Basarabia_pamant romanesc - Partea III de Viorel Dolha publicat la 26.08.2009
Transnistria - ,,Tara noastra de dincolo de Nistru”
- Tara nimanui
     Transnistria în sens geografic este delimitata de malul de 800 km al Nistrului, de malul de 600 km al Bugului si litoralul de 150 km al Marii Negre.
Prin români transnistrieni întelegem însa pe toti cei de dincolo de Nistru,cuprinzând Podolia si mergând pâna la Nipru ba chiar Don, în Crimeea, Caucaz si Siberia.

     Începuturile întinderii marginii estice a românitatii la est de Nistru se regasesc în simbioza dintre tyrageti (getii de la Tyras sau Nistru), deci între supusii lui Burebista care la gurile Bugului stapânea Olbia si romanii ale caror urme se gasesc la tot pasul.
     Din vremuri foarte vechi a început între români si ruteni sau ucrainieni un vadit proces de interpenetratie etnografica si demografica continuat în decursul veacurilor prin colonizari si emigrari ale acestor doua rase.
Stapânirea cnejilor bolohoveni se afla pe cursul râului Sluci si pe Bugul superior care sunt si cei care îi vor preceda pe cazaci.
Istoricul ucrainian V.B.Antonovici scria în 1885 ca nici dreapta nici stânga Nistrului ,,nu a apartinut nici principilor halicieni nici altor principi rusi”.

     Lupta corp la corp cu triburile slave si turaniene nu va împiedica realizarea statului moldovean în sec.XIV, principatul de la Baia alaturîndu-se altor asezari românesti mai vechi, unele raspândite pâna în Polonia si Volhinia. Între voievozii bolohovenilor mai cunoscuti sunt Alexandru din Balti si Gleb al lui Ieremia.
     Înca la debutul mileniului al II-lea, aceasta românitate era destul de puternica, surse scandinave din veacul XI semnalând prezenta ,,blakumenilor” dincolo de Nistru, iar o cronica veche ruseasca mentioneaza pe aceiasi ,,volohove” în zona.
În Crimeea ne întâmpina la 1287 un Craciun, la 1280 o ,,unguroaica Marioara” de la Caffa, iar în sec.XV ,,ungurii” Radu, Stanciu, Stoica în aceeasi colonie, elementul românesc cunoscând iata din excesul sau de vitalitate si fenomenul de diaspora.
     La 25 mai 1455 orasenii din Cetatea Alba nemultumiti de actiunile pirateresti ale genovezilor din castelul Lerici de la gurile Niprului pun stapânire pe aceasta fortificatie si îi trimit captivi domnitorului Petru Aron pe conducatorii cetatii.

     Podolia epocii lui Stefan cel Mare este socotita de N. Iorga ca apartinând ,,de fapt nimanui” desi succesiv tinuse nominal de cnejii tatari, Marele Cnezat al Lituaniei si Polonia.
Pe nesimtite s-a nascut o Moldova ,,noua” dincolo de Nistru cu sate din ce în ce mai numeroase. Cetatea Lerici este ocupata de Moldova între 1455-1475.
     Stefan Bathory într-o scrisoare catre înalta Poarta arata ca întinderile dintre Bug si Nipru erau populate cu o adunatura de oameni compusa din poloni litvani, moscali si români.
Cazacii sunt strânsi dintre moscali si români.
Prin denumirea de cazac, tatarii întelegeau vagabond. Hatmanul lor Dumitru Visnovietchi se cobora dintr-o sora a lui P.Rares. A pretins si scaunul Moldovei. Dupa Ioan Voda cel Cumplit, cazacii vor navali în Moldova de mai multe ori aducând cu ei ,,Domnisori” -fii adevarati sau închipuiti de dincolo de Nistru ai domnilor de odinioara ai Moldovei.
     Ioan Nicoara Potcoava a fost primul hatman ales de întreaga Sece Zaporojeana. El va reusi sa ocupe pentru scurt timp tronul Moldovei si acelasi noroc si-l vor încerca si alti români din fruntea cazacilor: Alexandru si Constantin Potcoava, Petre Lungu, Petre Cazacu.
Rangul suprem de hatman al cazacilor îl vor mai detine dintre românii transnistrieni Ion Grigore Loboda, Tihon Baibuza, Samoila Chisca, Ion Sârcu, Opara, Trofim Volosanin (Românul), Ion Sarpila, Timotei Sgura, Dumitru Hunu si eroul legendar al cazacilor în lupta pentru independenta Ucrainei, Danila Apostol.
Pe tot parcursul sec XVI - XVIII, înalte ranguri printre cazaci le-au avut polcovnicii Toader Lobada, (în Pereiaslav), Martin Puscariu (în Poltava), Burla (în Gdansk), Pavel Apostol (în Mirgorod), Eremie Gânju si Dimitrie Bancescu (în Uman), Dumitrascu Raicea (în Pereiaslav) comandantul Varlam Buhatel, Grigore Gamalie (în Lubensc), Grigore Cristofor, Ion Ursu (în Rascov), Petru Apostol (în Lubensc).
