Calatorie de suflet de Lelia Mihail publicat la 22.06.2009
Calatorie de suflet
Daca vrem sa ne reprezentam originea lumii noastre sensibile, inclusiv pe a omului, trebuie sa depasim limitele acestei lumi sensibile, sa nu ramânem doar cu facultatile de reprezentare a lumii sensibile.
Toate stiintele care vor sa ajunga la origini, folosindu-se numai de reprezentari desprinse din lumea sensibila, nu pot ajunge la izvorul acestei lumi, deoarece acest izvor se afla in lumea spirituala.
Elohimii, mai intâi, cu cele mai bune forte ale lor, apoi Iahve-Elohim sunt la baza evolutiei noastre. "Beresit bara Elohim et ha-samayim v'et ha-aret" "La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamântul".
Sa ne oprim putin la momentul când elementul solar se desprinde din starea planetara comuna si isi trimite de acum inainte fortele spre elementul terestru.
Sa mai retinem si faptul ca,in acest moment, a aparut si posibilitatea de a se elabora in elementul terestru partea densa pe care astazi o numim "solida", in sensul material al cuvântului; aceasta parte se densifica in sânul elementului terestru.
Sa retinem cu atentie acest moment, caci este chiar momentul in care incepe povestea Genezei. Ea porneste exact de la aceasta situatie.
Sa ne imaginam si sa simtim totodata aceste elemente, aer, apa si foc, amestecate unele cu altele si formând un imens glob care apoi se separa in doua, o parte formata din elemente solare si o alta formata din elemente terestre.
Sa ne inchipuim mai departe ca prin aceasta imensa gaoace, cochilie de substanta materiala, formata din aer, apa si caldura, se reveleaza fata Entitatilor spirituale. Acestea se misca, se manifesta, se reveleaza cu ajutorul acestor elemente care ne dau noua o impresie materiala.

Prin mijlocirea lor, suntem, ca sa spunem asa, in prezenta unor Entitati spirituale care isi arata chipul si actioneaza cu ajutorul caldurii, al apei si al aerului, pentru a organiza corpuri ceresti, prin puterea lor spirituala si sufleteasca. Sa revenim acum la momentul care precede aceasta coagulare fizica, aceasta densificare terestra si sa incercam sa o intelegem si, mai ales, sa o simtim ca pe ceva viu, plin de viata.
Daca dorim sa descriem ceea ce are loc, nu ne vom putea servi de reprezentarile obisnuite pe care le aplicam perceptiilor din lumea sensibila. De aceea este o copilarie sa interpretam al doilea cuvânt de la inceputul Genezei in sensul unui fapt material asemanator cu ce inielegem in prezent prin opera sau creatie.
Am ajunge, in acest caz, sa nu intelegem acest cuvânt. El se refera la ceva ce se afla la limita intre sensibil si suprasensibil. Si daca cineva doreste sa-si faca o idee exacta despre ceea ce se traduce in mod curent prin vechiul "a crea" in aceasta fraza, "La inceput zeii au creat", va trebui sa se fereasca de a intelege prin acest cuvânt ceva ce s-ar fi putut vedea cu ochii fizici, obisnuiti; a fost o actiune creatoare pe care nimeni nu ar fi putut sa o vada cu privirea fizica.
Aceste Entitati cosmice pe care le numim Elohim ni le putem reprezenta ca fiind in stare de meditatie, iar aceasta meditatie se exprima prin cuvântul "bara ", "au creat".
Si acum, imaginati-va mai departe ca, �n s�nul acestei meditatii creatoare, de ordin cosmic, iau nastere doua complexe. Unul evolueaza mai mult spre ce se manifesta exterior, iar altul este o activitate interioara, o viata interioara.
���� Trebuie avut �n vedere ca �Elohim" este un plural.
Existenta terestra face ca un element nou sa devina posibil si acest element nou este chiar faptul ca omul poate deveni exact ceea ce este acum pe Pam�nt.
Asa cum este acum si asa cum va fi �n cursul evolutiei viitoare, el nu exista �n stadiul precedent si nici nu ar fi fost posibil.
Entitatile spirituale care conduc evolutia exterioara, evolutie care a trecut prin etapele vechiului Saturn, ale vechiului Soare si ale vechii Luni, sunt structurate altfel dec�t omul, las�nd la o parte deocamdata orice idee de superioritate sau de inferioritate.
Aceste entitati au actionat cu ajutorul formelor elementare de existenta, focul, aerul, apa, si au facut sa apara viata pe vechile planete, apoi chiar pe Pam�nt, la �nceputul evolutiei sale.
Cum putem cunoaste fiinta lor proprie, cum sa ni le apropiem?
Este foarte mult de spus despre ele, pentru a reusi sa le �ntelegem esenta. Dar ne putem apropia si cunoaste sub un aspect si pentru aceasta va fi suficient sa facem un pas �n �ntelegerea cuvintelor primordiale ale Bibliei.

���� Omul a fost deci scopul unui grup de fiinte divine care au hotar�t sa-si concentreze diversele lor facultati pentru a realiza ceva ce nu era �n natura nici uneia dintre ele, dar pe care l-au putut crea prin munca lor comuna.
Daca va reprezentati acum tot ceea ce v-am spus, aceste �nvelisuri constituite din elementele de foc, aer, apa, apoi aceste Entitati spirituale care �si exercita actiunea, meditatia lor cosmica, cele doua complexe ale acestei meditatii, unul caracterizat printr-o dorinta de actiune manifestata �n interior, iar celalalt manifest�ndu-se spre �n afara.
Unul cuprinde tot ce tinde sa se reveleze, sa se exprime, sa-si exercite forta spre exterior: ha-samayim; celalalt, ha-aret, contine miscarea interioara patrunsa de viata, de mobilitate vie, de dorinta de miscare.
Caracterul, proprietatile acestui element interior sunt aratate �n Biblie cu ajutorul unui sir de sunete caracteristice. Acest element, �nsufletit de o viata interioara, prezinta o stare exprimata de cuv�ntul ebraic �tohu vabohu".
Sa revenim la unul din fenomenele pe care �l descrie Biblia, acela desemnat prin cuv�ntul �ha-aret"; pe care de obicei �l traducem prin �p�m�nt", si sa ne �nchipuim cum au putut Elohimii sa reprezinte ceea ce facusera sa traiasca �n amintirea lor si sa le apara �n fata ochilor sufletului.
