Romania, tinta sionista - continuare
Nu vom insista asupra acestei conspiratii sioniste de culpabilizare a poporului român, vrem însa sa amintim
ca principalul substrat al acesteia are doua filoane centrale: ura evreiasca traditionala împotriva românilor
(care au încercat sa se opuna dominatiei economice si sociale) si revendicarea de despagubiri banesti sau imobiliare.
Citatele de mai sus provin dintr-o lucrare cu circuit international (Paul Johnson, O istorie a evreilor),
însa în aceeasi situatie se gasesc si lucrarile cu destinatie exclusiv interna, asa cum este România Iudaica a lui Tesu Solomovici.
Aceasta, sustinând ideea vinovatiei românilor ca asasini ai evreilor prin participarea la Holocaust,
si-a publicat uriasa lucrare pe banii Ministerului Cultelor si Culturii, minister patronat de filosemitul Razvan Teodorescu.
Trebuie spus pentru publicul larg ca ministrul român al culturii Razvan Teodorescu a functionat de la începutul anilor '90
ca vicepresedinte si presedinte al Asociatiei de prietenie România-Israel, organizatie sionista.
Atitudinile sale recente atesta faptul ca prietenia sa se îndreapta de fapt numai catre poporul israelian, românii fiindu-i neplacuti.
Jurnalul National (ca aproape toata presa românesca) din mai 2002 titra: "Ministrul Culturii (Razvan Teodorescu)
considera România partasa la Holocaust". Declaratia a fost ocazionata de catre dezaberile din Comisia juridica a Senatului
privind adoptarea de catre guvern a Ordonantei de Urgenta nr. 31/28.03.2002 (semnata de primul-ministru Adrian Nastase)
prin care orice cetatean român urmeaza a fi condamnat la 5 ani de închisoare daca nu recunoaste existenta
Holocaustului împotriva evreilor: "Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseste
cu închisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi" (articolul 6 din Ordonanta).
Comisia juridica a Senatului ce a luat în dezbatere la începutul lui mai 2002 ordonanta guvernamentala
în scopul transformarii acesteia în lege, era compusa din reprezentantii partidului de guvernamânt (P.S.D.),
ai P.R.M., ai Partidului Liberal, în frunte cu Norica Nicolai, si ai P.D., prin evreul Petre Roman
.
De "cealalta parte", la discutii participa lobby-ul format de ministrul Razvan Teodorescu si reprezentantii
Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România.
În cadrul discutiilor prelungite, reprezentantii liberali au sustinut pozitia P.R.M. în dezbaterea daca România
a participat sau nu la savârsirea de atrocitati împotriva evreilor.
Norica Nicolai, sustinuta de ceilalti liberali din comisie, a cerut chiar eliminarea articolului 6 din noua lege,
argumentând ca în baza lui ar putea fi trimisi la închisoare si cei care neaga existenta Holocaustului în România.
În replica, ministrul Razvan Teodorescu ataca pe loc si sustine ca chiar daca "România nu a cunoscut Holocaustul
în interiorul granitelor sale, dar a participat la Holocaust prin actiunile îndreptate împotriva evreilor
din teritoriile guvernate de ea: Bucovina, Transnistria si Basarabia".
Fiind si mai acuzatori, reprezentantii comunitatii evreisti din România (printre care si fostul ambasador la Berlin, Radu Cornea)
le spun senatorilor români ca "pogromul de la Iasi, când mii de evrei au fost împuscati într-o noapte", tot Holocaust se numeste.
Discutia a fost, finalmente, transata de senatorul P.R.M., Gheorghe Buzatu, care citând defintia
data de Dictionarul Larousee pentru Holocaust: eliminarea evreilor de catre nazisti între 1939-1944 în tarile ocupate
de trupele Reichului, conchide: "România n-a fost niciodata ocupata de Reich, dom'le".
"Disputa l-a determinat pe ministrul Theodorescu, unul dintre parintii ordonantei [guvernamentale],
sa recunoasca necesitatea introducerii definitiei [Holocaustului] în text.
«Credeam ca e un lucru stiut de toata lumea», s-a scuzat ministrul" (Jurnalul National).
