Kogaion - Partea II de Andrei Vartic publicat la 03.07.2009
Kogaion - Partea II
     Sageata Soarelui de andezit indica Nordul. Pe a 15 piatra a acestei sageti dacii au incrustat semnul Kogaiononului. Si in dreptunghiul sanctuarului spre care indica sageata este schitat, cum s-a vazut, tot Kogaiononul.

     Noi credem ca e vorba despre depozitarea in limbajul topografiei cosmogonice a unui eveniment ceresc, a unei anumite harti a cerului instelat - ora, zi, luna, an. Sageata ne vorbeste in limbaj logic astronomic de un eveniment pamintesc care coincide cu unul ceresc din preajma Polului Nord.
Dar acest eveniment trebuie cautat la Polul Nord Ceresc - PNC, nu la cel pamintesc.
     Ipoteza interpretarii "ceresti" a evenimentelor dacice a fost propusa mai multi ani in urma de generalul Vasile Dragomir, fostul sef al directiei de topografie a armatei romine. El se intreba atunci daca nu cumva piesele din sanctuarul spre care arata sageata nordica a Soarelui de andezit este o harta a planetelor din sistemul solar. Era aproape de adevar.
Or, PNC se misca pe bolta nordica a cerului pe un cerc cu lungimea de 25.725 ani.
Steaua Polara a Ursei Mici, spre care se apropie acum PNC, va fi in preajma lui abia in anul 2100.
Pe la 7.500AD, PNC va fi in preajma stelei alfa din Cepheus.
Pe la 10.400 va fi in preajma centrului Lebedei (steaua gamma).
Apoi va trece prin Hercules.

     Pe la 2.400 BC, PNC a coincis destul de exact cu steaua alfa a Dragonului. Sau a Balaurului, cum ii spune poporul român.
     Acum putem citi cartile cosmogonice ale dacilor. Precesiunea milenara a PNC inconjoara o singura constelatie, constelatia Dragonului, formata din 16 stele mai vizibile (atitea pietre are si sageata Soarelui de andezit). PNC intretaie o singura data constelatia Dragonului in cei 25 725 ani de precesiune in steaua alfa (evenimentul, cum se vede din figura de mai sus, a avut loc aproape de anul 2400 BC). Si Dragonul (Sarpele, Balaurul) este cel mai venerat animal al preistoriei, al timpurilor antice si moderne.
Toata civilizarea lumii s-a realizat sub semnul benefic al Dragonului cosmic care sta in centrul precesiuni PNC.
     Stindardul de lupta al dacilor repreznta semnul iconografic al Dragonul ceresc. Si vestita sabie curba a dacilor repeta forma acestei constelatii. Semnul lui de unda cu cap se regaseste pe unele scene ale Columnei, pe vasele medicinale dacice (unele descoperite de noi in perigheze), pe valuri de pamint si unde enigmatice care apar peste tot pe Pamintul Daciei.

     Unda serpuitoare a fost desenata si pe majoritatea ceramicii dacice. Fiindca Dragonul era zeul lor drag.
Dragonul, cinstit inca de la crearea (sau apartita de la sine) lui Homo Sapiens de tot vechiul nord al Lumii, era venerat si de daci.
Acum intelegem ca, de fapt, hiperboreenii, erau cei care cinsteau Nordul Instelat si pe Dragonul care veghea milenar rotirea zilnica si milenara a cerului nordic.
Dragonul insemna cu mare precizie prin miscarea sa zilnica, anuala si milenara timpul pamintenilor. Un veritabil ceas cosmic al pamintenilor.
Dar pentru a te putea folosi de el trebuiau acumulate observatii milenare, observatii pe care le regasim in cele mai vechi insemne ale cerului, depozitate cu sfintenie de poporul carpato-dunarean inca din epoca sa primordiala (vezi cartea noastra "O istorie geometrica a lui Homo Sapiens" , Basarabia, 2000). Incrustarile logico-geometrice de la Mitoc-Dealul Galben (26.000 BC), Mezin (18.000 BC), Cosauti (16.000 BC), Cuina Turcului (11.000 BC) intrec in grandoare si piramidele egiptenilor, si orasele sumerienilor, si scrisul fenicienilor, demonstrind astfel ca primii oameni au fot descrisi cu mare precizie de celebra scriere a lui Lao Tzu.
