Razboiul secret al sionistilor cu românii - Partea VIII.1 de Cornel-Dan Niculae publicat la 06.07.2009
Romania, tinta sionista - continuare
Nu vom insista asupra acestei conspiratii sioniste de culpabilizare a poporului român, vrem insa sa amintim ca principalul substrat al acesteia are doua filoane centrale: ura evreiasca traditionala impotriva românilor (care au incercat sa se opuna dominatiei economice si sociale) si revendicarea de despagubiri banesti sau imobiliare. Citatele de mai sus provin dintr-o lucrare cu circuit international (Paul Johnson, O istorie a evreilor), insa in aceeasi situatie se gasesc si lucrarile cu destinatie exclusiv interna, asa cum este România Iudaica a lui Tesu Solomovici.
Aceasta, sustinând ideea vinovatiei românilor ca asasini ai evreilor prin participarea la Holocaust, si-a publicat uriasa lucrare pe banii Ministerului Cultelor si Culturii, minister patronat de filosemitul Razvan Teodorescu.
Trebuie spus pentru publicul larg ca ministrul român al culturii Razvan Teodorescu a functionat de la inceputul anilor '90 ca vicepresedinte si presedinte al Asociatiei de prietenie România-Israel, organizatie sionista.
Atitudinile sale recente atesta faptul ca prietenia sa se indreapta de fapt numai catre poporul israelian, românii fiindu-i neplacuti.
Jurnalul National (ca aproape toata presa românesca) din mai 2002 titra: "Ministrul Culturii (Razvan Teodorescu) considera România partasa la Holocaust". Declaratia a fost ocazionata de catre dezaberile din Comisia juridica a Senatului privind adoptarea de catre guvern a Ordonantei de Urgenta nr. 31/28.03.2002 (semnata de primul-ministru Adrian Nastase) prin care orice cetatean român urmeaza a fi condamnat la 5 ani de inchisoare daca nu recunoaste existenta Holocaustului impotriva evreilor: "Contestarea sau negarea in public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi" (articolul 6 din Ordonanta).
Comisia juridica a Senatului ce a luat in dezbatere la inceputul lui mai 2002 ordonanta guvernamentala in scopul transformarii acesteia in lege, era compusa din reprezentantii partidului de guvernamânt (P.S.D.), ai P.R.M., ai Partidului Liberal, in frunte cu Norica Nicolai, si ai P.D., prin evreul Petre Roman
. De "cealalta parte", la discutii participa lobby-ul format de ministrul Razvan Teodorescu si reprezentantii Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România.
in cadrul discutiilor prelungite, reprezentantii liberali au sustinut pozitia P.R.M. in dezbaterea daca România a participat sau nu la savârsirea de atrocitati impotriva evreilor.
Norica Nicolai, sustinuta de ceilalti liberali din comisie, a cerut chiar eliminarea articolului 6 din noua lege, argumentând ca in baza lui ar putea fi trimisi la inchisoare si cei care neaga existenta Holocaustului in România.
In replica, ministrul Razvan Teodorescu ataca pe loc si sustine ca chiar daca "România nu a cunoscut Holocaustul in interiorul granitelor sale, dar a participat la Holocaust prin actiunile indreptate impotriva evreilor din teritoriile guvernate de ea: Bucovina, Transnistria si Basarabia".
Fiind si mai acuzatori, reprezentantii comunitatii evreisti din România (printre care si fostul ambasador la Berlin, Radu Cornea) le spun senatorilor români ca "pogromul de la Iasi, când mii de evrei au fost impuscati intr-o noapte", tot Holocaust se numeste. Discutia a fost, finalmente, transata de senatorul P.R.M., Gheorghe Buzatu, care citând defintia data de Dictionarul Larousee pentru Holocaust: eliminarea evreilor de catre nazisti intre 1939-1944 in tarile ocupate de trupele Reichului, conchide: "România n-a fost niciodata ocupata de Reich, dom'le".
"Disputa l-a determinat pe ministrul Theodorescu, unul dintre parintii ordonantei [guvernamentale], sa recunoasca necesitatea introducerii definitiei [Holocaustului] in text. "Credeam ca e un lucru stiut de toata lumea", s-a scuzat ministrul" (Jurnalul National).
