Marea Conspiratie Evreiasca - Partea II de Traian Romanescu publicat la 05.07.2009
Nasterea Sionismului
     Theodor Herzl s-a nascut la Budapesta in 1860.
In anul 1896 si-a publicat lucrarea intitulata ,,Statul Evreu", prin care a reusit sa infranga in sanul comunitatilor israelite din lume multe obiectii si sa obtina un sprijin insemnat pentru atingerea idealului sionist, numele miscarii venind de la ideea intoarcerii la Sion.

     Herzi a trecut si la intemeierea si extinderea universala a ,,Organizatiei Mondiale Sioniste" si a obtinut acordul conducatorilor Israelului Mondial pentru a incepe organizarea a ceea ce in mod oficial a fost cunoscut drept Primul Congres Sionist de la Basel (Elvetia), dar care in realitate a fost un adevarat Sinod Universal Israelit, autentica reprezentare generala a natiunii evreiesti imprastiata prin lume, in cadrul caruia, in afara de aprobarea iudaismului international al miscarii sioniste, s-au incheiat acorduri privind strategia politica a evreilor in lume, s-a reusit potolirea anumitor conflicte care izbucnisera chiar intre sionisti si dominarea pe moment a opozitiei multor sectoare israelite la miscare sionista, chiar daca nu a fost posibil sa fie aplanate alte rivalitati care, nu duceau la destramarea unitatii organice institutionale a Israelului Mondial, continuau sa ii provoace mari daune.
     Cea mai importanta in acea epoca era cea aparuta in cadrul miscarii comuniste, aflata inca la inceputurile sale, intre gruparea care il recunostea pe Lenin ca sef si cea intitulata ,,Bund-ul Socialist Evreiesc", care a dus la impartirea in bolsevici si mensevici a Partidului Rus Social-Democrat al Muncitorilor (comunist).
Desi avea la baza o discrepanta reala cu privire la tipurile de strategie care trebuiau urmate de catre evrei pentru conducerea revolutiei si realizarea ei practica, conflictul ascundea de fapt si rivalitati provenite din ambitiile nemasurate pentru putere, atat ale lui Lenin, cat si ale concurentilor sai.
Aceasta disputa intrei evrei in sanul abia nascutei miscari comuniste avea sa constituie preludiul a ceea ce mai tarziu avea sa sfasie maruntaiele comunismului mondial si, in consecinta ale iudaismului insusi.
     Revenind la Sionism, in 1898 Theodor Herzl a organizat tot la Basel un alt Congres, dupa cat se pare doar sionist, apoi inca unul in anul 1899, asigurand viitorul miscarii sioniste mondiale.
Planul era ca mai intai sa fie invadata Palestina, locuita de arabi, cu emigranti evrei, pana cand se reusea implantarea acolo a unei populatii israelite destul de puternice pentru a reusi, cu ajutorul marilor puteri controlate de iudaism, expulzarea populatiei arabe din teritoriul pe care il ocupase timp de peste douazeci de secole, confiscandu-i in plus proprietatile si, la nevoie omorand-o (comitand astfel o urisa operatie de genocid).
Evident ca aceasta ticalosie enorma ar fi putut avea consecinte politice grave pentru multe sectoare ale Iudaismului Mondial, ceea ce in anii care au urmat a facut sa creasca opozitia fata de Sionism a unor fractiuni ale Iudaismului, in special cele reformiste sau liberale, Basel a continuat sa fie sediul celor mai multe Congrese Sioniste, ultimul care s-a desfasurat acolo, al 22-lea, avand loc in 1946.
Theodor Herzl nu numai ca si-a consacrat intreaga viata acestui ideal, dar si-a sacrificat si toata averea personala.
Ce bine ar fi sa fie imitat in aceasta privinta, macar o parte, de atatia burghezi ne-evrei cu dare de mana si egoisti, incapabili sa isi sacrifice o parte a timpului si bogatiei ca sa lupte pentru apararea popoarelor lor, daca nu chiar a propriilor averi in fata amenintarii iudeo-comuniste.
