Cercul magic de Omraam Michael Aivanhov publicat la 19.09.2007
Cercul magic
     Initierea este o munca pe care fiecare o face asupra lui însusi, o munca neîntrerupta de organizare interioara, de purificare, de stapânire de sine.
Ori, ceea ce se petrece acum, acest interes pe care îl constatam din ce în ce mai mult pentru lucrarile de magie si ocultism este mai mult decât îngrijorator.
     Pentru ca el nu exprima nevoia unei spiritualitati adevarate ci dorinta de a intra într-un domeniu necunoscut, misterios, interzis.
De altfel, vedem rezultatele: aceste carti nu fac oamenii mai întelepti, mai echilibrati, mai puri; din contra, ele descatuseaza în ei forte obscure, zapacesc ideile lor, fac din ei victime ale entitatilor inferioare, care nu cauta decât sa se hraneasca pe seama oamenilor.
     Timp de secole Biserica a combatut, pe nedrept, traditia initiatica. Dar ceea ce e pe cale de a se produce acum: stiintele oculte puse la dispozitia tuturor oamenilor slabi, viciosi, rau intentionati, nu e de dorit.
Daca Initiatii din trecut au dat ca precept: "a tacea" este pentru ca stiau ca secretele Stiintei initiatice puteau deveni arme foarte periculoase în mâinile oamenilor care nu erau pregatiti sa le primeasca.
     Pentru ca natura umana este astfel facuta ca, orice îi veti revela, adevarurile cele mai sublime, mai divine, ea va încerca sa le utilizeze pentru a servi interesele sale cele mai personale si egoiste.
De aceea tot ceea ce se da oamenilor pentru binele lor, pentru salvarea lor, ei deturneaza si utilizeaza în realitate pentru ruina lor si a altora.
Din ce în ce mai multe experimente se fac acum pentru a descoperi puterile gândirii, influentarea obiectelor sau fiintelor umane, actiunea la distanta, aflarea de informatii secrete.
Exista persoane care se exerseaza pentru a influenta prin gândire atletii care participa la competitii sportive si astfel sa-i faca sa câstige pe unii si sa-i faca sa piarda pe altii.
Fara sa vorbim de cei care se ocupa sa impregneze obiecte cu influente nocive pentru a le trimite, sub aparenta cadourilor, unor demnitari sau înalte personalitati în scopul de a le dauna si a slabi tara lor.

     Toate aceste cercetari care se fac asupra puterii gândului, pentru a o utiliza într-un scop distructiv, sunt la fel de periculoase ca si cercetarile asupra armei atomice si, din punct de vedere moral, ele sunt înca si mai de condamnat.
Omul nu are dreptul de a se servi de acest factor divin, gândirea, pentru a face rau.
Aceasta e magie neagra, iar cei ce o practica trebuie sa stie ca mai repede sau mai târziu vor fi pedepsiti.
     Nu e nimic rau în sine a vrea sa cunosti puterile gândului.
Dar si aici, exista din nefericire tot felul de oameni care vor sa utilizeze aceste cunostinte în sensul în care le convine.
Întotdeauna natura inferioara este cea care se manifesta în om pentru a-l împinge sa profite de toate mijloacele care-i cad în mâna.
Iata de ce atâtea civilizatii au disparut pâna acum, si a noastra de asemenea va disparea, daca aspectul moral, dragostea, bunatatea nu vor fi biruitoare.
Când lasam intelectul sa domine, cum el nu are prin el însusi nici o moralitate, el nu se preocupa decât de a pune noi mijloace stintifice si tehnice la dispozitia omului, fara sa se întrebe cum le va folosi. Si este la fel si cu stiintele oculte.
     Pentru ca nu trebuie sa credem ca, daca oamenii sunt atrasi de stiintele oculte, este pentru ca ei au aspiratii mistice, sau un elan spre spiritualitate. Deloc.
