Insula Natiunilor de Morcov C. Florea publicat la 03.06.2009
Insula Natiunilor
Repet afirmatia ca civilizatia actuala a luat startul din muntii Apuseni.
Prima populatie a fost numita de catre istorici, PELASGI. In sustinerea acestei afirmatii amintesc ca prin deceniul trei al secolului al XIX-lea un intelept indian, Sadhu Sundar Sing, spunea ca civilizatia europeana a pornit din Carpati. Nu am aflat sa il fi contrazis cineva pâna astazi.
Grecii antici, poate anteriori lui Homer, Hesiod si Herodot, când vorbeau de tinuturile de la nordul Dunârii de Jos, calificau acest areal "Tara Zeilor" si raiul pe pamânt.
Har deal, in limba vechilor daci, insemna Casa Domnului. Mult mai târziu se spune ca Dumnezeu, ca râsplata pentru nasterea lui Iisus, a facut cadou fecioarei Maria acest areal, de atunci tara noastra fiind botezata "Gradina Maicii Domnului".
Asa a calificat-o si Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia vizitei sale la Bucuresti in 1999.
In fine, dar nu in ultimul rând, Moise, cel care a avut cea mai substantiala contributie la redactarea Vechiului Testament, boteza aceasta regiune ca "Insula Natiunilor".
Deci recunostea, in subsidiar, ca aici se nascusera primii germeni ai multor natiuni.
Si daca cititi mai atent Cartea Cartilor, veti afla ca printre urmasii lui Sem (unul din fii lui Noe), este un oarecare Peleg, nascut din Eber.
Fara un efort prea mare de imaginatie, Peleg poate sa fie presupusul parinte al pelasgilor. Moise, in vremea lui, era mult mai aproape de adevarurile initiale si precis cunostea continutul "Istoriei Fenicienilor", scrisa de Sanchoniathon acum circa 4000 de ani, pe baza adevarurilor initiale.
In istoria antica a multor popoare veti gasi ca ipoteza a originii stramosilor lor ideea ca au venit din vestul Europei din zonele muntoase.
Istoricii din era noastra simtind nevoia sa inceapa cu inceputul si fara a preciza pe ce se bazeaza, localizeaza pe undeva "inceputul".
Spre exemplu, un istoric american, Samuel N. Kramer, face afirmatia ca istoria omului incepe in Sumer.
Dar, un autor olandez, Siegfried Oertwig, in lucrarea "Calatorie prin orase disparute" (Ed. Stiintifica - Buc.1966), il citeaza, dar pune o antrebare pertinenta: "de unde vor fi imigrat sumerienii?"
Dupa descoperirea "bibliotecii din nisip" cu cele peste 70 de mii de tablite ceramice, in textele descifrate, printre care si legenda lui Ghilgames, s-a aflat ca sumerienii insisi isi spuneau "capete negre" si sustineau ca au coborat din munti, fara a preciza din care.
In operele grecilor antici, Babilonul sumerian mai era numit si orasul lui Anu si Bal, iar sumerienii venerau pe zeul care i-a adus in zona Tigrului si Eufratului, pe nume Marduk, un urmas in linie dreapta al lui Anu.

Va spuneam in alt capitol ca Anu, venit din planeta Nibiru, a aterizat in muntii Apuseni. De altfel, in capitolele urmatoare ne vom mai intalni cu Anu si cu acele capete negre care vor da arabilor chipul oaches si parul negru.
Nu doar sumerienii, ci si fenicienii, asirienii si chiar egiptenii banuiesc originea stramosilor si a zeilor lor din acea insula a natiunilor pomenita de Moise.
O afirmatie si mai indrazneata este aceea ca si inzii, adica populatia Indiei de astazi, au ajuns pe valea Gangelui si a Indusului cel sfant, venind tot dintr-o regiune muntoasa din vestul continentului european.
E adevarat ca, astazi, muntii Apuseni nu sunt in vestul Europei, dar pe vremea aceea, orizontul geografic avea alte coordonate.
Cele mai vechi scrieri hinduse sunt "Vedele" si sunt scrise in limba sanscrita, limba sfânta, adusa de catre zeii din ceruri, interzisa vulgului.
Un lingvist francez, Eugen Bournouf, citat de Dr. Nicolae Lupu in lucrarea "Originea românilor" , a facut studii ale acestei limbi in comparatie cu alte limbi ale lumii. Ca rezultat al muncii sale a editat la Paris un dictionar al limbii sanscrite.