Razvan Teodorescu si-a dezvaluit involuntar realele intentii ale demersurilor sale când a declarat,
la scurt timp, ca România trebuie sa suporte consecintele participarii la Holocaust, ca "trebuie sa raspunda pentru faptele sale".
Noi nu putem nega existenta "Holocaustului", dar nici nu o putem sustine, daca, asa cum remarca si dl. profesor Buzatu,
acesta nu este definit din punct de vedere juridic.
Etimologic holocaust-ul se traduce cu distrugerea totala. De aceea, în sensul strict al cuvântului, un holocaust real nu a existat,
pentru ca o mare parte dintre evreii europeni au supravietuit razboiului.
Este, însa, la fel de adevarat ca Germania nazista concepea o «solutie finala», în ceea ce îi privea pe evrei,
dar aceasta nu consta programatic în exterminarea acestora, Adolf Hitler intentionând sa-i deporteze
si sa-i exileze pe insula Madagascar, ceea ce emotional si economic pentru evrei poate corespunde,
într-adevar, cu un adevarat Holocaust.
Definitia din Larousse, însa, face o referire explicita la exterminarea fizica a populatiei evreisti.
Totusi, în aceasta situatie s-a dovedit ca s-a exagerat peste masura.
La început, despre "lagarul de exterminare" german de la Auschwitz s-a aruncat estimarea de 9 milioane de evrei ucisi în genocid.
Ulterior lucrurile s-au oprit la patru milioane de victime, conform "raportului sovietic" considerat drept proba
de catre Tribunalul de la Nurenberg.
Cercetarile mai atente i-au facut pe istorici sa rectifice informatia: 2 milioane se scria în 1974, 1,25 milioane în 1985.
Dar iata ce scria mai recent publicatia franceza Le Monde, privind rezultatele cercetatorului Francois Bedarida:
"În memoria colectiva s-a întiparit cifra de patru milioane (cea care, pe baza unui raport sovietic,
figura pâna acum la Auschwitz pe monumentul ridicat în memoria victimelor nazismului) în timp ce la Ierusalim
muzeul Yad Vashem indica o cifra ce depaseste foarte mult realitatea.
Totusi, de la sfârsitul razboiului, s-a pus pe lucru memoria savantilor.
Din aceste minutioase si rabdatoare a rezultat ca cifra de patru milioane, nesprijinindu-se pe nici o baza serioasa,
nu putea fi retinuta.
Se ajunge la... un total coroborat asupra unui numar de victime oscilând între minimum 950.000 si maximum 1,2 milioane".
Rectificarea masluirii istoriei a condus chiar la înlaturarea inscriptiei "camera de gazare" de la lagarul de concentrare de la Dachau,
înlocuindu-se cu alta care precizeaza ca niciodata nu a functionat asa ceva în acel loc.
Termenul de Holocaust a fost pus în circulatie de catre evreul originar din România, Elie Wiesel,
manager general al "industriei holocaustului", prin cartea sa, Night (1985).
Atentia acestuia catre România sa îndreptat de la începutul anilor '90, când primul pretext i l-au oferit
primul-ministru si presedintele României de atunci.
Astfel, evreul Petre Roman s-a apucat sa declare în New Yok Times ca în spatele conflictelor dintre maghiari
si români din martie 1990 de la TârguI-Mures se afla si: "O reînviere a Garzii de Fier, miscare fascista, antisemita...
Manifeste ale Garzii de Fier si ale organizatiei patronale Legiunea Arhanghelului Mihail au fost aparitii comune
în ultimele luni în aceasta regiune".
La rândul sau presedintele Ion Iliescu, declara în acelasi an ca revolta tineretului împotriva regimului neo-comunist,
din iunie 1990 din Piata Universitatii, apartine miscarii legionare.
"Comisia parlamentara instituita ad-hoc nu a gasit - însa - nici un amestec al legionarilor în înscenarile sângeroase
din 13-15 iunie de la Bucuresti, dupa cum nici la Târgu Mures nu a avut loc vreun amestec al legionarilor
în acele întâmplari si nu a fost semnalat nici un manifest legionar" (Traian Golea).
Campania din New York Times continua însa.
Rabinul Sef al României, Moses Rosen, intra în hora minciunii si publica la 1 iulie 1991 în cotidianul american urmatorul text:
"Numarul mortilor a ajuns la 400.000, despre care noi nu am putut vorbi pâna acum decât în strainatate sau aici numai între noi.