Razvan Teodorescu si-a dezvaluit involuntar realele intentii ale demersurilor sale când a declarat, la scurt timp, ca România trebuie sa suporte consecintele participarii la Holocaust, ca "trebuie sa raspunda pentru faptele sale".
Noi nu putem nega existenta "Holocaustului", dar nici nu o putem sustine, daca, asa cum remarca si dl. profesor Buzatu, acesta nu este definit din punct de vedere juridic.
Etimologic holocaust-ul se traduce cu distrugerea totala. De aceea, in sensul strict al cuvântului, un holocaust real nu a existat, pentru ca o mare parte dintre evreii europeni au supravietuit razboiului. Este, insa, la fel de adevarat ca Germania nazista concepea o "solutie finala", in ceea ce ii privea pe evrei, dar aceasta nu consta programatic in exterminarea acestora, Adolf Hitler intentionând sa-i deporteze si sa-i exileze pe insula Madagascar, ceea ce emotional si economic pentru evrei poate corespunde, intr-adevar, cu un adevarat Holocaust.
Definitia din Larousse, insa, face o referire explicita la exterminarea fizica a populatiei evreisti.
Totusi, in aceasta situatie s-a dovedit ca s-a exagerat peste masura.
La inceput, despre "lagarul de exterminare" german de la Auschwitz s-a aruncat estimarea de 9 milioane de evrei ucisi in genocid. Ulterior lucrurile s-au oprit la patru milioane de victime, conform "raportului sovietic" considerat drept proba de catre Tribunalul de la Nurenberg.
Cercetarile mai atente i-au facut pe istorici sa rectifice informatia: 2 milioane se scria in 1974, 1,25 milioane in 1985.
Dar iata ce scria mai recent publicatia franceza Le Monde, privind rezultatele cercetatorului Francois Bedarida: "in memoria colectiva s-a intiparit cifra de patru milioane (cea care, pe baza unui raport sovietic, figura pâna acum la Auschwitz pe monumentul ridicat in memoria victimelor nazismului) in timp ce la Ierusalim muzeul Yad Vashem indica o cifra ce depaseste foarte mult realitatea.
Totusi, de la sfârsitul razboiului, s-a pus pe lucru memoria savantilor. Din aceste minutioase si rabdatoare a rezultat ca cifra de patru milioane, nesprijinindu-se pe nici o baza serioasa, nu putea fi retinuta.
Se ajunge la... un total coroborat asupra unui numar de victime oscilând intre minimum 950.000 si maximum 1,2 milioane".
Rectificarea masluirii istoriei a condus chiar la inlaturarea inscriptiei "camera de gazare" de la lagarul de concentrare de la Dachau, inlocuindu-se cu alta care precizeaza ca niciodata nu a functionat asa ceva in acel loc.
Termenul de Holocaust a fost pus in circulatie de catre evreul originar din România, Elie Wiesel, manager general al "industriei holocaustului", prin cartea sa, Night (1985).
Atentia acestuia catre România sa indreptat de la inceputul anilor '90, când primul pretext i l-au oferit primul-ministru si presedintele României de atunci.
Astfel, evreul Petre Roman s-a apucat sa declare in New Yok Times ca in spatele conflictelor dintre maghiari si români din martie 1990 de la TârguI-Mures se afla si: "O reinviere a Garzii de Fier, miscare fascista, antisemita... Manifeste ale Garzii de Fier si ale organizatiei patronale Legiunea Arhanghelului Mihail au fost aparitii comune in ultimele luni in aceasta regiune". La rândul sau presedintele Ion Iliescu, declara in acelasi an ca revolta tineretului impotriva regimului neo-comunist, din iunie 1990 din Piata Universitatii, apartine miscarii legionare.
"Comisia parlamentara instituita ad-hoc nu a gasit - insa - nici un amestec al legionarilor in inscenarile sângeroase din 13-15 iunie de la Bucuresti, dupa cum nici la Târgu Mures nu a avut loc vreun amestec al legionarilor in acele intâmplari si nu a fost semnalat nici un manifest legionar" (Traian Golea).
Campania din New York Times continua insa.
