Initierea este o munca pe care fiecare
o face asupra lui însusi,
o munca neîntrerupta de organizare interioara,
de purificare, de stapânire de sine.
Ori, ceea ce se petrece acum, acest interes pe care
îl constatam din ce în ce mai mult
pentru lucrarile de magie si ocultism
este mai mult decât îngrijorator.
Pentru ca el nu exprima nevoia
unei spiritualitati adevarate
ci dorinta de a intra într-un domeniu
necunoscut, misterios, interzis.
De altfel, vedem rezultatele:
aceste carti nu fac oamenii mai întelepti,
mai echilibrati, mai puri; din contra,
ele descatuseaza în ei forte obscure,
zapacesc ideile lor, fac din ei victime
ale entitatilor inferioare,
care nu cauta decât sa se
hraneasca pe seama oamenilor.
Timp de secole Biserica a combatut,
pe nedrept, traditia initiatica.
Dar ceea ce e pe cale de a se produce acum:
stiintele oculte puse
la dispozitia tuturor oamenilor slabi, viciosi,
rau intentionati, nu e de dorit.
Daca Initiatii din trecut au dat ca precept:
"a tacea" este pentru ca stiau ca secretele
Stiintei initiatice puteau deveni arme foarte
periculoase în mâinile oamenilor
care nu erau pregatiti sa le primeasca.
Pentru ca natura umana este astfel facuta ca,
orice îi veti revela, adevarurile cele mai sublime,
mai divine, ea va încerca
sa le utilizeze pentru a servi interesele sale
cele mai personale si egoiste.
De aceea tot ceea ce se da oamenilor
pentru binele lor, pentru salvarea lor,
ei deturneaza si utilizeaza în realitate
pentru ruina lor si a altora.
Din ce în ce mai multe experimente se fac
acum pentru a descoperi puterile gândirii,
influentarea obiectelor sau fiintelor umane,
actiunea la distanta, aflarea de informatii secrete.
Exista persoane care se exerseaza pentru
a influenta prin gândire atletii
care participa la competitii sportive si astfel
sa-i faca sa câstige pe unii si sa-i faca sa piarda pe altii.
Fara sa vorbim de cei care se ocupa sa impregneze
obiecte cu influente nocive pentru a le trimite,
sub aparenta cadourilor, unor demnitari sau
înalte personalitati în scopul de a le dauna si a slabi tara lor.
Toate aceste cercetari care se fac asupra puterii gândului,
pentru a o utiliza într-un scop distructiv,
sunt la fel de periculoase ca si cercetarile asupra
armei atomice si, din punct de vedere moral,
ele sunt înca si mai de condamnat.
Omul nu are dreptul de a se servi de acest factor divin,
gândirea, pentru a face rau.
Aceasta e magie neagra, iar cei ce o practica trebuie sa stie
ca mai repede sau mai târziu vor fi pedepsiti.
Nu e nimic rau în sine a vrea
sa cunosti puterile gândului.
Dar si aici, exista din nefericire tot felul de
oameni care vor sa utilizeze
aceste cunostinte în sensul în care le convine.
Întotdeauna natura inferioara
este cea care se manifesta în om pentru
a-l împinge sa profite de toate mijloacele
care-i cad în mâna.
Iata de ce atâtea civilizatii au disparut
pâna acum, si a noastra
de asemenea va disparea, daca aspectul moral,
dragostea, bunatatea nu vor fi biruitoare.
Când lasam intelectul sa domine,
cum el nu are prin el însusi nici o moralitate,
el nu se preocupa decât de a pune noi mijloace
stintifice si tehnice la dispozitia omului,
fara sa se întrebe cum le va folosi.
Si este la fel si cu stiintele oculte.
Pentru ca nu trebuie sa credem ca,
daca oamenii sunt atrasi de stiintele oculte,
este pentru ca ei au aspiratii mistice,
sau un elan spre spiritualitate. Deloc.
Ei pot fi chiar cei mai mari materialisti.
Dar, deoarece s-au convins ca pot gasi
aici mijlocul de a-si satisface ambitiile lor,
sa obtina succese, îsi spun:
"De ce nu? Sa încercam, vom vedea
cum va fi", si încearca.