     Punerea Dragonului in inima fiintarii dace (cum arata si o multime de picturi si incrustari dace cu inima si dragon) demonstreaza ca pentru a intelege incrustarile de pe cartile de piatra ale dacilor, pentru a ajunge la evenimentul depozitat acolo, trebuie sa prefacem Kogaiononul in stea polara, sa-l punem in centrul PNC, si sa miscam inapoi acest PNC spre timpul descris de Herodot si Platon (apoximativ 500 BC).
Sa ne ridicam, deci, ochii de pe hirtiile noastre alfabetizate cu miopia virtuala a omului, spre cerul instelat care nu minte niciodata si care nu-si pune existenta pe nici un tron.
Sa cercetam mai intii, cu atentie, locul unde s-a aflat PNC in jurul anilor cind a trait Burebista. Nu este greu de vazut ca atunci drept Stea Polara servea o micuta stea ce se afla pe linia care uneste steaua lambda din coada Dragonului, cu steaua epsilon de la picioarele lui (punctul rosu de pe harta de mai jos)

     Confruntarea topografica arata coincidenta aproape totala a hartii de pe piatra dacica cu amplasamentul principalelor cetati dacice, dar si cu asezarea constelatiilor din jurul PNC intr-un timp anterior PNC-ului de pe linia lambda-epsilon 9linia rosie).
Repetam aceasta informatie simpla, aflata la dispozitia tuturor popoarele antice: unind ultima stea din coada Dragonului (lamda) cu steaua epsilon de la piciorul lui (linie galbena) obtinem un formidabil ceas cosmic si pamintesc si intram astfel in calendarul dacic.
Noi am cercetat acest calendar in "Ospetele nemuririi" pornind de la anul 44 BC si de la ciclurile dacice de 150 de ani. (vezi cartea noastra "Ospetele nemuririi", Quo Vadis, 1994).
Or, Marea Linie paminteasca a dacilor Pecica-Omu este orientata 15 grade Nord-West. Daca orientam Marea Linia a Dragonului ceresc pe aceleasi 15 grade obtinem o orientare nordica a Kogaiononului si o conicidenta frapanta a hartii cerului instelat cu cea pe care ni-au lasat-o dacii prin construirile lor topografice, prin incrustarile de pe pietrele lor, dar si prin cea de la virful sagetii "nordice" de la Sarmisegetusa Regia.
Orientarea nordica a liniei PNC ne duce spre steaua I din constelatia Dragonului si ne arata ca un ceas ora, ziua, luna, anul in care a avut loc un eveniment foarte important al fiintarii dace.
     Marea Linie a Dragonului Ceresc face o rotatie in 24 de ore in jurul PNC numarind cu exactitate Timpul zilnic, lunar si anual.
Timpul milenar este aratat mai lesne de cercul precesiunii de 25725 ani a PNC-ului. Si atunci cind Kogaiononul se orienteaza spre nord cu steaua I (un calcul mai exact poate orienta constructia cereasca spre steaua alfa) a Dragonului, atunci linia lambda-epsilon a Dragonului coincide perfect cu linia Omu-Boilita-Cugir-Pecica pe care o traseaza cetatile dacice in jurul curgerii Muresului.
Astfel devine clar ca linia lamda-epsilon din constelatia Dragonului proiectata pe constructurile dacice pamintesti ne indica cu toata seriozitatea legilor universale un eveniment.

     PNC incrustat pe pietre si insemnat cu cetati (evenimentul pe care ni-l descrie Kogaiononul) este pus pe hartile dacice ceva mai sus de linia lambda-epsilon (si Uroiul real este ceva mai sus de linia Omu-Pecica).
Geometria simpla arata ca este vorba de un PNC care se obtine prin unirea stelei lamda a Dragonului cu steaua gamma a constelatiei Lebada (care e si centrul ei).. Si crucea Lebedei o regasim pe multe pietre, desene si incrustari dacice. Este sculpatata si pe o piatra gasita la Sarmisegetusa Regia, aflata actualmente la muzeul civilizatiei dacice si romane din Deva.
