Primii extraterestrii de Morcov C. Florea publicat la 31.05.2009
Primii extraterestrii
Primele sugestii despre extratereştri le aflam chiar in Vechiul Testament. Moise ii numeşte ingeri. Originea lor este, pur si simplu, in ceruri si toate faptele lor sunt supravegheate de ochiul lui Dumnezeu. In naraţiunea lui Moise, vehiculul care i-a transportat pina la noi este numit "slava" sau "car de foc". Aceste care de foc erau teribil de galagioase,in vremea aceea, stralucitoare de nu le puteai privi si aterizau la oarecare distanţa de aşezarile umane.
E bine de reţinut ca la vremea cind au venit ingerii pe pamint, oamenii erau organizaţi social. Erau concentraţi chiar in oraşe si deci aveau un oarecare nivel de emancipare. In Cartea lui Enoh, ingerul astronaut care i-a iniţiat pe oameni se numea Azazel. Gasim in Biblie si informaţia ca Sfintul Ilie a fost luat in "slava" ingerilor si plimbat demonstrativ prin cer si in jurul pamintului. Se pare ca in final nici nu l-au mai adus inapoi pe Terra. Poate l-au pastrat in cer (!) - pe planeta lor - sa comunice in fonie libera cu pamintenii, (care nu puteau comunica mental cu extratereştrii), prin staţia de radio numita in Biblie "chivot".
Fara a forţa lucrurile prea mult, gasim destule asemanari ca scop si fapte la aceşti ingeri, cu zeii din Legendele Olimpului si cu Jidovii din legendele rominilor. Nu vi se pare cumva?
Numai ca in funcţie de nivelul de emancipare al baştinaşilor, au fost posteriori lui Anu, jidovilor si zeilor olimpieni.
In concluzie, au fost ultimii musafiri de pe Terra recunoscuţi intr-o lucrare considerata mai in toata lumea de azi-Biblia. Aici are loc si ideea ca extratereştri au venit in momente diferite si din locuri diferite: de pe acea ipotetica planeta Nibiru, din Aldebaran sau din Pleiade (constelaţia Taur), poate de pe Sirius cum susţin Dogonii, sau de pe Venus.

Ori de unde vor fi venit, se confirma ipoteza geneticienilor ca genomul este universal. Dumnezeu l-a facut pe om dupa chipul si asemanarea sa.
Dar in mod sigur n-a facut om doar pe planeta noastra, in urma cu cinci mii cinci sute si opt ani inainte de Hristos, cum ne spune Vechiul Testament.
Fiind stapinul intregului Univers, a mai populat cu fiinţe raţionale si alte planete si in momente diferite. In mod sigur si pe aceia i-a facut tot dupa chipul si asemanarea sa, poate cu mici diferenţe neesenţiale.
La intrebarea unui reporter "daca suntem unici in Univers", Dumitru Prunariu, astronautul nostru, a raspuns ca dupa opinia sa "nu".
De curind a aparut in librarii o lucrare semnata de Cristian Craiţa "Marile mistere ale piramidei oculte". Autorul vorbeşte si el, despre nişte extratereştri veniţi pe Terra in calitate de cuceritori si cu scopul de a exploata resursele minerale locale. In aceasta varianta, iata si extratereştri mercantili. Originea lor era planeta Nibiru (nu ni se spune din ce sistem planetar), care in periplul ei cosmic se apropia periodic de Terra.
Probabil si Universul era cindva mai concentrat, deci distanţele intre diferite planete erau mai mici. Astazi este stabilit de catre astronomi ca Universul este intr-o continua expansiune si acea planeta probabil s-a departat de noi sau, cine stie, o fi sucombat.
Revenind, Nibiru era condusa de un lider unic, pe nume Anu, iar supuşii se numeau anunaki. Cum si savanţii noştri de astazi viseaza sa cucereasca cosmosul, nu ne poate surprinde actul lui Anu de a veni pe Terra din moment ce tehnologia la care ajunsesera i-a permis.
Si se spune ca a venit cu trei copii ai sai: doi baieţi, Enki si Enlil, si o fata, Sud Ninharsag, care sa il ajute. Aceşti extratereştri, cum spuneam, erau interesaţi sa exploateze resursele minerale ale pamintului, mai precis aurul. Vechimea exploatarilor miniere, in diferite colturi ale lumii, fac ipoteza plauzibila.