Oamenii au dorinte, nevoi...
acestea nu lipsesc! Ceea ce le lipsesc,
sunt calitatile de inteligenta, rabdare,
perseverenta, pentru a obtine ceea ce îsi doresc.
Ei cauta mereu sa ajunga cât mai repede
folosind mijloacele cele mai usoare.
Si când li se propune magia, ei cred
ca ea le poate aduce succese rapide
si sunt gata sa se avânte în orice experienta.
Priviti câti editori, de câtiva ani încoace,
s-au apucat sa publice lucrari de ocultism!
Unele dintre aceste carti contin retete
înspaimântatoare, mergând pâna la a indica
cum sa faci un pact cu diavolul.
Ceea ce e foarte grav si poate nu o stiti,
este ca exista multi oameni, mai multi decât va imaginati,
care se intereseaza de aceste practici.
Si cei mai puternici reusesc! De ce?
Pentru ca pasiunile lor, ambitiile lor,
invidia si încapatânarea pe care
o depun pentru îndeplinirea acestora,
serveste drept hrana, momeala spiritelor infernului;
ei reusesc astfel sa le atraga,
sa comunice cu ele, si aproape sa le dea viata.
Oamenii nu îsi dau seama de pericolul pe care
îl prezinta practicarea magiei negre.
Ce responsabilitate pentru autorii si editorii acestor carti!
Cum ei nu se gândesc decât cum sa câstige bani,
ei se pazesc sa explice în detaliu cititorilor toate pericolele
care decurg din aplicarea retetelor lor,
nu le pasa ca altii îsi vor pierde sufletul din cauza lor.
Ei pun la dispozitia unor oameni care
nu au învatat înca sa-si stapâneasca
impulsurile lor instinctuale, mijloace
de satisfacere a tuturor ambitiilor...
Cum putem sa credem ca acesti oameni vor rezista?
Unii doresc sa obtina dragostea
unui barbat sau a unei femei,
sau sa se razbune pe un dusman,
sau sa-si satisfaca ambitia sau lacomia de bani,
si cum aceste dorinte sunt mai puternice decât gândirea,
ei decid sa recurga la magie neagra.
E atât de tentant sa vezi toate aceste dorinte îndeplinite!
Câti oameni, care stiu ca alcoolul
sau tutunul le distruge sanatatea,
nu pot sa învinga nevoia de a bea si de a fuma!
Este la fel cu practicile magice:
de ce sa pui la dispozitia unor oameni slabi
mijloace care, sub influenta unei dorinte
sau a unei pasiuni necontrolate, le vor folosi
la a pierde pe altii sau a-i pierde pe ei?
Ei da! Pentru ca ei atrag entitati malefice
care vor sa-i prade, de asemenea, si pe ei.
Numai ca, nimeni nu-i previne.
Autorii cartilor de magie neagra ar trebui sa stie
ca sunt niste criminali si ca într-o zi
justitia divina îi va pedepsi.
Sa nu fie mirati, în ziua aceea.
Nu avem dreptul de a atrage oamenii în regiunile infernului,
nu avem dreptul sa-i antrenam decât spre Cer.
Câte cazuri se cunosc, în istorie, de oameni care
au pierit lamentabil pentru ca
s-au amestecat în magia neagra!
Desigur, se pot obtine si rezultate, dar trebuie
cunoscute pericolele pe care aceasta le reprezinta
si ar trebui sa nu se angajeze nimeni pe acest drum,
pentru ca abisul îi asteapta pe vrajitorii si magicienii negri.
La ce serveste sa ai ambitii spirituale,
daca nu ai constiinta consecintelor apropiate
sau departate ale actelor tale?
Când oamenii încep sa presimta existenta lumii invizibile
cu fiintele care o populeaza si cînd devini constienti
de prezenta facultatilor psihice prin ei care le permit
sa actioneze în aceasta lume, e tentant pentru ei sa încerce.
Îmi amintesc, cînd eram foarte tânar (paisprezece sau cincisprezece ani)
faceam experiente care nu erau totdeauna foarte "catolice".