Ei pot fi chiar cei mai mari materialisti. Dar, deoarece s-au convins ca pot gasi aici mijlocul de a-si satisface ambitiile lor, sa obtina succese, îsi spun: "De ce nu? Sa încercam, vom vedea cum va fi", si încearca.
Oamenii au dorinte, nevoi... acestea nu lipsesc! Ceea ce le lipsesc, sunt calitatile de inteligenta, rabdare, perseverenta, pentru a obtine ceea ce îsi doresc.
Ei cauta mereu sa ajunga cât mai repede folosind mijloacele cele mai usoare. Si când li se propune magia, ei cred ca ea le poate aduce succese rapide si sunt gata sa se avânte în orice experienta.
     Priviti câti editori, de câtiva ani încoace, s-au apucat sa publice lucrari de ocultism! Unele dintre aceste carti contin retete înspaimântatoare, mergând pâna la a indica cum sa faci un pact cu diavolul.
Ceea ce e foarte grav si poate nu o stiti, este ca exista multi oameni, mai multi decât va imaginati, care se intereseaza de aceste practici.
Si cei mai puternici reusesc! De ce?
Pentru ca pasiunile lor, ambitiile lor, invidia si încapatânarea pe care o depun pentru îndeplinirea acestora, serveste drept hrana, momeala spiritelor infernului; ei reusesc astfel sa le atraga, sa comunice cu ele, si aproape sa le dea viata.
     Oamenii nu îsi dau seama de pericolul pe care îl prezinta practicarea magiei negre.
Ce responsabilitate pentru autorii si editorii acestor carti!
Cum ei nu se gândesc decât cum sa câstige bani, ei se pazesc sa explice în detaliu cititorilor toate pericolele care decurg din aplicarea retetelor lor, nu le pasa ca altii îsi vor pierde sufletul din cauza lor. Ei pun la dispozitia unor oameni care nu au învatat înca sa-si stapâneasca impulsurile lor instinctuale, mijloace de satisfacere a tuturor ambitiilor...
Cum putem sa credem ca acesti oameni vor rezista?
Unii doresc sa obtina dragostea unui barbat sau a unei femei, sau sa se razbune pe un dusman, sau sa-si satisfaca ambitia sau lacomia de bani, si cum aceste dorinte sunt mai puternice decât gândirea, ei decid sa recurga la magie neagra.
E atât de tentant sa vezi toate aceste dorinte îndeplinite!
     Câti oameni, care stiu ca alcoolul sau tutunul le distruge sanatatea, nu pot sa învinga nevoia de a bea si de a fuma!
Este la fel cu practicile magice: de ce sa pui la dispozitia unor oameni slabi mijloace care, sub influenta unei dorinte sau a unei pasiuni necontrolate, le vor folosi la a pierde pe altii sau a-i pierde pe ei? Ei da! Pentru ca ei atrag entitati malefice care vor sa-i prade, de asemenea, si pe ei.
Numai ca, nimeni nu-i previne. Autorii cartilor de magie neagra ar trebui sa stie ca sunt niste criminali si ca într-o zi justitia divina îi va pedepsi. Sa nu fie mirati, în ziua aceea.
     Nu avem dreptul de a atrage oamenii în regiunile infernului, nu avem dreptul sa-i antrenam decât spre Cer.
Câte cazuri se cunosc, în istorie, de oameni care au pierit lamentabil pentru ca s-au amestecat în magia neagra!
Desigur, se pot obtine si rezultate, dar trebuie cunoscute pericolele pe care aceasta le reprezinta si ar trebui sa nu se angajeze nimeni pe acest drum, pentru ca abisul îi asteapta pe vrajitorii si magicienii negri.
La ce serveste sa ai ambitii spirituale, daca nu ai constiinta consecintelor apropiate sau departate ale actelor tale?
     Când oamenii încep sa presimta existenta lumii invizibile cu fiintele care o populeaza si cînd devini constienti de prezenta facultatilor psihice prin ei care le permit sa actioneze în aceasta lume, e tentant pentru ei sa încerce.