Rabinul Sef al României, Moses Rosen, intra in hora minciunii si publica la 1 iulie 1991 in cotidianul american urmatorul text: "Numarul mortilor a ajuns la 400.000, despre care noi nu am putut vorbi pâna acum decât in strainatate sau aici numai intre noi. Ei au pierit si noua ni s-a interzis sa-i putem plânge". Si in prezent, mai multe placi negre comemorative, amplasate in 1990 la intrarea in templul evreiesc Coral din Bucuresti, evoca falsul participarii României la Holocaust ("400.000 de Martiri Evrei din România"), fara ca autoritatile române sa la vreo masura constitutionala fata de acest grav afront penal (art. 168 Cod Penal) ce se pedepseste cu inchisoarea.
Ca totul este o minciuna au dovedit-o in buna masura istoricii români, dar chiar si cei evrei. Asa cum am mai aratat, chiar Rabinul Sef al României din acea perioada, Alexandru Safran, marturiseste despre generozitatea românilor fata de evrei.
La Roma, in 1957, a fost publicat studiul Regional Development of the Jewish Population of România, avându-l ca autor si pe W. Filderman, presedintele "Comunitatii Evreilor din România" in perioada razboiului. La pagina 15, studiul reproduce o harta a României, indicându-se teritoriile pierdute in anul 1940. Pe suprafata ramasa a României autorii studiului au scris: "Acest teritoriu a avut 312.972 evrei in 1930. Pâna la sfârsitul razboiului numarul lor a crescut la 355.972, adica cu 13,7%". Explicatia consta in aceea ca România a fost un spatiu de refugiu pentru evreii din Polonia cucerita si din Ungaria hortista.
La rândul sau, alt evreu, Matatias Carp, autor al lucrarii Cartea Neagra, arata ca ceea ce a declansat "rebeliunea legionara" a fost consecinta atâtarii de catre evrei a maresalului Antonescu.
Totodata, in urma "rebeliunii", cu toate eforturile depuse, nici un legionar nu a putut fi acuzat de a fi avut vreun conflict cu vreun evreu.
Campania antiromâna demarata de Moses Rosen in 1990 era condusa insa, din spate, de sionistul Elie Wiesel, fapt ce face ca la 11 iulie 1991, in Senatul S.U.A. sa fie introdusa o Rezolutie care sa condamne "resurectia antisemitismului in România... intrucât laureatul premiului Nobel si scriitor umanist Elie Wiesel recent a vizitat România, tara sa de nastere, pentru a vedea si a marturisi asupra acestor tendinte antisemite".
Elie Wiesel este fara indoiala principalul promotor al culpabilizarii României de Holocaust. Lucrarea sa Noaptea (Night), tiparita in diverse versiuni si limbi, este apreciata ca fiind "creatia unei fantezii bolnave ce a daruit lumii o sumedenie de minciuni, scrise cu multa verva in autobiografia sa...: ca la Auschwitz si Buchemvald nemtii ardeau evreii de vii in focuri aprinse in santuri; ca era un sant de foc pentru adulti si altul pentru copii mici; ca el a fost dus cu coloana victimelor la doi pasi de marginea santului, de unde din ceva motiv misterios a fost dus inapoi la baraci; ca a fost dus din nou cu coloana victimelor la doi pasi de marginea santului etc.; ca luni de zile pamântul s-a cutremurat si coloane de sânge evreiesc tâsneau din sol la Babi Yar, in Ucraina; ca la Buchemvald erau ucisi in fiecare zi 10.000 de evrei, si el era totdeauna printre ultima suta la poarta mortii, dar intotdeauna era crutat din nu se stie ce motive.
Ca evreii transilvaneni, Elie Wiesel si tatal sau, au cazut sub ocupatia maghiara in urma Dictatului de la Viena din 1940 si, deportati de catre autoritatile maghiare (pe care el, cu rea-credinta le numeste "autoritati române") au ajuns la Buchemvald..." (Traian Golea).