Aveam prieteni, si asa, pentru a vedea daca reusesc,
ma amuzam concentrându-ma asupra lor pentru a-i sugestiona:
unuia i-am ordonat sa-si ridice bereta, altuia sa caute
un obiect pe pamânt sau sa se opreasca traversând strada.
Erau experiente pe care le faceam asa, pentru a vedea.
Mi se întâmpla, de asemenea, sa ma plimb prin parc
pe malul Marii Negre (locuiam la Varna, în acea perioada),
si câteodata nu gaseam nici un loc pe banci pentru a ma aseza.
Atunci, ma îndepartam putin, si ma concentram asupra unuia
care statea asezat, gândindu-ma: "Haide, ridicati-va, ridicati-va!"
Câteva secunde dupa aceasta, respectivul se ridica,
si eu, inocent, îi luam locul!
Mai aveam un alt prieten, si într-o zi,
vazându-l înaintea mea pe strada,
m-am concentrat asupra piciorului lui drept
pentru a nu mai putea avansa.
El s-a oprit aproape de un arbore,
asupra caruia s-a aplecat, si, ca si cum
as fi sosit din întâmplare m-am apropiat de el.
"Oh, Mikhael, mi-a spus, nu stiu ce mi s-a întâmplat,
nu mai pot sa merg.
-Nu te îngrijora, o sa treaca", i-am raspuns,
fara a-i spune ca eu eram cauza!
Iata, faceam astfel de lucruri.
Desigur, nu aveam dreptul, dar eram foarte tânar
si auzisem vorbindu-se de puterile gândului
si nimeni nu mi-a spus ce era bine si ce era rau.
Dar într-o noapte, stând în pat, mi s-a întâmplat
ceva ce n-am mai putut uita de atunci:
am vazut aparându-mi doua personaje.
Nu eram adormit, dar nu eram nici treaz.
Deci, în acest semi-somn, mi-au aparut doua fiinte:
unul avea o statura împresionanta, exprima forta,
puterea, dar fata sa era dura si privirea sa
sumbra, înspaimântatoare.
Celalalt, alaturi de el, stralucea: era o fiinta foarte frumoasa,
a carei privire exprima imensitatea dragostei divine...
Si era ca si cum ar fi trebuit sa aleg între cele doua fiinte...
Eram impresionat de puterea primului,
dar în inima mea, în sufletul meu eram speriat
de ceea ce simteam înspaimântator în el.
Atunci, m-am lasat atras mai mult de celalalt,
si l-am ales pe acela care avea fata lui Cristos,
care era imaginea blândetii, bunatatii, sacrificiului.
Acum, când ma gândesc la toate acestea,
înteleg ca daca Providenta nu m-ar fi ajutat
sa aleg drumul bun, as fi putut deveni un mag negru,
pentru ca aveam din tinerete capacitati psihice foarte mari.
Ce m-a salvat, a fost faptul ca nu eram rau,
eram numai curios sa fac experiente.
Ei da, dar eram foarte tânar, fara discernamânt,
fara un ghid, si toate acestea se puteau termina foarte prost.
Pentru ca, sa nu credeti ca toti aceia care au cazut
în practicarea magiei neagre au facut-o cu buna stiinta.
Se poate întâmpla desigur si asa, dar sunt
foarte putini oameni care si-au spus într-o buna zi:
"Iata, vreau sa devin un mag negru si
am sa fac totul pentru a ajunge".
Multi dintre ei nu aveau poate la început
nici cea mai mica intentie rea, dar erau ignoranti,
imprudenti, si s-au bizuit pe fortele lor
si pe stapânirea lor de sine si s-au lasat antrenati.
Trebuie sa lasam deoparte toate practicile oculte
care permit realizarea ambitiilor personale.
De altfel, ocultismul nu e adevarata stiinta spirituala
si nu îmi place acest cuvânt "ocult",
pentru ca stiintele oculte sunt bine cu rau amestecate,
si exista multi ocultisti care s-au înpotmolit
în regiunile tenebroase ale acestei stiinte.