Ei au pierit si noua ni s-a interzis sa-i putem plânge".
Si în prezent, mai multe placi negre comemorative, amplasate în 1990 la intrarea în templul evreiesc Coral din Bucuresti,
evoca falsul participarii României la Holocaust ("400.000 de Martiri Evrei din România"), fara ca autoritatile române
sa la vreo masura constitutionala fata de acest grav afront penal (art. 168 Cod Penal) ce se pedepseste cu închisoarea.
Ca totul este o minciuna au dovedit-o în buna masura istoricii români, dar chiar si cei evrei.
Asa cum am mai aratat, chiar Rabinul Sef al României din acea perioada, Alexandru Safran,
marturiseste despre generozitatea românilor fata de evrei.
La Roma, în 1957, a fost publicat studiul Regional Development of the Jewish Population of România,
avându-l ca autor si pe W. Filderman, presedintele "Comunitatii Evreilor din România" în perioada razboiului.
La pagina 15, studiul reproduce o harta a României, indicându-se teritoriile pierdute în anul 1940.
Pe suprafata ramasa a României autorii studiului au scris: "Acest teritoriu a avut 312.972 evrei în 1930.
Pâna la sfârsitul razboiului numarul lor a crescut la 355.972, adica cu 13,7%".
Explicatia consta în aceea ca România a fost un spatiu de refugiu pentru evreii din Polonia cucerita si din Ungaria hortista.
La rândul sau, alt evreu, Matatias Carp, autor al lucrarii Cartea Neagra, arata ca ceea ce a declansat
"rebeliunea legionara" a fost consecinta atâtarii de catre evrei a maresalului Antonescu.
Totodata, în urma "rebeliunii", cu toate eforturile depuse, nici un legionar nu a putut fi acuzat
de a fi avut vreun conflict cu vreun evreu.
Campania antiromâna demarata de Moses Rosen în 1990 era condusa însa, din spate,
de sionistul Elie Wiesel, fapt ce face ca la 11 iulie 1991, în Senatul S.U.A. sa fie introdusa
o Rezolutie care sa condamne "resurectia antisemitismului în România... întrucât laureatul premiului Nobel
si scriitor umanist Elie Wiesel recent a vizitat
România, tara sa de nastere, pentru a vedea si a marturisi asupra acestor tendinte antisemite".
Elie Wiesel este fara îndoiala principalul promotor al culpabilizarii României de Holocaust.
Lucrarea sa Noaptea (Night), tiparita în diverse versiuni si limbi, este apreciata ca fiind "creatia unei fantezii bolnave
ce a daruit lumii o sumedenie de minciuni, scrise cu multa verva în autobiografia sa...: ca la Auschwitz si Buchemvald
nemtii ardeau evreii de vii în focuri aprinse în santuri; ca era un sant de foc pentru adulti si altul pentru copii mici;
ca el a fost dus cu coloana victimelor la doi pasi de marginea santului, de unde din ceva motiv misterios a fost dus înapoi la baraci;
ca a fost dus din nou cu coloana victimelor la doi pasi de marginea santului etc.; ca luni de zile pamântul s-a cutremurat
si coloane de sânge evreiesc tâsneau din sol la Babi Yar, în Ucraina; ca la Buchemvald erau ucisi în fiecare zi 10.000 de evrei,
si el era totdeauna printre ultima suta la poarta mortii, dar întotdeauna era crutat din nu se stie ce motive.
Ca evreii transilvaneni, Elie Wiesel si tatal sau, au cazut sub ocupatia maghiara în urma Dictatului de la Viena din 1940 si,
deportati de catre autoritatile maghiare (pe care el, cu rea-credinta le numeste «autoritati române») au ajuns la Buchemvald..."
(Traian Golea).