Îmi amintesc, cînd eram foarte tânar (paisprezece sau cincisprezece ani) faceam experiente care nu erau totdeauna foarte "catolice". Aveam prieteni, si asa, pentru a vedea daca reusesc, ma amuzam concentrându-ma asupra lor pentru a-i sugestiona: unuia i-am ordonat sa-si ridice bereta, altuia sa caute un obiect pe pamânt sau sa se opreasca traversând strada.
Erau experiente pe care le faceam asa, pentru a vedea.
Mi se întâmpla, de asemenea, sa ma plimb prin parc pe malul Marii Negre (locuiam la Varna, în acea perioada), si câteodata nu gaseam nici un loc pe banci pentru a ma aseza. Atunci, ma îndepartam putin, si ma concentram asupra unuia care statea asezat, gândindu-ma: "Haide, ridicati-va, ridicati-va!" Câteva secunde dupa aceasta, respectivul se ridica, si eu, inocent, îi luam locul!
Mai aveam un alt prieten, si într-o zi, vazându-l înaintea mea pe strada, m-am concentrat asupra piciorului lui drept pentru a nu mai putea avansa. El s-a oprit aproape de un arbore, asupra caruia s-a aplecat, si, ca si cum as fi sosit din întâmplare m-am apropiat de el.
"Oh, Mikhael, mi-a spus, nu stiu ce mi s-a întâmplat, nu mai pot sa merg.
-Nu te îngrijora, o sa treaca", i-am raspuns, fara a-i spune ca eu eram cauza!
Iata, faceam astfel de lucruri.
Desigur, nu aveam dreptul, dar eram foarte tânar si auzisem vorbindu-se de puterile gândului si nimeni nu mi-a spus ce era bine si ce era rau.
Dar într-o noapte, stând în pat, mi s-a întâmplat ceva ce n-am mai putut uita de atunci: am vazut aparându-mi doua personaje.
Nu eram adormit, dar nu eram nici treaz.
Deci, în acest semi-somn, mi-au aparut doua fiinte: unul avea o statura împresionanta, exprima forta, puterea, dar fata sa era dura si privirea sa sumbra, înspaimântatoare. Celalalt, alaturi de el, stralucea: era o fiinta foarte frumoasa, a carei privire exprima imensitatea dragostei divine... Si era ca si cum ar fi trebuit sa aleg între cele doua fiinte...
Eram impresionat de puterea primului, dar în inima mea, în sufletul meu eram speriat de ceea ce simteam înspaimântator în el.
Atunci, m-am lasat atras mai mult de celalalt, si l-am ales pe acela care avea fata lui Cristos, care era imaginea blândetii, bunatatii, sacrificiului.
     Acum, când ma gândesc la toate acestea, înteleg ca daca Providenta nu m-ar fi ajutat sa aleg drumul bun, as fi putut deveni un mag negru, pentru ca aveam din tinerete capacitati psihice foarte mari.
Ce m-a salvat, a fost faptul ca nu eram rau, eram numai curios sa fac experiente. Ei da, dar eram foarte tânar, fara discernamânt, fara un ghid, si toate acestea se puteau termina foarte prost.
Pentru ca, sa nu credeti ca toti aceia care au cazut în practicarea magiei neagre au facut-o cu buna stiinta.
Se poate întâmpla desigur si asa, dar sunt foarte putini oameni care si-au spus într-o buna zi: "Iata, vreau sa devin un mag negru si am sa fac totul pentru a ajunge".
Multi dintre ei nu aveau poate la început nici cea mai mica intentie rea, dar erau ignoranti, imprudenti, si s-au bizuit pe fortele lor si pe stapânirea lor de sine si s-au lasat antrenati.
Trebuie sa lasam deoparte toate practicile oculte care permit realizarea ambitiilor personale. De altfel, ocultismul nu e adevarata stiinta spirituala si nu îmi place acest cuvânt "ocult", pentru ca stiintele oculte sunt bine cu rau amestecate, si exista multi ocultisti care s-au înpotmolit în regiunile tenebroase ale acestei stiinte.