Eu, cu stiinta pe care v-o transmit, nu o sa va aduc
niciodata spre astfel de practici.
La ce v-ar servi sa obtineti bogatii, puteri, placeri,
pentru a va trezi mai departe legati, persecutati,
posedati si obligati sa recurgeti la exorcisti pentru a va elibera?
Exista magie si magie. Adevarata magie, magia divina,
consta în a sti sa utilizezi totul, absolut totul,
pentru realizarea Împaratiei lui Dumnezeu.
Invers, toate practicile care pun achizitiile cele mai elevate
ale spiritului uman în serviciul naturii inferioare, tin de vrajitorie.
Din pacate, putini magi ajung la acest grad superior
la care nu-i mai intereseaza magia în sine,
unde înceteaza chiar sa mai faca operatii magice,
unde înceteaza sa mai comande spiritelor, elementalilor,
geniilor, de a realiza dorintele lui personale
Foarte putini, numai cei mai mari dintre ei,
nu se gândesc decât cum sa-si foloseasca fortele, energiile,
cunostintele lor pentru realizarea Împaratiei lui Dumnezeu.
Acestia sunt teurgi, adica fiinte care practica magia sublima:
munca lor e absolut dezinteresata.
Desigur, pentru a ajunge la acest grad de elevare,
e nevoie de o abnegatie si de o puritate exceptionale,
ei nu trebuie sa caute nici puterea, nici gloria,
ei trebuie sa doreasca sa transforme Pamântul,
pentru ca Dumnezeu sa vina sa locuiasca printre oameni.
Maretia unui om, puterea sa cea adevarata,
este de a nu se servi de puterile pe care
le poseda în propriul sau interes.
Discipolul unei Scoli initiatice nu trebuie sa caute
sa-si satisfaca dorintele inferioare,
trebuie sa aiba ca unic ideal de a lucra în lumina
si pentru lumina, pentru a deveni un adevarat fiu
al lui Dumnezeu, un binefacator al umanitatii.
De acum înainte trebuie sa exersati numai magia alba,
sa lucrati cu lumina, cu dragoste.
Pentru ca va previn: magii negri se vor manifesta
din ce în ce mai mult, deci exersati sa trimiteti lumina
si armonie pentru a împiedica tenebrele sa triumfe.
Reprezentarea traditionala a magului-pe care o gasim de altfel
mai des în povestiri initiatice-este aceea a unui batrân maiestuos
tinând în mâna un baston cu care traseaza în jurul lui un cerc magic.
Odata cercul trasat, el pronunta formule pentru a convoca spirite
carora le da misiuni determinate.
Important nu este de a sti daca aceasta reprezentare
corespunde unei realitati concrete.
Important este ca simbolic, ea este perfect exacta:
bagheta magica, cercul magic, formulele magice
sunt realitati ale lumii spirituale.
În descrierea crearii lumii pe care Moise a facut-o în Geneza,
exista un punct a carui importanta nu a fost bine
subliniata de teologi: acela, ca prima
creatie a lui Dumnezeu a fost lumina.
Dumnezeu a spus: "Sa fie lumina!"
Odata creata lumina, Dumnezeu a facut
sa apara toate celelalte creaturi.
Dupa Stiinta initiatica, pentru a crea lumea,
Dumnezeu a proiectat în jurul Sau un cerc de lumina
prin care a stabilit si fixat frontierele universului.
Apoi, în aceasta lumina Dumnezeu a proiectat imagini
care s-au condensat, s-au materializat,
devenind plante, animale, oameni.
Deci, lumina a furnizat substanta creatiei.
Acest proces al creatiei îl putem regasi la marii magi.
Ei sunt de asemenea înconjurati de
un cerc de lumina: aura lor.
Pâna acum, nu ati înteles prea bine rolul si importanta aurei.
Atunci când un Initiat vrea sa creeze, el foloseste
aceleasi mijloace pe care Dumnezeu Însusi le-a folosit
când a creat universul: el proiecteaza o imagine sau
pronunta un cuvânt care trebuie sa-i traverseze aura.
|
Aceasta aura care îl înconjoara furnizeaza
materia pentru manifestare.