Nu �n acelasi fel cum o facusera pe vechiul Soare, deoarece acum lipsea elementul de lumina, care se separase prin ha-samayim. �Ha-aret" devenise incomplet, pierz�ndu-si lumina si neav�nd �n sine dec�t elemente de caldura, aer si apa.
Lumina se desprinsese si era legata, cum am vazut, de �ha-samayim": �ha-samayim"este natura solara care s-a desprins de �ha-aret", iar �ha-aret" este celalalt ansamblu de fenomene, �n care, deci, actioneaza, unite si amestecate �ntr-o stare de �tohu vabohu", elementele de caldura, de aer si de apa, dar lipsite de ceea ce aparuse o data cu vechiul Soare, de elementul lumina. Ele erau, prin urmare, obscure, �ntunecate.
Intreaga natura solara, luminoasa, se retrasese o data cu �ha-samayim". Asadar, progresul realizat prin evolutia Pam�ntului �nsemna ca lumina cuprinsa �n vechiul principiu solar si care fusese unit cu Pam�ntul acum era pierdut, iar �ha-aret" nu mai era dec�t un obscur amestec al elementelor.
���� Viata, actiunea substantelor de care am vorbit, nu poate fi cu adevarat �nteleasa dec�t daca o concepem ca fiind manifestarea Elohimilor, ca fiind corpul lor. Dar trebuie sa facem o repartizare �n diferitele aspecte ale Elohimilor �n functie de natura celor trei elemente si sa ne reprezentam corpul lor, natura mai putin spirituala a lor, exprim�ndu-se mai ales prin apa si aer. Iar �n caldura care interpenetreaza aceste elemente, �n amestecul de tohuvabohu, �n acea caldura vie si plina de miscare, actioneaza partea spirituala a Elohimilor.
Dupa cum �n cazul omului ceea ce este corporal se manifesta �n trunchi si membre, iar ceea ce este spiritual �n cap, vom putea �ntelege ca, daca vom concepe �ntregul Univers ca fiind expresia corporala a Elohimilor, atunci �n elementele de aer si apa traieste ceea ce constituie principiul lor corporal, iar �n elementul caldura � partea spirituala. �n felul acesta privim �ntregul Univers ca manifestarea Elohimilor, ca un tohuvabohu al elementelor, spiritul fiind unit cu elementul caldura care penetreaza aceste entitati elementare.
���� Biblia se foloseste de un cuv�nt surprinzator pentru a exprima raportul dintre spiritul Elohimilor si elementele �ruah Elohim merahefet", rahef (a cloci, a pluti �n aer).
Daca pornim de la starea de caldura si cobor�m spre ce este mai dens, vom gasi elementul gazos, aerul; dar daca, �n schimb, urcam spre ce este subtil, gasim starea de lumina.
Trec�nd dincolo de ea, gasim o stare si mai subtila, nemanifestata direct �n lumea sensibila. Aici, �n aceasta lume, nu se afla dec�t un reflex exterior al acelui element, mai subtil dec�t eterul de lumina. �n limbajul ocult se spune ca fortele acestui eter sunt acelea care regleaza legile chimice, de combinare a substantelor �ntre ele, care regleaza organizarea elementelor.
Ne-am putea face o idee despre natura acestui eter mai subtil dec�t lumina fac�nd o experienta care consta �n a freca cu un arcus marginea unei placi pe care s-a presarat un strat extrem de fin de pulbere: se formeaza anumite linii care se numesc figurile Chladni.
Aceste linii de forta produse de sunet reprezinta imaginea a ceea ce se �nt�mpla fara �ncetare �n spatiu. Spatiul �n sine este diferentiat; el este strabatut, saturat de forte mai subtile dec�t cele ale luminii si care din punctul de vedere spiritual constituie echivalentul a ceea ce este sunetul �n lumea sensibila.
���� Ridic�ndu-ne deasupra caldurii si apoi deasupra luminii, �nt�lnim eterul de sunet sau eterul chimic, care constituie ansamblul fortelor de diferentiere a substantelor, care le separa si le organizeaza; aceasta este natura sunetului, dar sunetul sensibil, pe care �l percepe urechea noastra, nu este dec�t expresia exterioara, produsa de vibratia aerului.
C�nd spunem ca ceea ce tinde spre o manifestare exterioara a iesit din ha-aret cu ha-samayim, nu trebuie sa ne g�ndim numai la elementul luminos, ci si la principiul eteric mai subtil �nca, de sunet, la rezonanta care strabate aceasta lumina.
���� Ce gasim daca ne �naltam de la eterul de sunet spre un eter �nca si mai subtil, detasat o data cu eterul de sunet �n he-samayim?
Ajungem la starea eterica cea mai subtila, care actioneaza chiar �n s�nul eterului de natura sonora si de actiune chimica, de care am vorbit. �ndrept�ndu-ne urechea spirituala spre aceasta stare eterica, nu vom percepe desigur nici un sunet produs de rezonanta aerului, dar ne vom da seama ca sunetul diferentiaza spatiul, �l penetreaza pentru a organiza substantele, asa cum sunetul produs de arcusul de vioara pe placa produce acolo figurile lui Chladni.

���� Dar �n s�nul acestei existente ordonate de eterul de sunet se revarsa o stare, eterica superioara. Ea impregneaza si patrunde eterul de sunet, asa cum �n noi g�ndirea patrunde si impregneaza sunetele produse de coardele vocale si de gura, fac�nd din ele cuvinte inteligibile.
G�nditi-va ce face ca un simplu sunet sa se transforme �n cuv�nt plin de sens, si veti avea o idee de ceea ce este eterul cel mai subtil care patrunde eterul de sunet, �l parcurge cu forta sa cosmica si da sens sonoritatilor care organizeaza Universul: este Verbul care �nsufleteste spatiul. Si acest Verb amestecat astfel cu eterul de sunet este �n acelasi timp originea vietii, este viata care pune totul �n miscare.
Astfel ca ceea ce a iesit din ha-aret cu ha-samayim, ceea ce a parasit elementul inferior al Pam�ntului, tohu vabohu, pentru elementul solar este ceea ce apare la exterior mai �nt�i ca form�nd principiul luminos, �n spatele lui se afla sunetul spiritual, iar si mai sus, Cuv�ntul cosmic.