Prin comparatie cu minciuna lui Wiesel, iata relatarea unui alt evreu, din Transilvania, dr. Oliver Lusting:
"În sudul Transilvaniei, sub regimul lui Antonescu, viata nici unui evreu nu a fost periclitata,
în timp ce evreii din Cluj si Dej, din Oradea si Satu Mare, din toate orasele si satele Transilvaniei de nord
(cedata ungurilor) au fost strânsi toti pâna la ultimul batrân, pâna la ultimul sugar, au fost mânati sub amenintarea
baionetelor hortyste spre crematoriile si camerele de gazare de la Auschivitz, evreii din Turda si Alba-lulia,
din Arad si Timisoara (parte a Transilvaniei ramasa sub guvernarea româna) nu au purtat nici macar steaua galbena!
Mai mult, aceste orase, ca de altfel orasele din întreaga Românie, au oferit adapost sigur tuturor evreilor din nordul Transilvaniei
-si chiar din orasele Ungariei - care au reusit sa evadeze din ghetouri si sa fuga în România."
Statul Israel este de fapt un parazit mondial. El supravietuieste datorita unui puternic sprijin financiar si militar
pe care îl obtine prin evreii raspânditi în întreaga lume de la statele în care acestia au obtinut un statut social si politic privilegiat.
Rolul aplicarii acestor programe apartine în primul rând sionismului, iar România are o puternica importanta pentru evrei,
deoarece, conform unei experiente istorice consumate, poate fi cu usurinta acaparata economic si subordonata intereselor evreiesti.
O serie de fapte din ultimii ani, de la marea infractionalitate economica pâna la spionajul total,
demonstreaza declansarea unei noi actiuni evreiesti de tip sionist asupra României, între aceste strategii se preconizeaza
si o eventuala neocolonizare a tarii, în care scop prioritara este masiva achizitie mascata imobiliara si apoi funciara.
În acest scop, în prezent, sionistii activeaza prin toate mijloacele pentru a influenta partidul de guvernamânt
pentru a fi schimbata Constitutia tarii si pentru a-i manipula pe specialistii în drept ai acestui partid,
însarcinati cu proiectul noii Constitutii.
Unul dintre acesti "specialisti", om cu aplecare spre activitatea masonica, este sprijinit din umbra
spre a deveni noul ministru al Justitiei, asa cum a mai fost si într-o alta guvernare a actualei puteri.
Despre ofensiva sionista, declansata prin structurile la vedere în aprilie 2002, vom prelua însa informatiile
din publicatia Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România («Realitatea Evreiasca», nr. 162-163/2002),
privind organizarea la 28 aprilie 2002 a primei adunari generale a Asociatiei Sioniste din România,
"dupa 54 de ani de la interzicerea acesteia":
"Dupa o întrerupere îndelungata, o adunare sionista de mare amploare! (se arata în periodicul evreiesc).
A renascut miscarea sionista din România de veche traditie, daca ne gândim la actiunile
celor din Moinesti, Galati, care au luat drumul spre «Tara veche-noua», chiar înainte de Congresul de la Basel,
când s-au pus bazele sionismului politic de catre Theodor Herzl.
|
Este de subliniat ca primele asezari [ale Israelului] au fost opera celor ce au facut Aliya din România".
În continuare, Realitatea Evreiasca subliniaza ca însusi imnul national al Israelului, adoptat în 1948,
a fost initial compus si cântat în casa bancherului evreu Mose Waldberf din Iasi.
Deci, în ziua de 28 aprilie 2002, la Timisoara, "a renascut" miscarea sionista din România.
Printre organizatorii acestui "eveniment creator de istorie în viata evreiasca din România", adica reactivarea miscarii sioniste,
remarcam atât Mossad-ul (prin prezenta lui Meir Rosen, fost ambasador al Israelului la Paris si Washington),
cât si a guvernului israelian (prin Tova Friedel, de la Ministerul Absorbtiei).
Cu ocazia acestui prim "congres" a fost ales presedintele Asociatiei Sioniste din România
în persoana lui Tiberiu Roth (evreu khazar), au fost alesi delegatii la Congresul Mondial Evreiesc si au fost numiti
cei care vor conduce sionismul în fiecare dintre orasele românesti.
Totodata a fost adoptat un prim program: activitate permanenta în filiale (!?), declansarea unei propagande
pro-Israel si întocmirea unei baze de date cu toti oamenii pe care se poate baza miscarea sionista din România,
în acelasi timp, organizatia evreiasca de tineret Club Tnuat Aliya si-a asumat obligatia racolarii de noi oameni,
sa adune si sa ofere informatii, de a strânge legaturile cu Eret Israel si de a întarii sionismul în România.