Imaginea proiectata, cuvântul pronuntat
se îmbraca în materia aurei.
Nici o realizare spirituala nu este posibila
fara materia subtila a aurei.
Puterea magilor, a Initiatilor, le vine din faptul
ca stiu sa impregneze cuvintele pe care le pronunta
în materia aurei lor, care e abundenta, intensa, pura.
Cuvântul e ca un recipient, el produce efecte
cu atât mai mari cu cât e impregnat mai mult
cu un element creator: lumina.
Ati remarcat, fara îndoiala, pentru voi însiva:
în unele zile vorbiti fara a putea produce
nici un efect în sufletele celorlalti, iar în alte dati,
din contra, cu niste cuvinte foarte
simple produceti mari efecte.
Acest cuvânt este viu, cuvintele pe care le folositi
au fost în prealabil scufundate în aura voastra,
au prins viata, s-au întarit, si astfel investite cu putere
au putut penetra pâna la sufletul celorlalti,
facându-i sa vibreze.
În zilele în care aura voastra e slaba,
cuvintele va sunt nesemnificative, nu exista nimic în ele;
vorbiti, dar nu obtineti nici un rezultat.
Întelegeti acum originea cercului pe care magul
trebuie sa-l traseze în jurul sau: aceasta practica provine
dintr-o cunoastere foarte veche privind aura umana.
Atunci când se spune ca magul trebuie sa intre
în cercul pe care l-a trasat, aceasta nu semnifica numai
ca trebuie sa deseneze în jurul lui un cerc material,
ci ca trebuie sa creeze un cerc viu al aurei si sa se plaseze
în centrul ei, adica spiritul sau trebuie sa fie activ, vigilent.
Daca magul se multumeste sa traseze
în jurul lui un cerc material, fara sa fi lucrat în prealabil
asupra aurei sale pentru a o face pura si luminoasa,
puternica, se expune la mari riscuri; chiar daca reuseste
sa obtina ceea ce doreste, în momentul în care
va iesi din cercul magic, toate fiintele care i s-au supus
când era în cerc (pentru ca entitatile invizibile respecta
acest simbol ca si cuvintele magice pronuntate)
se pun sa-l urmareasca.
Aceste întâmplari neplacute le apar tuturor magicienilor
care ignora sau neglijeaza legile muncii spirituale.
Spiritele invizibile, care vad ca aura lor nu este
nici pura nici luminoasa, se razbuna pentru ca
au fost constrânse sa se supuna oamenilor
care nu posedau o autoritate veritabila.
Înainte de a se avânta în realizari vaste,
discipolul trebuie sa-si construiasca aura
ca un veritabil cerc de lumina.
Acest cerc nu se traseaza automat cu creta
sau cu un alt mijloc, el se pregateste cu dragoste,
puritate, abnegatie, sacrificiu.
De ce, adesea, cei care se lanseaza în practici magice
nu numai ca nu obtin nici un rezultat,
dar mai mult, atrag nenorociri?
Pentru ca aura lor nu este nici puternica, nici pura.
Atunci când vor sa-si proiecteze gândirea,
nu se produce nimic care ar îmbraca-o, ar face-o puternica.
Pentru ca gândirea sa-si ia zborul, trebuie sa-i dam aripi
si aceste aripi se gasesc în aura.
Ei da, trebuie sa întelegeti ca
adevarata magie nu e prestidigitatie.
Pentru a transforma existenta noastra, pentru ca dorintele
pe care le formulam sa poata da rezultate, trebuie ca gândurile,
sentimentele, cuvintele noastre sa fie
impregnate de materia aurei noastre.
Nici o creatie spirituala veritabila nu e posibila
fara materia, lumina pura a aurei.
Cercul aurei este spatiul în care putem crea;
de asemenea el e si cea mai buna protectie.
Se povesteste despre unele persoane bolnave
a caror boala nu are nici o cauza fizica: aura lor
nu este într-o stare buna si ele sunt expuse
tuturor perturbatiilor atmosferei psihice.