Eu, cu stiinta pe care v-o transmit, nu o sa va aduc niciodata spre astfel de practici.
La ce v-ar servi sa obtineti bogatii, puteri, placeri, pentru a va trezi mai departe legati, persecutati, posedati si obligati sa recurgeti la exorcisti pentru a va elibera?

     Exista magie si magie. Adevarata magie, magia divina, consta în a sti sa utilizezi totul, absolut totul, pentru realizarea Împaratiei lui Dumnezeu.
Invers, toate practicile care pun achizitiile cele mai elevate ale spiritului uman în serviciul naturii inferioare, tin de vrajitorie.
Din pacate, putini magi ajung la acest grad superior la care nu-i mai intereseaza magia în sine, unde înceteaza chiar sa mai faca operatii magice, unde înceteaza sa mai comande spiritelor, elementalilor, geniilor, de a realiza dorintele lui personale
Foarte putini, numai cei mai mari dintre ei, nu se gândesc decât cum sa-si foloseasca fortele, energiile, cunostintele lor pentru realizarea Împaratiei lui Dumnezeu.
Acestia sunt teurgi, adica fiinte care practica magia sublima: munca lor e absolut dezinteresata.
Desigur, pentru a ajunge la acest grad de elevare, e nevoie de o abnegatie si de o puritate exceptionale, ei nu trebuie sa caute nici puterea, nici gloria, ei trebuie sa doreasca sa transforme Pamântul, pentru ca Dumnezeu sa vina sa locuiasca printre oameni.
     Maretia unui om, puterea sa cea adevarata, este de a nu se servi de puterile pe care le poseda în propriul sau interes.
Discipolul unei Scoli initiatice nu trebuie sa caute sa-si satisfaca dorintele inferioare, trebuie sa aiba ca unic ideal de a lucra în lumina si pentru lumina, pentru a deveni un adevarat fiu al lui Dumnezeu, un binefacator al umanitatii.
De acum înainte trebuie sa exersati numai magia alba, sa lucrati cu lumina, cu dragoste.
Pentru ca va previn: magii negri se vor manifesta din ce în ce mai mult, deci exersati sa trimiteti lumina si armonie pentru a împiedica tenebrele sa triumfe.

     Reprezentarea traditionala a magului-pe care o gasim de altfel mai des în povestiri initiatice-este aceea a unui batrân maiestuos tinând în mâna un baston cu care traseaza în jurul lui un cerc magic.
Odata cercul trasat, el pronunta formule pentru a convoca spirite carora le da misiuni determinate.
Important nu este de a sti daca aceasta reprezentare corespunde unei realitati concrete.
Important este ca simbolic, ea este perfect exacta: bagheta magica, cercul magic, formulele magice sunt realitati ale lumii spirituale.
     În descrierea crearii lumii pe care Moise a facut-o în Geneza, exista un punct a carui importanta nu a fost bine subliniata de teologi: acela, ca prima creatie a lui Dumnezeu a fost lumina.
Dumnezeu a spus: "Sa fie lumina!" Odata creata lumina, Dumnezeu a facut sa apara toate celelalte creaturi.
Dupa Stiinta initiatica, pentru a crea lumea, Dumnezeu a proiectat în jurul Sau un cerc de lumina prin care a stabilit si fixat frontierele universului.
Apoi, în aceasta lumina Dumnezeu a proiectat imagini care s-au condensat, s-au materializat, devenind plante, animale, oameni.
Deci, lumina a furnizat substanta creatiei.
     Acest proces al creatiei îl putem regasi la marii magi. Ei sunt de asemenea înconjurati de un cerc de lumina: aura lor.
Pâna acum, nu ati înteles prea bine rolul si importanta aurei.
Atunci când un Initiat vrea sa creeze, el foloseste aceleasi mijloace pe care Dumnezeu Însusi le-a folosit când a creat universul: el proiecteaza o imagine sau pronunta un cuvânt care trebuie sa-i traverseze aura.