Prin comparatie cu minciuna lui Wiesel, iata relatarea unui alt evreu, din Transilvania, dr. Oliver Lusting: "in sudul Transilvaniei, sub regimul lui Antonescu, viata nici unui evreu nu a fost periclitata, in timp ce evreii din Cluj si Dej, din Oradea si Satu Mare, din toate orasele si satele Transilvaniei de nord (cedata ungurilor) au fost strânsi toti pâna la ultimul batrân, pâna la ultimul sugar, au fost mânati sub amenintarea baionetelor hortyste spre crematoriile si camerele de gazare de la Auschivitz, evreii din Turda si Alba-lulia, din Arad si Timisoara (parte a Transilvaniei ramasa sub guvernarea româna) nu au purtat nici macar steaua galbena! Mai mult, aceste orase, ca de altfel orasele din intreaga Românie, au oferit adapost sigur tuturor evreilor din nordul Transilvaniei -si chiar din orasele Ungariei - care au reusit sa evadeze din ghetouri si sa fuga in România."

Statul Israel este de fapt un parazit mondial. El supravietuieste datorita unui puternic sprijin financiar si militar pe care il obtine prin evreii raspânditi in intreaga lume de la statele in care acestia au obtinut un statut social si politic privilegiat.
Rolul aplicarii acestor programe apartine in primul rând sionismului, iar România are o puternica importanta pentru evrei, deoarece, conform unei experiente istorice consumate, poate fi cu usurinta acaparata economic si subordonata intereselor evreiesti.
O serie de fapte din ultimii ani, de la marea infractionalitate economica pâna la spionajul total, demonstreaza declansarea unei noi actiuni evreiesti de tip sionist asupra României, intre aceste strategii se preconizeaza si o eventuala neocolonizare a tarii, in care scop prioritara este masiva achizitie mascata imobiliara si apoi funciara.
in acest scop, in prezent, sionistii activeaza prin toate mijloacele pentru a influenta partidul de guvernamânt pentru a fi schimbata Constitutia tarii si pentru a-i manipula pe specialistii in drept ai acestui partid, insarcinati cu proiectul noii Constitutii.
Unul dintre acesti "specialisti", om cu aplecare spre activitatea masonica, este sprijinit din umbra spre a deveni noul ministru al Justitiei, asa cum a mai fost si intr-o alta guvernare a actualei puteri.
Despre ofensiva sionista, declansata prin structurile la vedere in aprilie 2002, vom prelua insa informatiile din publicatia Federatiei Comunitatilor Evreiesti din România ("Realitatea Evreiasca", nr. 162-163/2002), privind organizarea la 28 aprilie 2002 a primei adunari generale a Asociatiei Sioniste din România, "dupa 54 de ani de la interzicerea acesteia": "Dupa o intrerupere indelungata, o adunare sionista de mare amploare! (se arata in periodicul evreiesc).
A renascut miscarea sionista din România de veche traditie, daca ne gândim la actiunile celor din Moinesti, Galati, care au luat drumul spre "Tara veche-noua", chiar inainte de Congresul de la Basel, când s-au pus bazele sionismului politic de catre Theodor Herzl.
Este de subliniat ca primele asezari [ale Israelului] au fost opera celor ce au facut Aliya din România".
In continuare, Realitatea Evreiasca subliniaza ca insusi imnul national al Israelului, adoptat in 1948, a fost initial compus si cântat in casa bancherului evreu Mose Waldberf din Iasi. Deci, in ziua de 28 aprilie 2002, la Timisoara, "a renascut" miscarea sionista din România. Printre organizatorii acestui "eveniment creator de istorie in viata evreiasca din România", adica reactivarea miscarii sioniste, remarcam atât Mossad-ul (prin prezenta lui Meir Rosen, fost ambasador al Israelului la Paris si Washington), cât si a guvernului israelian (prin Tova Friedel, de la Ministerul Absorbtiei).
Cu ocazia acestui prim "congres" a fost ales presedintele Asociatiei Sioniste din România in persoana lui Tiberiu Roth (evreu khazar), au fost alesi delegatii la Congresul Mondial Evreiesc si au fost numiti cei care vor conduce sionismul in fiecare dintre orasele românesti. Totodata a fost adoptat un prim program: activitate permanenta in filiale (!?), declansarea unei propagande pro-Israel si intocmirea unei baze de date cu toti oamenii pe care se poate baza miscarea sionista din România, in acelasi timp, organizatia evreiasca de tineret Club Tnuat Aliya si-a asumat obligatia racolarii de noi oameni, sa adune si sa ofere informatii, de a strânge legaturile cu Eret Israel si de a intarii sionismul in România.