Motivul poate a fost faptul ca spre bucuria românilor, E. Bournouf a gasit cel mai important fond de cuvinte din sanscrita, in limba româna. Peste 700 de cuvinte.
Este tulburatoare ipoteza ca limba sfânta s-a nascut tot in Carpati, desi n-ar fi ilogic, din moment ce tablitele de la Tartaria, fiind mai vechi cu 1000 - 1500 de ani decat cele sumeriene, demonstreaza cu prisosinta ca si limba s-a nascut tot unde s-au nascut si primii oameni adica in Insula Natiunilor, iar scrierea nu precede, ci este consecutiva unei limbi vorbite.
Aceasta ipoteza asociata cu capetele negre, care au dat nuanta pielii tipica indienilor, te face sa banuiesti ca stramosii lor au avut originea tot in "Insula Natiunilor".

Intre arabii si indienii de azi este totusi o diferenta semnificativa de pigmentare, dar acelasi S.Oertwig afirma ca sumerienii au gasit intre Tigru si Eufrat, la sosirea lor, o populatie rustica cu un mod de viata rudimentar pe care i-au facut sclavii lor.
De aici se poate subintelege ca populatiile care au emigrat din arealul initial au gasit in noua locatie unde s-au stabilit, oameni cu un nivel cultural precar, adica niste primitivi, si pe parcursul a zeci de secole s-au mixat, rezultind natiunile actuale cu caracteristicile cunoscute astazi.
De altfel, Cristian Craita in lucrarea "Marile mistere ale piramidei oculte" ne anunta ca Sumerul a aparut cu circa 3600 de ani inainte de Hristos, Egiptul pe la anul 3100, iar India pe la anul 2800.
Atlantii din civilizatia anterioara erau din rasa neagra. Tribul DOGONILOR din Republica Mali sustin, pe baza legendelor proprii, ca stramosii lor i-au adus pe Terra din sistemul solar Sirius in vremuri foarte vechi.
Apelind la toponomastica, putem banui ca denumirile de asirieni, asiro-babilonieni, chiar sirieni sunt denumiri inspirate din aceste legende.
Populatia neagra nu cred ca a existat in exclusivitate pe Atlantida, ci si pe Atlantida, in afara de Africa si Eurasia. In mod firesc populatia era extinsa pe un areal mult mai larg si in primul rând in zonele invecinate.
Deci n-au disparut toti prin inec. Cei din zonele care nu s-au scufundat au supravietuit, dar conditiile grele create de o clima ostila i-au imputinat si mai mult, iar viitorul fara orizont a conditionat o importanta degradare a lor in toate planurile.
In urma cu 12.000 de ani, cand se presupune ca a luat startul civilizatia actuala, oamenii erau intr-un stadiu de primitivism aproape animalic sau cum spune eufemistic S.Oertwig, cu un mod de viata rudimentar.
Pe aceste subiecte, extraterestrii supercivilizati au actionat ca sa reconstruiasca o lume noua.
Probabil ca primii extraterestri au venit de pe planeta Nibiru si au inceput opera de regenerare a vietii pe Terra in muntii Apuseni.

Humanoizii iesiti din cavernele pamantului este foarte posibil sa fi fost negri, ca si atlantii, stramossi lor. In acest fel se poate justifica presupunerea ca simbolurile Adam si Eva, creatorii biblici ai omenirii, sa fi fost negri.
In mod logic, oamenii adusi de Anu erau de rasa alba, ca si urmatorii extraterestri ce vor mai veni, astfel, prin mixare, gradul de pigmentare s-a diminuat treptat in generatiile urmatoare, pe parcursul a sase-sapte mii de ani.
E pa se fi dezvoltat in sine o populatie alba si prin nivelul intelectual superior sa fi avut sansa unei inmultiri demografice accentuate in raport cu metisii.
Oricum, dintre acestia s-au recrutat liderii grupurilor de oameni din acele timpuri.
Aceasta discriminare i-ar fi dat sansa lui Moise sa faca, in Biblie, o separare intre fii omului (bastinasii si metisii) si fii Domnului (urmasii puri ai extraterestrilor veniti din cer).
Culoarea neagra, de altfel, are o rezonanta interesanta in memoria colectiva a românilor.
Acest fapt ma duce cu gândul la o speculatie genetica in primul rând: civilizatia anterioara cataclismului planetar, care a scufundat cele doua continente, a fost populata cu oameni de rasa neagra (vezi legendele Dogonilor), iar supravietuitorii, in mod firesc, vor fi fost negri.
