Marx si satan - Partea II de Richard Wurmbrand publicat la 17.08.2009
Schimbare de credinta
     Astazi o treime din populatia lumii este marxista, intr-o forma sau alta, marxismul a gasit numerosi adepti si in tarile capitaliste.
Printre acestia se numara chiar si crestini, ba chiar si reprezentanti ai Bisericii -unii dintre ei detinand functii importante (e vorba de Teologia Eliberarii din Biserica catolica si de neoprotestanti, nota mea)- care sunt convinsi ca, in timp ce Iisus a dat raspunsul la intrebarea: cum se poate ajunge in cer, Marx ar fi oferit solutia justa pentru a-i ajuta pe cei flamanzi, saraci si asupriti de pe pamant.
Se spune ca Marx i-ar fi iubit pe oameni, fiind stapanit de o singura idee: cum sa vina in ajutorul maselor exploatate. El sustinea ca sistemul capitalist ii saraceste pe oameni.
Odata inlaturat acest sistem perimat, dupa o perioada de tranzitie si de dictatura a proletariatului, va aparea o societate in care fiecare individ va lucra dupa capacitatea sa in fabrici si ferme apartinand colectivitatii, fiind retribuit dupa nevoile sale.
Atunci nu ar mai exista nici un stat care sa-l constranga pe individ, nici razboaie, nici revolutii, ci numai o vesnica infratire universala.
Pentru a realiza fericirea maselor, nu este insa suficienta numai rasturnarea capitalismului.
Marx scrie:
„Pentru o reala fericire a maselor, este necesara nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului. Chemarea adresata maselor de a nu-si mai face iluzii cu privire la conditiile lor este o chemare la abandonarea conditiei care necesita iluzii.
Ca atare, critica religiei este critica acestei vai a plangerii a carei aureola este religia."

     1. Se spune ca Marx s-ar fi pronuntat impotriva religiei din pricina ca aceasta ar impiedica realizarea idealului comunist, pe care el il considera ca singura solutie viabila pentru problemele acestei lumi.
Astfel isi argumenteaza marxistii atitudinea lor si, din pacate, sunt si oameni ai Bisericii care ofera aceleasi explicatii.
In timpul unei predici, pastorul Oesterreicher (Anglia) a afirmat: „Indiferent de formele sale, bune sau rele, comunismul este la origine o miscare de eliberare a omului de sub exploatarea semenului sau. Din punct de vedere sociologic, biserica a fost si inca mai este intr-o mare masura de partea exploatatorilor.
Karl Marx, ale carui teorii denota o pasiune pentru dreptate si fraternitate, aflandu-si radacinile in prorocii evrei, detesta religia pentru ca aceasta fusese folosita ca un instrument in perpetuarea unei situatii sociale in care copiii erau robi si munceau pana la epuizare ca sa-i imbogateasca pe altii, aici, in Anglia.
Nu era usor sa fi spus acum o suta de ani ca religia este opium pentru popor... Ca madulare ale Trupului lui Hristos trebuie sa ne pocaim sincer, stiind ca avem o mare datorie morala fala de fiecare comunist."
2. Marxismul ii impresioneaza pe unii oameni din cauza succesului sau, insa succesul nu trebuie confundat cu valoarea. Vracii au si ei adeseori succes. Succesul poate valida atat adevarul cat si minciuna. Dimpotriva, esecul poate fi constructiv atunci cand deschide calea catre un adevar mai adanc.
Astfel ca unele dintre lucrarile lui Marx ar trebui analizate facand abstractie de succesul lor.
Cine a fost Marx?
La inceputul tineretii sale, Karl Marx isi facuse o profesiune de credinta din a fi si a trai ca un crestin.
Prima sa lucrare se numeste "Unirea credinciosului cu Hristos".
In aceasta carte citim urmatoarele cuvinte frumoase: „Prin dragostea lui Hristos ne intoarcem inimile totodata catre fratii nostri care sunt legati de noi in chip launtric si pentru care El S-a dat pe Sine insusi ca jertfa."