Acest egoism sinucigas al majoritatii burgheziei ne-evreiesti constituie in buna masura cauza dezastrului ingrozitor care ameninta toate popoarele neiudaice, caci miscarile patriotice de aparare nationala lipsite de puterea economica neceara si de indispensabila colaborare a capacitatilor marii burghezii crestine ajung sa se stinga pe picioare si majoritatea esueaza din lipsa unei finantari adecvate, asa cum ar trebui sa aiba orice miscare politica pentru a se putea sustine si pentru a triumfa.
Refuzandu-le acest sprijin, cei avuti le condamna la infrangere, infrangere care reprezinta, cum spuneam, o sinucidere lenta chiar pentru burghezie.
     In mai 1901, neobositul Theodor Herzl a reusit sa obtina o audienta la sultanul Turciei, Abdul Hamid, ca si la marele vizir, care au acceptat sa primeasca emigranti evrei in diverse parti ale Imperiului otoman, in mod individual.
Dar au refuzat sa permita o emigrare masiva in Palestina, asa cum le cerea Herzl, pretentie in care califul Islamului, cu marea sa intuitie politica, a intrevazut o mare primejdie pentru Islam in Palestina.
In urma refuzului, Israelul Mondial si marioneta sa, masoneria, au lansat impotriva califului patriot si bun mahomedan o campanie mondiala de calomnii ale caror ecouri nu s-au stins nici pana acum, campanie care il face sa para ca nebun si unul dintre tiranii cei mai sangerosi ai tuturor timpurilor.
Acelasi refuz a facut sa se nasca in galeriile oculte ale Israelului Mondial ideea ca este necesara dezintegrarea Imperiului otoman, pentru a pune Palestina sub protectia unei puteri marioneta a iudaismului care, permitand emigrarea a sute de mii de israeliti, ar fi facut posibila creearea viitorului stat Israel.
Dar pentru a dezintegra Imperiul otoman si a elibera Palestina de sub stapanirea lui era nevoie de un razboi, si nu era suficient un razboi balcanic, ci un razboi in care sa se implice marile puteri navale, cu suficienta forta pentru a sfarama in bucatele Impriul otoman.
Acesta a fost unul dintre obiectivele pe care Israelul Mondial si le-a propus atunci cand a pregatit si provocat izbucnirea primului razboi mondial, prin asasinarea primului mostenitor al tronului Austro-ungariei la Sarajevo, de catre doi tineri israeliti sarbi, aprizand asfel scanteia necesara declansarii incendiului devastator care trebuia sa ajute la prabusirea celei mai puternice monarhii din Europa si sa inlesneasca triumful revolutiei comuniste in Rusia.
Caci aceasta a fost recolta culeasa de evrei de pe urma primului razboi mondial.
Aceste fapte imposibil de negat ofera dovada clara a implicarii iudaismului international ca principal promotor al acestui razboi.
     Guvernul britanic, marioneta a iudaismului, nu a avut nici cel mai mic scrupul sa folosesca nobilul si justificatul nationalism arab pentru a distruge Turcia, pentru ca apoi sa-i tradeze pe nationalistii arabi, dupa cum bine stim cu totii.
Machiavelismul evreiesc a impins lucrurile pana la folosirea unui mare patriot arian, un autentic cavaler englez, Lawrence al Arabiei, ca principal element al aceste manevre, pacalindu-l intr-un mod josnic pentru ca, odata pacalit, sa-i poata pacali la randul sau pe prietenii sai arabi.
Trebuie precizat clar ca Lawrence a fost in aceeasi masura o victima a inselatoriei puterilor israelite de la Londra ca si conducatorii arabi.
