Rama din Carpati si legendarul Negru-voda de Gheorghe Seitan publicat la 17.06.2009
Rama din Carpati si legendarul Negru-voda
     Nu exista neam pe pamant care sa nu aiba un stramos comun, un fondator al tarii, ori al cetatii-capitale, un erou mitic, anistoric, de la care regii sau printii traitori in istoria concreta sa se revendice. Asa a fost printul Tezeu pentru cetatea Atena, Enea pentru poporul roman, Romulus - intemeietorul mitic al Romei, Huang-Di - Imparatul Galben pentru chineji, Scites - suveranul legendar al scitilor si tot astfel Negru-Voda pentru valahii Munteniei.
Iar ca sa-l intelegem pe acest mitic Negru-Voda trebuie, mai intai sa mergem in orient, unde si astazi mai exista regate, ori case princiare ai caror conducatori se revendica din printul Rama- eroul epopeii hinduse Ramayana.

     Este cazul Thailandei, unde actualul suveran este Rama al IX-lea, precum si unele state din istoria mai apropiata ori mai indepartata a Indiei: Rama-Gupta, un suveran in timpul imperiului Gupta; Rama-Raya, imparat in imperiul Vijaya-nagar; Rama-Chandra, conducator din dinastia Yadava; Rama-Raya, rege in statul Maratha si exemplele ar putea continua.
Facem precizarea ca, potrivit celor mai autorizati exegeti in indianistica, numele printului Rama inseamna cel care se odihneste, cel care aduce pacea, cel bun, cel placut, cel fermecator, cel drag, cel frumos, si nu in ultimul rand, cel negru.
Potrivit conceptiei brahmanice asupra universului, regele era de natura divina, fiind reprezentantul pe pamant al zeului Vishnu si prin urmare, Rama - unul dintre avatara lui Vishnu- este simbolul regelui ideal si model de guvernare statala.
Vrem sa aratam prin aceasta ca intr-o societate in care predomina legea vedico-buddhista, existenta unor conducatori statali care il recunosc pe Rama, adica pe Negru, ca fiind printul intemeietor este ceva normal.
     Or tocmai despre faptul ca Romania a fost teritoriul matca al indo-europenilor si locul de formare a culturii vedice s-a scris nu odata si nu fara argumente.
Exista chiar o bogata literatura despre Rama din Carpati, plecat cu multe mii de ani inainte de Hristos, in fruntea triburilor arice, din padurile hiperboreilor geti. Prin urmare a cauta o Ramayana carpato-dunareana in cultura romana, nu facem decat sa prelungim mai departe idei exprimate deja.
     Ceea ce nu s-a aratat pana acum si vrem sa demonstram in cele ce urmeaza sunt firele nevazute care leaga pe Rama din Carpati de Negrul-Voda, intemeietorul, din cronicile si legendele romānilor.
Identitatea dintre Rama si Negrul-Voda se realizeaza, in primul rand, la nivel semantic, pentru ca Rama, in traducere inseamna negrul.
Mai multi istorici care s-au ocupat de istoricitatea lui Negrul-Voda au incercat sa vada aici o porecla, ori o anume negritudine a personajului, fie a carnatiei, fie a parului.
Rama si Negrul-Voda provin insa dintr-un univers cu structura simbolica, in care numele culorii nu trebuie luat ad-literam, negrul semnificand de cele mai multe ori primordialitatea, ceea ce este propiu dinastilor intemeietori (http://www.youtube.com/watch?v=v0s0anVD104). In mandalele hinduse fiecarei directii a spatiului ii corespunde o anume culoare si un anume guvernator.
Exista o simbolica a culorilor imparatilor in cultura chineza si in basmele romānilor precum Imparatul Rosu, Imparatul Verde, Galben, Alb, Negrul.
Prin urmare atat Rama cat si Negrul-Voda au primit aceste nume fara vreo legatura cu un atribut fizic.
     In al doilea rand, dupa cum Rama este Chandra, adica Luna (Rama-Chandra) tot astfel Negrul-Voda este craiul. In limba romana, cuvantul crai desemneaza atat printul conducator de tara ori tinut, asa cum apare el in letopisete sau in basme, cat si astrul noptii, Luna. Se spune Crai-Nou la luna aflata in acea faza a ei in care apare ca o secera, numite si coarne lunare.
Pare neverosimil ca Rama, print din dinastia solara sa fie numit Chandra, adica Luna sau craiul. In cazul lui Negrul-Voda, insa acest atributiv tine de refacerea unitatii primordiale sau a androginiei filozofice.
Dupa acelasi principiu, vlastarul de os domneasc din basmele romanilor, are inscris intotdeauna, pe trupul sau, soarele in piept si luna in spate, iar la brau un spic de grau.
     In al treilea rand atat Rama din scrierile sanscrite, cat si Negrul-Voda din cronicile medievale romanesti sunt considerati ca fiind pastratori de lege (dharma) si randuiala strabuna, iar acest lucru pare firesc daca se ia in calcul calitatea lor de printi fondatori statali. Daca pentru Rama aceste calitati se afla scrise explicit, in cazul lui Negrul-Voda ele se deduc, din ton si din evlavia cu care de fiecare data este pomenit, atunci cand este vorba de spiritul de dreptate, fie in cronici, fie in cultura orala, populara. De n-ar fi fost asa memoria romanilor nu l-ar fi pastrat.
Se poate banui un cult al lui Negrul-Voda la geti, corespunzator cultului lui Rama, prezent si astazi printre popoarele Indiei.
     In al patrulea rand Rama ca si Negrul-Voda sunt printi exilati, peregrini prin codrii. Sa ne amintim ca Rama, Sita si fratele sau Lakshmana au fost nevoiti sa traiasca timp de paisprezece ani departe de cetatea de bastina Ayodhya (Aiud) in adancimi de padure, departe de lume.
Si Negrul-Voda este tot un peregrin prin codrii desi acest lucru astazi nu se mai stie.