Asadar, Marx cunoscuse calea care trebuie urmata pentru ca oamenii sa poata fraterniza si sa se iubeasca unii pe altii - si anume Crestinismul.
El continua: „Unirea cu Hristos confera inaltare spirituala, mangaiere in necazuri, pace sufleteasca si o inima capabila de dragoste pentru aproapele tau, capabila de orice fapta buna si nobila - nu de dragul ambitiei si al gloriei, ci numai de dragul lui Hristos."
3. Cam in aceeasi vreme, Marx scrie in dizertatia sa intitulata "Gandurile unui tanar la alegerea carierei sale": „Religia insasi ne invata ca Idealul catre Care nazuim cu totii, S-a jertfit pe Sine insusi pentru omenire. Cine ar indrazni sa tagaduiasca aceasta invatatura? Daca am ales postura in care putem infaptui maximum pentru El nu vom fi niciodata coplesiti de greutatea poverilor, deoarece acestea nu sunt decat sacrificii facute pentru binele tuturor."
4. La inceput, Marx a avut convingeri crestine. Cand a terminat liceul, in certificatul sau de absolvent, in dreptul rubricii „Cunostinte de religie" erau scrise urmatoarele cuvinte: „Cunostintele sale despre credinta si morala crestina sunt destul de clare si bine asimilate. El cunoaste intr-o oarecare masura si istoria Bisericii Crestine.
5. Cu toate acestea, intr-o teza scrisa in aceeasi perioada, Marx repeta de sase ori cuvantul „a distruge", cuvant pe care colegii sai nu l-au folosit nici macar o singura data in decursul acestui examen. De aceea, el a si fost poreclit „Distruge". Era normal ca el sa vrea sa distruga, de vreme ce numea omenirea „gunoi omenesc", afirmand: „Pe mine nu ma viziteaza nimeni - ceea ce imi convine - pentru ca oamenii de astazi pot sa ma... (expresie obscena). Toti sunt niste ticalosi."
La putin timp dupa ce Marx a obtinut acest certificat, ceva misterios s-a petrecut in viata lui: a devenit un spirit fervent antireligios.
Un cu totul alt Marx a inceput sa se contureze. El scrie intr-una din poeziile sale: „Vreau sa ma razbun pe Acela Care domneste deasupra tuturor."
6. Asadar, el era convins ca exista Unul care domneste deasupra tuturor, dar il dusmanea, desi Cel de Sus nu-i facuse nici un rau.
Marx apartinea unei familii relativ bogate. Nu suferise de foame in timpul copilariei sale. Era mult mai instarit decat multi dintre colegii sai.
Ce anume a facut sa se nasca in el aceasta ura ingrozitoare fata de Dumnezeu? Nu se cunoaste nici un motiv personal. Sau sa nu fi rostit oare altcineva aceste cuvinte prin gura lui Marx?
La varsta la care majoritatea tinerilor sunt insufletiti de idealuri altruiste, pregatindu-se pentru viitoarea lor cariera, tanarul Marx scrie urmatoarele versuri (poemul Strigatul unui deznadajduit):
"Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul,
in blestemul si tortura destinului.
Toate lumile Lui s-au dus fara intoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai ramas decat razbunarea.
Imi voi cladi tronul in inaltul cerului,
varful lui va fi rece si inspaimantator.
Groaza superstitioasa - ii va fi fortareata.

     Agonia cea mai neagra - ii va fi capatai.
Cel ce-l va privi cu un ochi sanatos,
se va intoarce palid ca moartea si mut,
cuprins de morbul mortii oarbe si inghetate.
Fie ca fericirea lui sa-i pregateasca moartea".
7. Marx visa sa distruga lumea creata de Dumnezeu, intr-un alt poem, el a spus:
"Atunci voi fi in stare sa merg triumfator,
ca un zeu, printre ruinele imparatiilor.