Federatia Comunitatilor Evreilor din România, prezenta la întrunire prin secretarul ei general,
fostul securist evreu Iulian Sorin, asigura Asociatia Sionista din România de sprijinul si contributia sa totala
la reusita activitatii acesteia, adaugând ca:
"Este absolut necesar sa gasim calea de a patrunde în presa cotidiana si în periodicele din România
pentru a face cunoscute ideile sioniste... în zilele noastre, orientarea sionista are un vector de la care nu ne putem abate.
Este vorba de a sustine prin toate mijloacele si în toate ocaziile cauza Statului Israel", în acelasi timp,
recent alesul presedinte al Asociatiei Sioniste din România, Tiberiu Roth, arata:
"Oricât de implicati am fi în societatile în care traim, oricât de loiali am fi tarilor ai carei cetateni suntem,
nu putem depasi emotia care ne cuprinde ori de câte ori se întâmpla ceva în Israel".
Rezulta limpede mesajul real al liderilor sionisti catre activistii din România: loialitatea fata de România nu primeaza,
în timp ce interesele Israelului trebuie sustinute permanent si prin orice mijloc, iar aceste mijloace, fiind nelimitate,
pot atinge si aria criminalitatii.
Ca dovada ca nu este nici o exagerare în aceasta privinta,
vom arata una dintre rezolutiile celui deal 23-lea Congres al Asociatiei Sioniste Mondiale (Congresul Mondial Evreiesc):
"Obligatia colectiva a tuturor organizatiilor sioniste din diversele tari, de a ajuta statul evreu în orice circumstanta,
este imperativa, chiar daca o atare atitudine intra în contradictie cu autoritatile tarilor respective" (dupa Jerusalem Post, 17 august 1952).
Un curent subteran mistico-religios, popular si mesianic, persista de aproape o suta de ani
printre crestinii ortodocsi practicanti din România.
Alimentat în perioada interbelica si de catre profetul popular Petrache Lupu, caruia Mosul-Dumnezeu
i-ar fi spus ca "Dacia [România] va redeveni centrul spiritual al lumii!", textul mesianic ce a lansat curentul mistic
al "noului pamânt al fagaduintei", al "Noului Ierusalim" sau al "noului Sion" este atribuit indianului Sundar Singh.
Nici mai mult, nici mai putin, acest mesaj divin, care a circulat destul de mult în mediile monahale,
anunta poporul român ca va fi alesul lui Dumnezeu pe pamânt, în locul nevrednicului popor evreu,
iar România sau orasul Bucuresti vor fi Noul Ierusalim.
Iata fragmente din acest text, înainte de a fi alterat de sionistii evrei:
"Vestirea Noului Ierusalim! Lauda, Ierusalime, pe Domnul, lauda pe Dumnezeul tau, Sioane!
(PSALMUL 147,1)
Sa auda popoarele si limbile ca vin cu Ierusalimul cel de Sus sa-l asez pe pamânt
si sa pun în mijlocul lui cele scrise în Carte.
Vin sa aleg iarasi Ierusalimul... Duhurile lui Dumnezeu sufla peste pamânt si cine se încumeta sa-Mi tulbure planurile?
Sa vina sa se lupte cu Mine, sa vina sa judece între Mine si via Mea... O Babiloane, cum ai cazut tu din cer,
tu care ziceai ca-ti vei aseza salasul în muntele Meu cel sfânt.
...Scoala-te România Mea, ridica-te iubito, scutura-ti jugul si vino spre marire, o, cetatea Iubirii Mele...
O, ca te-au înrobit strainii si te-au necinstit, ca ti-au facut lege si te-au silit sa te tai împrejur!
O, România Mea, ti se apropie ziua schimbarii la fata si vin sa Ma salasluiesc întru tine,
ca tu esti scaunul maririi Mele, tu esti Ierusalimul gloriei Mele,... si toate popoarele vor veni sa te vada,
ca portile tale vor fi deschise zi si noapte...
Vei fi Mie templu de marire si te vei numi Ierusalimul cel nou, ca eu îti dau nume nou, iubito, cetate iubita.