���� Avem acum dreptul sa spunem ca �n caldura care cuprinde lumea terestra se exprima spiritualitatea inferioara a Elohimilor, asa cum, ca sa spunem asa, dorintele noastre traiesc �n sferele inferioare ale sufletului. Spiritualitatea superioara a Elohimilor traieste �n ha-samayim, �n lumina, �n principiile superioare ale sunetului, ale cuv�ntului, �n Verbul cosmic. Si tot ce s-a desprins cu Soarele nu poate actiona �n tohu vabohu dec�t din exterior. Activitatea Elohimilor cu lumina care iradiaza din afara patrunde datorita Verbului creator eterul cel mai �nalt.
���� Fiinta Elohimilor trebuie sa ne-o reprezentam rasp�ndita �n tot Universul, iar acest Univers ca fiind corpul lor. Viata elementara din tohu vabohu este forma inferioara a acestui corp, caldura este o expresie superioara; dar elementul cel mai �nalt este ha-samayim, care din afara �si exercita actiunea creatoare pentru a face ordine �n acel tohu vabohu.
De aceea ha-aret, elementul inferior din corpul Elohimilor, este organizat de ha-samayim, elementul superior din corpul lor, si de spiritul care se exprima prin acestia. Iata, deci, semnificatia acestor cuvinte: �Lumina s-a manifestat prin Cuv�ntul cosmic si a patruns �n tenebre". Scos din dezordinea elementelor, tohu vabohu s-a organizat. Ne putem reprezenta ha-samayim ca fiind, ca sa spunem asa, capul Elohimilor, iar viata elementelor trunchiul si membrele organizate de puterea capului.
���� Iata si ce se petrece �n realitate: omul, marit la dimensiunile Cosmosului si exercit�ndu-si actiunea organizatorica pornind de la organele spirituale incluse �n ha-samayim. Imaginea pe care o putem evoca �n sufletul nostru este aceea a unei fiinte umane macrocosmice, ansamblu al tuturor fortelor iradiante care din ha-samayim se revarsa �n ha-aret. G�nditi-va la forma animalului. Prin ce ar putea fi ea transformata �n forma umana? Ce trebuie sa vina pentru a-l �nsufleti? Evocati o forma animala; ce suflu trebuie sa o strabata si ce ar trebui sa contina acest suflu, pentru ca aceasta forma sa �nceapa sa vorbeasca?
Ea ar trebui astfel organizata �nc�t sa simta ca sunetul iradiaza, porneste din ea. Sunetul vorbit schimba forma animala �n forma umana.
���� Asadar, prin meditatia lor cosmica, Elohimii au provocat o despartire a celor doua elemente din tohu vabohu. Unul din ele este m�nat de tendinta de a se �nalta sub forma de vapori (ceea ce nu este dec�t transformarea lichidului �n corp gazos), celalalt are tendinta de a se lasa �n jos, este elementul lichid care se condenseaza din ce �n ce mai mult. Aceasta era starea de lucruri care �n mod obisnuit, �n limbile moderne, se exprima cu urmatoarele cuvinte: �Zeii au provocat o separare �ntre apele de sus si apele de jos".
Aceasta despartire �nfaptuita de zei �n s�nul apelor a dus la aceea ca un element are tendinta sa se dilate, sa se rasp�ndeasca, iar celalalt sa se concentreze catre un punct. Aceasta separare nu are un caracter sensibil si concret; ea are loc �ntre doua forte opuse. Ca o comparatie, se poate spune ca actiunea Elohimilor a facut ca, pe de o parte, apele sa se ridice sub forma de nori, tinz�nd sa se rasp�ndeasca �n spatiu si, pe de alta, sa para a avea tendinta de a se condensa la suprafata pam�ntului.
Acest fenomen a fost un pact nematerial, izvor�nd din natura g�ndirii noastre. De aceea cuvintele utilizate de Geneza pentru a-l caracteriza nu trebuie �ntelese ca fiind legate de un fapt fizic.
Textul latin din Geneza foloseste �n acest sens cuv�ntul �firmamentum ".
Textul ebraic corespunzator foloseste cuv�ntul �rakiia".
Aceasta nu sugereaza nimic ce ar putea fi interpretat ca un fapt material; el caracterizeaza �n mod sigur dezlantuirea celor doua forte �n sensuri opuse.
���� Aceasta este situatia pe care Biblia o descrie ca fiind cel de al doilea moment, si pe care �l putem traduce �n limbajul nostru astfel: Elohimii au provocat o separare �n s�nul masei elementare compuse din aer si apa. Aceasta este traducerea exacta a acestui fapt: vaporii, a caror natura este compusa din aer si apa, se �nalta pe de o parte, iar pe de alta parte se concentreaza spre pam�nt. Acesta separare pe care Elohimii au provocat-o este al doilea moment �n istoria Creatiei.
Care va fi etapa urmatoare?
Ceea ce acum radiaza spre �n afara si tinde catre formatiuni de vapori, asemanatoare norilor, atinge un stadiu care, �ntr-un anumit sens, este repetarea sub o forma mai densa a unei stari anterioare, aceea a vechiului Soare. Iar ceea ce trebuia sa se concentreze si sa reproduca, sub un anumit raport, vechea stare lunara, starea de densitate lichida, devine acum din ce �n ce mai diferentiat si aceasta constituie a treia faza a evolutiei terestre.
�n al doilea moment, Elohimii au separat elementul aer de elementul apa; �n al treilea, ei separa din elementul lichid ceva ce nu mai existase �nainte si care capata un grad de densificare si mai avansat; acest element nou este �solidul". Abia acum exista elementul solid; �n vechiul stadiu lunar, el nu exista. El se desprinde din elementul lichid. Cu alte cuvinte, se produce, �n cea de a treia faza a evolutiei terestre, un nou fenomen de densificare. Si asa cum �n al doilea moment Elohimii au desprins elementul aer din elementul apa, la fel acum, �n al treilea moment, ei desprind din s�nul vechii substante lunare elementul-lichid de elementul-terestru, care apare ca ceva cu totul nou �n evolutia Pam�ntului.