Fiecare din cuvintele mele este foc si actiune.
Pieptul meu este la fel ca cel al Creatorului..."
8. Cuvintele „imi voi cladi tronul in inaltul cerului" precum si marturisirea ca cel ce sta pe acest tron va emana numai groaza si agonie, amintesc de laudele ingamfate ale lui Lucifer: „Ma voi sui in cer, imi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu"(Isaia 14: 43).
Poate ca nu este o simpla coincidenta faptul ca Bakunin, care a fost mult timp unul dintre cei mai apropiati prieteni ai lui Marx, scria: „Trebuie sa-l adori pe Marx ca sa fii iubit de el. Trebuie cel putin sa-ti fie frica de el ca sa te tolereze in preajma lui... Marx este atat de mandru, pana la ticalosie si nebunie.
9. De ce isi doreste Marx un astfel de tron?
Raspunsul se afla in putin cunoscuta drama, intitulata "Ulanem", scrisa de el tot in timpul studentiei.
Pentru a explica acest titlu, este necesara o digresiune.
Unul din ritualurile bisericii satanice este liturghia neagra, pe care o face un preot al Satanei la miezul noptii. In sfesnice se pun invers lumanari negre. Preotul (satanist, n.t.) poarta odajdii imbracate insa pe dos, cu captuseala in afara. El spune tot ce este scris in cartea de rugaciuni, insa citeste totul de la sfarsit la inceput. Numele sfinte ale lui Dumnezeu si Iisus sunt citite invers. Un crucifix este fixat cu partea de sus in jos sau este calcat in picioare. Trupul unei femei goale serveste drept altar. O euharistie furata dintr-o biserica, pe care a fost scris numele lui Satan, e folosita in bataie de joc pentru impartasanie. In timpul acestei slujbe negre se arde o Biblie. Toti cei prezenti promit ca vor savarsi toate cele sapte pacate de moarte, asa cum sunt enumerate in catehismul catolic, si ca nu vor face nici o fapta buna. Urmeaza o orgie.
Inchinarea la Diavolul este foarte veche. Biblia are multe de spus si de condamnat in aceasta privinta. De exemplu, evreii - desi au primit de la Dumnezeu adevarata religie - s-au abatut uneori de la credinta lor si „au adus jertfe diavolilor" (Deuteronom 32: 17). Mai tarziu, regele Ieroboam al Israelului a instituit preoti pentru idoli (2 Cronici 11: 15).
Astfel, unii oameni au crezut inca din timpuri stravechi in existenta diavolului. Pacatul si rautatea sunt caracteristicile imparatiei sale, iar dezbinarea si dis-trugerea sunt roadele ei inevitabile.
Imensele concentrari de forte ale raului, atat in timpurile din vechime cat si in perioada moderna a comunismului si nazismului, n-ar fi fost posibile fara concursul direct al Diavolului insusi.
El a fost conducatorul din umbra care, in planul sau de a-si subordona omenirea, s-a substituit energiei unificatoare.
In mod elocvent, Ulanem este o inversare a unui nume sfant, anagrama lui Emanuel - un nume biblic al lui Iisus - care in ebraica inseamna „Dumnezeu este cu noi".
Astfel de inversari de nume sunt frecvent practicate in magia neagra.
Vom putea intelege drama Ulanem numai daca vom citi mai intai o bizara confesiune facuta de Marx in poemul intitulat „Trubadurul":
"Aburi infernali se ridica si umplu creierul,
Pana cand innebunesc si inima mi se schimba cu desavarsire.
Vezi aceasta sabie?
Printul intunericului mi-a vandut-o.