Alti mari comandanti de unitati cazacesti dintre ,,dacii transnistrieni” sunt: Topa, Scapa, Taranul, Moldovan, Munteanu, Procopie, Desalaga, Dragan, Gologan, Polubotoc, Cociubei, Turculet, Chigheci, Grigoras, Bogdan, Radul, Focsa, Basarab, Grigorcea, Borcea, etc.
Multi din ei vor fi semnatari ai documentelor de unire a Ucrainei cu Rusia de la 18 ianuarie 1654, iar altii precum generalul Ciorba si coloneii Mândra, Ghinea si Brânca vor intra în servicul Rusiei.

     Dupa ce în 1574, Ion Voda Armeanul pomenea de ,,tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”, dupa ce în 1602 boierii vorbesc de neamurile lor de peste Nistru, Ghe. Duca devine la 1681 ,,Despot al Moldovei si Ucrainei” împlinind pe lânga rolul de domnitor al Moldovei si rostul de hatman si administrator al Ucrainei, unde în vremea aceasta se vor scrie si acte redactate în româneste.
Daca pâna acum doar hotarul etnic depasise Nistrul, Duca va duce si hotarul politic în zona transnistreana având în stapânire toate teritoriile dintre Carpati si Nipru. Dupa el au mai detinut conducerea Ucrainei, Stefan Movila, Dimitrie Cantacuzino si Ene Draghici iar cu mari functii au fost si Simeon Palis si Sandu Coltea.
Consecinta a stapânirii lui Duca Voda (care a ridicat curti domnesti la Ticanova pe Nistru si Nimirov pe Bug) Moldova continua pâna la 1765 sa administreze si malul stâng al Nistrului. Importantele centre ale Transnistriei erau Movilaul, Dubasari, Silibria, Iampol, Jaruga, Rascov, Vasilcau.
În noua oblastie formata de rusi la Oceakov (la a carei constructie Petru Schiopu participase cu 15.000 salahori si 3.000 care) au primit în sec. XVIII pamânturi boierii: Cantacuzino, Rosetti, Catargiu, Badiul, Sturza, Manuil, Macaresu, Cucu, Boian, Iliescu, Sabau, Cananau, Craciun, Pascal, Hagila, Sacara, Nicorita, Ghenadie, Dodon, Zurucila etc.
Cetatea a fost ceruta de Mihai Viteazul la 1600 si aparea înca de pe atunci, ca fiind unul din orasele Moldovei). Într-un recensamânt din 1793, între Nistru si Bug din 67 de sate, 49 erau exclusiv romanesti.
     Tinutul gravita si bisericeste spre Moldova, astfel la 1657 mitropolitul Sucevei hirotoniseste pe Lazar Branovici ca episcop la Cernigov. Într-un act dat la Thighina în 1769 se face urmatoarea precizare privind subordonarea bisericeasca: ,,mitropolitul Proilavei (Brailei), al Tamarovei (Reniului), al Hotinului, al tuturor marginilor Dunarii si al Nistrului si al întregii Ucraine a hanului”.
În câteva rânduri tinutul dintre Nistru si Bug a intrat sub jurisdictia episcopiei Husilor.
     Dupa 1792 (data la care rusii ating Nistrul) Transnistria va apartine bisericeste de Ecaterinoslav în fruntea careia însa era românul Gavril Banulescu-Bodoni care dupa anexarea Basarabiei va reuni sub aceeasi mitropolie Chisinaul, Hotinul si Oceacovul ,,fiindca în tinutul Oceacovului precum si în Basarabia locuiesc moldoveni, vlahi, greci, bulgari si colonisti de diferite neamuri, iar rusi sunt foarte putini”.
Din 1837 se va înfiinta eparhia Chersonului si Tauridei cu resedinta la Odessa.
Pe malul stâng al Nistrului si pe alocuri si în stepa Chersonului pâna la Bug, erau asezari în care fiintau cam 100 de biserici moldovenesti, iar tot sudul Rusiei pâna aproape de Kiev era în stadiul de colonizare abia cu doua decenii înainte de rapirea Basarabiei.
În 1717 domnul Moldovei, Mihai Racovita, atesta printr-un act o daruire de mosie facuta peste Nistru lui Apostol Leca.
     Rusii vor ajunge în 1772 la Bug, în 1792 la Nistru si în 1812 la Prut. La fiecare din aceste etape Rusia avea sansa sa obtina clauze privind dreptul supusilor crestini ramasi sub suzeranitate turceasca sa se mute între granitele ei pentru a-i coloniza.
Tarii doreau ca sudul Ucrainei sa nu ramâna nepopulat.
Astfel la 1739 Constantin si Dumitrascu Cantemir (urmasi ai celui ce la 1711 a trecut cu sine Nistrul 4.000 moldoveni) conduceau voluntarii moldoveni în luptele cu turcii si încheiau la 5 septembrie o conventie cu Rusia obtinând recunoasterea independentei tarii. La retragerea rusilor acestia au luat cu ei pentru colonizari peste 100.000 de suflete.
La 1769-1774 la curtea Ecaterinei a II-a se faceau proiecte de ,,transplantare a populatiei amânduror Principatelor”, iar la 1792 se raporta ca au fost asezati între Nistru si Bug ,,doua treimi din locuitorii Moldovei” fiind vorba ca acestei ,,Moldove Noi” sa i se dea autonomie si domn pe A.I.Mavrocordat.