Caci tot ce am descris p�na acum exista �nainte, desi sub o alta forma.
Dar elementul terestru, elementul solid este ceva cu totul nou. Si tocmai acest element nou este cel care permite ca tot ce existase �nainte sa se manifeste acum sub o forma noua.
���� Sa vorbim acum despre influenta luminii, despre influenta aerului, despre desprinderea apei de elementul solid, a lichidului de solid. Solidul provoaca revenirea elementului vegetal. Este ceea ce Biblia descrie at�t de minunat c�nd spune ca vegetatia rasare din pam�nt dupa ce Elohimii au separat elementul lichid de elementul solid.

���� �n perioada pe care o numim ziua a treia a Creatiei, vegetatia apare ca un fel de amintire cosmica, �n s�nul elementului solid, din ceea ce existase deja �n vechiul stadiu solar. �n meditatia Elohimilor, sub forma unui element vegetal devenit solid retraieste ceea ce se manifestase �ntr-o stare aeriana, gazoasa pe vechiul Soare.
Dar aceasta vegetatie nu trebuie sa o vedem asa cum se prezinta astazi, ea nu este �nca individualizata si multipla.
Elohimii au separat elementul lichid de elementul solid � care este a patra stare elementara � si �n aceasta stare solida care nu era, totusi, atunci vizibila ochilor fizici, ci numai unei priviri clarvazatoare, renasc formele tip ale speciilor vegetale.
C�t priveste natura animala, aceasta nu poate �nca sa reapara.
���� �n a cincea faza a evolutiei, a cincea zi a Creatiei, a putut sa apara un element nou. Caci ceea ce trebuia sa se repete se petrecuse, aparuse deja mai �nainte. Principiul cel nou, pam�ntul, solidul se poate popula de acum �nainte cu animale si cu tot ce �mbraca o forma noua.
P�na �n ziua a cincea totul este o repetare a starilor anterioare care are loc la un nivel mai �nalt, sub o forma noua, dar esenta �nsasi a pam�ntului nu vine dec�t �n ziua a sasea, o data cu aparitia a ceea ce era posibil numai �n conditii terestre.
Elohimii au putut modela o forma umana care sa fie apta pentru a primi un principiu nou. Si aceasta este, de altfel, �ncoronarea �ntregii evolutii.
Dar daca ar fi avut loc o simpla repetare a starilor anterioare, evolutia nu ar fi putut progresa dec�t p�na la nivelul elementului astral-animal. Dar �nca de la �nceputul ciclurilor de repetare a aparut un element nou, un principiu care a dus �n final la aparitia elementului terestru, cre�ndu-se, �n felul acesta, conditiile �n care cei sapte Elohimi au putut sa rasp�ndeasca viata care era �n ei.
�Sa facem pe om". Aceasta este traducerea curenta. Aceste cuvinte par a fi rezultatul unei deliberari a celor sapte, asa cum se face c�nd se hot�raste finalizarea unei opere comune. �n �ncoronarea operei de creatie sa vede, deci, rezultatul colaborarii dintre Elohimi, iar ca finalitate apare forma eterica umana, expresie a fortelor si facultatilor pe care Elohimii le-au dob�ndit �n decursul vechilor stadii de evolutie, Saturn, Soare si Luna.

���� Puternica maretie a omului �n Univers provine din faptul ca sapte grupe de activitati divine au conlucrat la nasterea lui. Forma pe care fiinta umana o are acum pe Pam�nt a fost un scop al Divinitatii. Posibilitatea de a perfectiona aceasta opera a fost data �n momentul c�nd Elohimii au luat hotar�rea ca �ntreaga lor activitate sa se concentreze spre un tel comun. Mostenirea zeilor a fost transmisa omului pentru ca el sa o �mplineasca �ntru totul, sa o perfectioneze din treapta �n treapta p�na la cele mai �ndepartate epoci �n viitor.
Spiritele formei se numesc �n Biblie ELOHIM. Datorita acestui �nalt grad de elevatie, meditatia Elohimilor nu ram�ne la nivelul organizarii sau al crearii �n cadrul unei lumi a g�ndirii, ci creeaza si formeaza cu adevarat fiinte vii.
Urmarind relatarea biblica, atentia noastra se �ndreapta mai �nt�i asupra acelor entitati pe care le numim Arhai sau Spirite ale personalitatii. Pozitia lor �n Ierarhia cereasca se afla cu o treapta mai jos, imediat sub Elohimi.
Daca Elohimii sunt entitati de un grad de evolutie at�t de sublim, putem sa ne asteptam ca ei sa fie, ca sa spunem asa, slujiti, serviti de Spiritele personalitatii (�nceputuri, Arhai).
Gasim oare �n Geneza o indicatie ca Elohimii; dup� ce si-au desfasurat grandioasa lor activitate creatoare, s-au servit pentru activitati de un ordin inferior de activitatea Arhailor, considerati ca un fel de slujitori?
Activitatea principala, activitatea cea mai vasta au exercitat-o Elohimii; dar dupa ce au stabilit liniile mari si au desfasurat principalele forme ale Creatiei, nu au plasat ei oare �n locurile de executie Spiritele personalitatii pentru �nceperea lucrarilor?
Pentru a raspunde la aceasta �ntrebare, sa cercetam din nou Geneza si sa vedem daca vorbeste de faptul ca Elohimii s-au slujit de aceste entitati pentru �ndeplinirea unor sarcini.
: �Si Elohimii au separat lumina de �ntuneric". �ntelegem de aici ca lumina si �ntunericul alternau. La un moment dat, se spune: �Si a fost seara, si a fost dimineata, o zi". Iar mai departe: �Si Elohimii au numit lumina zi" . Ce semnificatie poate avea pentru noi cuv�ntul yoml , pe care �l traducem �n mod obisnuit prin �zi"?
O entitate vie si reala si nicidecum o denumire abstracta pentru un interval de timp. Yom este o entitate. Si atunci c�nd se vorbeste de sapte yomim, trebuie sa �ntelegem sapte entitati care se succed, sau, daca doriti, sapte grupe de entitati. Spiritele personalitatii sau Principate, sunt ceea ce Biblia numeste �zi", �yom ". Sunt slujitori ai Elohimilor; ei �ndeplinesc ceea ce Elohimii le comanda, inspir�ndu-se dintr-o perspectiva superioara.