     Linia care uneste coada Dragonului cu inima Lebedei indica pe cercul precesiuii ceresti un an, o luna, o zi, o ora a timpului in care PNC a fost pe acea linie.
Noi am calculat in "Ospetele nemuriri" acest an. El se potriveste cu anul indicat pe harta cosmogonica dacica - unul din preajma lui 500 BC, probabil anul 494 BC.
Comparind harta lasata de daci cu asezarea cetatilor lor si cu harta cereasca de la 494 BC, vedem ca dacii au insemnat pe Kogaionon tocmai evenimentul despre care vorbim – trecerea Polului Nordic Ceresc prin linia care uneste steaua lambda a Dragonului cu steaua gamma a Lebedei (vezi linia rosie din harta de mai sus a precesiunilor PNC).
     Acum se lamuresc si minunile lor tehnologice. Oamenii care cunosteau cercul milenar al precesiunilor puteau cunoaste si cum se obtine un fier de 99,97% care nu rugineste, si la ce folosesc mortarele fara calciu, si uzul spectaculos al ilmenitului, si cel al prafului galben, si cel al glazurilor aplicate pe carburi de siliciu (sic!!!) etc.
Acum intelegem de ce marii istorici si filosofi ai antichitatii incep descrierea dacilor cu sintagma "cei care stiau arta de deveni nemuritor".
Este vorba de cunostintele cele mai cautate de catre Homo Sapiens in toata istoria lui si acei mesteri mari, adica ktistai, cintati in multe din baladele batrinesti ale românilor, stiau ceva foarte important despre nemurire, ceva care a trezit chiar si interesul lui Socrate (vezi cartile noastre "Weg und WWW. A Portret of the World with Heidegger", si "Rolist eneas ner eneat", Basarabia, 1999).
     Kogaiononul dacic indica locul unde se afla pe cer Polul Nord Ceresc in anul 494 BC (intilnirea lui Socrate cu unul din "medicii lui Zalmoxis" a avut loc la Potidea, in anul 432 BC, la inceputul razboiaelor peloponessiene).
Sarmisegetusa indica steaua alfa a Ursei Mici, viitorul PNC.
Locul unde se afla cetatea dacica Pecica este coada Dragonului, adica steaua lamda.
Steaua Alfa din Dragon, unicala pe tot firmamentul nordic fiindca este unica din Dragon care coincide perfect cu PNC, tot este aratata cu precizie pe incrustarea de pe piatra dacica. O regasim si pe harta de la Sarmisegetusa Regia, dar, mai ales, pe mareata harta cosmogonica pe care au construit-o pe pamintul lor carpato-dunarean acei oameni minunati.
S-ul venerat de toata antichitatea, dar mai ales de cucutenieni (care au realizat culmea spirituala a tuturor civilizatiilor neolitice) nu mai pare atit de paradoxal (desi misterul din jurul lui nu se micsoreaza)
     Vedem, deci, ca faimosul Kogaionon al dacilor este de fapt un maret ceas cosmic, ceas zilnic, lunar, anual si milenar miscat de rotatia completa a cerului instelat in 24 ore in jurul PNC, dar si rotatia completa a acestui PNC pe cercul precesiunii milenare de 25.725 ani.
Dacii ne-au lasat pe pietrele lor inca o cheie de la evenimentul venerat de ei, dar si de la ziua si ora cind el a avut loc.
Ei cunosteau dublul inel al mersului anual (virtual) al Soarelui printre constelatii.

     Acest lat-inel care se repeta pe scuturile si teracotele dacice, il regasim si pe incrustarile de pe pietrele dace.
El are pe aceste pietre o ruptura pe la mijlocul lunii iunie. Noi credem ca este vorba de un semn care ne indica o zi de la mijlocul lui iunie 494 BC. Aceasta zi nu poate fi alta decit solstitiul de vara din acel an (autorul acestei carti este convins ca mari serbari ale intregului popor dac se faceau la echinoctii, dar despre ele vom vorbi in alta parte)..
