Ipoteza extraterestrilor de Morcov C. Florea publicat la 28.05.2009
Primii extraterestrii
     Primele sugestii despre extratereştri le aflăm chiar in Vechiul Testament. Moise îi numeşte îngeri. Originea lor este, pur si simplu, în ceruri si toate faptele lor sunt supravegheate de ochiul lui Dumnezeu. În naraţiunea lui Moise, vehiculul care i-a transportat până la noi este numit "slavă" sau "car de foc". Aceste care de foc erau teribil de gălăgioase , în vremea aceea, strălucitoare de nu le puteai privi si aterizau la oarecare distanţă de aşezările umane.
E bine de reţinut că la vremea când au venit îngerii pe pământ, oamenii erau organizaţi social. Erau concentraţi chiar în oraşe si deci aveau un oarecare nivel de emancipare. În Cartea lui Enoh, îngerul astronaut care i-a iniţiat pe oameni se numea Azazel. Găsim în Biblie si informaţia că Sfântul Ilie a fost luat în "slava" îngerilor si plimbat demonstrativ prin cer si în jurul pământului. Se pare că în final nici nu l-au mai adus înapoi pe Terra. Poate l-au păstrat în cer (!) - pe planeta lor - să comunice în fonie liberă cu pământenii, (care nu puteau comunica mental cu extratereştrii), prin staţia de radio numită în Biblie "chivot".
     Fără a forţa lucrurile prea mult, găsim destule asemănări ca scop si fapte la aceşti îngeri, cu zeii din Legendele Olimpului si cu Jidovii din legendele românilor. Nu vi se pare cumva?
Numai că în funcţie de nivelul de emancipare al băştinaşilor, au fost posteriori lui Anu, jidovilor si zeilor olimpieni.
În concluzie, au fost ultimii musafiri de pe Terra recunoscuţi într-o lucrare considerată mai în toată lumea de azi-Biblia. Aici are loc si ideea că extratereştri au venit în momente diferite si din locuri diferite: de pe acea ipotetică planetă Nibiru, din Aldebaran sau din Pleiade (constelaţia Taur), poate de pe Sirius cum susţin Dogonii, sau de pe Venus.

     Ori de unde vor fi venit, se confirmă ipoteza geneticienilor că genomul este universal. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul si asemănarea sa.
Dar în mod sigur n-a făcut om doar pe planeta noastră, în urmă cu cinci mii cinci sute si opt ani înainte de Hristos, cum ne spune Vechiul Testament.
Fiind stăpânul întregului Univers, a mai populat cu fiinţe raţionale si alte planete si în momente diferite. În mod sigur si pe aceia i-a făcut tot după chipul si asemănarea sa, poate cu mici diferenţe neesenţiale.
La întrebarea unui reporter „dacă suntem unici în Univers”, Dumitru Prunariu, astronautul nostru, a răspuns că după opinia sa "nu".
De curând a apărut în librării o lucrare semnată de Cristian Crăiţă "Marile mistere ale piramidei oculte". Autorul vorbeşte si el, despre nişte extratereştri veniţi pe Terra în calitate de cuceritori si cu scopul de a exploata resursele minerale locale. În această variantă, iată si extratereştri mercantili. Originea lor era planeta Nibiru (nu ni se spune din ce sistem planetar), care în periplul ei cosmic se apropia periodic de Terra.
Probabil si Universul era cândva mai concentrat, deci distanţele între diferite planete erau mai mici. Astăzi este stabilit de către astronomi că Universul este într-o continuă expansiune si acea planetă probabil s-a depărtat de noi sau, cine stie, o fi sucombat.
     Revenind, Nibiru era condusă de un lider unic, pe nume Anu, iar supuşii se numeau anunaki. Cum si savanţii noştri de astăzi visează sa cucerească cosmosul, nu ne poate surprinde actul lui Anu de a veni pe Terra din moment ce tehnologia la care ajunseseră i-a permis.
Si se spune că a venit cu trei copii ai săi: doi băieţi, Enki si Enlil, si o fată, Sud Ninharsag, care să îl ajute. Aceşti extratereştri, cum spuneam, erau interesaţi să exploateze resursele minerale ale pământului, mai precis aurul. Vechimea exploatărilor miniere, în diferite colşuri ale lumii, fac ipoteza plauzibilă.