Si voi ridica un om care va fi vrednic sa la cinstea si binecuvântarea si puterea, si-l voi chema din Egipt,
caci cei ce l-au înstrainat si au vrut viata lui nu vor mai fi atunci.
Caci Eu voi întinde mâna si voi lua din tine hrana si te vei duce apoi la fiul cel vândut si alungat
si el va plânge si te va îmbratisa si te va iubi si va veni si-ti va sluji tie, ca el este de la Mine
si cine este cel ce se va ridica împotriva planurilor Mele cele din veac?
...Si tu, România iubirii Mele, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau sa te blesteme,
caci vor lua calea lui Valaam, fiindca tu esti binecuvântata si mare cu Mine, iubito, ca de la nastere te-am iubit...
Si se va cânta în tine cântare noua si nimic necurat nu va mai intra în tine.
O, România Mea iubita, iesi din Babilon, fugi de desfrânare si sfinteste-te cu Mine ca sa nu gusti din pedeapsa Babilonului.
...Si va izvorî din tine râu de viata si voi aseza în mijlocul tau pomul vietii...Iubiti caile Mele, înteleptilor,
ca se coboara Dumnezeu peste cei slabi, ca sa faca de rusine pe cei tari,
ca a ascuns Dumnezeu tainele Sale de înteleptii pamântului...
România Mea, fiii tai umbla pe cai desarte; înteleptii tai dorm si se poticnesc; dreptul piere si nimeni nu ia aminte,
si Domnul este strain la tine. Învatatorii legii se poticnesc pe timp de zi si n-au putere sa împarta viata de la Mine.
De la mic pâna la mare iubesc calea pierzarii si nimeni nu Ma mai are pe Mine.
Iata, vin cu vapaie, vin sa scot raul din tine, vin sa te curatesc si sa te înnoiesc,
vin sa fac centri noi si pamânt nou, vin la tine, România Mea.
Ca Domnul întru tine binevoieste si se mareste, iata, sun din trâmbita, ridica-te, iubito,
scutura tarâna de pe tine, spala-te, România Mea, ca Domnul se uneste cu tine
.
Iata, vin sa-ti despecetluiesc izvoarele, vin sa-ti descopar fântânile, vin sa-ti deschid portile,
ca cine te va iubi, dupa dreptate te va iubi, iubito.
...Si voi ridica [din tine] un neam mare, un neam ales, o preotie sfânta si voi revarsa duhul mângâierii
si al maririi peste fiii ascultarii. România mea. Ierusalimul maririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito,
si din tine va rasari peste popoare cântare noua... Bucura-te Noule Ierusalime, bucura-te România Mea, ca iata, vine domnul la tine.
Vom reproduce acum (asa cum a fost publicata în lucrarea Cucuveaua cu pene rosii) interceptarea unei discutii
facuta de serviciile secrete românesti cu câtiva ani înainte de rasturnarea regimului socialist (comunist)
prin ceea ce s-a numit "revolutie".
Este vorba de discutia avuta între câtiva agenti sionisti desfasurata în România cu oamenii lor de legatura:
" Sa nu uitati ca pamântul României a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui Dumnezeu.
Nimic nu este mai rau decât împlinirea acestei profetii pentru copiii lui Israel.
Tocmai de aceea trebuie sa luptam si sa câstigam pamântul fagaduintei...
Noi stam acum în umbra cu organizatia noastra (secreta).
Marile puteri nu mai pot face acum nici cel mai neînsemnat acord fara ca noi sa luam parte.
Autoritatea va trece în strada, adica într-un loc public, si noi ne-o vom însusi!".
Nu putem preciza daca continutul acestei interceptari se refera, asa cum încearca sa sugereze lucrarea mai sus amintita, l
a revolta populara din decembrie 1989 si la faptul ca, cu aceasta ocazie, puterea în statul român a fost acaparata
de atunci ("revolutia furata", cum s-a spus) de catre un grup de agenti straini, masoni si evrei,
dar stim ca textul profetiei despre România si orasul Bucuresti ca Nou Ierusalim a fost publicat în 1933,
cu esentiala modificare [deci fals intelectual si moral] ca neamul lui Dumnezeu sunt evreii, ci nu românii,
rolul românilor fiind acela de a-i primi pe evrei în tara lor ca pe un neam sfânt, menit a conduce România.