     Anul dacic, ca si la egipteni, avea 360 de zile plus 5 sau 6 zile nefaste (cum am aratat in "Ospetele nemuririi").

     Deci evenimentul cosmic indicat de daci prin ciclopicile zidiri ale unor mameloane de munti a avut loc in una din zilele sau noptile nefaste ale solstitiului de vara din 494 BC.
Orientarea perfect nordica a ceasului cosmic de la Uroi, Sarmisegetusa, Racos, Marca etc ne sugereaza si ora acelului eveniment - Apusul de Soare, ora 21.30-22 din cele 5 zile nefaste ale solstitiului de la 494 BC – ora care coincide cu asezarea pe cerul instelat a Marii Linii lambda-epsilon a Dragonului paralel cu MLD, linia topografica paminteasca Omu-Pecica.
     Acum intelegem de ce stindardul de lupta al dacilor era Dragonul (Balaurul). Acum ne este clar de ce si sabia lor era curbata. Acum vedem rostul prezentei insemnului balaurului si pe ceramica dacica, si in credintele mitice ale poporului romin (sa ne amintim doar superbul ciclu de balade si colinde "Balaurul").
Aceste reprezentari repeta imaginea Zeului lor din Cer - constelatia Dragonului, in jurul careia se roteste divin, adica universal, PNC-ul lumii.
Si tot acum vedem ca cea mai buna masura a timpului din emisfera nordica a Pamintului (cea mai locuita de Homo Sapiens) este linia care uneste stelele lambda si epsilon.
Aceasta linie indica anul 44 BC, an cind PNC se afla exact pe aceasta linie in drumul lui de la alfa Dragonului spre alfa Ursei Mici. Linia care uneste steaua lambda a Dragonului cu steaua gamma a Lebedei (centrul Lebedei) este locul unde se afla PNC in anul 494 BC.
Cercetarile noastre astronomice nu pretind la universalitate - am putea gresi solstitiul (mai poate fi vorba, la o adica, de Solstitiul de iarna), dar toate elementele etno-mitice ale poporului român (inclusiv insemnele lui fundamentale geometrice si cosmogonice), urmas direct al dacilor, arata ca e vorba de solstitiul de vara (" iarba de noi/si umbra de voi", spune cel mai vechi si mai popular cintec si descintec - des cintec, adica mantra, a românilor) de un eveniment cosmic care a avut loc intr-un cimp de mohor (adica cu mult humus), la Apus de Soare, atunci cind pe cer aparea si Luna (scuturile dacice ne arata cu insistenta o Luna noua, un Crai Nou si este clar de ce - tocmai cele 4 nopti dinaintea acestui Crai sint cele mai bune pentru observarea cerului instelat - luna lipsind total de pe cer), si stelele faclii (insemne ceresti repetate des si pe scuturile dacice, si pe teracotele descoperite de noi).
Evenimentul se petrece in Munti, printre paltini uriasi si pasarele mii.
Mareata constructie paminteasca a dacilor coincide aproape perfect cu locul cereasc al Zeului lor- dar loc pentru un anumit an, luna si ora.
Steaua lambda cereasca este zidita paminteste la Pecica.
Steaua alfa a Dragonului coincide cu Cetatea de la Clit.
Zidirile dacice de la Marca-Moigrad reprezinta steaua I a Dragonului, care ne da si orientarea nordica spre evenimentul venerat de daci...
Steaua epsilon este virful Omu..
Steaua X coincide cu cele 9 movile de la Sona.
Urmeaza constructiile de la Jigodin.
Apoi Bitca Doamnei cu Ceahlaul, capul Marelui Zeu ceresc (poate, acest cap era insemnat cu muntii stranii Calimani? Sau, poate, alt virf de munte din Carpatii estici, necunoscut inca, a fost desemnat de daci drept cap al Dragonului?).

     Cercetarea atenta mai arata ca marea si misterioasa, indepartata de lume cetate de la Racos (din muntii Persani) reprezinta centrul virtual ceresc in jurul caruia se misca PNC-ul.
Nici o alta civilizatie paminteasca nu a mai realizat constructii cosmogonice atit de colosale si atit de precise.