     Aceasta aura care îl înconjoara furnizeaza materia pentru manifestare.
Imaginea proiectata, cuvântul pronuntat se îmbraca în materia aurei.
Nici o realizare spirituala nu este posibila fara materia subtila a aurei.
Puterea magilor, a Initiatilor, le vine din faptul ca stiu sa impregneze cuvintele pe care le pronunta în materia aurei lor, care e abundenta, intensa, pura.
Cuvântul e ca un recipient, el produce efecte cu atât mai mari cu cât e impregnat mai mult cu un element creator: lumina.
     Ati remarcat, fara îndoiala, pentru voi însiva: în unele zile vorbiti fara a putea produce nici un efect în sufletele celorlalti, iar în alte dati, din contra, cu niste cuvinte foarte simple produceti mari efecte.
Acest cuvânt este viu, cuvintele pe care le folositi au fost în prealabil scufundate în aura voastra, au prins viata, s-au întarit, si astfel investite cu putere au putut penetra pâna la sufletul celorlalti, facându-i sa vibreze.
În zilele în care aura voastra e slaba, cuvintele va sunt nesemnificative, nu exista nimic în ele; vorbiti, dar nu obtineti nici un rezultat.
     Întelegeti acum originea cercului pe care magul trebuie sa-l traseze în jurul sau: aceasta practica provine dintr-o cunoastere foarte veche privind aura umana. Atunci când se spune ca magul trebuie sa intre în cercul pe care l-a trasat, aceasta nu semnifica numai ca trebuie sa deseneze în jurul lui un cerc material, ci ca trebuie sa creeze un cerc viu al aurei si sa se plaseze în centrul ei, adica spiritul sau trebuie sa fie activ, vigilent.
Daca magul se multumeste sa traseze în jurul lui un cerc material, fara sa fi lucrat în prealabil asupra aurei sale pentru a o face pura si luminoasa, puternica, se expune la mari riscuri; chiar daca reuseste sa obtina ceea ce doreste, în momentul în care va iesi din cercul magic, toate fiintele care i s-au supus când era în cerc (pentru ca entitatile invizibile respecta acest simbol ca si cuvintele magice pronuntate) se pun sa-l urmareasca.
     Aceste întâmplari neplacute le apar tuturor magicienilor care ignora sau neglijeaza legile muncii spirituale.
Spiritele invizibile, care vad ca aura lor nu este nici pura nici luminoasa, se razbuna pentru ca au fost constrânse sa se supuna oamenilor care nu posedau o autoritate veritabila.
Înainte de a se avânta în realizari vaste, discipolul trebuie sa-si construiasca aura ca un veritabil cerc de lumina.
Acest cerc nu se traseaza automat cu creta sau cu un alt mijloc, el se pregateste cu dragoste, puritate, abnegatie, sacrificiu.
     De ce, adesea, cei care se lanseaza în practici magice nu numai ca nu obtin nici un rezultat, dar mai mult, atrag nenorociri?
Pentru ca aura lor nu este nici puternica, nici pura.
Atunci când vor sa-si proiecteze gândirea, nu se produce nimic care ar îmbraca-o, ar face-o puternica.
Pentru ca gândirea sa-si ia zborul, trebuie sa-i dam aripi si aceste aripi se gasesc în aura.
Ei da, trebuie sa întelegeti ca adevarata magie nu e prestidigitatie. Pentru a transforma existenta noastra, pentru ca dorintele pe care le formulam sa poata da rezultate, trebuie ca gândurile, sentimentele, cuvintele noastre sa fie impregnate de materia aurei noastre.
Nici o creatie spirituala veritabila nu e posibila fara materia, lumina pura a aurei. Cercul aurei este spatiul în care putem crea; de asemenea el e si cea mai buna protectie. Se povesteste despre unele persoane bolnave a caror boala nu are nici o cauza fizica: aura lor nu este într-o stare buna si ele sunt expuse tuturor perturbatiilor atmosferei psihice.