Federatia Comunitatilor Evreilor din România, prezenta la intrunire prin secretarul ei general, fostul securist evreu Iulian Sorin, asigura Asociatia Sionista din România de sprijinul si contributia sa totala la reusita activitatii acesteia, adaugând ca: "Este absolut necesar sa gasim calea de a patrunde in presa cotidiana si in periodicele din România pentru a face cunoscute ideile sioniste... in zilele noastre, orientarea sionista are un vector de la care nu ne putem abate. Este vorba de a sustine prin toate mijloacele si in toate ocaziile cauza Statului Israel", in acelasi timp, recent alesul presedinte al Asociatiei Sioniste din România, Tiberiu Roth, arata: "Oricât de implicati am fi in societatile in care traim, oricât de loiali am fi tarilor ai carei cetateni suntem, nu putem depasi emotia care ne cuprinde ori de câte ori se intâmpla ceva in Israel".
Rezulta limpede mesajul real al liderilor sionisti catre activistii din România: loialitatea fata de România nu primeaza, in timp ce interesele Israelului trebuie sustinute permanent si prin orice mijloc, iar aceste mijloace, fiind nelimitate, pot atinge si aria criminalitatii.
Ca dovada ca nu este nici o exagerare in aceasta privinta, vom arata una dintre rezolutiile celui deal 23-lea Congres al Asociatiei Sioniste Mondiale (Congresul Mondial Evreiesc): "Obligatia colectiva a tuturor organizatiilor sioniste din diversele tari, de a ajuta statul evreu in orice circumstanta, este imperativa, chiar daca o atare atitudine intra in contradictie cu autoritatile tarilor respective" (dupa Jerusalem Post, 17 august 1952).
Un curent subteran mistico-religios, popular si mesianic, persista de aproape o suta de ani printre crestinii ortânia. Alimentat in perioada interbelica si de catre profetul popular Petrache Lupu, caruia Mosul-Dumnezeu i-ar fi spus ca "Dacia [România] va redeveni centrul spiritual al lumii!", textul mesianic ce a lansat curentul mistic al "noului pamânt al fagaduintei", al "Noului Ierusalim" sau al "noului Sion" este atribuit indianului Sundar Singh.

Nici mai mult, nici mai putin, acest mesaj divin, care a circulat destul de mult in mediile monahale, anunta poporul român ca va fi alesul lui Dumnezeu pe pamânt, in locul nevrednicului popor evreu, iar România sau orasul Bucuresti vor fi Noul Ierusalim.
Iata fragmente din acest text, inainte de a fi alterat de sionistii evrei: "Vestirea Noului Ierusalim! Lauda, Ierusalime, pe Domnul, lauda pe Dumnezeul tau, Sioane! (PSALMUL 147,1)
Sa auda popoarele si limbile ca vin cu Ierusalimul cel de Sus sa-l asez pe pamânt si sa pun in mijlocul lui cele scrise in Carte.
Vin sa aleg iarasi Ierusalimul... Duhurile lui Dumnezeu sufla peste pamânt si cine se incumeta sa-Mi tulbure planurile?
Sa vina sa se lupte cu Mine, sa vina sa judece intre Mine si via Mea... O Babiloane, cum ai cazut tu din cer, tu care ziceai ca-ti vei aseza salasul in muntele Meu cel sfânt.
...Scoala-te România Mea, ridica-te iubito, scutura-ti jugul si vino spre marire, o, cetatea Iubirii Mele...
O, ca te-au inrobit strainii si te-au necinstit, ca ti-au facut lege si te-au silit sa te tai imprejur!
O, România Mea, ti se apropie ziua schimbarii la fata si vin sa Ma salasluiesc intru tine, ca tu esti scaunul maririi Mele, tu esti Ierusalimul gloriei Mele,... si toate popoarele vor veni sa te vada, ca portile tale vor fi deschise zi si noapte...
Vei fi Mie templu de marire si te vei numi Ierusalimul cel nou, ca eu iti dau nume nou, iubito, cetate iubita.