     Cind Horatiu, marele poet al Romei, iesea in strada ca sa intrebe "Ce-ai mai auzit despre daci? ", de fapt Roma recunostea superioritatea spirituala a dacilor deasupra tuturor pamintenillor de atunci (lucru pe care il confirma cu tarie si Herodot, si Platon, si Strabon, si Iordanes).
Acest maret Dragon cosmic, construit pe pamintul Daciei (si care, cum vom arata, cuprinde intregul teritoriu al Daciei lui Decebal), nu e si unicul.
Harta cereasca arata ca pentru Marele Dragon descris mai sus steaua alfa a Ursei Mici trebuie sa se afle undeva pe locul cetatii de la Polovragi sau Buridava (avem nevoie de o topografiere exacta a cetatilor si davelor dacice pentru a indica precis aceste locuri). Atunci Kogaiononul este pe Sacarimb. Pentru Sarmisegetusa Regia ca stea alfa a Ursei Mici obtinem Kogaiononul pe Uroi. Atunci steaua lambda a Dragonului va fi in locul cetatii Deva (sau ceva mai la apus), alfa undeva la nord-vest, in preajma carierelor de marmora, si Dragonul va nimeri cu stelele sale pe "evenimentele" construite paminteste la Gioagiu, Cugir, Piatra Graivii, Potaissia…
Acum ne dam seama cit de importanta pentru cercetarea civilizatiei dacice este magnifica unda-baie de la Gioagiu, cu axele ei de coordonate orientate atit de maiestrit spre Nord si spre Apus.
Abia acum intelegem ca si baia-unda de la Calan este o proiectie paminteasca a trupului Marelui zeu Ceresc.
Abia acum vedem ca si insemnele din templul de la Sinca Veche repeta construirea cereasca a Dragonului si proiectia ei pe pamint.
     Dar care este rostul cetatilor din muntii Orastiei?
Noi stim deja ca linia vf. Lui Patru – Piatra Rosie este paralela cu Marea Linie care leaga vf. Omu de Pecica.
Daca punem steaua lamda a Dragonului in locul marcat de cetatea de la Piatra Rosie - enigma se deschide cu doua Kogaionoane.
Unul pe linia Dragonului urmeaza marcarile de la Blidaru, Prisaca, Ceata (noi am detectat si locul posibil al "cetatii" din Ceata), Vf. lui Hulpe, Sarmisegetusa Regia, Rudele etc.
Celalat, mai mare, urmeaza de la Blidaru spre cetatile din zona Cucuisului, ajunge insemnele de pe Steaua mare si Steaua Mica, la cele de pe Comarnicel si la vf. lui Patru.
Iar capul Dragonului este la... Capilna (capul cel mare) (nu este greu de remarcat in acest caz ca zidurile de la vf. lui Hulpe reprezinta una din stelele mari ale Ursei Mici, constelatie care nu poate fi neglijata de loc in cercetarile noastre).
Dar unde este PNC pe aceste Kogaionon?

     Constructiile dacice din zona Gradistii arata ca pentru primul el a fost zidit pe marea si enigmatica terasa nordica, cu multe altare, de pe Pustiosu. Al doilea pare sa fie localizat in Virtoape, si marile doline de aici seamana atit de tare cu gropile de pe Uroi...
Acum intelegem si rostul multor superbe terase dacice de pe versantii nordici de la Pades, de pe Dealul Muncelului, din Virtoape, de pe Blidaru si Faerag, de pe Meleia, Rudele, Timpul, Steaua Mare si Mica, si din multe alte parti ale Daciei.
Aceste terase nordice erau locuri de veghe si de veneratie ale celor care venerau Dragonul care sta in cer la Polul Nord...
     Sa proiectam acum cerul instelat din jurul PNC pe liniile topografice, pamintesti, ale cetatii Costesti. Intelegem imediat de ce dacii au construit acel "zid de aparare" de la Cetatuia spre munti, nu spre cimpie, tocmai pe locurile de unde nu ar putea ataca dusmanii.