Dupa ce Elohimii au creat lumina, ei lasa �n locul lor pe primul dintre slujitori, pe primul Spirit al timpului. Acesta reprezinta, �n fapt, ceea ce expresia obisnuita numeste ca fiind �prima zi". Dar nu vom avea o �ntelegere corecta a ceea ce �nseamna �prima zi" dec�t atunci c�nd vom fi lamuriti ce �nseamna cuvintele �Si a fost seara, si a fost dimineata, prima zi".
Primul dintre Spiritele timpului intra �n actiune si o data cu el ceea ce poate fi considerat ca o alternanta �ntre �ereb" si �boker". Ereb nu este echivalentul cuv�ntului modern �seara" si nici boker echivalentul cuv�ntului �dimineata". Pentru a utiliza cuvintele cele mai corespunzatoare, ar trebui sa se spuna: si a fost ereb, adica haos, dupa care a urmat boker, ordine.
Caci la �nceput a domnit haosul, starea haotica, urmata de starea de ordine, de armonie, �n care actioneaza primul Spirit al timpului.
���� ,, Si Elohimii au spus: Sa fie lumina! Si a fost lumina". Lumina este, deci, expresia entitatilor care au atins stadiul de existenta solara, �n timp ce tenebrele reprezinta aspectul exterior al entitatilor care au ramas la nivelul vechiului stadiu saturnian.
Actiunea acestor doua categorii de entitati se interfereaza. Acesti Arhai sau Spirite ale personalitatii, pe care �i desemneaza cuv�ntul yom, au la r�ndul lor, pe o treapta mai jos dec�t ei, Entitati spirituale �nt�rziate a caror manifestare exterioara sunt tenebrele. Caci �n fapt tenebrele sunt ceva ce Elohimii au gasit ca fiind deja prezent, ca fiind ceva deja dat, �n timp ce lumina a fost creata si adusa prin meditatia lor cosmica. C�nd aceasta meditatie a facut sa apara din reziduurile existentelor trecute cele doua complexe, tenebrele se aflau deja acolo, ca expresie a unor entitati �nt�rziate, �n urma, �n timp ce lumina a fost creata prin meditatia lor.
Si asa cum Elohimii au tras � ca sa spunem asa � lumina din entitatile pe care le marcam prin cuv�ntul yom, la fel au scos tenebrele din entitati de acelasi rang ierarhic, dar ramase la un stadiu anterior de existenta.
Arhaii ramasi �n urma, adica tot Spiritele personalitatii, dar care se manifesta nu prin lumina, ci prin tenebre, servesc, de asemenea, �n ansamblul evolutiei terestre. Ele sunt plasate exact acolo unde pot contribui efectiv la evolutia comuna.
�Si Elohimii au numit �yom� (zi) spiritele care �si manifestau actiunea �n lumina, iar spiritele care se exprimau �n tenebre le-au numit �lilith�" . .

���� �n textul ebraic al Bibliei gasim laila: Yom si Lilith reprezinta cele doua grupe de Entitati superioare, dar opuse, care actioneaza ca ajutoare ale Elohimilor si care ocupa �n Ierarhia cereasca rangul de Spirite ale timpului, sau Spirite ale personalitatii ori Arhai.
���� Viata pe Pam�nt se tese, asadar, datorita Spiritelor formei (Exusiai sau Elohimi) si a Spiritelor personalitatii (Arhai), cu cele doua naturi ale lor, una normal evoluata (yom) si alta ramasa �n urma (lilith).
Pe o treapta sub Spiritele formei am vazut ca se afla Spiritele personalitatii, iar sub acestea se gasesc Arhanghelii sau Spiritele focului.
Ne vorbeste Geneza despre ei?
Sa �ncercam sa vedem ce fac. Stim deja ca Arhanghelii au atins gradul de evolutie uman �n timpul vechiului Soare, dupa care si-au continuat evolutia �n timpul stadiului lunar si �n prezent �n existenta terestra. : �Si Elohimii au pus la locul lor pe cei care comanda cursul timpului pentru fiintele Pam�ntului, pe cei care comanda marile perioade de timp" (cuv�ntul �zi" nu este, �n fond, utilizat �n acest text), perioade mai mari sau mai mici, perioade pe care le numim obisnuit �ani" si �zile". �n acest text este vorba, deci, de acei ordonatori ai vietii pe Pam�nt care fac parte din Ierarhia Arhailor. Arhaii sau Spiritele timpului �ndeplinesc o sarcina inferioara cu o treapta celei a Elohimilor.
Dupa Arhai vin ordonatorii care regleaza, �n s�nul activitatii Arhailor, perioade mai mici. Acestia sunt Arhanghelii. Elohimii confera Arhanghelilor misiunea de a face sa reverse fortele lor din afara spre Pam�nt si prin aceasta fac ca plantele sa apara si sa creasca, si nu numai at�t, dar creeaza conditiile pentru ca viata animala sa apara, viata a carei activitate interioara produce reprezentari si senzatii.
���� Cine ajunge, prin investigatie spirituala, sa devina constient ca pe globul pam�ntesc esenta Tronurilor sau a Spiritelor vointei guverneaza elementul solid, terestru, esenta Spiritelor �ntelepciunii guverneaza elementul lichid, ca �n elementul gazos se afla esenta Spiritelor miscarii, iar �n elementul de caldura gasim prezenta esenta Elohimilor, acela recunoaste, �ncetul cu �ncetul, ca �n fenomenul de formare a apei care se condenseaza �n atmosfera actioneaza entitatile care apartin Ierarhiei Heruvimilor. Domeniul sensibil, perceput de simturi, ne reveleaza manifestari care nu sunt dec�t actiunea Ierarhiilor. Ar fi o absurditate sa vedem �n fulgerul care t�sneste din nori acelasi fenomen care are loc c�nd aprindem un chibrit. C�nd din materie emana elementul din fulger, electricitatea, trebuie sa vedem cu totul alte forte, si anume actiunea �naltelor Spirite ale Serafimilor Gasim astfel ca ansamblul Ierarhiilor actioneaza deopotriva �n lumea noastra pam�nteana si �n afara ei, �n Univers.