Forţa de munca necesara pentru aceste activitaţi trudnice era insa insuficienta pe plan local (printre primitivii din grotele Terrei) si faţa de aceasta situaţie, prin manipulari genetice asupra maimuţelor antropoide din care Enki si sora sa Sud, mari specialisti in inginerie genetica, ar fi completat necesarul.
Poate fosilele acestor hibrizi sa fie socotite ale acelui homo ergastus.
In lucrarea amintita nu se vorbeşte nimic despre data cind au venit Anu cu anunakii sai, nici despre perioada petrecuta pe planeta noastra, nici alte detalii. Aşa ca ramine foarte mult loc pentru tot felul de speculaţii. Pentru ca e de mirare sa nu fi ramas in urma nici un semn al trecerii lor pe aici.
Lucrarea domnului Cristian Craiţa nu este unica lucrare in care se vorbeşte despre anunaki,dar in oricare alta, subiectul este tratat cu destul de multa parcimonie.
Aceasta poveste cu planeta NIBIRU, despre care astronomii nu au vorbit prin lucrarile de specialitate, ridica foarte multe semne de intrebare.
Prima ar fi chiar aceea a existentei proprii.
Dupa ce anunakii au ajuns la dezinteres pentru planeta noastra, vor fi plecat definitiv?
Si din acei oameni primitivi, care s-au mixat cu anunaki si din maimuţele umanizate prin inginerie genetica sa se fi dezvoltat omenirea actuala?
Este adevarat ca s-au descoperit prin Africa de Sud (unde anunakii au exploatat subsolul) nişte mine foarte vechi si prin ele ramaşiţe ale unor utilaje ciudate, aparate si scule foarte vechi, urme ale unei probabile centrale atomo-electrice subterane, dar nici o "capsula a timpului" sau ceva similar care sa reziste mileniilor.
In ce vremuri o fi avut loc evenimentul?
Geologii estimeaza virsta pamintului la circa patru miliarde sijumatate de ani actuali. Este o cifra ameţitoare, greu de inţeles pentru o fiinţa raţionala care traieşte o suta si ceva de ani cel mult. Aceasta fiinţa raţionala are insa nişte calitaţi fantastice. Printre acestea, de un real folos - uneori vital - ii este curiozitatea si rabdarea. A cautat si in timp a gasit si a inventat metode de cercetare, inclusiv a virstei fosilelor si a straturilor geologice.
Nazdravanul izotop C-14 al carbonului are totuşi nişte limite, devenind inoperabil la vechimi ce depaşesc imaginaţia.
Multe piese din "biblioteca litica" se incadreaza intr-o probabilitate foarte larga.
Dar sa mai trecem in revista si un alt mit foarte interesant. In Republica Mali din Africa occidentala traieşte un trib numit DOGONI. Din miturile lor, transmise din generaţie in generaţie, din timpuri imemoriale, se spune ca primele lor origini nu sunt pe Terra, ci ca stramoşii lor i-au adus aici din cosmos si -mai precis- de pe planeta SIRIUS, la o data dinaintea istoriei scrise.
Astronomii noştri susţin ca Sirius este o stea dubla, botezindu-le A si B. Dogonii susţin ca Sirius A este Soarele si Sirius B planeta de unde au venit stra-strabunicii lor(in pragul extincţiei vieţii de acolo!).
Cind Universul era mai concentrat, in mişcarea lui cosmica, este posibil ca sistemul planetar Sirius sa fi trecut prin apropierea sistemului Solar si sa ofere oportunitatea sirienilor supercivilizaţi sa transplanteze viaţa raţionala si pe planeta noastra.
Aceasta cred ca a fost civilizaţia anterioara civilizaţiei actuale. Nu avem informaţii la ce grad de dezvoltare vor fi ajuns la momentul in care au fost şterşi de pe faţa pamintului, dar acel moment a fost sigur un cataclism planetar teribil. Acel cataclism a scufundat Atlantida si continentul Mu sau Pacifica. In urma lui au ramas la suprafaţa cele mai inalte virfuri ale continentului Mu in Pacific, constituind azi Micronezia si Polinezia, iar in Atlantic vestigii ale Atlantidei sa fie insulele Azore, Canare si alte citeva.

Foştii munţi se afla pe fundul oceanelor, identificaţi de curioşi ca Jean Yves Coustou. Au fost filmate resturi de construcţii, coloane sculptate in piatra, urme de şenile (de utilaje grele probabil) si altele.
Nimic nu ma impiedica sa presupun ca populaţia respectivei civilizaţii a Atlantidei era o populaţie neagra, deoarece fostul continent se invecina intim cu actuala Africa, supoziţie potenţata si de legenda dogonilor cu originea lor extraterestra.
Supravieţuitorii acestei populaţii au rezistat in timp ca si in alte zone ale pamintului prin cavitaţile si culoarele subterane ale inalţimilor care nu au fost acoperite de ape.
La reluarea vieţii la "lumina soarelui", acesti supravieţuitori prin regresie erau deja in "epoca de piatra" dupa sute de mii de ani traiţi cu vieţuitoarele cavernicole si reduşi la stadiul de troglodiţi.
Mi s-a pus intrebarea cum pot crede teoria privind degradarea unui om civilizat, inapoi spre primitivism?
Dar nu este vorba despre un om ca individ,ci este vorba despre omul care prin descendenţi trebuia sa traverseze prin generaţii succesive perioade de timp indelungate.
Ceea ce este cu totul altceva.
Iar raspunsul este simplu. Daca un anumit nivel tehnologic sau de civilizaţie nu este intreţinut, daca nu mai exista un progres ştiintific, citeva generaţii poate mai pastreaza amintiri din ce a fost odata, dar sute de generaţii, imposibil.
De altfel, intimplator, am gasit un raspuns genial la aceasta intrebare la savantul Albert Einstein.