Acel zid formidabil, construit cu precizie ritualica si sfintenie netrebuitoare unui zid de aparare (pietrele sint perfect fasonate, cladite fara mortar, in tehnica masonry, iar intre ele nu incape nici azi lama cutitului), cum bine se vede, nu este altceva decit portiunea de Dragon din jurul PNC de pe la anii lui Zalmox si Burebista. Iar cele doua turnuri nu sint altceva decit cele doua stele mai luminoase ale Ursei Mici.

     Si atunci si enigma asezarii cetatilor Costesti si Blidaru atit de aproape una de alta (exact 1500 m pe linie dreapta, topografica) se lamureste.
Ele formeaza impreuna, prin constructia magnifica de pe Faerag si prin cele 144 de turnuri din preajma, inca un Dragon. Ba si cetatea de la Blidaru il are chiar in interiorul ei. La Fetele Albe avem ziditi chiar trei dragoni (adica trei evenimente cosmice, cu anul, ora si ceasul lor).
     Acum intelegem ca si Calea Sacra de la Sarmisegetusa Regia este de fapt o proiectie a Dragonului ceresc. Mersul pe aceasta cale insemna sau repeta mersul pe trupul ceresc al Dragonului.
Ba si asemenarea acestui drum cu Dragonul zidit in zidirea de la Costesti este frapanta. Si aci, si acolo, Dragonul pamintesc este zidit ca o oglindire de tipul celor derscrise in Bhagavad Gita (ne-am ocupat de aceste oglindiri in "Drumul spre Kogaionon", Basarabia, 1998).
Algoritmul cereasc de la Costesti il intilnim si la Piatra Rosie, si la Polovragi, si in multe alte locuri zidite de daci.
Iar majoritatea scuturilor dacice de pe Columna lui Traian, majoritatea teracotelor dacice (vezi anaxa), repeta aceasta oglindire a Cerului Nordic in faptele pamintesti.
Am aratat in alte carti dacice (vezi "Fierul-Piatra, Dacii-timpul" Basarabia, 1997, "Drumul spre Kogaionon" etc) ca trei virfuri de munti din Suryanu, marcate de daci cu zidiri formidabile, formeaza un triunghi dreptungthic cu unghul estic de aproximativ 40 de grade (hartile din editiile stiintifice sint imperfecte si dau o eroare destul de mare), si cel vestic de aproximativ 50 grade.
Oricine poate desena acest triunghi "primordial" pe hartile moderne: vf. lui Patru – Banita – Piatra Rosie in care linia vf. lui Patru – Piatra Rosie este paralela cu Marea Linie Omu-Pecica si, deci, si cu mareata linie cosmica lambda-epsilon a Dragonului.
Ce reprezinta in acest concert cosmic si universal locul marcat cu cetatea Banita?
Daca construim acest triunghi dreptunghic urias pe harta cerului instelat din preaja PNC enigma poate fi lamurita cu ajutorul liniilor topografice ceresti, dar si cu cel mai mediatizat eveniment al etnosului rominesc.
Punctul care uneste perpendicular liniile pornite din stelele lamda si epsilon ale Dragonului pe algoritmul dreptunghic de aproximativ 40 si 50 grade nu ne arata nici o stea vizibila pe portiunea de cer instelat din preajma unghiularei constelatii a Girafei (portiunea asta a cerului nordic este saraca in stele).
Dar poemul cel mai cintat al românilor ne vorbeste despre o stea care a cazut la nunta eroului mitic care a avut loc la un Apus de Soare.
Este vorba, poate, de o nova, sau supernova, sau alta aparitie luminoasa pe cerul instelat al nordului in preajma anului 500 BC?
Cercetarile viitoare vor arata daca ipoteza noastra etno-mitica este corecta...
     Sa prelungim insa, acum, linia mare a Lebedei si sa observam ca ea intersecteaza perpendicular linia care porneste din punctul ce localizeza steaua lamda a Dragonului pentru a forma triunghiul "citat" deja (linia mai trece spectaculos si prin trei stele a constelatiei Cepheus).
Noul punct se regaseste pe harta paminteasca a dacilor la Polovragi.
Sa fi insemnat dacii atit de spectaculos plecarea dintre ei a zeului si a regelui lor?