O aura pura, luminoasa, puternica e o bariera de netrecut,
ea se opune tuturor curentilor nocivi care parcurg
lumea vizibila sau invizibila.
Înconjurat de o astfel de aura, omul e ca într-o fortareata
si chiar si atunci când în jurul lui sunt tulburari,
dezordini, agitatii, el ramâne pasnic, stabil, plin de dragoste
si de curaj: el se simte locuit de o lumina interioara.
Aceasta aura puternica poate fi creata
de oricine prin rugaciune, meditatie si prin practicarea virtutilor.
Daca aveti o aura puternica, o fortareata de lumina,
aceasta nu înseamna ca nu veti fi niciodata
deranjati sau asediati.
Din nefericire, atât timp cât suntem pe pamânt,
nu suntem niciodata la adapost fata de asalturi si batalii.
Dar daca suntem bine baricadati cu lumina, este altfel.
Chiar si Initiatii sunt obligati sa se protejeze.
Da, chiar si cei mai tari, cei mai puternici dintre ei,
trebuie sa se gândeasca fara încetare sa puna
între ei si spiritele raului care vin sa-i asalteze
bariere de lumina, cercuri de foc.
Atunci, cum pot oamenii slabi sa-si imagineze
ca nu au nevoie de nici o protectie?
A sosit momentul sa întelegeti importanta muncii asupra aurei.
În fiecare zi, de mai multe ori pe zi,
gânditi-va ca va înconjurati cu lumina, cu culori,
pentru a forma o bariera de netrecut pentru
influentele negative, pentru entitatile malefice.
Formati în jurul vostru un cerc de lumina,
imaginati-va ca plasati în acest cerc o sursa luminoasa
care straluceste fara încetare si ca aceasta lumina
se raspândeste pe voi si în jurul vostru.
Iisus spunea: "Vegheati si rugati-va."
A ne ruga înseamna a trimite curenti luminosi în spatiu.
Daca nu obtineti ajutorul Cerului este
pentru ca nu i-ati trimis lumina.
Cerul nu vrea sa se ocupe de ceva care se stinge.
Vreti sa raspunda apelurilor voastre? Aprindeti toate luminile.
Unii vor spune: "Dar nu avem timp sa facem aceste exercitii."
Când cineva îmi spune: "Nu am timp, sunt prea ocupat..." îi raspund:
"Ei bine, bine, înteleg, înteleg.
-Ce întelegeti?
-Înteleg ca aveti timp pentru nenorociri,
pentru a va rasuci la stânga si la dreapta
în patul vostru si pentru a va lamenta.
Când nu ai timp pentru bine, ai timp pentru rau.
" Ma priviti si va gânditi: "Cât e de crud, cât e de dur!"
Nu e vorba de asa ceva, ci asa se petrec lucrurile în realitate:
daca nu aveti timp pentru lumina,
îl veti avea pentru tenebre. Ei da, asa este, e matematic, e absolut.
Ce este o bagheta magica?
Un simplu bat, dar cu o functie speciala:
aceea de a lega doua lumi,
lumea de sus cu lumea de jos.
O bagheta magica este în general facuta
dintr-o ramura de migdal sau de alun,
de grosimea unui deget si lunga de un cot
(de la cot la extremitatea degetelor).
Pentru a o prepara, magul o taie dimineata
înainte de rasaritul soarelui pronuntând anumite formule,
o cojeste si pune pe cele doua capete ale sale
doua mici capisoane: unul de aur, altul de argint,
pe care sunt gravate anumite simboluri,
si în final, o consacra Cerului.
Dupa acestea, el se poate servi de aceasta bagheta
pentru a realiza lucruri foarte bune.
Dar nu e suficient, asa cum îsi imagineaza unii,
a tine o bagheta în mâna pentru a fi un mag
si a comanda spiritelor.
Nu se comanda atât de usor spiritelor.
Unii au auzit vorbindu-se despre cele
saptezeci si doua de spirite (Genii) planetare,
si iata-i, înarmati cu o bagheta magica vor sa le dea ordine!
Ce ignoranti sunt! Si ce cer acestia?