Dupa ce mai demult folosisera Imperiul otoman impotriva Spaniei antiiudaice si impotriva crestinatatii europene, gasind in Turcia un loc de refugiu si de aparare, primind de la sultani tot felul de avantaje, acum cand Turcia ajunsese o piedica pentru Israelul Mondial in planurile sale de cucerire a Palestinei, evreii nu au avut nici-un fel de scrupule sa isi doboare vechiul si generosul protector, folosind de aceasta data armate crestine drept unelte pentru distrugerea fortei care pastra unitatea islamica, la fel cum inainte se folosisera de armatele musulmane pentru a dobora puterile crestine care luptau contra iudaismului.
Dar, asa cum spune pe buna dreptate Maurice Pinay, pana cand le vom mai permite israelitilor sa ne foloseasca drept carne de tun pe toti, faramitandu-ne puterile si asmutindu-ne pe unii contra altora, crestini contra musulmani, occidentali contra orientali, rase contra rase, natiuni cotra natiuni, muncitori contra patroni, partide contra partide?
Nu este oare timpul sa ne gandim serios si sa incetam sa mai fim simple marionete in mainile dusmanilor nostri comuni, unindu-ne toti impotriva lor si scapand astfel de sfarsitul crud pe care ni l-au pregatit?
     Nerusinata participare a israelitilor la actiunea revolutionara, mai intai nihilista si apoi marxista, contra Rusiei imperiale a atras dupa sine, in mod logic, represaliile firesti la care guvernul si poporul rus i-au supus pe agitatorii israeliti, fapt ce a impus grabirea crearii statului evreu, unde s-ar fi putut stabili evreii fugari care nu mai puteau ramane in alte tari.
Aceasta situatie si alte cateva motive au facut sa se intareasca miscarea sionista si sa se intensifice translatarea de colonisti evrei spre Palestina musulmana, foarte semnificativ fiind faptul ca exact conducatorii neomesianici ai miscarii Hascala din Rusia au fost cei care au dat in aceasta tara impulsul initial Sionismului.
Primul razboi mondial a oferit iudaismului ocazia de a face un pas urias spre crearea in Palestina a statului Israel.
Proiectata dezintegrare a Imperiului otoman, pregatita de iudaism, i-ar fi dat ocazia sa cucereasca Palestina.

     Anglia era pe atunci guvernata de un guvern mason si cripto-iudaic.
In plin razboi, in 1916, cabinetul britanic de razboi compus din francmasoni a promis sa ajute la stabilirea unui ,,Camin National Evreiesc in Palestina".
In 1917, Lord Balfour, si el francmason, a facut istorica sa declaratie in acelasi sens.
In 1919, nou nascuta Societate a Natiunilor a ramas in mainile francmasoneriei si a puterii secrete a iudaismului. In acest fel, au reusit sa plaseze Palestina, smulsa Turciei, sub mandatul incredintat Angliei de Societatea Natiunilor, guvernul englez nefiind la acea vreme decat un satelit al iudaismului si al marionetei sale, masoneria.
Masoneriei i-a fost impusa de catre sefii ei secreti cripto-evrei misiunea de a reconstrui Templul lui Solomon, fara ca masonii ne-evrei sa isi dea seama de semnificatia pe care o are aceasta, in aparenta inofensiva, alegorie: in afara de a se referi la reconstruirea reala a Templului lui Solomon si a statului Israel, ea semnifica, in ezoterismul iudaic, reconstruirea puterii Israelului raspandit in toata lumea, distrus de catre papi, regi si clasele propietare si conducatoare ale popoarelor ne-evreiesti, adevaratii ,,asasini" ai lui Hiram, care in ezoterismul ebraic simbolizeaza poporul lui Israel, pe care trebuie sa il razbune ordinul masonic, desi in cadrul acestuia i se dau legendei lui Hiram semnificatii diferite, in functie de gradul de initiere masonica, totul pentru a-i indrepta pe francmasonii ne-evrei pacaliti, ca pe niste instrumente ascultatoare si oarbe, catre o activitate care are ca tel OBTINEREA STAPANIRII LUMII DE CATRE ISRAELITI.