Confruntarea hartii ceresti cu cea paminteasca pare sa ne dea dreptate.
     Vedem acum si alte realitati panintesti ale acestui insemn ceresc zidit remarcabil de daci. Banita sta pe linia care indica Vestul solar, adica Apusul de Soare vazut din vf. Omu.
Dar daca construim un triunghi (asemanator cu triunghiul vf. Lui Patru – Banita – Piatra Rosie) din punctele vf. Omu si Pecica a Marii Linii o alta minune ni se deschide.
Atunci unghiul de 90 de grade al acestui triunghi se afla la magnificul loc zidit de daci pe Dunare mai jos de Portile de Fier, in preajma Drobetei.
Perpendiculara ridicata din acest punct pe Marea Linie Omu-Pecica este si mai formidabila: fiindca coincide cu cea ridicata pe linia vf. Omu – Piatra Rosie din punctul Piatra Rosie.
Si inca o carte se cere scrisa pentru a masura cu atentie aceste cercetari de prospectie. Mai ales ca urmind algoritmul vf. Omu-Banita observam inca un Dragon urias pe marea linie Tibiscum-Tinosu, paralela si ea cu Omu-Pecica.
     Despre locuirea si zidirea dacica a Drobetei si a imprejurimilor ei, despre drumul sapat in stinca Dunarii, despre Marele Pod de la Drobeta, construit, se vorbeste, de Apolodor intr-un loc incomod, in zig-zagul muntos de la Portile de Fier, s-a scris destul.
Sugeram, totusi, inginerilor români sa estimeze costurile si greutatile ingineresti ale constructiei lui Apolodor tocmai in acel cot spectaculos al Dunarii.
Sugeram si generalilor români sa estimeze efortul strategic al Romei de a construi anume aici, in acest loc incurcat, acest pod.
Sugeram constructorilor de drumuri sa estimeze si sa marcheze drumul dacic de la Drobeta pina la Sarmisegetusa.
Mai sugeram sa se investigheze serios nu numai castrul roman de la Hinova, ci si locuirea dacica din zona de sud a Hinovei.
Sugeram si istoricilor romini sa mediteze stiintific asupra coincidentei frapante a hartii Daciei romane cu harta cerului instelat dominat de Dragon la PNC-ul din jurul anului 500BC.
     Fiindca tocmai acolo, la Portile de Fier, la portile milenare ale locuirii omului pe Pamint, Dunarea coteste spectaculos, construind o replica naturala a constelatiei Dragonului.
Si cum stam cu ochii pe harta divina a Romaniei carpato-dunarene sa observam ca si Oltul descrie natural o replica paminteasca a Dragonului mai sus de Brasov.
Si acolo dacii au construit o aglomerare serpuitoare de "cetati" ca sa marcheze formele naturale, deci si universale, ale zeului lor. A Dragonului lor drag, a zeului care pazeste cu strasnicie centrul Marelui Cerc Cosmic al precesiunilor PNC, centru aflat pe harta dacica mai sus de steaua epsilon (adica vf. Omu), undeva la "cetatea" ascunsa de la Racos.
     Ce altceva mai pazesc maretele constructii dacice decit imaginea Zeului lor ceresc?
Cercetarile viitoare vor arata. Oricum, nu e de mirare ca cisternele de apa, hambarele de grine, casele de locuit, atelierele metalurgice si cele care produceau tuburile de lut ale apeductelor dacice etc se afla dincolo de zidurile dace.
Nu este de mirare ca aceste zidiri sint inconjurate de mari terase si platouri deschise, nepermise de strategiile de aparare ale cetatilor din toate timpurile.
Nu este de mirare ca aceste zidiri nu se ridica mai sus de 2-3 rinduri de piatra si ca orientarea lor respecta cu sfintenie orientarea Dragonului de pe Cerul Instelat al nordului.
Nu e de mirare ca si tara lor, asa cum au preluat-o de la Decebal legiunile lui Traian, respecta acelasi algoritm ceresc.
Desigur, cea mai spectaculoasa proiectie paminteasca a Dragonului ceresc este cea din jurul muntelui Uroi.