Sa îi ajute sa faca bine întregii umanitati,
sa lucreze pentru pace si pentru lumina?... Din pacate, nu.
Ei vor sa le comande celor saptezeci si doua de spirite
pentru ca sa le procure bani, dragoste, reusita,
fara a face nici cel mai mic efort
pentru a-si dezvolta facultati, virtuti.
Ei bine, ei ar trebui sa stie ca astfel intra în Loja neagra,
pentru ca aceasta îi inspira sa comande spiritelor
înainte de a fi demni, înainte de a fi adevarati fii a lui Dumnezeu.
E un sacrilegiu a vrea sa puneti spiritele luminoase
în serviciul poftelor umane.
Si apoi, trebuie stiut ca ele nu sunt fiinte
care se supun, asa, primului venit.
Trebuie mai întâi sa dobânditi o anumita statura
în lumea spirituala, altfel spiritele vor vedea imediat
cu cine au de-a face si va vor lasa sa platiti singur.
Cele saptezeci si doua de spirite nu sunt obligate
sa vina sa va satisfaca capriciile.
Pentru a le da ordine, trebuie sa fi dezvoltat
o mare puritate, o mare vointa,
o mare stapânire de sine; nu e suficient
sa cunoasteti numele lor si sa-l pronuntati
pentru a obtine rezultate.
Trebuie deci sa întelegeti ca adevarata bagheta magica
nu e numai un bat, ci o legatura vie interioara
pe care omul a stiut sa o creeze
între lumea din înalt si lumea de jos.
Aceasta mica tija care face legatura între Cer
si Pamânt trebuie sa se afle, de fapt,
în interiorul adevaratului mag.
Rolul baghetei este de a permite o legatura,
pentru ca energiile sa circule între cele doua lumi.
Exista undeva în înalt o centrala electrica
care da curent, dar pentru ca lampa sa se aprinda jos,
ea trebuie bransata, întrodusa în priza.
Deci, când magul poseda aceasta priza
în capul sau, în inima sa, în sufletul sau,
si în plus tine în mâna bagheta magica
care reprezinta aceasta priza în planul fizic,
poate face sa treaca fortele lumii divine în lumea fizica.
Iata simbolul baghetei magice.
Si când Iisus se ruga spunând: "Faca-se voia Ta,
precum în Cer asa si pe pamânt",
el crea aceasta legatura între sus si jos,
aceasta legatura care e simbolizata de bagheta magica.
El voia sa spuna ca toate fiintele umane
au un rol magic de jucat: sa atraga din înalt puritatea,
lumina, armonia, pentru ca pamântul sa devina
o reflectare a Cerului, un altar pentru Divinitate.
Singurul mijloc de a realiza acest ideal
este de a ne lega de Cer, de a mentine fara încetare,
din toata fiinta, contactul cu Cerul,
pentru a face curentul sa circule.
Centrala electrica se afla sus, în regiunile sublime,
si pentru a face sa circule curentul, sa aprindem lampile
si toate aparatele care sunt în noi, trebuie sa ne legam la priza.
Bagheta magica este deci ca o priza
pe care o bransam în primul rând la Cer.
Dar trebuie sa stiti ca noi avem în noi
mai multe baghete, da, una în fiecare plan:
în planul atmic pentru a ne lega spiritul cu Spiritul lui Dumnezeu;
în planul budhic pentru a ne lega sufletul cu Sufletul universal,
în plan mental pentru a lega intelectul nostru
de cel al Inteligentei cosmice;
în planul astral pentru a lega inima noastra
la Dragostea dezinteresata, si în fine,
în planul fizic exista acest mic baston numit bagheta magica.
Dar exista si mâna noastra.
Da, mâna este o bagheta magica,
si putem spune ca bagheta este o prelungirea a mâinii.
Daca nu aveti bagheta, puteti ridica bratul
-iata bagheta voastra-si pronunta câteva cuvinte.
În acel moment, daca sunteti pur, luminos,
în armonie cu Cerul, fortele naturii va vor întelege,
vi se vor supune, va vor asculta, si va vor îndeplini rugamintile.
