Din cronica Akasha - Partea V.1 de Rudolf Steiner publicat la 06.07.2009
Desprinderea soarelui
     Prin notiunea de Pamânt trebuie sa întelegem acel stadiu al planetei noastre când a devenit purtatoare a mineralelor, vegetalelor, animalelor si a omului în forma si structura lor actuala. Acest stadiu, bineînteles, a fost precedat de altele, când configuratia regnurilor naturale mentionate mai sus era total diferita de ce cunoastem astazi.
Ceea ce numim astazi „Pamântul“, a cunoscut numeroase metamorfoze înainte de a deveni suportul regnurilor mineral, vegetal, animal si uman din prezent.
Este cert ca au existat, de exemplu, minerale si în stadiile anterioare, dar ele aratau cu totul altfel de cum arata astazi. Vom avea ocazia sa mai vorbim despre acele stadii anterioare. Acum, am dori numai sa aratam cum s-a transformat starea imediat premergatoare în cea actuala.

     Putem considera ca, în acea perioada, exista ceva ce se poate numi un „germen terestru“, ce purta în el fortele care au dus la Pamântul actual si care fusesera dobândite în cursul stadiilor anterioare.
Intervine atunci acel eveniment cosmic atât de important, desprinderea Soarelui.
Acest eveniment face ca anumite forte spirituale sa se retraga de pe Pamânt. Aceste forte se compuneau, în parte, din ceea ce exista pe Pamânt sub forma de eter al vietii, eter chimic si eter al luminii.
Ele au fost, ca sa spunem asa, smulse din Pamântul aflat în stadiul anterior.
Urmarea a fost o schimbare radicala în sânul tuturor categoriilor si al grupurilor de fiinte terestre care fusesera, pâna atunci, purtatoare ale acestor forte. Ele au suferit o transformare.
Primele care au trecut printr-o metamorfoza au fost fiintele vegetale. Li s-a luat o parte din fortele eterului luminii si acum, pentru a creste si a se dezvolta, aveau nevoie sa primeasca din afara fortele de lumina care le fusesera luate.
În felul acesta, plantele devin tributare luminii solare.
Un proces asemanator are loc si în corpul fiintelor umane. Pentru a ramâne viu, eterul sau de lumina trebuie sa coopereze cu eterul de lumina al Soarelui. Dar nu numai fiintele care au pierdut direct eterul de lumina au fost afectate, ci si celelalte, pentru ca în lume totul se înlantuie.
Formele animale care nu contineau ele însele eter al luminii primeau înainte influenta radiatiei celorlalte fiinte din ambianta lor terestra si, datorita acestei iradieri, ele se puteau dezvolta. Acum, ele urmau sa primeasca direct efectele luminii solare venita din exterior.
Mai ales, corpul uman îsi dezvolta organe specifice care devin sensibile la lumina Soarelui; sunt structurile primordiale ale ochiului uman.
     Evenimentul are loc în perioada numita „hiperboreana“ si marcheaza „prima zi“ a Creatiei, dupa Biblie. Stadiul anterior al Pamântului, reunind într-o singura formatiune cosmica Soarele, Luna si Pamântul,

     Desprinderea Soarelui declanseaza un amplu proces de solidificare a scoartei terestre. Se formeaza substante dense din cele care anterior fusesera lichide.

La rândul sau, eterul luminii se scindeaza, formându-se un eter al luminii de un gen nou, si un eter care conferea corpurilor facultatea de a degaja caldura. Pamântul devine o entitate capabila sa produca, acum, caldura.
Toate fiintele existente pe Pamânt sufera actiunea caldurii.
Si pe plan astral are din nou loc un proces asemanator celor precedente, si anumite fiinte îsi continua dezvoltarea pe seama altora.
Se separa o categorie de fiinte capabile sa actioneze asupra materiei grosolane si solidificate. Apare astfel structura scheletica, solida a regnului mineral al Pamântului.
La început, regnurile superioare ale naturii nu aveau toate capacitatea sa actioneze asupra substantei solide a masei osificate a regnului mineral. Vom gasi, deci, pe pamânt un regn mineral solid si un regn vegetal care, în structura sa cea mai densa, era compus din aer si apa. Într-adevar, în acest regn, procesele descrise mai sus provocasera o condensare a corpului aeriform într-un corp cu structura lichida.
În afara de acestea, existau si animale cu forme dintre cele mai variate, având corpul fie lichid, fie aeriform.
Însusi corpul uman sufera, la rândul sau, si el actiunea procesului de solidificare. El avea cea mai densa corporalitate la nivelul elementului lichid.
Acest corp de natura lichida era strabatut de eterul caloric, ceea ce confera corpului o substantialitate pe care o putem considera de natura gazoasa.
Aceasta stare materiala a corpului omenesc este numita, în lucrarile de stiinta oculta, cu termenul de negura de foc. Fiinta umana era încarnata, în acea perioada, în acest învelis de negura de foc.