Specialistii americani, folosind masina care citeste amprente din ADN-ul mitocondrial (PCR), au decelat in ADN-ul românilor gene primare ca si la populatiile negre. Extraterestii insa erau albi si prin mixare, peste un numar mare de generatii, actuala populatie europeana s-a albit.
Mai ales dupa venirea celui de al doilea val de extraterestri care erau tot albi, jidovii (venusienii), cei ce vor crea triburile celtilor.

Dupa stiinta geneticienilor, negrul este dominant. Oamenii, in general, stiu ca multi copii se nasc blonzi (influenta extraterestra), insa putini isi pot explica de ce dupa 7-8 sau 10 ani de viata, acesti copii ajung si ramân sateni pentru tot restul vietii.
Un alt gând care m-a tulburat, mi l-a sugerat doamna profesoara Maria Ciornei de la Suceava. Dânsa aminteste, intr-un articol (revista "Dacia magazin" Nr.18/2004), ca stemele Principatelor Române contineau pe vremuri simboluri de culoare neagra. Concret, Muntenia avea in stema trei capete de negri, iar Moldova avea doua chei incrucisate, având fiecare la mâner câte doua capete de negri.
De ce specialistii nostri in heraldica or fi renuntat la acele simboluri, nu se stie. Cum de altfel nu inteleg de ce fostul simbol reprezentat de pasarea Phoenix a ajuns vultur si i s-a mai pus si o cruce in cioc. Subiect de meditatie sau de studiu.
In vechime, simbolistica era mult mai importanta ca astazi in cultura oamenilor. Ici colo mai intalnim pasionati care amintesc vechi simboluri, azi uitate.
Doctor N. Savescu in lucrarea "Noi nu suntem urmasii Romei", aminteste câteva cinstind memoria strabunilor. Printre ele merita sa fie trecut in revista simbolul apei (o linie dubla ondulata), care semnific�a perenitatea, curgerea neintrerupta. Alaturi de spirala dacica, de pentagrama magica, si zvastica, semn al eternitatii, facea parte din simbolistica pelasgilor carpato-danubieni-arieni.
Aceste simboluri, dainuind din vremea pelasgilor, nu surprind prin vechime si pot sugera originea chiar extraterestra, cosmica, ca si o parte a limbii, a scrisului si a altor elemente culturale aduse de extraterestri.
Faptul ca parte din simboluri le gasim astazi la alte popoare nu trebuie sa ne supere sau sa ne deranjeze chiar daca la noi au fost uitate. Era logic populatia care a iradiat sa fi luat cu ea, limba, traditii, religie si simboluri.
Suparator este faptul ca simbolul eternitatii, dupa ce a trecut prin Orient, a ajuns sa fie folosit, cu aceeasi semnificatie a eternitatii, ca cel mai urât simbol când a ajuns sa si-l insuseasca Hitler.
Doamna profesoara Maria Ciornei face si o prezentare deosebita a faptului ca Tarabostes si Basarab, contin particula "arab" care este sinonim cu negru in limba românilor.
Cresterea demografica a impus prima iradiere catre alte zone, inainte de a sosi alti extraterestri. Cei mai indrazneti, mostenind si spiritul de pionieri de la anunaki, s-au orientat catre toate zarile.
Primii aventurieri aveau inca destula melanina in piele la acea data si inmultirea in sine s-a facut fara alte interventii. Asa se poate explica pigmentarea de azi a indienilor, usoara pigmentare a arabilor, dar si pigmentarea cunoscuta a populatiei de rudari din tara noastra.
Acestia au fost cei mai conservatori urmasi ai pelasgilor despre care literatura grecilor antici avea urmatoarea descriere: "o rasa de oameni cu un colorit negricios sau arsi de soare" (N. Densusianu op. cit.).
Rudarii nostri nu sunt tigani.
Dealtfel, nici toti tiganii nu sunt colorati.
Traditia rudarilor spune ca sunt urmasi ai dacilor liberi care au refuzat mixarea cu romanii cuceritori, din mândrie, dar si din cauza religiei care le cerea sa-si pastreze puritatea genetica.
Ulterior traditia a fost potentata de legi laice scrise, una din aceste legi, va fi valabila pâna in secolul al XVIII-lea si interzicea casatoria româncelor cu strinii de neam. Nimic nou sub soare. Traditia are o vechime ce se pierde in negura vremurilor.