Daca nu, puteti sa întindeti bratul cu anii,
nu veti obtine nimic... sau poate veti atrage
câteva observatii din partea entitatilor celeste care va vor spune:
"De ce te joci asa? Ne deranjezi!"
Ei da, nu trebuie sa va jucati cu lumea invizibila.
În realitate, putem spune ca adevarata bagheta magica
este fiinta umana, care este ea însasi un intermediar
între Cer si pamânt.
De aceea, trebuie sa se puna în contact
permanent cu Cerul, pentru a actiona benefic pe pamânt.
Adevaratii Initiati nu se servesc de bagheta magica,
sunt ei însisi baghete magice.
Exista doua categorii de magi:
cei care practica magia cu ajutorul unui instrument,
cel mai adesea o bagheta,
si cei care o practica prin unica putere a Cuvântului.
Acestia din urma sunt mai evoluati,
pentru ca instrumentul lor magic e chiar gura lor:
nu e separata de ei, nu o parasesc,
în timp ce ceilalti sunt obligati sa aiba o bagheta în mâna,
si bagheta ramâne exterioara lor.
Caduceul e atributul lui Mercur, zeul magiei,
si Mercur coordoneaza simultan gura, cuvântul si mâinile.
Cunoasteti primele cuvinte ale Evangheliei Sfântului Ioan:
"La început a fost Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu
si cuvântul era Dumnezeu. Tot ce a fost facut, a fost facut prin El..."
Traditia povesteste ca, într-un trecut îndepartat,
si omul stia sa creeze prin Cuvânt.
Dar de când a comis întâiul pacat care l-a separat de Dumnezeu,
el a coborât încet-încet în materie,
pierzând astfel puterea Cuvântului, si a fost obligat
sa creeze cu mâinile. La origine, omul era un rege,
nu trebuia decât sa dea ordine si aceste ordine erau executate,
pentru ca un rege are întotdeauna servitori
pentru a-i executa ordinele si a-i îndeplini dorintele.
Dar omul, pierzând regalitatea, nu a mai putut domina materia si,
pentru a obtine de la ea ce voia,
a fost obligat sa lucreze cu mâinile sale.
Astfel, umanitatea e obligata acum sa se bata cu materia
pentru a o fasona si a-si câstiga existenta,
asa cum Dumnezeu a spus lui Adam:
"Îti vei câstiga pâinea cu sudoarea fruntii."
Dar aceasta putere a Cuvântului omul poate sa o regaseasca
cu conditia de a începe o munca de transformare interioara.
Aceasta munca, care a fost tot timpul învatata în Initiere,
începe prin stapânirea gândurilor si sentimentelor.
Pentru ca daca oamenii vorbesc, vorbesc fara a-si da seama
de ceea ce spun si de ce spun, din cauza ca
nu-si controleaza nici gândurile nici sentimentele lor.
Ei o stiu, de altfel, dar cred ca nu e prea grav.
Cuvintele, sunt aer, acestea nu produc consecinte,
iar ei pot aranja usor lucrurile...
Ei nu, tocmai, acestea nu se pot aranja asa de usor.
Se povesteste de un om care a venit într-o zi
la Mahomed si i-a spus: "Sunt foarte necajit
pentru ca m-am purtat rau fata de un prieten de-al meu.
L-am acuzat pe nedrept, l-am calomniat,
iar acum nu stiu cum sa repar toate acestea.
Ce ma sfatuiesti?"
Mahomed a ascultat atent si i-a raspuns:
"Iata ce trebuie sa faci: pune o pana în fata fiecarei case
de pe strada si revino la mine mâine."
Omul a plecat, a facut ce i-a spus Mahomed:
a pus în fata fiecarei case de pe strada sa o pana.
Urmatoarea zi s-a dus la el. "Bine, a spus Mahomed,
du-te acum si cauta penele si adu-le aici."
Câteva ore mai târziu omul revine rusinat:
nu a mai gasit decât o pana.
Atunci Mohomed îi spuse:
"Este la fel si pentru cuvinte: odata spuse,
nu le mai poti retrage, ele si-au luat zborul."
Si omul a plecat foarte necajit.
|
