Coana Chirita - Partea IV - La teatru de Vasile Alecsandri publicat la 29.06.2009
La teatru
     GULITA (iesind cu feciorul din odaia Chiritei, numai cu o ciubota): Neneaca... neneaca... zi feciorului sa ma-mbrace.
CHIRITA : Da cum? înca nu te-ai îmbracat?
FECIORUL : D-apoi când era sa-l îmbrac, ca pân-acu m-ai tinut de ti-am pus boieua cea neagra pe cap.
CHIRITA: Iesi afara, tontule!... Gulita, mergi degraba de te gateste, ca se întârzie.
GULITA : Lezebon, maman... (Intra în odaia lui cu feciorul.)
BONDIC I : Sa ne dati voie a va întovarasi pâna acolo.
CHIRITA : Bucuros... Lipon, hai sa ne pornim... Gulita... Gulita...
GULITA (din odaie): Aud, neneaca.
CHIRITA: Gata esti, suflete?
GULITA : Ca s-un purces... iata-ma-s. (Iese din odaie cu minavetul)
Haideti toti cu veselie,
Hai la bal sa alergam;
Si-n placerea cea mai vie
Pâna mâini sa tot jucam.
CHIRITA (venind înapoi cu fetele, zice ŕ la cantonade): Asteptati putin în scara, ca ne întoarcem îndata... (Fetelor.) Veniti încoace degraba sa va pun putintel ros... ia asa, sa fiti mai îmbobocite... si ceva benghiuri... asa... dar ian sa va spun: doar îti fi morocanoase ca mai daunazi... catati sa mai zâmbiti... sa mai faceti cochetarismosuri ca la Iesi, ca asa se marita fetele.
BONDICI si PUNGESCU (intrând): Poftiti, cucoana Chirita?
CHIRITA : Iaca... ia... Fa Ioana, ie sama la focuri... si doar îi adormi...
TIGANCA (în parte): Ei... ba nu, ca mi-a fi rusine...
CHIRITA: Haideti de-acum. (Pungescu si Bondici dau bratul fetelor. Chirita îi urmeaza si feciorul cu livrea le deschide usa.)

     Teatrul reprezinta un salon elegant.
AFIN (la ciocoi): Ati înteles bine ce v-am poruncit? Sa aprindeti lumânarile peste un ceas si, daca a veni Barbu cu taraful lui, sa-l puneti la scara.
LULUT A : Ca sa-l bata?... da de ce, sarmanu bietu mos Barbu?
AFIN (râzând): Ba ca sa cânte, când or veni musafirii... (Feciorii ies prin fund.)
LULUTA : Maman... eu sa joc daca m-a pofti cineva?
AFIN : Sa joci... (În parte.) Auzi d-ta întrebare?... Un pacat cât o schioapa de mica... stii ca, zau, nu mai sunt copii în ziua de azi?...
LULUTA (cu bucurie): Plait-il... Îmi dai voie?... quel plaisir!
AFIN : Da bine, Luluta, tu stii sa joci?
LULUTA : Cum sa nu stiu?... am învatat la pansion si valtu, si cotilionu, si polca, si mazurca, si cadril... toate danţurile.
AFIN : Frumos!... dar ceva carte ai învatat?
LULUTA: Si nemteste, si italieneste, si frantuzeste... toate limbile.
AFIN : Afara de limba ta, limba româneasca?
LULUTA : Apoi daca nu stie nici madama... (Se aud afara cântând lautarii.)
AFIN : Ce este?... cine vine la bal de pe acum?... de-abia a înserat si nici macar nu s-au aprins policandrele.
(Se aude glasul Chiritei, zicând: “Carnacsî!... ca era sa fac bâca!”)
LULUTA : Maman, maman... vine matusica...
AFIN (cu mirare): Cucoana Chirita... de pe acu?
CHIRITA : Of! slava Domnului c-am agiuns cu capul teafar... Sarut ochisorii, cucoana Nastasiica... Doamne! da rau îi pe ulita d-tale!
AFIN : Ca pe toate ulitele.