Acordând scutiri de serviciu militar si dari, acoperind cheltuielile de calatorie, asigurând autonomie, biserica româneasca, magistrati români, scoala de limba populara, tiparire de carti în limba româna si chiar pecete cu capul de zimbru, Ecaterina a II-a atragând deja români din principate si Transilvania reuseste la 1783 sa aseze chiar dincolo de Bug 2.000 de familii cu 15 biserici românesti.
Se faceau colonizari chiar si în jurul Kievului dar si în sudul Rusiei, aducându-se câte 25-40 de familii pentru o asezare.
Ciobanii din Ardeal s-au asezat în Crimeea, la Marea de Azov pâna în Caucaz sau în Dombas. Salariati din directia oficiului de studii sub conducerea lui A.Golopentia în cercetarile etnografice si folclorice efectuate dincolo de Bug între 1942-1944 gasesc în orasul Melitopol de la Marea de Azov, unicul restaurant din localitate cu numele de Bucuresti.
Batrânii spuneau ca fiecare familie primise 50 ha, doua perechi de boi, scutiri pe 50 de ani, si ca sosisera din sudul Basarabiei.
Cu gust pentru numele antice, Ecaterina a II-a va construi puternice fortarete pe malul stâng al Nistrului: Tiraspol în fata Tighinei si Ovidiopol în fata Cetatii Albe.
Marea majoritate a transnistrienilor fiind români, aceeasi Erhani, Soltani, Busila, Codreanu, Munteanu, Brasoveanu, Ardeleanu, Esanu vor fi mâna de lucru la ridicarea Odessei, dar si printre fruntasii locali.
Banulescu e cel care sfinteste temelia orasului Odessa si contribuie la planul de organizare al orasului, iar Manole e mentionat ca arhitect pe lânga guvernator. Pe firmele Odessei apareau ciobotarul Stirbei, croitorul Sturza, restaurantul Catargi, iar suburbia ,,Moldovanca” populata cu români va deveni un oras întreg cu peste 40.000 de locuitori.
     În 1796 la Dubasari ori Movilau s-a tiparit primul volum de versuri în limba româna (versuri originale si traduceri de I.Cantacuzino).
În 1799 rusul Pavel Sumarcov noteaza ca în Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubasari, Malaiesti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni.
Cultura româneasca a influentat si cultura ucrainienilor si rusilor prin românii ce si-au gasit rosturi în Rusia.

     Petru Movila a devenit mitropolit al Kievului si întemeietorul Academiei rusesti.
Calugarul român Paul Berânda este întemeietorul lexicografiei rusesti.
Milescu Spataru pe lânga activitatea diplomatica si stiintifica a fost învatatorul lui Petru cel Mare.
Dimitrie Cantemir a depus o rodnica activitate stiintifica fiind si consilier intim al împaratului.
Herascu (Hirastov) a fost literat si întâi curator al universitatii din Moscova.
Dosoftei va ajunge episcop al Azovului, Antonie ( trecut peste Nistru împreuna cu cei peste 100.000 moldoveni la 1739) a devenit mitropolit de Cernigov si Bielgorod.
Mihail Strilbitchi din Moldova îsi va muta tipografia la Dubasari apoi la Movilau.
Ioan Silviu Nistor în ,,Istoria românilor din Transnistria” mai aminteste de un român Turcu ca autor al codului penal rusesc, de Mihail Volosaninov ca organizator al Ministerului de externe rus si Grigore Voloseninov (Românul) de asemenea diplomat al Rusiei.
Literatura rusa recunoaste ca poezia ruseasca moderna începe cu Antioh Cantemir.
Prin D.Cantemir, prin Spataru Milescu (care în China la popasuri da comanda cazacilor sa îi cânte ,,Dunare,Dunare”), prin Leon Donici si altii capata niste mari oameni de cultura.
     În 1737 se nastea în Rusia, Nic Bantâns Camenschi urmas de boier moldovean ce va deveni membru de onoare al Academiei ruse si universitatii.
Mihai Frunza geniu militar al Armatei Rosii, mort în 1925 la 40 de ani, este cel al carui nume l-a purtat capitala R.S.S.Kirghiza (Frunze) si Academia militara a URSS.
Acesta se nascuse în Turkestan, urmare a unor colonizari ale basarabenilor si transnistrienilor în 1878 în regiune.
În 1854 se stingea la Odessa Al.Sturza, filozof al religiilor.
N.Donici a întemeiat în 1908 la Dubasarii Vechi, Observatorul de astronomie fizica.
Guvernul rus refuza oferta lui Mihail Stroescu (fratele filantropului V. Stroescu) de a finanta deschiderea unei catedre de limba româna la Universitatea din Odessa.
Academicianul sovietic L.S.Berg, afirma: ,,Moldovenii ce locuiesc în Moldova, Basarabia si pâna în guberniile învecinate, Podolia, Herson, iar într-un numar mai mic în gubernia Ecaterinoslav sunt români”, iar Take Ionescu privitor la Rusia ,,este dusmanul nostru natural”.