     Iata dovada intr-un cantec batranesc autentic:
Pe Arges in jos,
Pe un mal frumos,
Verde si stufos,
Prin des carpinis,
Prin mandru hatis
Si prin alunis,
Plimba-mi-semplimba
Si tot locul schimba
Negrul-Voda - Crai
Cu mare alai
Aceste doua versuri-Plimba-mi-se-mplimba/Si tot locul schimba, exprima conditia de ratacitor, care este starea de print autoexilat din lume ce isi schimba mereu locul, dupa cum epopea ne spune: cand la Citrakuta ( Chiatra/Piatra Neamt) cand la Panciavati ( Panciu) cand la sihastria vestitului Atri (Chilia Mosului de la manastirea Cetatuia lui Negrul-Voda).
     In al cincilea rand, unei Biharii din India, socotita a fi vechea Kosala- patria lui Rama, ii corespunde o Biharie (Bihor) transilvana, pe care trebuie sa o consideram patria lui Negru-Voda si din alte trei motive:
a) traditia carturareasca din cronici care spune ca Negrul-Voda a sosit in partile Munteniei venind din nord.
b)regasirea capitalei tarii Kosala numita Ayodhya in localitatea Aiud, care se afla situata in aceeasi zona. Prin urmare Kosala carpatica, patria lui Negrul-Voda a fost Biharia ( Bihor) si trebuie sa fi fost mult mai intinsa decat actualul judet Bihor.
c)din aceasta Kosala ramayanica faceau parte si muntii Padurea Craiului, adica muntii lui Rama-Chandra sau Negrul-Voda-Craiul.
     In al saselea rand, Rama si fratele sau Lakshmana devin Roman si Vlahata din legenda care priveste intemeierea Moldovei. Aici printul nu este Negrul-Voda caci Rama apare sub numele sau consacrat, fapt explicabil daca tinem cont ca legenda functioneaza intr-un spatiu din afara granitelor Munteniei, pe filiera moldava.
Dupa cum Rama, Sita si fratele lui Rama numit Lakshmana au fost surghiuniti in codru, tot astfel cronica scrie ca Roman si Vlahata sunt doi frati care parasesc cetatea Venetiei, goniti fiind de eretici si isi zidesc o cetate noua la vechiul Ram.
Este evident ca nu avem decat o adaptare a scenariului din Ramayana la cerintele momentului feudal caracterizat de confruntarea dintre catolici si ortodocsi.
     In alt saptelea rand, atat Rama cat si Negrul-Voda sunt caracterizati ca oameni piosi ocrotitori ai ascetilor. Rama i-a ocrotit pe veneratii sanyasini, le-a purtat respect si atunci cand a fost cazul i-a aparat fata de demonii raksasi.
Pe de alta parte Negrul-Voda este si el un ocrotitor al schimnicilor, dovedit prin faptul ca el a ramas in legende ca fiind constructor de manastiri, iar cantecul batranesc ,,Mesterul Manole" il arata.

     In judetul Arges exista manastirea ,,Cetatuia lui Negrul-Voda" care pastreaza o biserica rupestra, de inchinaciune crestina, aflata pe locul alteia, pagane si care se considera a fi fost locul unde poposea Negrul-Voda cu Doamna sa, pentru reculegere- ideie ramayanica prin excelenta. Pe prima terasa a Muchiei Cetatuii, pe un pinten stancos au fost descoperite urme ale unei asezari dacice, datand din secolul 3 I.H. Deasupra schitului, pe o lespede de piatra, strajuita de o troita se deslusesc urmele unor pasi despre care legenda spune ca ar fi fost ale lui Negrul-Voda.