CHIRITA: Lehamete!... am venit pân-aici cu zilele-n mâna... ulite îs aiste?... pave îi asta?... Nu poti face doi pasi, far-a fi... povestea vorbei: când cu capul de piatra, când cu piatra de cap... S-apoi va mai laudati cu Iesul dumilor-voastre... Cica-i capitalie... asa capitalie!...
Acest târg ce-i zic în lume
Unii Iasul, altii Iesi,
Însusi ei, prin al sau nume,
Te pofteste ca sa iesi,
S-are, zau, mare dreptate,
Caci în sânu-i de-ai intrat,
Crezi ca multele-ti pacate
Chiar în iad te-o cufundat!
AFIN : Pentru ce asa asprime asupra lui, cucoana Chirita?
CHIRITA: Pentru ce?... ma mai întrebi pentru ce?
Aici glodul, colbaria
Pe pamânt si-n cer domnesc!
Si fânarel-Eforia
Tot în luna nazuiesc!
Prin urmare-n veci iesenii
Vasile Alecsandri
Pân-în gât sunt înglodati,
Si ca bufne, ca vedenii,
De lumine departati.
AFIN: Frumos ne zugravesti!
CHIRITA: Adica... sa nu banuiesti.
Iar de vrei sa vezi pavele
Sau de piatra, sau de brad,
Vin’ de cearca, de ai sele,
Cum se afla si-n ce grad.
Vai de tine! de trasura!
Daca voiesti primblare... tronc!
Dintii toti îti sar din gura
Într-un vecinic hodoronc!
AFIN : Ha, ha, ha... Soro, tare te-ai mâniat pe bietul Iasi.
CHIRITA : Asa, soro, daca va place; tot stiti a va bate gioc de..
LULUTA : Matusica... poate ca ti-a mai sarit un dinte pe drum?
CHIRITA : Ba n-a sari, ca i-a fi rusine, cu paveua asta pocita... provintie si nu vedeti în ce pacat de coclaura traiti.
Mi-am muscat limba de vro sapte ori pân-aici.
GULITA : Si eu mi-am muscat limba.
ARISTITA: Si eu...
CALIPSITA : Si eu...
CHIRITA: Iaca si bietele copile si-o muscat limba, sarmanelele!... dar nu-ti uita vorba, cucoana Nastasiica... parca nu vad înca pe nime la bal?
AFIN : D-apoi înca nu-i vreme... Aice-n Iasi, pe la noi, lumea se aduna de-abia pe la noua ceasuri... s-acum îs de-abia opt.
CHIRITA: Elei!... macar... nu ma mir... aice-n Iesi, pe la d-voastra, toate lucrurile se fac pe dos... dar pe la noi, în provintie, ne apucam de gioc cum amurgeste... si, slava Domnului, precum vezi d-ta, nu ne merge prea rau. (Îsi arata talia.)
AFIN (zâmbind): Cu adevarat.
CHIRITA : Da bine... ce-o sa facem noi acum pâna la noua ceasuri?... sa sedem asa, cuc, amândoua?
AFIN : Nu vreti sa mergeti la teatru?... este lojia mea.
CHIRITA : La ftiatru?... da ce parastuieste în asta-seara?
AFIN : O piesa noua... Doua fete s-o nineaca.
CHIRITA : Ei! ma duc, ca drept sa-ti spun... ma nebunesc de râs la cel ftiatru.
AFIN : Daca poftesti sa mergi... trasura mea-i gata. (Bate în palme. Un fecior intra.) Zi sa traga la scara.
CHIRITA : Sarut ochisorii... Aristito, Calipsito... veniti cu mine.
GULITA : D-apoi eu, neneaca, sa nu vin?
CHIRITA : Mata, puiule, ramâi aici ca sa nu racesti pe drum... sezi cu duduca Luluta... (În parte.) Mai stii pozna?... poate sa ne încuscrim mai târziu cu Afinoaia. (Tare.) Hai, fetelor.
CHIRITA (întorcându-se iute din salonul din fund.): Stii una, draga cucoana Nastasiica?... i-am pus la mâna!
AFIN : Pe cine?