     Iata în continuare o serie de nume ale localitatilor de dincolo de Nistru: Singuri, Volosovca, Cioban, Beseni, Volosschie, Caracinti-Valahi, Cotiujani, Usita, Voloscovtâ, Bârliadca (lânga izvoarele Bugului); Glodoasa, Troianca, Mamaica, Adabasi, Alexandria, Perepelitino, Santuia, Malai (pe lânga Kirovograd); Buric, Fundescleevca, Varsati, Curecni (între Cigirin si Novomirgorod); Babanca, Burta, Tecucica (lânga Novoarhanghelsk); Razmerita, Selari, Moldovca, Moldovscaia, Odaia, Moldovanca (lânga Olviopol); Arcasi, Cantacuzinca, Moldovca Brasoveanovca, Paduret, Urâta, Serbani, Arnautovca (lânga Voznerensk); Baraboi, Gradinita, Dobrojeni, Grosulovo, Moldovanca (lânga Odessa); Cosuri, Gusa, Sura-Bondureni, Buda, Soroca, Chisleac, Bursuci, Odaeva, Sura (lânga Gaisân) etc.
     Th. Burada înfatiseaza din gubernia Cherson în 1893 urmatoarele sate moldovenesti: Iasca, Gradinita, Sevartaica, Belcauca (spre Ovideopol), Malaiesti, Floarea, Tei, Cosarca, Buturul, Perperita, Goiana, Siclia, Corotna, Cioburceni, Speia, Caragaciu, Taslâc, Dorotcaia, Voznisevsca (pe Bug), Moldovca si Cantacuzinovca. Acelasi aromân Burada în 1906 gaseste în Podolia satele românesti: Lescovat, Ruda, Ivanet, Rogozna, Studenita, Usita, Lipciani, Serebia, Busa, Cosnita, Grusca, Ocnita, Camenca, Lapusna, Saratei, Râbnita, Botusani, Pietrosul, Slobozia, Domnita, Balta, Mosneagul, Senina, Bursucul.
     Tot atunci potrivit cifrelor oficiale existau în Cherson si Podolia 532.416, în Ecaterinoslav 11.813, iar în Taurida (Crimeea) 4.015 români. Aprecierile asupra cifrelor reale merg pâna la 1.200.000. Înca de la mijlocul secolului XIV se gaseau în Transnistria peste 400 de sate curat românesti.
     Alexis Nour (care a identificat în Transnistria o localitate ,,Nouroaia”) numeste ca ultime sate ale zonei compact românesti spre rasarit Glodosi -cam la aceeasi paralela cu Cernautiul si Serbani -la o paralela cu Iasul însa la 200-250 km de la Nistru. Acesta a gasit în Kiev un liceu care purta numele celui care îl întretinea prin donatii uriase ,,Pavel Galagan”. La fel de vestiti erau cei din familiile Funduclea (numele îl purta si o strada în Kiev), Cordunean, Frunzetti, Macarescu, Bontas, Gredescu etc.
     Dintre numele de ape din Transnistria amintim Tiligul, Ingul, Inguletul, Baraboi, Volosica, Balacliica, Berezan, Cuciurean, Tigheci, Putred, Soroca, Ocnita, Dârla, Udici, Sahaidac (veche denumire pentru desaga), Moldovca, Busa, Tatrani, Humor, Merla, Usita etc.

Între 1909 si 1913 ieromanahul Inochentie a condus în Transnistria la Balta o ,,miscare” pentru reintroducerea limbii române în biserica. Zeci de mii de moldoveni veneau în pelerinaj la Balta unde li se vorbea si li se împarteau gazete în limba lor. Aparat de tarani (60 vor cadea ucisi), Inochentie este ridicat de cazaci si închis. Autoritatile vor permite însa folosirea limbii române în biserici.
     În 1914 Austria promitea României ,,toata Basarabia cu Odessa “ promisiune ce o va reînnoi.
Prezenta voluntarilor ardeleni si bucovineni în Ucraina a avut un rol benefic în redesteptarea constiintei nationale la românii din Imperiul Tarist. Ofiterii români vor desfasura o vie activitate culturala atragând de partea lor studentii din Kiev.
La Odessa se aflau 40.000 de ostasi si ofiteri români din armata rusa care vor avea si ei o puternica înrâurire asupra studentilor din Odessa si împreuna vor organiza un congres la 23 martie 1917.
În 18 aprilie la Odessa a avut loc o manifestare a soldatilor români la care au luat parte 12.000 de ostasi si studenti basarabeni si transnistrieni.
La 9 aprilie ziarul ,,Cuvânt moldovenesc” publicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele si drepturi nationale pentru românii de dincolo de Nistru, iar în 14 aprilie se înfiintase ,,Asociatia învatatorilor moldoveni din Basarabia si de dincolo de Nistru”.
Congresul învatatorilor români din Rusia tinut la Odessa a cerut pentru transnistrieni serviciu divin, scoli, inspectorat scolar, episcopie la Dubasari, seminar la Odessa, toate în limba româna.
     În sedinta Radei ucrainene deputatul Ion Dumitrascu (transnistrean) va protesta împotriva pretentiilor Ucrainei asupra Basarabiei. Acelasi împreuna cu Ion Precul si Valeriu Cicate vor conduce ,,Desteptarea -societate nationala a românilor din Ucraina” înfiintata la Kiev la 26 noiembrie 1917”.