���� Si Elohimii au hotar�t: Sa facem pe om!" Prin aceasta hotar�re, ei si-au reunit toata puterea lor, separata p�na atunci, pentru a definitiva o opera comuna. Ei si-au reunit toate facultatile pe care le dob�ndisera �n cursul evolutiei lor pentru a crea, �n final, pe om. Toate Ierarhiile care au fost �naintea omului,
Serafimi
Heruvimi
Tronuri (Spiritele vointei)
Domnii (Kyriatetes, Spiritele �ntelepciunii)
Spiritele miscarii sau Tarii
Spiritele formei (Puteri) sau Exusiai, sau Elohimi
Arhai sau Spiritele pesonalitatii
Arhangheli
�ngeri
toate aceste noua trepte de entitati le vedem action�nd pentru a crea viata. Si c�nd urmarim povestirea Genezei p�na la �ncoronarea edificiului care apare cu omul �n a sasea zi, si daca tinem seama de tot ce s-a petrecut �nainte de crearea omului, vedem �n tot acest �ndelungat proces de evolutie deja opera tuturor Ierarhiilor, si numai cooperarea lor a facut posibil ca, �n final, sa apara omul.
Pentru a atinge acest tel final, aceasta �ncoronare a �ntregii ordini ierarhice, un ajutor superior tuturor Ierarhiilor a trebuit sa intervina. Si pentru aceasta trebuie sa ne �naltam privirea dincolo de Serafimi chiar, spre o entitate divina necunoscuta si doar presimtita. A trebuit ca ei, ca sa spunem asa, sa se depaseasca pe ei �nsisi, sa �nvete a fi capabili sa mearga mai departe dec�t facusera p�na atunci. Pentru a-si duce la bun sf�rsit opera, a trebuit ca Elohimii sa dob�ndeasca forte superioare celor avute p�na atunci; grupul lor a trebuit sa se depaseasca pe sine �nsusi.
Biblia cunoaste acest fapt, ca Elohimii au fost la �nceput membrii unui grup care s-au transformat apoi �ntr-un �ntreg, �ntr-un organism unitar. Acesata unitate reala, efectiva a Elohimilor, �n care fiecare este ca un organ, o gasim exprimata �n Geneza prin Iahve-Elohim.
Veti gasi acolo conceptul de Iahve, de Iehova, exprimat �ntr-un mod si mai profund dec�t �nainte. De aceea, Geneza nu vorbeste la �nceput dec�t de Elohim si nu �ncepe sa mentioneze cuv�ntul Iahve-Elohim dec�t �n momentul c�nd Elohimii au atins treapta superioara a unitatii. Iata sensul profund care explica de ce la finele Creatiei apare deodata numele de Iahve.
�Elohimii au vazut lumina", �Ei au vazut ca lumina era buna (frumoasa)". Elohimii au devenit constienti ca elementul �n care p�na atunci se aflau cufundati se prezenta acum ca fiind �n afara lor"; si �n acest fenomen ei simteau ca spiritualul era �n spatele a ceea ce se exprima acum �n forme exterioare, si acest spritual era cuprins �n cuv�ntul �frumos".
���� Geneza, �n momentul nasterii omului, vorbeste de Adam, iar �n vechiul limbaj ebraic, cuv�ntul �Adam" corespunde cu conceptul nostru de �om"; omul, ca atare, este fiinta terestra prin excelenta, �ncoronarea tuturor fiintelor terestre, fructul �ntregii evolutii a Pam�ntului.
El nu are �nca o existenta independenta si poate fi considerat, �n acel stadiu, ca un organ �nglobat de Elohimi, de Arhai s.a.m.d., �n s�nul c�rora traieste ca membru al unui organism. De aceea, este normal sa nu se vorbeasca dec�t despre aceste entitati. La drept vorbind, numai acestea sunt propriu-zis individualitati, �n acel moment al evolutiei terestre.
A descrie destinul acestora, �nseamna totodata sa descriem si destinul germenului uman. Si pentru ca �ntr-o zi omul sa vina cu adevarat pe P�m�nt, a fost necesar sa se produca o condensare progresiva �n structura fiintei sale. La natura sa compusa, dupa cum am vazut, din suflet si spirit, trebuie sa se alature un element corporal. Astfel ca la sf�rsitul acestui timp, pe care Geneza �l indica ca fiind a treia zi a Creatiei, fiinta umana este compusa din sufletul senzatiei, sufletul ratiunii si sufletul constientei. Dar totul trebuie sa ia si un vesm�nt exterior.
�n s�nul sferei spirituale �n care traieste, omul are nevoie sa �mbrace mai �nt�i haina unui corp astral. �n a patra zi a Creatiei fiinta compusa din suflet si spirit se �mbraca cu forte si legi ale corpului astral, aceasta �nseamna ca astrele �ncep �n a patra zi sa-si desfasoare activitatea �n atmosfera spirituala a Pam�ntului.
Geneza ne spune exact acelasi lucru c�nd relateaza cum �n ziua a patra corpul astral al omului �ncepe sa se formeze dupa legile sale proprii; ea descrie cu exactitate cum omul �mbraca acest corp astral, plan�nd �nsa tot �n atmosfera spirituala si astrala a Pam�ntului, paralel cu activitatea lumii stelare care �n acel moment se reveleaza Pam�ntului.
���� �n perioada imediat urmatoare, pe care Geneza o indica ca fiind a cincea zi a Creatiei, trebuie sa presupunem ca apare o noua condensare a omului, condensare care atinge elementul eteric.
Dar si �n acest stadiu omul ram�ne �nca o creatura suprasensibila, el nu atinge �nca Pam�ntul, apartine �nca atmosferei spirituale, unei atmosfere care este acum de natura eteric-spirituala.
Daca omul ar fi cobor�t pe Pam�nt �n ziua a cincea, �n acest element subtil de aer, s-ar fi �nt�mplat si cu el ceea ce s-a �nt�mplat cu entitatile care s-au grabit sa �mbrace un corp �n acest element gazos. Aceste entitati au format animalele care traiesc �n aer; ele nu au mai putut beneficia de forta care este necesara pentru a raspunde planului de formare terestra, adica la forta lui Iahve-Elohim.
