Istoria incepe in Ardeal de Morcov C. Florea publicat la 18.06.2009
Istoria incepe in Ardeal
     Informatiile de care dispunem până acum ne conduc la ipoteza că părintii strămosilor lumii actuale europene au fost de origine extraterestră.
Pentru civilizatia actuală, acestia au fost anunaki adusi de An sau Anu de pe misterioasa planetă Nibiru.
În biologia lor se spune că un element vital era aurul (!). Când s-au epuizat resursele de aur de pe planeta lor, au plecat să caute aurul pe alte planete din Univers. Se subîntelege că erau deja o supercivilizatie stăpânind tehnologii superioare.
Si au găsit acest element chimic pe Terra, iar cel mai accesibil loc pentru exploatarea lui l-au identificat în muntii numiti astăzi Apuseni, din actuala Românie, mai precis la Rosia Montană din judetul Alba.
Mai concret este vorba despre numitul aur monoatomic, element ce le conferea o longevitate deosebită (până la 1.000 de ani terestri). Este unul din argumentele ce au justificat alegerea acestei locatii de pe Terra, coroborat, probabil, si cu alte argumente de altă natură.

    - În arealul geografic unde au aterizat,au găsit si o populatie de umanoizi cu o organizare socială rudimentară, probabil de rasă neagră, pe care i-au privit si i-au tratat cum au făcut conchistadorii cu băstinasii Americii de Sud si Centrală, în secolul al XV-lea si următoarele din era noastră.
Despre problema psihologică a băstinasilor, creată de aparitia acestor superoameni, nu putem comenta, dar ea trebuie să fi existat si i-a pus pe acestia într-o mizerabilă conditie de sclavi. Probabil că asa ceva convenea noilor veniti pentru realizarea scopului ce i-a adus pe Terra.
Nevoile firesti ale biologiei i-a determinat pe musafiri să se mixeze cu băstinase si, în consecință, au apărut metisi de generatia întâi, a doua si asa mai departe. Apoi, prin crestere demografică firească, metisii acestia, cu aspect si caractere noi, treptat, treptat au format o rasă care mostenea gene de la ambii părinti. Având în vedere caracterele celor doi părinti încerc să-mi imaginez aspectul progeniturilor.
Eu, vorbind de acest fenomen, îl expediez în câteva fraze, dar, în fapt real, procesul a fost unul de lungă durată, poate mii de ani.
     În primele zeci de generatii, oamenii erau încă destul de pigmentati (caracter dominant), dar încet, încet s-au decolorat. După un timp s-au înmultit ajungând la un moment dat să nu mai încapă în arealul de care dispuneau.
Vă reamintesc faptul că zonele joase, cum ar fi zonele de câmpie, erau sub apele rezultate din topirea ghetarilor născuti în ultima glaciatie. Mă repet amintind că sudul actualei Românii era acoperit de fosta Marea Sarmată, iar sudul actualei Ungarii de Marea Panonică. Nu am întâlnit o informatie referitoare la momentul nasterii strâmtorilor care au permis drenarea apelor interioare spre oceanul planetar. Poate este o scăpare a mea.
Oricum, înainte de a fi locuibile si zonele joase, populatia primordială pierduse un procent foarte mare din pigmentul băstinasilor originari si crescuseră numeric până la o cifră critică la care iradierea spre alte orizonturi a fost o necesitate vitală.
     Primele emigrări se pare că au avut loc cu 4-6.000 de ani în urmă.
Fenomenul a început, cum e firesc, cu cei mai îndrăzneti, cei mai curajosi, cei mai întreprinzători, adevărati aventurieri, la fel cum s-a petrecut în mileniul al II-lea după Hristos, popularea Americilor.
Pionierii de acum 4-6.000 de ani au fost condusi spre tinte precise, probabil, de lideri din elita societătii, recrutati dintre urmasii directi ai copiilor lui Anu care aveau posibilitatea tehnică de a cunoaste geografia Terrei.
Poate din acele vremuri, dinaintea începuturilor oficiale ale istoriei, rămăsese pe undeva o hartă a globului terestru, asa cum arăta el atunci, pe care o fi găsit-o pe la anul 1513 e.n. Piri Reis ibn Hadji Mehmet ca să-si deseneze celebra hartă a lui, surprinzătoare pentru epoca în care a trăit (sec. al XVI-lea).
Cristian Crăită, în lucrarea "Marile mistere ale piramidei oculte", datează aparitia Sumerului în jurul anului 3600 î.e.n., Egiptul în jurul anului 3100 si India în jurul anului 2800 î.e.n.. Probabil, din lipsă de dovezi, nu trece în revistă si transplantul unei populatii în Mexicul de astăzi, de unde ,ulterior, se extinde populatia de "indieni" până în Tara de Foc la sud si până în Canada, în nord.

     Emigrantii care au plecat spre Mesopotamia (actualul Irak) au fost călăuziti de Marduk, pe care sumerienii l-au ridicat la rangul de zeul lor suprem, acesta fiind, descendent în linie directă din Anu. Grupul transplantat între Tigru si Eufrat a găsit în noul areal conditii acceptabile de trai, dar si o populație cu un mod de viată primitiv, pe care i-au făcut sclavii lor (Siegfried Oertwig op. cit.) si în timp i-au asimilat, coplesindu-i.
Sub îndrumarea zeului lor Marduk, sumerienii au edificat în timp o societate umană ce avea să se emancipeze pe parcursul unei istorii fabuloase. La această dată există o multitudine de lucrări despre istoria Sumerului, nici una completă, cercetările asupra ei sunt departe de a fi finalizate. Recunoscând că sumerienii sunt primii care au lăsat dovezi materiale ale existenței lor, Samuel N. Kramer si-a intitulat o lucrare "Istoria începe în Sumer" si poate se referea la istoria oficială, pentru că alti confrati istorici au pus întrebarea de unde au venit sumerienii în zona respectivă? Iar legendele lor, găsite pe plăcutele ceramice, vorbesc despre originea lor undeva în nord-vestul Europei antice, într-o zonă muntoasă. Si ca semn al nostalgiei după locurile de origine, si-au înăltat în nouă tară, nenumărate zigurate. Ba mai mult, Vechiul Testament plasează biblicul Turn Babel în Mesopotamia, adică în anticul Sumer, de unde Abraham îi adusese în Egipt pe evrei.