Si voi ridica un om care va fi vrednic sa la cinstea si binecuvântarea si puterea, si-l voi chema din Egipt, caci cei ce l-au instrainat si au vrut viata lui nu vor mai fi atunci. Caci Eu voi intinde mâna si voi lua din tine hrana si te vei duce apoi la fiul cel vândut si alungat si el va plânge si te va imbratisa si te va iubi si va veni si-ti va sluji tie, ca el este de la Mine si cine este cel ce se va ridica impotriva planurilor Mele cele din veac?
...Si tu, România iubirii Mele, cetatea iubirii Mele, vei vedea pe cei ce veneau sa te blesteme, caci vor lua calea lui Valaam, fiindca tu esti binecuvântata si mare cu Mine, iubito, ca de la nastere te-am iubit...
Si se va cânta in tine cântare noua si nimic necurat nu va mai intra in tine.
O, România Mea iubita, iesi din Babilon, fugi de desfrânare si sfinteste-te cu Mine ca sa nu gusti din pedeapsa Babilonului.
âu de viata si voi aseza in mijlocul tau pomul vietii...Iubiti caile Mele, inteleptilor, ca se coboara Dumnezeu peste cei slabi, ca sa faca de rusine pe cei tari, ca a ascuns Dumnezeu tainele Sale de inteleptii pamântului...
România Mea, fiii tai umbla pe cai desarte; inteleptii tai dorm si se poticnesc; dreptul piere si nimeni nu ia aminte, si Domnul este strain la tine. Invatatorii legii se poticnesc pe timp de zi si n-au putere sa imparta viata de la Mine. De la mic pâna la mare iubesc calea pierzarii si nimeni nu Ma mai are pe Mine.
Iata, vin cu vapaie, vin sa scot raul din tine, vin sa te curatesc si sa te innoiesc, vin sa fac centri noi si pamânt nou, vin la tine, România Mea.
Ca Domnul intru tine binevoieste si se mareste, iata, sun din trâmbita, ridica-te, iubito, scutura tarâna de pe tine, spala-te, România Mea, ca Domnul se uneste cu tine
. Iata, vin sa-ti despecetluiesc izvoarele, vin sa-ti descopar fântânile, vin sa-ti deschid portile, ca cine te va iubi, dupa dreptate te va iubi, iubito.
...Si voi ridica [din tine] un neam mare, un neam ales, o preotie sfânta si voi revarsa duhul mângâierii si al maririi peste fiii ascultarii. România mea. Ierusalimul maririi Mele, tu vei fi gloria Mea, iubito, si din tine va rasari peste popoare cântare noua... Bucura-te Noule Ierusalime, bucura-te România Mea, ca iata, vine domnul la tine.
Vom reproduce acum (asa cum a fost publicata in lucrarea Cucuveaua cu pene rosii) interceptarea unei discutii facuta de serviciile secrete românesti cu câtiva ani inainte de rasturnarea regimului socialist (comunist) prin ceea ce s-a numit "revolutie".
Este vorba de discutia avuta intre câtiva agenti sionisti desfasurata in România cu oamenii lor de legatura:
" Sa nu uitati ca pamântul României a fost ales ca loc de pace pentru neamul lui Dumnezeu. Nimic nu este mai rau decât implinirea acestei profetii pentru copiii lui Israel. Tocmai de aceea trebuie sa luptam si sa câstigam pamântul fagaduintei... Noi stam acum in umbra cu organizatia noastra (secreta). Marile puteri nu mai pot face acum nici cel mai neânsemnat acord fara ca noi sa luam parte. Autoritatea va trece in strada, adica intr-un loc public, si noi ne-o vom insusi!".
Nu putem preciza daca continutul acestei interceptari se refera, asa cum incearca sa sugereze lucrarea mai sus amintita, la revolta populara din decembrie 1989 si la faptul ca, cu aceasta ocazie, puterea in statul român a fost acaparata de atunci ("revolutia furata", cum s-a spus) de catre un grup de agenti straini, masoni si evrei, dar stim ca textul profetiei despre România si orasul Bucuresti ca Nou Ierusalim a fost publicat in 1933, cu esentiala modificare [deci fals intelectual si moral] ca neamul lui Dumnezeu sunt evreii, ci nu românii, rolul românilor fiind acela de a-i primi pe evrei in tara lor ca pe un neam sfânt, menit a conduce România.