Peripetiile cu serviciile secrete israeliene a doi soti evrei, cetateni britanici, sunt foarte elocvente
pentru modul de actiune în întreaga lume a Mossad-ului, si pe noi ne intereseaza pentru a ne putea face
o imagine asupra a ceea ce se întâmpla si în România, si pentru a întelege astfel într-o lumina
mai clara semnificatia capitolelor urmatoare.
Irvin Silverman era un tânar cetatean britanic angajat ca functionar în Biroul Amiralitatii Britanice
care coordona informatiile din Orientul Mijlociu primite prin satelit, prin semnale si resurse umane.
Irvin era evreu si într-o vreme, prin perioada studentiei, se gândise serios sa emigreze în Israel.
El si sotia lui, Rachel (Rasela), discutau adesea aceasta posibilitate ca o eventualitate dupa iesirea la pensie.
Evreul Irvin Silverman nu vedea nici un conflict între loialitatea pe care o jurase coroanei britanice
si "loialitatea sa emotionala" fata de Israel, pentru ca politica externa britanica,
ca si cea a S.U.A., sunt favorabile Israelului.
Pe Irvin îl deranja însa sa vada documente informative continând informatii care, dupa parerea lui,
ar fi trebuit sa fie aduse la cunostinta ambasadei israeliene, ca purtau restrictia
ca informatiile sa nu fie dezvaluite nici unui alt stat.
La câtiva ani dupa ce Irvin se angajase în slujba guvernului britanic, el si Rasela l-au cunoscut pe Haim Hammes,
la un dineu de caritate organizat spre a colecta fonduri destinate finantarii proiectelor de recolonizare a Israelului.
Haim Hammer era un simpatic om de afaceri israelian cam de aceeasi vârsta
cu Irvin si cu Rasela si în curând au devenit buni prieteni.
Nu putem sa nu ne gândim, când naram aceasta poveste de spionaj, la sumedenia de
oameni de afaceri israelieni "simpatici" care s-au adapostit în România, personaje asemanatoare lui Haim Hammer.
Haim le telefona sotilor Silverman de fiecare data când venea în vizita la Londra.
Lui Irvin si Raselei le placea în special sa-l asculte descriind viata din Israel.
Într-o seara, Haim s-a plâns celor doi evrei britanici ca, desi guvernul britanic actiona
pe o "linie pozitiva", Ministerul de Externe al Marii Britanii avea o pozitie mai putin binevoitoare
la nivel de lucru si, de multe ori, nu transmitea guvernului israelian informatii de foarte mare importanta.
Când Irvin l-a întrebat cum putea sti un om de afaceri ce anume privea guvernul tarii lui si ce nu,
Haim a raspuns ca, pe lânga activitatile lui de afaceri, mai era si reprezentantul unui grup de
cetateni israelieni particulari raspânditi prin întreaga lume, care îi ajuta pe evrei si Israelul în lupta lor sionista.
I-a asigurat pe sotii Silverman ca stia într-adevar daca guvernul israelian afla sau nu câte o informatie.
Apoi i-a sugerat lui Silverman ca ar putea sa-i verifice afirmatiile, descriindu-i unele informatii sensibile,
astfel încât el, Haim, sa determine daca acestea fusesera sau nu aduse la cunostinta guvernului israelian.
Sotii Silverman, fascinati de noua descoperire despre prietenul lor, ca acesta este agent secret israelian,
i-au pus multe întrebari si toti trei au discutat pâna noaptea târziu despre sperantele Israelului
si angajarea neabatuta a multor grupari politice arabe în slujba distrugerii totale a natiunii evreiesti.
Cu cât vorbeau mai mult, cu atât Irvin Silverman tindea sa accepte încercarea la care îl provocase Haim, d
orind sa corecteze faptul ca multe date informative pe care le vedea trecând pe la biroul lui
nu erau transmise guvernului israelian.
În urmatoarele câteva saptamâni, Irvin a cules si a discutat mai multe informatii cu Haim.
Sotii Silverman nu s-au gândit o clipa la faptul ca ceea ce au facut în continuare pentru Haim
s-ar putea numi tradare, faptul ca Irvin i-a dat cu regularitate copii dupa documente secrete,
pe care Haim urma sa le transmita ofiterilor de resort din guvernul israelian.