Aici departarea de muntii inalti si negurosi lasa multe zile si nopti senine.
Aici descoperim Dragonul si in curgerea Muresului, si in marea unda de pe partea sud-estica a muntelui, exact ca la Costesti, Blidaru si Sarmisegetusa.
Nu este exclus, cum spuneam, ca linia spectaculoasa vf. Omu - Muntele Eroilor – Racos (pe care se afla centrul precesiunii ceresti a PNC), ce indica exact nordul geografic (care nu se schimba pentru paminteni) a fost zidita ca sa ne atraga atentia asupra centrului miscarii PNC pe imensul sau cerc ceresc de 25 725 ani.
PNC-ul trece in acest drum prin cinci mari constelatii: Dragonul, Ursa Mica, Cepheus, Lebada si Hercules. Poate acest fapt, dar si impartirea exacta a numarului 25725 la 5, si alte legaturi ceresti ale fiintarii omenesti (pe unele le-am aratat in "Ospetele nemuririi") are legatura cu "arta de a deveni nemuritor" si cu evenimentele de 5 ani pe care dacii le marcau cu ofrandele amintite de Herodot.
     Majoritatea cercetatorilor care au incercat sa lamureasca misterul sanctuarelor dacice de la Sarmisegetusa Regia au remarcat caracterul deosebit de complex al acestor constructii perfecte, marcate matematic si geometric cu andezite prelucrate remarcabil.
Pastram si noi acest act de pietate fata de stramosii rominilor si nu pretindem cu aceasta scriere ca avem in miini dezlegarea universala a misterului dacic.
Sustinem doar ca Marele Cerc din acel complex gnostic si religios al dacilor, reprezinta, poate, miscarea de precesiune a PNC-ului in 25 725 de ani.
Sanctuarul spre care arata sageata nordica a soarelui de andezit ne indica un eveniment ceresc intimplat la un solstitiu din preajma anului 500 BC, la Apus de Soare, cind si luna era pe cer, si stele faclii isi facuse aparitia, si o stea cazuse de pe cer.
Acest eveniment se poate observa rar de tot in locul cetos si ploios de pe Dealul Gradistii.
Tocmai de aceea el a fost zidit fundamental la Sarmisegetusa Regia, ca si in alte parti, ca sa poata fi parcurs si cu ochii inchisi.
Iar dincolo, la campie, pe malul Muresului, pe cimpul cu flori din virful muntelui Uroi, multimile se adunau ca si in marile hagialicuri ale modernitatii (unul din cele mai mari fiind tocmai pe pamint rominesc – 1,8 milioane de oameni sa-u adunat in 2000 la Iasi, la moastele sfintei Paraschiva).
Rar de tot evenimentul ceresc poate fi umbrit aici de un cer noros sau ploios. Ba si echinoctiile de toamna si primavara, care insemna mult pentru curbele eliptice pe care se misca soarele printre constelatii, se pot observa in voie.
Dar pentru aceste conspiratii tehnologice, spirituale, lingvistice si cosmogonice trebuie sa scriem alta carte.
Unghiul format de PNC din 494 BC cu centrul de rotatie al PNC-ului este de 50 grade. Linia care uneste PNC din 494 cu virful triunghiului dreptunghic marcat cosmogonic la Banita trece exact prin locul de pe MLD care inseamna a patra parte din ea.
Perpendiculara coborita din virful de 90 de grade pe MLD trece prin mijlocul ei si ajunge in steaua I (nordica) a Dragonului.
     Alte minuni ne asteapta in asezarea stelelor din Capul Dragonului.
Unghiul din dreapta, care orienteaza privirea Dragonului inapoi, spre trupul sau de stele, este de 66 grade. Dar si troianul de la Cioclovina are trei linii uriase zidite sub unghiul de 66 grade.
O cercetare atenta arata ca exista si o legatura superba a unghiului de 15 grade pe care il formeaza MLD cu directia de masura paminteasca Nord-Vest si unghiul pe care il formeaza centrul unghiului de 66 grade cu MLD. Ne oprim aici pentru a continua descifrarea in cartea "De la topografia cosmogonica la Kogaionon".