Peripetiile cu serviciile secrete israeliene a doi soti evrei, cetateni britanici, sunt foarte elocvente pentru modul de actiune in intreaga lume a Mossad-ului, si pe noi ne intereseaza pentru a ne putea face o imagine asupra a ceea ce se intâmpla si in România, si pentru a intelege astfel intr-o lumina mai clara semnificatia capitolelor urmatoare.
Irvin Silverman era un tânar cetatean britanic angajat ca functionar in Biroul Amiralitatii Britanice care coordona informatiile din Orientul Mijlociu primite prin satelit, prin semnale si resurse umane.
Irvin era evreu si intr-o vreme, prin perioada studentiei, se gândise serios sa emigreze in Israel. El si sotia lui, Rachel (Rasela), discutau adesea aceasta posibilitate ca o eventualitate dupa iesirea la pensie.
Evreul Irvin Silverman nu vedea nici un conflict intre loialitatea pe care o jurase coroanei britanice si "loialitatea sa emotionala" fata de Israel, pentru ca politica externa britanica, ca si cea a S.U.A., sunt favorabile Israelului.
Pe Irvin il deranja insa sa vada documente informative continând informatii care, dupa parerea lui, ar fi trebuit sa fie aduse la cunostinta ambasadei israeliene, ca purtau restrictia ca informatiile sa nu fie dezvaluite nici unui alt stat.
La câtiva ani dupa ce Irvin se angajase in slujba guvernului britanic, el si Rasela l-au cunoscut pe Haim Hammes, la un dineu de caritate organizat spre a colecta fonduri destinate finantarii proiectelor de recolonizare a Israelului.
Haim Hammer era un simpatic om de afaceri israelian cam de aceeasi vârsta cu Irvin si cu Rasela si in curând au devenit buni prieteni.
Nu putem sa nu ne gândim, când naram aceasta poveste de spionaj, la sumedenia de oameni de afaceri israelieni "simpatici" care s-au adapostit in România, personaje asemanatoare lui Haim Hammer.
Haim le telefona sotilor Silverman de fiecare data când venea in vizita la Londra. Lui Irvin si Raselei le placea in special sa-l asculte descriind viata din Israel.
Intr-o seara, Haim s-a plâns celor doi evrei britanici ca, desi guvernul britanic actiona pe o "linie pozitiva", Ministerul de Externe al Marii Britanii avea o pozitie mai putin binevoitoare la nivel de lucru si, de multe ori, nu transmitea guvernului israelian informatii de foarte mare importanta. Când Irvin l-a intrebat cum putea sti un om de afaceri ce anume privea guvernul tarii lui si ce nu, Haim a raspuns ca, pe lânga activitatile lui de afaceri, mai era si reprezentantul unui grup de cetateni israelieni particulari raspânditi prin intreaga lume, care ii ajuta pe evrei si Israelul in lupta lor sionista.
I-a asigurat pe sotii Silverman ca stia intr-adevar daca guvernul israelian afla sau nu câte o informatie. Apoi i-a sugerat lui Silverman ca ar putea sa-i verifice afirmatiile, descriindu-i unele informatii sensibile, astfel incât el, Haim, sa determine daca acestea fusesera sau nu aduse la cunostinta guvernului israelian.
Sotii Silverman, fascinati de noua descoperire despre prietenul lor, ca acesta este agent secret israelian, i-au pus multe intrebari si toti trei au discutat pâna noaptea târziu despre sperantele Israelului si angajarea neabatuta a multor grupari politice arabe in slujba distrugerii totale a natiunii evreiesti. Cu cât vorbeau mai mult, cu atât Irvin Silverman tindea sa accepte incercarea la care il provocase Haim, dorind sa corecteze faptul ca multe date informative pe care le vedea trecând pe la biroul lui nu erau transmise guvernului israelian.