     O aura pura, luminoasa, puternica e o bariera de netrecut, ea se opune tuturor curentilor nocivi care parcurg lumea vizibila sau invizibila.
Înconjurat de o astfel de aura, omul e ca într-o fortareata si chiar si atunci când în jurul lui sunt tulburari, dezordini, agitatii, el ramâne pasnic, stabil, plin de dragoste si de curaj: el se simte locuit de o lumina interioara.
Aceasta aura puternica poate fi creata de oricine prin rugaciune, meditatie si prin practicarea virtutilor.
     Daca aveti o aura puternica, o fortareata de lumina, aceasta nu înseamna ca nu veti fi niciodata deranjati sau asediati.
Din nefericire, atât timp cât suntem pe pamânt, nu suntem niciodata la adapost fata de asalturi si batalii. Dar daca suntem bine baricadati cu lumina, este altfel.
Chiar si Initiatii sunt obligati sa se protejeze.
Da, chiar si cei mai tari, cei mai puternici dintre ei, trebuie sa se gândeasca fara încetare sa puna între ei si spiritele raului care vin sa-i asalteze bariere de lumina, cercuri de foc.
Atunci, cum pot oamenii slabi sa-si imagineze ca nu au nevoie de nici o protectie?
A sosit momentul sa întelegeti importanta muncii asupra aurei.
În fiecare zi, de mai multe ori pe zi, gânditi-va ca va înconjurati cu lumina, cu culori, pentru a forma o bariera de netrecut pentru influentele negative, pentru entitatile malefice.
Formati în jurul vostru un cerc de lumina, imaginati-va ca plasati în acest cerc o sursa luminoasa care straluceste fara încetare si ca aceasta lumina se raspândeste pe voi si în jurul vostru.
Iisus spunea: "Vegheati si rugati-va." A ne ruga înseamna a trimite curenti luminosi în spatiu. Daca nu obtineti ajutorul Cerului este pentru ca nu i-ati trimis lumina. Cerul nu vrea sa se ocupe de ceva care se stinge. Vreti sa raspunda apelurilor voastre? Aprindeti toate luminile.
Unii vor spune: "Dar nu avem timp sa facem aceste exercitii." Când cineva îmi spune: "Nu am timp, sunt prea ocupat..." îi raspund: "Ei bine, bine, înteleg, înteleg.
-Ce întelegeti?
-Înteleg ca aveti timp pentru nenorociri, pentru a va rasuci la stânga si la dreapta în patul vostru si pentru a va lamenta.
Când nu ai timp pentru bine, ai timp pentru rau. " Ma priviti si va gânditi: "Cât e de crud, cât e de dur!" Nu e vorba de asa ceva, ci asa se petrec lucrurile în realitate: daca nu aveti timp pentru lumina, îl veti avea pentru tenebre. Ei da, asa este, e matematic, e absolut.
     Ce este o bagheta magica?
Un simplu bat, dar cu o functie speciala: aceea de a lega doua lumi, lumea de sus cu lumea de jos.
O bagheta magica este în general facuta dintr-o ramura de migdal sau de alun, de grosimea unui deget si lunga de un cot (de la cot la extremitatea degetelor).
Pentru a o prepara, magul o taie dimineata înainte de rasaritul soarelui pronuntând anumite formule, o cojeste si pune pe cele doua capete ale sale doua mici capisoane: unul de aur, altul de argint, pe care sunt gravate anumite simboluri, si în final, o consacra Cerului.
Dupa acestea, el se poate servi de aceasta bagheta pentru a realiza lucruri foarte bune.
     Dar nu e suficient, asa cum îsi imagineaza unii, a tine o bagheta în mâna pentru a fi un mag si a comanda spiritelor.
Nu se comanda atât de usor spiritelor. Unii au auzit vorbindu-se despre cele saptezeci si doua de spirite (Genii) planetare, si iata-i, înarmati cu o bagheta magica vor sa le dea ordine!
Ce ignoranti sunt! Si ce cer acestia?