Pentru mine el este cel care masoara timpul si da semnalul,
Cu tot mai multa indrazneala interpretez dansul mortii"
10. Aceste versuri capata o semnificatie aparte atunci cand aflam ca in riturile unei initieri mai inalte in biserica satanista, candidatului respectiv i se vinde o sabie vrajita care ii asigura succesul. Acesta o plateste semnand, cu sangele luat de la incheietura mainii sale. Un legamant conform caruia, dupa moarte, sufletul sau va apartine Satanei. (Pentru ca cititorul sa realizeze cat de cumplit poate fi mesajul acestor poezii, sunt nevoit sa mentionez - desi imi provoaca repulsie - ca in „Biblia Satanica", dupa ce se spune: „crucifixul simbolizeaza palida neputinta atarnand intr-un copac", Satan este numit „inefabil Print al intunericului care domneste pe pamant", in contrast cu „putregaiul din Betleem", „Nazarineanul blestemat", „regele neputincios". “Dumnezeul dezertor si mut", „netrebnicul si scarbosul pretendent la maretia lui Satan", Diavolul este numit „Dumnezeul luminii", ai carui ingeri „tremura de frica si se prosterneaza inaintea sa", „trimitandu-i pe rasfatatii de crestini sa bajbaie in asteptarea osandei lor.")
Acum citez chiar din drama Ulanem:
"Si ei sunt tot Ulanem. Ulanem.
Numele rasuna ca moartea.
Rasuna pana ce se stinge intr-o rasuflare nenorocita.
Opreste-te, acum il tin!
El se ridica in sufletul meu.
Limpede ca aerul, tot atat de tare ca oasele mele
11. Si totusi am putere in bratele mele tinere
Sa te prind si sa te zdrobesc cu o forta navalnica (pe omenirea personificata, n.a.)
In timp ce pentru noi doi prapastia isi casca larg gura in intuneric.
Tu te vei pravali in adanc iar eu te voi urma razand.
Soptindu-ti la ureche: «Coboara, vino cu mine, prietene»".
12. Biblia, pe care Marx o studiase pe cand era elev de liceu si pe care ajunsese sa o cunoasca destul de bine la maturitate, spune ca Diavolul va fi legat de catre un inger si aruncat in prapastia fara fund (abysos in limba greaca; vezi Apocalipsa 20:3).
Marx doreste sa traga dupa sine intreaga omenire in acest abis pregatit pentru Diavol si ingerii lui.

     Cine vorbeste prin Marx in aceasta drama? Este oare firesc ca un tanar student sa-si faca un ideal din aceasta viziune a omenirii care se cufunda in abisul intunericului („intunericul de afara" fiind o expresie biblica pentru iad), in timp ce el se alatura razand celor pe care i-a abatut de la credinta?
Nicaieri in lume nu este cultivat acest ideal, exceptand riturile de initiere in cel mai inalt grad al bisericii satanice.
In ceasul mortii sale, Ulanem (eroul dramei cu acelasi nume) spune:
"Pierdut, pierdut.
Timpul meu a trecut ca nimica.
Orologiul s-a oprit, casa pigmeului s-a surpat.
In curand voi strange la pieptul meu vesnicia si in curand
Voi urla proferand blesteme gigantice la adresa omenirii."
13. Lui Marx ii placusera cuvintele lui Mefistolel din Faust: „Tot ce exista merita sa fie distrus”. Totul - inclusiv proletariatul si tovarasii...
14. Stalin le-a pus in practica si a ajuns sa-si distruga pana si propria-i familie.
In "Faust", Satan este numit duhul care neaga totul. Aceasta este chiar atitudinea lui Marx.
El scrie despre „critica necrutatoare a tot ceea ce exista", „razboiul contra situatiei din Germania", adaugand ca „prima obligatie a presei este de a submina fundamentele actualului sistem politic".
15. Marx se autocaracteriza drept „cel mai inversunat dusman al asa-zisului tip pozitiv."
16. Secta satanica nu este materialista. Ea crede in viata vesnica. Ulanem, personajul prin care vorbeste Marx nu se indoieste de ea, acceptand-o insa ca pe o viata de ura impinsa pana la paroxism. Sa mentionam si faptul ca pentru duhurile necurate vesnicia inseamna chin. Demonii ii reprosau Domnului Iisus: ,Ai venit sa ne chinuiesti inainte de vreme?" (Matei 8: 29).