In urmatoarele câteva saptamâni, Irvin a cules si a discutat mai multe informatii cu Haim. Sotii Silverman nu s-au gândit o clipa la faptul ca ceea ce au facut in continuare pentru Haim s-ar putea numi tradare, faptul ca Irvin i-a dat cu regularitate copii dupa documente secrete, pe care Haim urma sa le transmita ofiterilor de resort din guvernul israelian. Mai mult, in mintea celor doi soti evrei, Irvin si Rachel, tradatorii erau "birocratii anti-israelieni" din Ministerul de Externe britanic, prin faptul ca nu sustineau o politica externa britanica radical pro-israeliana.
In lunile ulterioare recrutarii lui Irvin, el si Rachel au comentat, in discutiile lor personale, ca oferta lui Haim de a le plati informatiile sustrase nu jucase nici un rol in decizia lor de a ajuta Israelul. Totusi recompensele au ajutat sa se acumuleze in scurt timp un fond care i-a dat lui Raselei posibilitatea de a pune bazele urmatoarei generatii a familiei Silverman.
Dupa nasterea copilului, sotii Silverman au inceput sa devina tot mai dependenti de platile lui Haim, pentru cheltuieli pe care ajunsesera sa le considere strict necesare. Când Rachel si-a exprimat ingrijorarea in legatura cu ceea ce s-ar fi putut intâmpla daca Irvin era prins furând documente, Haim i-a asigurat ca guvernul israelian l-ar fi ajutat sa nu fie pus sub acuzare.
Pentru a le indeparta temerile, le-a dat instructiuni detaliate asupra modului cum sa se adreseze ambasadei israeliene din Londra, la primul semn ca ii suspecteaza cineva. Haim le-a garantat ca, in caz de necesitate, guvernul israelian avea sa ajute toata familia sa paraseasca pe ascuns Anglia si sa vina in Israel, unde urmau sa fie primiti ca eroi ai natiunii evreiesti.
Povestea s-a terminat prost pentru cei doi soti evrei, cetateni britanici. Dupa patru ani de spionaj, intr-o zi au fost cautati de serviciile secrete de contraspionaj englezesti, M16, dar nu au fost niciodata pusi sub acuzatie sau condamnati.
In schimb, Irvin Silverman a fost concediat din slujba guvernului britanic, iar ambasada Israelului la Londra a negat orice implicare, oficial sustinându-se varianta ca Haim Hammer, care a disparut, s-ar fi numit de fapt Rashid Yasin, fiind probabil agent de informatii sirian.
In lucrarea Cercul Spionilor Personali, aparuta sub semnatura lui Mack Jefferson in 1996, in care este relatata istoria sotilor Silverman, se precizeaza insa: "Sotii Silverman cred si acum ca au spionat pentru Israel, iar afirmatia ca Haim ar fi fost spion sirian nu fusese decât o stratagema inspirata de Mossad pentru a le ascunde englezilor activitatile israeliene de spionaj din Marea Britanie.
Ei se considera cetateni evrei, a caror reputatie si viitor economic au fost sacrificate pe câmpul de lupta al culegerii informatiilor."
Pentru noi este mai putin important daca sotii Silverman au furnizat informatii Mossad-ului sau nu, cât faptul ca ei erau constienti si mândri ca fac acest lucru, ca isi fac un titlu de glorie din acest fapt, considerându-se in primul rând "cetateni evrei" si nu cetateni britanici, ceea ce sunt de fapt, ca si când ar exista o cetatenie evreiasca mondiala care sa justifice tradarea fara rezerve a oricarui stat din lume care ii adaposteste si ii hraneste pe evrei.
Conteaza iarasi ca aceasta este o atitudine cvasigenerala a evreilor din intreaga lume, inclusiv din România, iar serviciile de spionaj israeliene, in frunte cu Mossad-ul, nu au nici cea mai mica rezerva sa ii foloseasca la maximum, tot asa cum nu au scrupule sa foloseasca cele mai murdare metode in atingerea propriilor scopuri, Mossad-ul incalcând toate legile tarilor in care actioneaza, inclusiv ale celor considerate prietene, apelând chiar si la crima, ceea ce i-a facut detestabili pentru celelalte servicii secrete, chiar si pentru C.I.A., agentia S.U.A. (cel mai bun prieten al Israelului), care si-a manifestat nu o data aversiunea fata de Mossad si de metodele folosite de acesta.