In Carpatii din sud-vestul României si astazi traiesc triburi cu reguli vetuste. Au depasit fireste organizarea de tip tribal, dar pastreaza in mentalitate principii ancestrale: momârlanii, gugulanii, guganii etc. Prin 1962 am avut prilejul sa discut cu o rudareasa vârstnica. Vine vorba ca am discutat. Mi-a tinut o lectie de istorie veche timp de doua ore cu date si nume pe care le-am reintâlnit peste ani in lucrarea remarcabila a lui J. C. Dragan "Noi, Tracii".
Femeia era revoltata ca ii socotim tigani, ei nestiind limba acestora si neavând relatii cu ei nici macar cum noi ceilalti avem. Ea mi-a spus ca porecla de tara tiganilor ni se trage de la romanii care ne jigneau din trufie si al caror statut de cuceritori amplifica ostilitatea nedisimulata a dacilor fata de ei. Si imi spunea acea femeie cu naduf: "Cine spune ca poporul român s-a nascut din amestecul dacilor cu romanii nu stie ce vorbeste. Daca s-au nascut copii cu sange amestecat, acestia au fost bastarzii rezultati dupa violurile practicate de legionarii romani.
Intre un dac si o romana nu s-au pomenit copii." Asa mi-a declarat rudareasa cu voce apasata. M-a lasat interzis. Mi-a dat cu buna ziua si s-a dus in drumul ei umil.
In nici un caz, dacii nu s-au albit la fata dupa cucerirea romana. Ba romanii erau mai oachesi decat dacii.
Trebuie sa ne gandim cum s-au albit bunicii tracilor, urmasi in linie dreapta ai pelasgilor primordiali.
Si iata o versiune posibila.
Legendele spun ca planeta Venus a intrat in sistemul nostru solar cam cu 5000 de ani in urma, intre Mercur si Terra, venind de unde nu se stie, cum nu se stie nici de ce se invârte (in jurul axei sale) invers decât celelalte planete ale sistemului solar.
Fiind prea aproape de soare, foarte curând conditiile climatice au devenit un iad, facând viata imposibila.
Venusienii au venit pe Terra care era aproape si oferea si conditii propice vietii.
Venusienii erau de rasa alba ca si anunakii si, având realizate vehicule capabile de zboruri interplanetare, au putut sa realizeze acest transfer.
Pe Terra au sosit cam câti au putut fi adusi cu navetele disponibile. Restul de venusieni s-au dus sigur unde s-au dus si atlantii inecati cu sute de mii de ani anterior.

Anunakii, dupa ce si-au realizat interesele pe Terra, ori au parasit (acum stim ca sunt aici - n.n.) planeta, ori au fost alungati de venusieni, nici o legenda nu spune clar sau cu amanunte. Ici, colo, se aminteste de razboiul zeilor in care s-au folosit si arme atomice. Mai mult, se vorbeste chiar de locuri de pe Terra unde ar fi avut loc deflagratii atomice.
Revenind la venusieni, acestia erau indivizi inalti, blonzi, posedând tehnologii foarte avansate. In Vechiul Testament sunt descrisi ca oameni cu talie mare, stralucitori, facatori de minuni si botezati "nephilium".
Se pare ca debarcarea lor s-a facut tot in Europa.
In legendele românilor sunt numiti jidovi, notiune folosita initial ca adjectiv. Un "jidov de om" insemna in fapt un tip de om mare, adica inalt si robust, blond spre roscat, un om bun la suflet si cu aptitudini remarcabile.
Nivelul de emancipare al tracilor de acum 5000 de ani i-au asimilat cu "trimisii lui Dumnezeu" si erau priviti ca zei sau ca ingeri.
Un pic mai târziu, chiar Moise, in concordanta cu mentalitatea vremurilor sale, ii va socoti si el trimisii lui Dumnezeu sau ingeri si fiii lui Dumnezeu, despre care relateaza urmatoarele: "fiii lui Dumnezeu vazând ca fiicele oamenilor sunt frumoase, si-au ales dintre ele sotii, care pe cine a voit". Dar Domnul Dumnezeu a zis: "nu va ramâne Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup.
Deci zilele lor (media de viata) sa mai fie 120 de ani".
"In vremea aceea s-au ivit pe pamânt uriasi, mai cu seama de cand fiii lui Dumnezeu incepusera a intra la fiicele oamenilor si acestea incepuse a le naste fii: acestia sunt vestitii viteji din vechime." (Geneza cap.6-2,3,4)