Omul a avut rabdarea sa astepte si nu s-a �mbracat �n aer. C�nd sufletele-grupa ale animalelor au cobor�t pe Pam�nt pentru a lua forme, omul a asteptat p�na c�nd Elohimii au atins treapta de Iahve-Elohim. El trebuia sa se �ncorporeze �n tesatura Elohimilor, �n elementul gazos, dar nu a putut primi �n sine acest element dec�t atunci c�nd a fost posibil sa-l primeasca de la Iahve-Elohim.
Geneza descrie cu o minunata bogatie spirituala cum omul s-a maturizat �n atmosfera spiritual-eterica si nu a cautat un corp dens dec�t dupa ce Elohimii au devenit Iahve-Elohim, care a putut da omului o forma terestra, �nsufl�ndu-i aer. Aerul este �nsasi emanatia Elohimilor deveniti Iahve-Elohim, care patrunde �n om.
El va fi primit atunci pe Pam�nt, iar ceea ce numim corp fizic ia nastere �n timpul care coincide cu ziua a sasea. Omul nu va ajunge sa-si cunoasca propria sa origine dec�t daca va reusi sa-si formeze o reprezentare clara ca el apare mai �nt�i ca o fiinta formata din suflet si spirit, apoi sub forma astrala, dupa care urmeaza o forma eterica.
���� Din starile fizice, prima este caldura si apoi aerul. Si chiar �n momentul �n care Geneza ne spune, dupa cele sase zile, ca Iahve-Elohim a insuflat omului suflu de viata, trebuie sa-l vedem pe om, pentru a-i �ntelege, cum am spus, originea, ca pe o fiinta fizica, dar care nu e compusa dec�t din caldura si aer.
Este cu totul evident ca Paradisul nu era pe Pam�nt, cum rezulta din toate povestirile despre Creatie, inclusiv din relatarea biblica. Paradisul era deasupra solului terestru, �n vazduh, ca sa spunem asa, si �n acest Paradis omul era �nca o fiinta facuta din caldura spirituala. El nu mergea �nca pe pam�nt cu picioarele.
���� Cobor�rea �n corp fizic o datoram entitatilor luciferice. Influxul luciferic a provocat o comprimare a corpului uman, care devine, �n felul acesta, mai greu si poate cobor� din ambianta Pam�ntului pe pam�nt, pe sol.
Omul este gonit din Paradis.
El se condenseaza, �ncepe sa aiba greutate, si prin cobor�rea pe pam�nt este supus fortei de gravitatie.
Daca ne reprezentam izgonirea din Paradis ca fiind, de fapt, o cobor�re spre solul terestru, vom avea explicatia aproape textuala ca omul a cazut prin propria sa greutate, parasind �n felul acesta entitatile si fortele spirituale care formeaza norii si fulgerele, Heruvimii cu sabia de flacari.
Omul cade de sus, din sfera unde domnesc Heruvimii cu sabie de foc. Stiinta spirituala reda, astfel, aproape cuv�nt cu cuv�nt, scena izgonirii din Paradis, despre care se spune: �Dumnezeu a pus �n fata Paradisului un Heruvim cu o sabie de foc".
���� Astazi, c�nd omul, noaptea, este cufundat �n starea de somn, stim ca elementele sale mai subtile se desprind de corpul fizic si eteric si se �ncorporeaza �n atmosfera astrala a Pam�ntului si �n fortele si curentii care emana din sistemul nostru planetar; omul este legat, �n timpul somnului, de Entitatile planetare.
�n timpurile mai vechi, aceasta legatura cu Entitatile planetare se facea nu numai �n stare de somn, ci �n mod permanent. C�nd sufletele-spirit umane au parasit Pam�ntul, ele locuiau, ca sa spunem asa, �n permanenta pe aceste planete. �n perioada pe care o numim a treia zi a Creatiei, cu exceptia sufletelor-spirit mai puternice, despre care am vorbit, si care au putut sa ram�na �n continuare pe Pam�nt, celelalte s-au format pe diverse planete, urm�ndu-si acolo evolutia.
�n acest timp, cei care au ramas pe Pam�nt, cei mai apti, cei mai puternici, au evoluat si ei. Evolutia lor a constat �n a se �mbraca tot mai mult �n substanta materiala a Pam�ntului. De aceea, putem spune ca primul tip de corp fizic si eteric, de care ne folosim astazi �n timpul starii de veghe, s-a format aici, pe Pam�nt.
Tocmai pentru ca aceste corpuri, fizic si eteric, sa poata avea toate conditiile de evolutie terestra, au fost mentinute pe Pam�nt acele c�teva suflete-spirit mai robuste. �n felul acesta, atunci c�nd fortele lunare mai erau �nca legate de Pam�nt, s-au putut pune bazele corpului fizic si eteric de care dispunem astazi.
���� Putem spune ca suntem martorii a doua curente de formare a omului. Ceea ce a format mai t�rziu corpul fizic si eteric al acestuia provine de la acele suflete-spirit care au rezistat si au ramas pe Pam�ntul impregnat de fortele lunare. Elementul subtil al omului provine din atmosfera spirituala a P�m�ntului.
Revenirea sufletelor-spirit pe Pam�nt a produs o influenta spirituala. Si aceasta s-a �nt�mplat atunci c�nd Soarele a patruns �n ceturile care �nvaluiau Pam�ntul si le-a risipit si c�nd Luna se desprinsese deja de Pam�nt. Atunci se trezeste �n sufletele-spirit care locuiau pe planetele sistemului nostru dorinta si impulsul de a cobor� pe Pam�nt.
�n timp ce Soarele si Luna devin vizibile, fortele sufletesti se revarsa spre Pam�nt si patrund �n el. Acestea sunt evenimentele reale pe care le regasim �n relatarea biblica despre a patra zi a Creatiei, c�nd se spune: �Si Elohimii au creat luminatorul mare si un luminator mic, Soarele si Luna; ei au facut de asemenea si stelele", ceea ce nu �nseamna nimic altceva dec�t planetele din vecinatatea Pam�ntului. Aceasta opera stabileste un fel de echilibru care se efectueaza pe de o parte de Soare, pe de alta de Luna; totodata pregateste cobor�rea sufletelor-spirit, care aspirau acum sa se �ncorporeze din nou pe Pam�nt.
�Si Iahve-Elohim a insuflat �n corpul omenesc tendinta de a deveni pulbere".
