Civilizatia actuala de Morcov C. Florea publicat la 02.06.2009
Civilizatia actuala
Civilizatia actuala se naste asadar dupa glaciatia a IV-a (Wurm), cam cu 10.000 de ani inainte de Hristos, dupa mai multi autori, printre care si francezul Robert Charroux (Istoria stapânilor lumii-op. cit.). Nu prea se spune insa, in ce loc anume. Este posibil sa se fi produs in mai multe locuri.
Doua versiuni sunt mai frecvent sugerate: Asia si Europa. Pe baza probelor arheologice majoritatea istoricilor sunt de acord ca civilizatia balcanilor este anterioara celei din Asia. Deci in Asia, nu.
Initial, destul de timid au iesit din pesterile si cavernele muntilor, animalele, instinctul si simturile lor anuntându-le ca la suprafata solului sub soare, flora a reusit sa izbucneasca.
Omul a iesit ultimul sau printre ultimele.
De ce?
Ca entitate biologica, omul este un animal slab printre celelalte animale, destul de vulnerabil, mai ales ca forta fizica, chiar psihica, deci ca rezistenta in general. Ca sa poata supravietui, Dumnezeu, in cereasca sa prevedere si bunatate, i-a dat ratiune.
Inteligenta la diferite niveluri intâlnim si la animale, altfel nu puteau fi domesticite si dresate, dar ratiunea este calitatea extraordinara care l-a luat pe om de jos si l-a cocotat in vârful scarii zoologice, deasupra leului, mastodontilor, dinozaurilor, cetaceelor marine etc., deci superioare din punct de vedere fizic omului.
Pe baza unui important volum de dovezi arheologice, locul unde apar primele semne ale reinvierii actualei civilizatii este Europa antica si mai precis in centrul geografic aproximativ, plasat in arealul muntilor Apuseni, deci in Carpatii din actuala Românie.
De ce aici?
Inca este discutabil pentru ca stiinta e definita de o rigoare stricta care cere argumente si dovezi certe, verificabile. Unele dovezi le-au gasit geologii care afirma ca primul areal eliberat de sub gheturi a fost cel din actualii munti Apuseni.
Gradul lor de tocire si vechimea morenelor sunt argumentele care dau credit ipotezei. (in replica, cele mai tinere morene se afla in zona populata astazi de germani).
Se mai afirma ca brâul pamântului, ecuatorul, era atunci plasat mai sus ca astazi, deci si polul nord era altundeva. Poate din acele vremuri a ramas pe la noi feriga, ca o fosila vegetala vie (poate in acele vremuri era cel putin arbust daca nu copac).

arut neaparat in zone mai inalte, deci la munte, deoarece in zonele mai joase de câmpie se acumula apa rezultata din topirea gheturilor.
Se stie de-acum ca in Câmpia Româna (in epopeea lui Ghilgames este numita Câmpia Sacra), in bazinul Dunarii de jos a existat cândva marea Sarmata,ca o prelungire a pontului Euxin si a Marii Caspice, iar lacul Balaton din Ungaria este o ramasita a fostei mari Panonice, care in timp s-a da.
Simt nevoia sa insist cu câteva detalii. In mod logic asa cum apa a reusit sa taie Carpatii la Cazane pentru a face o Dunare unica din cele doua sau trei initiale, tot apa a creat iesirea prin Gibraltar a Marii Mediterane spre Atlantic, ca si scurgerea prin Bosfor si Dardanele a Marii Negre spre Marea Mediterana.
Inaintea acestor evenimente, nivelul apelor interioare era mai sus decât nivelul oceanului planetar. Ori prin aceste uperturi ale masivelor de piatra, pe principiul vaselor comunicante si apele interioare coboara la nivelul oceanului planetar.
Ca o consecinta practica este posibila construirea canalelor de comunicare navala Suez si Panama, de exemplu.
Consecutiv fenomenului se creeaza un spor de uscat, crescând suprafata continentelor.
Intr-un tarziu, de nevoie, oamenii insisi au extins in mod artificial suprafata folosibila si nu neaparat prin constructia de locuinte lacustre, ci rapind uscatul de sub ape prin indiguiri. Sunt foarte cunoscute numitele "poldere" realizate de harnicii olandezi. In plus, nu trebuie sa uitam ca mai tot sudul României este situat la o altitudine ce variaza in jurul a 50 de metri deasupra nivelului marii, iar la nivel global, asemenea zone sunt nenumarate.
Treptat, populatia a extins spatiul ocupat coborind din munte la câmpie. Nici nu e cazul sa argumentez.
Dar pun o intrebare retorica. Sudul României de azi se numeste, dupa traditie Muntenia. Oare de ce?
Pentru ca a fost populata, atunci cand a fost posibil, cu oameni coborâti de la munte.
Ori nu spunem noi oamenilor de la munte munteni? Ba da, asa le spunem.
Cum s-a nascut toponimia? Simplu: adjectivand substantive comune sau proprii. Olteanu provine de pe 0lt, Muresan de pe Mures, Deleanu de pe deal, Ungureanu din Ungaria, Rusu din Rusia, iar Croitoru, Cârciumaru si atâtea altele, de la respectivele profesii. Quod erat demonstrandum.
Ca sa nu credeti ca fabulez, in acest segment al povestirii mele, va rog dragi cititori sa consultati "Dacia preistorica" a lui Nicolae Densusianu, "Secretele Terrei" scriere a lui Eugen Delcea si Paul Lazar Tonciulescu, mari impatimiti ai istoriei fabuloase a românilor, ca si alte lucrari ale unor autori români si straini.
Nicolae Iorga spunea ca, daca ne vom pierde istoria si credinta, riscam sa disparem ca neam.
Nu este de prisos sa va amintesc faptul ca avem neprieteni in jurul nostru care s-ar bucura sa se intâmple acest dezastru, ba chiar il doresc si, sa ma ierte Dumnezeu daca ii banuiesc ca actioneaza in acest sens.

Si inca ceva deosebit de important. Transmiteti urmasilor dumneavoastra pasiunea pentru istoria neamului. Toti inaintasii nostri, din cele mai vechi timpuri, n-au pregetat s-o faca. Sa ne ridicam si noi, generatiile actuale, la inaltimea morala a acelor inaintasi, nemuritori in memoria romanilor. Si-i cinstim prin conduita noastra, asigurind si viitorul urmasilor nostri.