Congresul ostasesc moldovenesc de la începutul lui noiembrie 1917 din Chisinau a avut pe ordinea de zi la punctul 8 ,,Moldovenii de peste Nistru” si a hotarât ca în Sfatul Tarii, românii de peste Nistru sa detina 10 mandate. S-a mai cerut Ucrainei sa recunoasca românilor de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleasi drepturi pe care Basarabia le recunoaste minoritatilor etnice.
Chisinaul mai cerea administratiilor transnistriene sa notifice numarul copiilor români de vârsta scolara. La acest congres taranul transnistrean Toma Jalba a întrebat ,,si cu noi care traim pe celalalt mal al Nistrului, cum ramâne fratilor, pe noi cui ne lasati?”.
     La 17 decembrie s-a organizat un congres al românilor transnistrieni la Tiraspol precedat fiind de adunari pregatitoare la Tiraspol în 16 noiembrie si Grigoriopol în 21 noiembrie hotarându-se ca fiecare sat sa trimita doi delegati.
Tinut sub semnul tricolorului, congresul a votat pentru:
- crearea de scoli nationale cu predare în limba româna si alfabet latin;
- introducerea limbii române în biserici,
- justitia în limba bastinasilor,
- medici români la sate,
- moldovenii sa faca armata în oastea nationala
- si alegerea a opt reprezentanti în Rada ucraineana.
S-a mai hotarât tiparirea de gazete, împartirea mosiilor la tarani si sa se faca tot posibilul ca Transnistria sa fie alipita Basarabiei. Si cum nu stiau daca Basarabia va lupta pentru aceasta alipire, sublocotenentul transnistrean Bulat atentiona ,,daca vom lasa Ucraina sa taie o ramura azi, alta mâine, din copacul nostru va ramâne buturuga”.
Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere ,,Slava Moldovei slobode”.
     Comitetul National Român ales a deschis 52 scoli românesti, Rada ucraineana a aprobat manualele românesti tiparite la Chisinau cu litere latine, Consiliul Zemstvei din Tiraspol a început sa introduca si în administratie si în justitie cunoscatori ai limbii române. Timotei Plesca si Toma Jalba au organizat batalionul românesc, ostasii primind echipament, armament, cazarma.
Cadrele didactice nu au fost silite sa urmeze cercurile de vara în limba ucraineana, ci 30 dintre ele au urmat cursuri la Chisinau. În satul Lunca s-a jucat chiar ,,Piatra din casa” de V.Alecsandri.
Pâna ce teroarea bolsevica va patrunde peste tot, pe alocuri, în scoli si în 1919 se mai cânta ,,Desteapta-te române”.
     În 9 ianuarie 1918 Ion Precul, moldovean din stânga Nistrului în calitate de deputat în Rada ucraineana ia cuvântul si cere drepturi egale pentru compatriotii lui. Se preconiza un congres general al românilor din Ucraina în iunie 1918 dar abia în decembrie 1919 la o Adunare nationala au cerut organizarea lor într-un stat national. La 21 martie 1919, în urmarirea bandelor bolsevice, românii trec Nistrul si ocupa pentru scurt timp Tiraspolul si Razdelnaia.
     La Conferinta de pace de la Paris, România nu a reclamat Transnistria si ramân de domeniul istoriei motivele pentru care dezrobirea fratilor transnistrieni nu s-a înfaptuit atunci, fiind siliti sa înfrunte înca o epoca de suferinte, dupa spusele lui Dominte Timonu (nascut în Mahala lânga Dubasari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din România) perioada a fost ,,mai grea si mai cumplita”.
Într-o cuvântare tinuta la Varsovia în noiembrie 1920, Take Ionescu spunea ca ,,600.000 de români traiesc dincolo de frontiera estica”.
În aprilie 1920 încep mari revolte taranesti, rasculatii condusi de Tutunica ocupa Balta, rascoala întinzându-se în raioanele Codâma si Ananev (raion despre care ,,Marea enciclopedie rusa” spunea ca ,,moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”). În 1922 sub conducerea lui Chirsula revolta a reizbucnit. Dupa înabusirea în sânge a acestora s-au facut deportari în masa.
     Dupa declaratia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind nationalitatile si libera folosire a limbii materne si ca urmare a tendintelor hotarâte de ucrainizare, la 3 septembrie se întrunesc la Balta delegatii satelor românesti.
Ucrainienii au facut opozitie la organizarea unei republici autonome.
Si totusi în 12 octombrie 1924 se creaza Republica Autonoma Socialista Sovietica Moldoveneasca în cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul cu granita vestica fixata declarativ pe Prut. La Bârzula în aprilie 1925 Congresul Pan-Moldovenesc a fixat granitele si Constitutia recunoscuta de ucrainieni la 10 mai.
     Cu o suprafata , la 1934, de 8.434 km2 si o populatie de 615.500 locuitori din care 80% români, noua republica cuprindea raioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubasari, Grigoriopol, Ananiev, Ocna Rosie, Râbnita, Slobozia, Tiraspol. A fost creata pentru a atâta pe nemultumitii din Basarabia. Vintila Bratianu considera cu luciditate ca ,,crearea unui stat român între Rusia si noi” va permite dezvoltarea în URSS ,,a unei vieti nationale românesti”.