Sa îi ajute sa faca bine întregii umanitati, sa lucreze pentru pace si pentru lumina?... Din pacate, nu.
Ei vor sa le comande celor saptezeci si doua de spirite pentru ca sa le procure bani, dragoste, reusita, fara a face nici cel mai mic efort pentru a-si dezvolta facultati, virtuti.
Ei bine, ei ar trebui sa stie ca astfel intra în Loja neagra, pentru ca aceasta îi inspira sa comande spiritelor înainte de a fi demni, înainte de a fi adevarati fii a lui Dumnezeu.
     E un sacrilegiu a vrea sa puneti spiritele luminoase în serviciul poftelor umane. Si apoi, trebuie stiut ca ele nu sunt fiinte care se supun, asa, primului venit.
Trebuie mai întâi sa dobânditi o anumita statura în lumea spirituala, altfel spiritele vor vedea imediat cu cine au de-a face si va vor lasa sa platiti singur.
Cele saptezeci si doua de spirite nu sunt obligate sa vina sa va satisfaca capriciile.
Pentru a le da ordine, trebuie sa fi dezvoltat o mare puritate, o mare vointa, o mare stapânire de sine; nu e suficient sa cunoasteti numele lor si sa-l pronuntati pentru a obtine rezultate.
     Trebuie deci sa întelegeti ca adevarata bagheta magica nu e numai un bat, ci o legatura vie interioara pe care omul a stiut sa o creeze între lumea din înalt si lumea de jos.
Aceasta mica tija care face legatura între Cer si Pamânt trebuie sa se afle, de fapt, în interiorul adevaratului mag.
Rolul baghetei este de a permite o legatura, pentru ca energiile sa circule între cele doua lumi. Exista undeva în înalt o centrala electrica care da curent, dar pentru ca lampa sa se aprinda jos, ea trebuie bransata, întrodusa în priza. Deci, când magul poseda aceasta priza în capul sau, în inima sa, în sufletul sau, si în plus tine în mâna bagheta magica care reprezinta aceasta priza în planul fizic, poate face sa treaca fortele lumii divine în lumea fizica. Iata simbolul baghetei magice.
     Si când Iisus se ruga spunând: "Faca-se voia Ta, precum în Cer asa si pe pamânt", el crea aceasta legatura între sus si jos, aceasta legatura care e simbolizata de bagheta magica.
El voia sa spuna ca toate fiintele umane au un rol magic de jucat: sa atraga din înalt puritatea, lumina, armonia, pentru ca pamântul sa devina o reflectare a Cerului, un altar pentru Divinitate.

     Singurul mijloc de a realiza acest ideal este de a ne lega de Cer, de a mentine fara încetare, din toata fiinta, contactul cu Cerul, pentru a face curentul sa circule.
Centrala electrica se afla sus, în regiunile sublime, si pentru a face sa circule curentul, sa aprindem lampile si toate aparatele care sunt în noi, trebuie sa ne legam la priza. Bagheta magica este deci ca o priza pe care o bransam în primul rând la Cer.
Dar trebuie sa stiti ca noi avem în noi mai multe baghete, da, una în fiecare plan: în planul atmic pentru a ne lega spiritul cu Spiritul lui Dumnezeu; în planul budhic pentru a ne lega sufletul cu Sufletul universal, în plan mental pentru a lega intelectul nostru de cel al Inteligentei cosmice; în planul astral pentru a lega inima noastra la Dragostea dezinteresata, si în fine, în planul fizic exista acest mic baston numit bagheta magica.
Dar exista si mâna noastra. Da, mâna este o bagheta magica, si putem spune ca bagheta este o prelungirea a mâinii. Daca nu aveti bagheta, puteti ridica bratul -iata bagheta voastra-si pronunta câteva cuvinte.
În acel moment, daca sunteti pur, luminos, în armonie cu Cerul, fortele naturii va vor întelege, vi se vor supune, va vor asculta, si va vor îndeplini rugamintile.