Marx are aceeasi obsesie: "Ah! Eternitatea este suferinta noastra vesnica, O moarte de nedescris si care nu se poate masura. Ticaloasa, conceputa in mod artificial numai ca sa-si bata joc de noi Noi insine fiind doar un mecanism de ceasornic care functioneaza orbeste, intocmiti ca sa fim calendare nebune pentru Timp si Spatiu, Neavand nici un scop, afara doar de a exista si de a fi distrusi".
17. Acum incepem sa intelegem ce s-a intamplat cu tanarul Marx.
El avusese convingeri crestine, insa nu a dus o viata consecventa.
Corespondenta sa cu tatal sau dovedeste ca risipea sume mari de bani pentru placeri si ca, din aceasta cauza ca si din altele, era intr-o continua cearta cu autoritatea parinteasca.
Apoi, se pare ca Marx a fost prins in mrejele bisericii sataniste si a primit initierea respectiva. Satan, pe care adoratorii sai il vad in timpul orgiilor lor halucinante, vorbeste realmente prin acestia.
In felul acesta, Marx nu este decat purtatorul de cuvant al lui Satan, atunci cand spune: „Doresc sa ma razbun pe Cel care domneste deasupra tuturor" (poemul „Strigatul unui deznadajduit").
Iata sfarsitul dramei Ulanem
"Daca exista Ceva care devoreaza,
Ma voi arunca inauntrul sau,
chiar daca ar fi sa ruinez lumea,
Lumea care se interpune intre mine si prapastie,
Am s-o sfaram in bucati cu blestemele mele neintrerupte,
imi voi arunca bratele in jurul realitatii ei aspre,
Iar lumea va trece muta, imbratisandu-ma,
Ca apoi sa ma scufund intr-o nimicnicie absoluta,
Pierind in neant; aceasta ar insemna a trai cu Adevarat"
18. Marx a fost inspirat probabil de cuvintele marchizului de Sade: „Detest natura. As vrea sa-i nimicesc aceasta planeta, sa-i blochez functiile si procesele, sa opresc rotirea astrilor, sa dobor corpurile ceresti care plutesc in spatiu, sa distrug tot ce ii este folositor naturii si sa ocrotesc tot ce o raneste - intr-un cuvant, prin toate faptele mele, as vrea sa o jignesc...
Poate ca vom fi in stare sa atacam soarele, sa-l alungam din Univers sau sa ne folosim de el pentru a da foc lumii. Abia acestea ar fi faradelegi veritabile."
De Sade si Marx propaga aceleasi idei!
Oamenii de buna credinta sau luminati de Dumnezeu incearca adesea sa le vina in ajutor semenilor lor, scriind carti care contribuie la progresul cunoasterii, imbunatatesc morala, trezesc sentimente religioase sau care macar ii deconecteaza ori ii amuza pe cei care le citesc.
Diavolul este singura fiinta care, in mod deliberat, prin cei de care se foloseste, provoaca numai rau omenirii.
Dupa cate stiu, Marx este singurul autor de renume care si-a caracterizat propriile scrieri drept „rahat" si „carti porcesti”.
19. El le ofera cu buna stiinta cititorilor sai aceasta murdarie. Nu este de mirare ca unii din discipolii sai, comunistii din Romania si din Mozambic, ii obligau pe detinutii politici sa-si manance excrementele si sa-si bea urina.
20. In "Ulanem", Marx - ca si Diavolul - blestema intreaga rasa umana.
Ulanem este probabil singura drama din lume in care toate personajele sunt constiente de propria lor stricaciune, pe care o etaleaza si o sarbatoresc in mod sfidator. Aici toti sunt slujitori ai intunericului, toti dezvaluie trasaturile lui Mefistofel. Toti sunt satanici, corupti, damnati.