     Mostenirea lasata de tarism era înfioratoare: populatia agramata, scoli de limba materna lipsa, constiinta nationala stinsa, oamenii în mare parte nestiind de unde se trag si cine sunt, limba la conditia de limba pasareasca.
Demn de mentionat ca în RASSM i s-a spus limbii pe nume dupa cum reiese din paginile saptamânalului ,,Plugarul rosu” din 21 august 1924 (ce aparea din 1 iulie): ,,s-a hotarât ca în scoale, case si în asezaminte de cultura româneasca sa se întrebuinteze limba româneasca”. Au functionat 145 scoli românesti gimnaziale, 18 scoli românesti de rang liceal, institut agronomic, unul pedagogic si politehnica, cu o populatie scolara româneasca totala de 24.200 din care 800 studenti. Din 1933 se introduce alfabetul latin. Apar publicatii cum ar fi: ,,Plugarul rosu”, ,,Moldova Socialista”, ,,Comsomolistul Moldovei”, ,,Moldova literara”, ,,Octombrie”, ,,Scânteia leninista”. Mai existau statie radio la Tiraspol, Corul de Stat ,,Doina”, teatrul de stat si sectie româna la Scoala teatrala din Odessa, institut de cercetari stiintifice si tânara republica avea un Congres General al Sovietelor, parlament local, guvern si chiar un presedinte de republica.
     În 1937 însa, intelectualitatea din RASSM a fost acuzata ca a facut jocul dusmanului de clasa si exterminata în mod barbar. Începând cu întregul guvern al republicii si terminând cu inimosii scriitori transnistrieni între care: Nicolae Smochina, Toader Malai, Nicolae Turcanu, Simion Dumitrescu, Petre Chioru, Mihai Andreescu, Mitrea Marcu, Alexandru Caftanachi, Iacob Doibani, Ion Corcin, Dumitru Batrâncea, Nistor Cabac. Atrocitatile staliniste au mers pâna acolo încât în satul lui Toma Jalba (Butor-raionul Grigoriopol) au fost împuscati 167 barbati din cei 16.864.
     Datorita colectivizarilor fortate si închiderii bisericilor (încheiata în 1938) a avut loc un adevarat exod peste Nistru atât de intens încât a fost nevoie de un lagar pentru refugiatii transnistrieni, iar numarul intelectualilor originari de dincolo de Nistru ajunsese atât de mare încât la Chisinau, Cluj si Iasi, apar reviste ale acestora: ,,Tribuna românilor transnistrieni” condusa de St. Bulat, ,,Transnistria” redactata de Ilia Zaftur, respectiv ,,Moldova Noua” redactata de N.Smochina. Granicerii rusi trageau fara mila în cei pe care îi descopereau trecând Nistrul.
Astfel de evenimente erau obisnuite, însa la 23 februarie 1932 a fost un adevarat masacru fiind ucisi 40 de barbati, femei si copii, fiind un subiect de discutie în parlament si în presa interna si internationala.
     Înainte de 28 iunie 1940 si în zilele urmatoare se vorbea despre reunirea noilor teritorii dintre Prut si Nistru cu RASSM. Agentia RATAU transmitea din Balta despre mitingul consacrat sustinerii ,,întrunirii poporului basarabean cu poporul RASSM.”
Ecouri ale intentiei CC al PC din URSS din 11 iunie 1940 se regasesc în paginile Moldovei Socialiste din 13 iulie 1940: ,,cu mare bucurie am aflat noi ca Sovietul Comisarilor Poporului din CC al PC Unional au sustinut rugamintea organizatorilor Moldovei si au intrat cu propunere în Sovietul Suprem al URSS de a întruni locuitorimea Basarabiei cu locuitorimea RASSM si organiza Republica Confederativa SSM”.
Kremlinul comandase culegerea de date în vederea luarii hotarârii privind structura administrativ teritoriala a RSSM. Un asemenea raport datat la 15 iulie 1940 si semnat A.Scerbacov care tinând cont de considerente etnice, istorice, economice, propune pe lânga cedarea dintre judetele basarabene doar a Hotinului (care împreuna cu Cernautiul sa apartina Ucrainei), iar din RASSM sa cedeze Ucrainei doar raioanele Balta si Pesceansc.
Viitoarea Moldova urma sa aibe 5 regiuni: Balti, Chisinau, Bender, Akkerman si Tiraspol cu raioanele Ananiev, Valea Hotului, Grigoriopol, Dubasari, Camenca, Codâma, Cotovsc, Ocna Rosie, Râbnita, Slobozia, Tiraspol si Cerneansc). Regiunea Tiraspol ar fi avut 518.385 locuitori.
Conducerea fostei RASSM propune si ea cedarea catre Ucraina pe lânga Bucovina de Nord doar a Hotinului, Cetatii Albe si Chiliei, iar de la est de Nistru sa fie cedate doar raioanele Codâma, Balta si Pesciana.