CHIRITA : Pe aga si pe spatarul. I-am prins mai dinioare cu oca mica, la picioarele fetelor în genunchi... si tronc! i-am strâns cu usa. De-acum poti sa-i privesti ca ginerii mei... Ce zici?... asa-i ca-s volintiroaie?
AFIN : Si, zau, îti plac strainii cei doi?
CHIRITA: Disperati tineri!... Tocmai ce-mi trebuie... ca si Aristita si Calipsita îs disperate fete... Doamne fereste!
AFIN : Daca-ti plac... ce sa zic? sa deie Dumnezeu numai sa nu te caiesti mai târziu.
CHIRITA : Da vorba-i!... sa ma caiesc ca m-am cotorosit de o nevoie... (În parte.) As vrea eu s-o vad cu doua manine ca a mele. (Tare.) Cu plecaciune.

     CUCULET (intra prin stânga în fund) Eu sunt cel dintâi... dar ca prieten vechi a cucoanei Nastasiicai, îi de datoria mea sa vin odata cu lautarii... Am adus de la agie vro doi epistati ca sa seada la usa... dupa forma... ca în ziua de astazi, un bal fara slujitori la scara si-n tinda n-are nici ifos, nici ighemonicon.
AFIN : Ziceti lui domnu Timofte sa gateasca limonada. (Vazând pe Cuculet.) A! sardarul Cuculet!...
CUCULET: Eu!... cel întâi si cel de pe urma... dar pururea credincios si supusa sluga.
AFIN : Cel întâi?... ba astazi te-ai trezit prea târziu, arhon sardar.
CUCULET : Cum?
AFIN : Au venit altii înaintea d-tale.
CUCULET: Si cine?
AFIN : Cucoana Chirita cu tot neamul ei... Înca nu apucasera feciorii a aprinde lumânarile si dumneaei, top!... a si fost aici.
CUCULET : Mare poznasa-i!... Da unde-i, te rog?
AFIN : Am trimis-o la teatru ca sa petreaca pâna ce s-a începe balul.
CUCULET : La teatru?... Da se vede ca nu stii ce joaca în asta- seara?
AFIN : O piesa noua... Doua fete s-o neneaca... nu-i asta?
CUCULET: Ai facut pacostea!
AFIN: Ce pacoste?
CUCULET: Apoi are sa se mânie foc cucoana Chirita... pentru ca-i chiar piesa ei.
AFIN : Apropo... stii pe cine si-a ales gineri cucoana Chirita?
CUCULET: Si-a gasit gineri în sfârsit?... Slava Domnului!... ca mult a mai umblat cautându-i cu lumânarea, biata femeie!... da pe cine zisesi?
AFIN : Pe berbantii cei doi de care mi-ai vorbit mai deunazi.
CUCULET: Bondici si Pungescu?... Ce zici?
AFIN : Asa, frate... a ales, a ales... pân-a cules.
CUCULET: Da bine, soro... aceia-s niste târâie-brâu de n-au margini... Au fugit din Focsani ca sa scape din mâna administratorului, fiindca dezbracasera lumea cu tesmecheriile lor... De când îi pasc eu ca doar i-oi prinde cu oca mica si sa-i trântesc la duba... Pâna si mai alaltaieri m-am pus eu înadins la carti cu ei...
AFIN : Si nu i-ai prins cu vro cotcarie?
CUCULET: Nu... se feresc de mine ca dracu de tamâie... si mi-i mai mare ciuda ca mi-au luat vro cincisprezece galbeni.
AFIN : Din banii d-tale?
CUCULET: As!... nebun sunt?... dar las’ ca nu scapa ei de Cu- culet... nu... de-oi sti ca s-or strecura toti banii agiei, am sa-i înhat... Da... ian spune-mi: nu cumva-s poftiti în asta-seara la bal?
AFIN: Nu...
CUCULET: Pacat! (Se aud în fund lautarii.)
AFIN : Iaca... musafirii încep a veni... Arhon sardar, primeste d-ta boierii... ca eu oi primi cucoanele.
CUCULET: Bucuros... (În parte.) Mai bucuros as primi cucoanele.