Mai mult, în mintea celor doi soti evrei, Irvin si Rachel, tradatorii erau "birocratii anti-israelieni"
din Ministerul de Externe britanic, prin faptul ca nu sustineau o politica externa britanica radical pro-israeliana.
În lunile ulterioare recrutarii lui Irvin, el si Rachel au comentat, în discutiile lor personale,
ca oferta lui Haim de a le plati informatiile sustrase nu jucase nici un rol în
decizia lor de a ajuta Israelul. Totusi recompensele au ajutat sa se acumuleze în scurt timp un fond
care i-a dat lui Raselei posibilitatea de a pune bazele urmatoarei generatii a familiei Silverman.
Dupa nasterea copilului, sotii Silverman au început sa devina tot mai dependenti de platile lui Haim,
pentru cheltuieli pe care ajunsesera sa le considere strict necesare.
Când Rachel si-a exprimat îngrijorarea în legatura cu ceea ce s-ar fi putut întâmpla
daca Irvin era prins furând documente, Haim i-a asigurat ca guvernul israelian l-ar fi ajutat sa nu fie pus sub acuzare.
Pentru a le îndeparta temerile, le-a dat instructiuni detaliate asupra modului cum sa se adreseze
ambasadei israeliene din Londra, la primul semn ca îi suspecteaza cineva.
Haim le-a garantat ca, în caz de necesitate, guvernul israelian avea sa ajute toata familia
sa paraseasca pe ascuns Anglia si sa vina în Israel, unde urmau sa fie primiti ca eroi ai natiunii evreiesti.
Povestea s-a terminat prost pentru cei doi soti evrei, cetateni britanici.
Dupa patru ani de spionaj, într-o zi au fost cautati de serviciile secrete de contraspionaj englezesti,
M16, dar nu au fost niciodata pusi sub acuzatie sau condamnati.
În schimb, Irvin Silverman a fost concediat din slujba guvernului britanic,
iar ambasada Israelului la Londra a negat orice implicare, oficial sustinându-se varianta ca Haim Hammer,
care a disparut, s-ar fi numit de fapt Rashid Yasin, fiind probabil agent de informatii sirian.
În lucrarea Cercul Spionilor Personali, aparuta sub semnatura lui Mack Jefferson în 1996,
în care este relatata istoria sotilor Silverman, se precizeaza însa: "Sotii Silverman cred si acum
ca au spionat pentru Israel, iar afirmatia ca Haim ar fi fost spion sirian nu fusese decât o stratagema
inspirata de Mossad pentru a le ascunde englezilor activitatile israeliene de spionaj din Marea Britanie.
Ei se considera cetateni evrei, a caror reputatie si viitor economic au fost sacrificate
pe câmpul de lupta al culegerii informatiilor."
Pentru noi este mai putin important daca sotii Silverman au furnizat informatii Mossad-ului sau nu,
cât faptul ca ei erau constienti si mândri ca fac acest lucru, ca îsi fac un titlu de glorie din acest fapt,
considerându-se în primul rând "cetateni evrei" si nu cetateni britanici, ceea ce sunt de fapt,
ca si când ar exista o cetatenie evreiasca mondiala care sa justifice tradarea fara rezerve a oricarui stat din lume
care îi adaposteste si îi hraneste pe evrei.
Conteaza iarasi ca aceasta este o atitudine cvasigenerala a evreilor din întreaga lume, inclusiv din România,
iar serviciile de spionaj israeliene, în frunte cu Mossad-ul, nu au nici cea mai mica rezerva sa îi foloseasca la maximum,
tot asa cum nu au scrupule sa foloseasca cele mai murdare metode în atingerea propriilor scopuri,
Mossad-ul încalcând toate legile tarilor în care actioneaza, inclusiv ale celor considerate prietene,
apelând chiar si la crima, ceea ce i-a facut detestabili pentru celelalte servicii secrete, chiar si pentru C.I.A.,
agentia S.U.A. (cel mai bun prieten al Israelului), care si-a manifestat nu o data aversiunea fata de Mossad
si de metodele folosite de acesta.
|