     Kievul însa prin presedintele Sovietului Suprem al Ucrainei, M.Greciuha cerea la 22 iulie 1940 ca Ucrainei sa-i revina pe lânga Bucovina de Nord, Hotin, Akkermann, Chilia si a Ismailului, Bolgradului si a opt din raioanele RASSM (Codâma, Balta, Pesciana, Ananiev, Valea Hotului, Ocna Rosie, Cerneansc, Kotovsk).
Desi în urma analizarii propunerilor Ucrainei si RASSM, A.Gorkin, secretar al prezidiului Sovietului Suprem propunea lui G.Malenkov secretar al CC al PCUS sa se adopte varianta RASSM70, în 2 august 1940 Sovietul Suprem a adoptat legea formarii RSSM în varianta propusa de Ucraina.
     La 10 mai 1941 se respingeau demersurile cetatenilor din urmatoarele localitati transnistriene de a trece din componenta Ucrainei în componenta Moldovei: Timcov (raionul Codâma) Stanislavca (raionul Kotovsc), Culmea Veche ( raionul Kotovsc), Grebenichi si Slaveano-Serbca ( raionul Grosu) si dau curs doar cererilor satelor Dorotcaia Noua si Sadovo (raionul Ocna Rosie).
     Iata câteva din numele localitatilor din fosta RASSM care treceau la Ucraina: Lunga, Hârtop, Visterniceni, Bors, Dabija, Carlesti, Serpa, Culmea Veche si Noua (raionul Bârzu); Valea Hotului, Tocila, Grecu, Perisori, Handrabura, Salpani (raionul Nani); Pasat, Holmu, Pârlita, Pasatel, Mironi, Banzari, Bursuci, Mosneanca, Raculova, Herbina (raionul Balta), Budai, Buza, Strâmba, Brosteni, Slobozia, Buchet, Timcau, Ploti, Serbi (raionul Crutâi); Ocna Rosie, Claveni, Tiscolung, Tiscol, Odaie, Ideia, Cosari, Dihori, Mironi, Slobozia, Dubau, Tâbuleanca, Sahaidac, Topala, Ciorna, Perlicani, Basarabia, Bahta, Malaiesti, Ilie, Brânza, Untilovca, Gavanosu (raionul Ocna Rosie).
Multe din numele românesti vor fi schimbate: Bârzu în Kotovsk, Marculeni în Dimovka, Volosca în Pisariovka, Întunecata în Svetloe, Nani în Ananiev, Vrabie în Vradievka, Valea Hotului în Dolinskoie, Malai în Karataevka, Urâta în Elenovka etc.
Numele moldovenilor au fost ucrainizate, si ele: Sandu, Rusu, Buzatu, Cherdevara au devenit peste noapte: Sandulenko, Rusulenko, Buzatenko. Kerdevarenko.
     Între 19 august 1941 si 29 ianuarie 1944, România a avut sub administratie temporara ,,Transnistria” ce se întindea între Nistru si Bugul de pâna la limanul Niprului, iar în nord pâna la apa Niomjâi si a Rovului.
Teritoriul în suprafata de 44.000 km2 si o populatie de 1,2 millioane locuitori a fost împartit în 13 judete: Ananiev, Balta, Berzovca, Dubasari, Golta, Jugastru, Movilau, Oceacov, Odessa, Ovidiopol, Râbnita, Tiraspol, Tulcin. În vederea deschiderii scolilor la 1941, primarii urmau sa consulte imediat obstile locale spre a stabili limba de predare a învatamântului (rusa sau moldoveneasca) dupa alegerea obstei. Pastrând vechea împartire în 64 de raioane, din cei 1.623 functionari, doar 398 proveneau din România. Din cele peste 1.000 de biserici desfiintate de comunisti, în 1943 nu erau înca reparate doar. Alaturi de 219 preoti localnici mai slujeau 250 preoti din tara.
S-au organizat cursuri pentru 800 cadre didactice, românesti din Transnistria, apar publicatii ca: ,,Transnistria”, ,,Glasul Nistrului”, ,,Bugul”, ,,Gazeta Odessei”, ,,Tara Bugului””, ,,Molva”. La Tiraspol s-a înfiintat Liceul românesc ,,Duca Voda”, iar cinematografe în Tiraspol, Ananiev si Odessa. Reprezentatii cinematografice au avut loc în toate satele Transnistriei. În satul Hârjau au fost repatriati români din Kuban (504 familii de dincolo de Bug au fost repatriate între Prut si Bug la începutul actiunii). Din relatarile bulibasei Coca din Sintesti - Ilfov, pe malul Bugului era amenajat un fel de lagar unde au fost adunati 2.600 tigani.
     În 1944 odata cu înaintarea frontului, cea mai mare parte a Transnistriei a fost încorporata în RSS Ucraineana, iar raioanele Camenca, Râbnita, Dubasari, Grigoriopol, Tiraspol, Slobozia în componenta RSS Moldovenesti, situatie existenta si în prezent.
     În 1966 R.Udler precizeaza ca 240 localitati cercetate în cadrul Atlasului Lingvistic Moldav se aflau în Ucraina (Transcarpatia, Cernauti, Odessa, Nicolaev, Kirovograd, Dniepropetrovsk, Zaporojie, Donetk, Lugansk), în RSSA Abhazia, în Khirghizia. Mai erau materiale necartografiate si pentru Omsk si Primorsk.