Evenimentul descris ca fiind crearea omului de catre Elohimi, �n ziua a sasea, s-a produs �nainte ca naturii sale corporale sa-i fie impregnata tendinta lunara de a se face tar�na.
Cum arata, deci, omul caruia Elohimii i-au dat viata �n perioada lemuriana?
: �Si Elohimii un facut pe om barbat si femeie". Nu este vorba de o fiinta de gen masculin si de alta de gen feminin, ci de o singura fiinta, nediferentiata, barbat si femeie.
Tot ce se refera la zilele Creatiei este opera Elohimilor, �nainte ca ei sa se �nalte la constienta de Iahve-Elohim, si trebuie sa ne-o �nchipuim ca un fel de pregatire �n regiunile spirituale cele mai �nalte.
Iar tot ce putem observa astazi ca fiind de natura fizica �n lume, nu apare dec�t prin actiunea lui Iahve-Elohim.
Fiinta umana a trebuit sa astepte, iar c�nd omul a aparut, a deposedat animalele inferioare de suveranitatea lor. Aristotel �ntrebuinteaza expresia �phtheiresthai", ceea ce s-ar putea traduce astfel: Sigur, exista �n om, din punct de vedere exterior, aceleasi functii naturale ca la animale, dar la acestea ele sunt suverane. La om, ele sunt detronate din suveranitatea lor si trebuie sa asculte de un principiu mai �nalt. Acest principiu este �phtheiresthai".
Acelasi lucru gasim si �n povestirea biblica a Creatiei. C�nd omului i se insufla nesama, animalele inferioare �si pierd suveranitatea, caci omul primea �n sine ceva de o natura superioara, principiul Eului sau; el devenea purtatorul Eului. Dar prin aceasta natura sa, care �nainte era mai eterica, se diferentiaza si coboara cu o treapta. Omul devine pe de o parte o fiinta corporala, exterioara, iar pe de alta parte are o esenta interioara, eterica. Una se condenseaza, cealalta se eterizeaza.
Fiinta umana masculin-feminina se diferentiaz� �n barbat si femeie.
Aceasta diferentiere merge si mai departe si la fiecare dintre ei natura corporala se condenseaza si mai mult spre formele exterioare, vizibile, iar natura eterica devine �nca mai subtila, se interiorizeaza si ram�ne invizibila.
Vedem �n acest proces chiar progresul pe care �l parcurge opera Elohimilor pentru a atinge stadiul de Iahve-Elohim. Omul, asa cum se prezinta astazi �n fata noastra, este opera lui Iahve-Elohim. Ceea ce nimim ziua a sasea a Creatiei se situeaza �n perioada lemuriana, �n care omul este o fiinta masculin-feminina.
���� �n Geneza, se vorbeste si despre a saptea zi a Creatiei, �n timpul careia Elohimii s-au odihnit.
Cum trebuie sa ne reprezentam aceasta relatare? Ce �nseamna de fapt?
Nu ne putem face o imagine exacta �n sensul Stiintei spirituale, dec�t daca ne dam seama ca Si nu trebuie, �n nici un caz, sa concepem pe Iahve-Elohim ca fiind o colectivitate de Elohimi, ci sa �ntelegem mai cur�nd ca Elohimii si-au abandonat doar o parte din fiinta lor acestei �nalte Entitati lunare, care este Iahve-Elohim, pastr�nd, �n schimb, o alta parte a lor, prin care si-au continuat propria lor evolutie. Aceasta �nseamna ca activitatea lor nu a fost consacrata �n �ntregirne evolutiei omului.
Daca o parte a activitatii lor s-a exercitat pentru evolutia omului si a atins forma si stadiul de Iahve-Elohim, o alta parte din natura lor nu a actionat asupra Pam�ntului, ci s-a consacrat evolutiei lor proprii.
Iata ce trebuie sa �ntelegem prin cuv�ntul �odihna" �ntrebuintat �n legatura cu activitatea pe Pam�nt pentru a denumi ziua de �sabat", a saptea zi a Creatiei.
���� Daca vrem sa facem o descriere a omului-Iahve, care traieste si strabate perioada atlanteana, trebuie sa spunem: Fiinta umana creata de Elohimi �n ziua a sasea a Creatiei a evoluat spre omul unisexuat, Omul-Iahve.
Ceea ce gasim dupa cele sapte zile ale Creatiei sunt urmasii, descendentii Omului-Iahve, a aceluia care a fost creat �n a sasea zi. Povestirea biblica ne face o admirabila descriere, �n capitolul al doilea al Genezei, din care �ntelegem ca Omul-Iahve este, putem spune, un descendent al omului ceresc format de Elohimi �n ziua a sasea a Creatiei, al Omului-Elohim. Tot asa cum fiul descinde din tata, si Omul-Iahve descinde din Omul-Elohim; este urmasul acestuia.
���� �n mod obisnuit, �n traducerile curente Elohimii se numesc �Dumnezeu", iar Iahve-Elohim se numeste �Domnul-Dumnezeu".
Domnul-Dumnezeu a creat, a facut cerul si pam�ntul.
Geneza vorbeste de Omul-Iahve ca descendent al raselor cobor�te din cer, �n acelasi sens �n care vorbeste de descendentii lui Noe.
Am facut aluzie la influenta luciferica. Prin aceasta influenta, o parte din ceea ce se gasea �n s�nul spiritualitatii din care provine omul nu a urmat evolutia normala. Ramasa �n s�nul spiritualitatii, ea nu apare dec�t mult mai t�rziu, prin �ncarnarea lui Christ �n corpul lui Iisus din Nazaret.

���� De atunci Christ actioneaza �n evolutia Pam�ntului ca un nou principiu divin. Privirea pe care tocmai am aruncat-o asupra marilor adevaruri ale Genezei trebuie sa ne conduca la obligatia de a primi tot mai mult �n noi aceasta esenta spirituala a lui Christos, deoarece numai asa ne putem �ndeplini misiunea noastra ca oameni. Sa ne patrundem tot mai mult de acest principiu al lui Christos, pentru a ne calauzi, pe Pam�nt, spre realizarea operei ai caror germeni au fost depusi �n noi �n timpurile de care vorbeste Geneza.
Selectie din lucrari ale lui R. Steiner publicate pe www.spirituals.net