     Or prezenta amprentelor pasilor, in piatra este specifica cultelor unor divinitati antice si n-ar fi exclus ca, asa cum in India exista capele inchinate lui Rama sa fi existat si in Carpati altare dedicate lui Negrul-Voda.
In spatele bisericii manastirii Negrul-Voda se afla o scobitura in piatra numita Chilia Mosului, crestele muntilor din apropiere se numesc ,,Negrul-Voda, calare", un alt promontoriu din zona este cunoscut ca fiind ,,Tronul lui Negrul-Voda". In aceasta alaturare Negrul-Voda - Mosul se afla legatura dintre Rama si sanyasini, schimnicii padurilor, dar mai poate fi si coabitarea dintre putrea regala si cea sacerdotala, provenind dintr-o religie vedica, protogetica.
     In al optulea rand exista destule legende toponimice, legate de negrul-Voda, care puse cap la cap reconstituie fragmentar acea Ramayana carpato-dunareana astazi pierduta. Rama, Sita si Lakshmana cu intreaga lor poveste a vietii fericite in codrii, apoi lupta eroului pentru salvarea printesei rapite de demonul Ravana, pot oferi o explicatie logica legendelor de genul: "Masa lui Negrul-Voda" (locul unde mancau Rama si Sita); ,,Saritoarea lui Negrul-Voda" (cascada lui Rama de pe raul Mandakini din Chitrakuta); ,,Scaldatoarea lui Negrul-Voda"(locul de imbaiere al lui Rama din codru); ,,Podul lui Negrul-Voda" (podul lui Rama spre Sri-Lanka).
Epopea lui Negrul-Voda trebuie sa fi fost suficient de cunoscuta si indragita de marea masa a getilor, din moment ce toponimia Romaniei este plina de locuri care amintesc de ispravile sale ori de tara sa de origine, mitica Kosala.
     In al noulea rand, legenda corvinestilor care explica prezenta corbului in blazonul voevozilor din Muntenia se afla intr-o forma asemanatoare in Ramayana.
Intre acest fragment din epopee si legenda lui Ioan Corvin sunt urmatoarele elemente comune:
existenta unui cuplu princiar;
somnul barbatului si veghea femeii;
aparitia corbului;
trezirea barbatului;
sagetarea corbului.
Este cum nu se poate mai limpede ca inainte de a fi fost o legenda medievala acest episod a facut parte din Ramayana carpatica pe care o cautam, dupa cum tot atat de limpede este pentru oricine ca pasarea corb este pasarea neagra, negrul-corb fiind negrul total
. In cheie simbolica vedica acest episod ar putea sa insemne detasarea fata de fructul faptei, insusire a initiatului obligat sa traiasca totusi in lume.

     In al zecelea rand exista mai multe asemnari intre calitatile lui Lakshmana si fratele lui Negru-Voda, cel din cantecele batranesti ori legende (v.Roman si Vlahata). Desi traditia nu l-a retinut sub acelasi nume el are aceleasi atribute: el este cel priceput, cel norocos, cel dibaci, el este vlahul.
In cantecele batranesti fratele lui Negrul-Voda este reprezentat printr-un cioban care isi regaseste ruda de sange printr-o intamplare, insa si la el predomina aceeasi calitate - destoinicia.
     In al unsprezecelea rand avem informatii de la istorici antici despre existenta pe teritoriul Daciei a unei cetati Ramadava (Ramidava) precum si a alteia numita Romula care ar putea veni si de la Rama nu neaparat de la Roma. Ramung este si el printul valah din epopeea Nibelungilor ceea ce arata ca traditia dacica s-a perpetuat pana in ev mediu.
     In al doisprezecea rand avem acelasi destin tragic la sfarsit de epopee a personajului feminin, atat in Ramayana getica cat si in cea hindusa.
Sita, sotia lui Rama, cat si Doamna lui Negru-Voda dispar ambele in cadrul unui anume scenariu inghitite de pamant.
Sa ne amintim finalul epopeii Ramayana, cand Sita, in fata banuielii nedrepte c e se aducea neprihanirii sale, cere pamantului a carei fiica era ( cuvantul,,sita" inseamna in limba sanscrita ,,brazda") sa se deschida si sa o resoarba.
In momentul in care Sita se arunca in pamantul ce tocmai s-a deschis acesta o primeste precum imbratisarea unei mame.
Aidoma Sitei si Doamna lui Negru-Voda se sinucide, aruncandu-se spre pamant. Conteaza mai putin ca legenda, numita ,,Piscul Doamnei" a ajuns pana la noi deformata, intamplarea fiind pusa pe seama unor evenimente generate de un conflict armat intre valahi si tatari, timp in care sotia lui Negru-Voda se arunca de pe o stanca pentu a nu fi prinsa.
Pentru noi important este ca principiul resorbtiei lumii fenomenale, simbolizat prin fiica pamantului se respecta intrutotul.
Daca vrem sa intelegem in intentia si simbolica sa originara legenda ,,Piscul Doamnei" trebuie sa apelam acum la versurile de o frumusete tulburatoare din Ramayana care spun:
Se deschise-atunci pamantul si-aparu un tron de aur,
Tron inconjurat de zane, ca un trandafir de frunze
...Mama isi lua in brate pe copila ei curata,
Fiica sfantului Janaka, Sita , blanda preafrumoasa!
Toti ii lauda virtutea! Sita insa nu mai este! Rama-i singur! Fericirea zilelor pierdutu-i-s-a...
     Iata dousprezece argumente pentru a afirma ca Negru-Voda nu a fost un personaj istoric ci un erou de epopee unul si acelasi cu Rama din Carpati.