    
Forţa de muncă necesară pentru aceste activităţi trudnice era însă insuficientă pe plan local (printre primitivii din grotele Terrei) si faţă de această situaţie, prin manipulări genetice asupra maimuţelor antropoide din care Enki si sora sa Sud, mari specialiţti în inginerie genetică, ar fi completat necesarul.
Poate fosilele acestor hibrizi să fie socotite ale acelui homo ergastus.
În lucrarea amintită nu se vorbeşte nimic despre data când au venit Anu cu anunakii săi, nici despre perioada petrecută pe planeta noastră, nici alte detalii. Aşa ca rămâne foarte mult loc pentru tot felul de speculaţii. Pentru că e de mirare să nu fi rămas în urmă nici un semn al trecerii lor pe aici.
Lucrarea domnului Cristian Crăiţă nu este unica lucrare în care se vorbeşte despre anunaki,dar în oricare alta, subiectul este tratat cu destul de multă parcimonie.
     Această poveste cu planeta NIBIRU, despre care astronomii nu au vorbit prin lucrările de specialitate, ridică foarte multe semne de întrebare.
Prima ar fi chiar aceea a existentei proprii.
După ce anunakii au ajuns la dezinteres pentru planeta noastră, vor fi plecat definitiv?
Si din acei oameni primitivi, care s-au mixat cu anunaki si din maimuţele umanizate prin inginerie genetică să se fi dezvoltat omenirea actuală?
Este adevărat că s-au descoperit prin Africa de Sud (unde anunakii au exploatat subsolul) nişte mine foarte vechi si prin ele rămăşiţe ale unor utilaje ciudate, aparate si scule foarte vechi, urme ale unei probabile centrale atomo-electrice subterane, dar nici o "capsulă a timpului" sau ceva similar care să reziste mileniilor.
În ce vremuri o fi avut loc evenimentul?
Geologii estimează vârsta pământului la circa patru miliarde si jumătate de ani actuali. Este o cifră ameţitoare, greu de înţeles pentru o fiinţă raţională care trăieşte o sută si ceva de ani cel mult. Această fiinţă raţională are însă nişte calităţi fantastice. Printre acestea, de un real folos - uneori vital - îi este curiozitatea si răbdarea. A căutat si în timp a găsit si a inventat metode de cercetare, inclusiv a vârstei fosilelor si a straturilor geologice.
Năzdrăvanul izotop C-14 al carbonului are totuşi nişte limite, devenind inoperabil la vechimi ce depăşesc imaginaţia.
Multe piese din "biblioteca litică" se încadrează într-o probabilitate foarte largă.
     Dar să mai trecem în revistă si un alt mit foarte interesant. În Republica Mali din Africa occidentală trăieşte un trib numit DOGONI. Din miturile lor, transmise din generaţie în generaţie, din timpuri imemoriale, se spune că primele lor origini nu sunt pe Terra, ci că strămoşii lor i-au adus aici din cosmos si „mai precis” de pe planeta SIRIUS, la o dată dinaintea istoriei scrise.
Astronomii noştri susţin că Sirius este o stea dublă, botezându-le A si B. Dogonii susţin că Sirius A este Soarele si Sirius B planeta de unde au venit stră-străbunicii lor(în pragul extincţiei vieţii de acolo!).
Când Universul era mai concentrat, în mişcarea lui cosmică, este posibil ca sistemul planetar Sirius să fi trecut prin apropierea sistemului Solar si să ofere oportunitatea sirienilor supercivilizaţi să transplanteze viaţa raţională si pe planeta noastră.
Aceasta cred că a fost civilizaţia anterioară civilizaţiei actuale. Nu avem informaţii la ce grad de dezvoltare vor fi ajuns la momentul în care au fost şterşi de pe faţa pământului, dar acel moment a fost sigur un cataclism planetar teribil. Acel cataclism a scufundat Atlantida si continentul Mu sau Pacifica. În urma lui au rămas la suprafaţă cele mai înalte vârfuri ale continentului Mu în Pacific, constituind azi Micronezia si Polinezia, iar in Atlantic vestigii ale Atlantidei să fie insulele Azore, Canare si alte câteva.

     Foştii munţi se află pe fundul oceanelor, identificaţi de curioşi ca Jean Yves Coustou. Au fost filmate resturi de construcţii, coloane sculptate în piatră, urme de şenile (de utilaje grele probabil) si altele.
Nimic nu mă împiedică să presupun ca populaţia respectivei civilizaţii a Atlantidei era o populaţie neagră, deoarece fostul continent se învecina intim cu actuala Africă, supoziţie potenţată si de legenda dogonilor cu originea lor extraterestră.
Supravieţuitorii acestei populaţii au rezistat în timp ca si în alte zone ale pământului prin cavităţile si culoarele subterane ale înălţimilor care nu au fost acoperite de ape.
La reluarea vieţii la "lumina soarelui", acesti supravieţuitori prin regresie erau deja în "epoca de piatră" după sute de mii de ani trăiţi cu vieţuitoarele cavernicole si reduşi la stadiul de troglodiţi.
Mi s-a pus întrebarea cum pot crede teoria privind degradarea unui om civilizat, înapoi spre primitivism?
Dar nu este vorba despre un om ca individ, ci este vorba despre omul care prin descendenţi trebuia să traverseze prin generaţii succesive perioade de timp îndelungate.
Ceea ce este cu totul altceva.
Iar răspunsul este simplu. Dacă un anumit nivel tehnologic sau de civilizaţie nu este întreţinut, dacă nu mai există un progres ştiintific, câteva generaţii poate mai păstrează amintiri din ce a fost odată, dar sute de generaţii, imposibil.
De altfel, întâmplător, am găsit un răspuns genial la această întrebare la savantul Albert Einstein.