizibil. Nu era nici intunecat si nici purpuriu, dar era scaldat in lumina alba stralucitoare.

     „Acesta este spatiul astral al unui frumos lac din tinutul Perentie. O tirtha impregnata de prezenta Vulturului Alb. Un faimos loc de pelerinaj al tinuturilor de nord.” Lumina te invaluia cu o caldura magnifica – aceeasi caldura care ii facea atat de speciali pe Gervin si pe Lehrmon. Am ramas nedumerit. Cine erau, mai exact, acesti Vulturi Albi? Lehrmon imi spusese ca erau atat de trezi incat uneori il infricosau.
Cum arata cineva atat de treaz incat sa inspire teama?
Cand mi-am revenit in simtiri in camera de decorporalizare, m-am uitat dupa Lady Elyani. Dar, ca de obicei, singurii oameni din camera erau cei doi preoti din apartamentele tamaduirii.
Am contemplat pulsul slab al luminiscentei mov a plasei vii a peretilor. „Atat de multe trebuie sa fie intiparite in memoria acestor pereti vii!” m-am gandit.