Daca nu, puteti sa întindeti bratul cu anii, nu veti obtine nimic... sau poate veti atrage câteva observatii din partea entitatilor celeste care va vor spune: "De ce te joci asa? Ne deranjezi!" Ei da, nu trebuie sa va jucati cu lumea invizibila.
     În realitate, putem spune ca adevarata bagheta magica este fiinta umana, care este ea însasi un intermediar între Cer si pamânt.
De aceea, trebuie sa se puna în contact permanent cu Cerul, pentru a actiona benefic pe pamânt.
Adevaratii Initiati nu se servesc de bagheta magica, sunt ei însisi baghete magice.
     Exista doua categorii de magi: cei care practica magia cu ajutorul unui instrument, cel mai adesea o bagheta, si cei care o practica prin unica putere a Cuvântului.
Acestia din urma sunt mai evoluati, pentru ca instrumentul lor magic e chiar gura lor: nu e separata de ei, nu o parasesc, în timp ce ceilalti sunt obligati sa aiba o bagheta în mâna, si bagheta ramâne exterioara lor.

     Caduceul e atributul lui Mercur, zeul magiei, si Mercur coordoneaza simultan gura, cuvântul si mâinile.
     Cunoasteti primele cuvinte ale Evangheliei Sfântului Ioan: "La început a fost Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu si cuvântul era Dumnezeu. Tot ce a fost facut, a fost facut prin El..."
Traditia povesteste ca, într-un trecut îndepartat, si omul stia sa creeze prin Cuvânt.
Dar de când a comis întâiul pacat care l-a separat de Dumnezeu, el a coborât încet-încet în materie, pierzând astfel puterea Cuvântului, si a fost obligat sa creeze cu mâinile. La origine, omul era un rege, nu trebuia decât sa dea ordine si aceste ordine erau executate, pentru ca un rege are întotdeauna servitori pentru a-i executa ordinele si a-i îndeplini dorintele.
Dar omul, pierzând regalitatea, nu a mai putut domina materia si, pentru a obtine de la ea ce voia, a fost obligat sa lucreze cu mâinile sale.
Astfel, umanitatea e obligata acum sa se bata cu materia pentru a o fasona si a-si câstiga existenta, asa cum Dumnezeu a spus lui Adam: "Îti vei câstiga pâinea cu sudoarea fruntii."
     Dar aceasta putere a Cuvântului omul poate sa o regaseasca cu conditia de a începe o munca de transformare interioara.
Aceasta munca, care a fost tot timpul învatata în Initiere, începe prin stapânirea gândurilor si sentimentelor.
Pentru ca daca oamenii vorbesc, vorbesc fara a-si da seama de ceea ce spun si de ce spun, din cauza ca nu-si controleaza nici gândurile nici sentimentele lor. Ei o stiu, de altfel, dar cred ca nu e prea grav.
Cuvintele, sunt aer, acestea nu produc consecinte, iar ei pot aranja usor lucrurile... Ei nu, tocmai, acestea nu se pot aranja asa de usor.
     Se povesteste de un om care a venit într-o zi la Mahomed si i-a spus: "Sunt foarte necajit pentru ca m-am purtat rau fata de un prieten de-al meu.
L-am acuzat pe nedrept, l-am calomniat, iar acum nu stiu cum sa repar toate acestea. Ce ma sfatuiesti?"
Mahomed a ascultat atent si i-a raspuns: "Iata ce trebuie sa faci: pune o pana în fata fiecarei case de pe strada si revino la mine mâine."
Omul a plecat, a facut ce i-a spus Mahomed: a pus în fata fiecarei case de pe strada sa o pana.
Urmatoarea zi s-a dus la el. "Bine, a spus Mahomed, du-te acum si cauta penele si adu-le aici."
Câteva ore mai târziu omul revine rusinat: nu a mai gasit decât o pana.
Atunci Mohomed îi spuse: "Este la fel si pentru cuvinte: odata spuse, nu le mai poti retrage, ele si-au luat zborul." Si omul a plecat foarte necajit.