V.Buescu aduce date noi privind diaspora româneasca de peste Ural. În regiunea Orenburg si Turgai exista sate pur moldovenesti.
În satul Berdianski locuiesc basarabeni ce mai întâi fusesera colonizati în Simferopol. În satul Abiarski a întâlnit familii cu numele Septechita.
În regiunea Samarkand exista un sat exclusiv moldovenesc iar în satul Orheievka din Semipalatinsk traiau coloni din Orhei.
Sate românesti sunt în jurul Omskului si Akmolinskului si în regiunea Tansk.
În jurul orasului Irkutsk exista români, unul din sate fiind Ceremskov. Lânga Vladivostok pe fluviul Usuri exista sate ca:Teiul, Zâmbreni, Bogatârca, Kisinovka, Balcinesti, Dunai, Basarabia Noua, Loganesti cuprinzând la 1968, 30.000 moldoveni. Pe Amur, lânga Habarovsk, exista sate ca: Inul, Aur, Dunarea.
În Manciuria erau înainte de razboi 20.000 de români.
S-au semnalat pescari români din Primorsk care au cerut azil în Japonia.
     Între multele valuri de deportari, emigrari, colonizari ale românilor spre est, un rol important l-a avut si stramutarea în Siberia si Kazastan între 1906-1914 a 60.000 basarabeni si crearea unei adevarate Românii extrem-orientale.
     În Ucraina, la recensamântul din 1989, existau la est de Nistru români în regiunea Odessa care cuprinde însa si sudul Basarabiei (149.534), Nikolaev (16.673), Kirovograd (10.694) si alte regiuni (73.128).
Exista în 1992 la Odessa o Societate Culturala Româneasca ,,Luceafarul” care edita si un saptamânal cu acelasi nume condus de Vadim Bacinschi.
Maria Margarit din Ananiev spunea de acest saptamânal ca este un ,,alin pentru durerea ce ma încearca” si ca ,,ne dor schimbarile carora au fost supuse cândva denumirile satelor noastre” si vorbeste de ,,existenta de veacuri a noastra pe aceste locuri”.
     Interesele rusesti în zona a caror expresie este conflictul început în 1992 si tendintele centrifuge continuate pâna în prezent împiedica accesul la viata nationala macar pentru românii transnistrieni din raioanele Moldovei.
Daca la început 26.000 elevi din Transnistria au cerut grafie latina, în urma presiunilor rusofonilor au rezistat doar scolile nr. 20 din Tiraspol (despre care T.Tabunscic vicepresedinte al Societatii ,,Transnistria” anunta ca a crescut de la 30 la 700 de elevi); nr.4, 17, 18, 19, din Bender (Thighina) si nr. 12 din Râbnita.
În întreaga Transnistrie moldovenii detin 40% din populatie (rusii si ucrainenii detin doar 22, respectiv 28%); în Tiraspol unde în 1940 aveau 65% mai detineau în 1989 abia 12%.
     În Cocieri (satul transnistrian care i-a dat pe prozatorul si regizorul Iovita Vlad si academicianul I.Capiton Lupol) învatatoarea Maria Gherasim Isaicul în timpul conflictului pleca si se întorcea de la scoala purtând cu ea, tricolorul. Într-o noapte au ucis-o si au aruncat-o în fântâna. Ferice de copiii ce au avut-o în frunte. Vai noua ce le permitem unor analisti români (nu doar lui Smirnov si armatei a XIV-a) sa afirme categoric ca nu avem interese în Transnistria si ca aceasta nu apartinuse nicicând României.
Cu gândul la acesti bravi români transnistrieni va fi zis probabil C.Coposu ca ,,integritatea noastra teritoriala pâna la frontierele estice ale neamului este o obligatie sfânta, ca a XI-a porunca a decalogului românesc”.
     Autoritatile autoproclamatei Republici Moldovene Transnistriene de azi controleaza pe lânga raioanele de la est de Nistru si orasul Tighina care este în Basarabia. În 1992, dupa ce armata Moldovei a intrat în Tiraspol, a primit ordin de la Snegur sa se retraga. Ostasii au plâns de necaz. Chisinaul este îndreptatit conform dreptului international sa restabileasca ordinea constitutionala în zona însa a avut si are niste ezitari cel putin suspecte.
     Sper, stimate cititorule, ca te-ai convins ca avem oarece interese si dincolo de Nistru, cu toate ca probabil esti tipul de român ce se revolta ca americanii nu stiu de spatiul nostru mioritic, dar care permite cu seninatate sa fie tinut în bezna de o scoala ce nu i-a dat nici cele mai elementare date despre fratii sai din Transnistria, Transcarpatia, Pocutia, Bucovina de Nord, Basarabia de Nord, Herta, Basarabia de Sud, Cadrilater, Timocul sârbesc si bulgaresc, Banatul de Vest, Ungaria de est, despre fratii sai aromâni, meglenoromâni si istroromâni.
     Americanii sunt niste nesuferiti superficiali. Ca bun român, continua sa cauti solutii de a mai face români verzi din înca câtiva unguri si nu îti pune problema celor 12 milioane de români din afara României ce nu au acces la limba materna. Nu îti fa inima rea ci treci mai bine la pagina sportiva.
http://www.agero-stuttgart.de