Arta visatului - Partea I de Carlos Castaneda publicat la 08.07.2009
Ce este "visatul"?
     Don Juan (mentorul spiritual al autorului –n.n) a insistat īn repetate rīnduri asupra faptului ca tot ceea ce ma īnvata el fusese conceptualizat si clarificat de acei oameni pe care īi numea vrajitorii din timpuri stravechi.
A precizat, cu hotarīre, ca este o mare deosebire īntre acei vrajitori si vrajitorii din epoca actuala.
Ii descria pe vrajitorii din timpuri stravechi ca pe oameni ce traisera īn Mexic, probabil cu mii de ani īnainte ca acesta sa fie cucerit de spanioli, si a caror realizare majora fusese de a construi structurile vrajitoriei, evidentiind caracterul practic si concret al acesteia.
Ii īnfatisa ca pe niste oameni extraordinari, dar lipsiti de discernamīnt.
In contrast, īi descria pe vrajitorii din contemporaneitate ca pe oameni faimosi pentru gīndirea lor logica solida si capacitatea de a modifica - atunci cīnd considera necesar - modul de operare al vrajitoriei.
Don Juan mi-a explicat ca premisele vrajitoresti pertinente visatului fusesera prevazute si create īn mod firesc de vrajitorii din timpuri stravechi.
Intrucīt aceste premise sīnt esentiale īn explicarea si īntelegerea visatului, este absolut necesar sa scriu din nou despre ele, discutīndu-le. Cea mai mare parte a acestei carti este, prin urmare, o reintroducere si dezvoltare a ceea ce am prezentat īn lucrarile mele precedente.

     In timpul uneia dintre discutiile noastre don Juan a declarat ca pentru a putea aprecia statutul visatului si a celor care-l practicaeste necesar sa fie īnteleasa stradania vrajitorilor contemporani de a dirija vrajitoria catre abstract, īndepartīnd-o de concret. - Ce īntelegi prin concret, don Juan? - am īntrebat eu.
- Partea practica a vrajitoriei, a spus el. Fixatia obsesiva a mintii pe practici si metode, influenta nejustificata asupra oamenilor. Toate acestea apartin domeniului vrajitorilor din trecut.
- Si ce īntelegi prin abstract?
- Actiunea de cautare a libertatii. A libertatii de a percepe tot ceea ce este posibil din punct de vedere uman, eliberat de orice obsesii. Sustin ca vrajitorii contemporani sīnt orientati catre abstract pentru ca ei sīnt īn cautarea libertatii; nu īi intereseaza cītusi de putin cīstigurile concrete.
Ei nu au functii īn societate, asa cum aveau vrajitorii din trecut. Astfel īncīt nu-i vei descoperi īn posturi de vizionari oficiali sau vrajitori ai curtii.
- Vrei sa spui, don Juan, ca trecutul nu are nici o valoare pentru vrajitorii din zilele noastre?
- Ba cu siguranta ca are valoare. Ceea ce nu ne place īnsa este sentimentul lasat de acel trecut. Personal detest īntunecimea si morbiditatea īn gīndire. Mie īmi place imensitatea gīndirii. Oricum, indiferent de ceea ce īmi place sau īmi displace mie, trebuie sa recunosc meritele vrajitorilor din timpuri stravechi, pentru ca au fost cei dintīi care au descoperit si au aplicat tot ceea ce cunoastem si aplicam īn ziua de azi.
     Don Juan mi-a explicat ca cea mai mare descoperire a vrajitorilor din trecut a fost perceperea esentei energetice a lucrurilor. Cunoasterea acestui adevar avea o importanta atīt de mare, īncīt a devenit premisa fundamentala a vrajitoriei. In prezent, dupa o viata de disciplina si instruire, vrajitorii dobīndesc cu adevarat capacitatea de a percepe esenta lucrurilor, capacitate pe care o denumesc clarviziune.
- Ce ar īnsemna pentru mine sa pot percepe esenta energetica a lucrurilor? - l-am īntrebat o data pe don Juan.
- Ar īnsemna ca poti percepe energia īn mod direct, a raspuns el. Prin īnlaturarea laturii sociale a perceptiei, vei percepe esenta tuturor lucrurilor. Tot ceea ce percepem este energie, dar, deoarece nu o putem percepe direct, prelucram perceptia pentru a o adapta unui tipar. Acest tipar este latura sociala a perceptiei, pe care trebuie sa o īnlaturi.
- De ce trebuie sa o īnlatur?
- Pentru ca aceasta reduce īn mod deliberat sfera a ceea ce poate fi perceput si ne face sa credem ca tiparul īn care ne adaptam perceptia este tot ceea ce exista. Sīnt convins ca, pentru ca omul sa poata supravietui acum, perceptia sa trebuie sa se schimbe din punct de vedere al fundamentarii sociale.
- Ce este aceasta fundamentare sociala a perceptiei, don Juan?
- Certitudinea fizica cum ca lumea este alcatuita din obiecte concrete. Numesc aceasta fundamentare sociala pentru ca toti depun eforturi serioase si intense pentru a ne directiona catre a percepe lumea īn acest mod.
- Dar atunci cum ar trebui sa percepem lumea?
- Totul este energie. Intregul univers este energie. Fundamentarea sociala a perceptiei noastre trebuie sa fie certitudinea fizica cum ca tot ceea ce exista este energie. Este necesar sa se depuna eforturi mari ca sa fim īndrumati cum sa percepem energia ca energie. Atunci am avea ambele alternative la īndemīna.
- Este posibil ca oamenii sa fie instruiti īn acest mod? - am īntrebat eu.
Don Juan a raspuns ca este posibil si ca tocmai acest lucru era ceea ce facea el cu mine si cu ceilalti īnvatacei ai sai. Ne īnvata un nou mod de a percepe, facīndu-ne mai īntīi sa realizam ca ne prelucram perceptia pentru a o adapta unui tipar, īndrumīndu-ne apoi cu asiduitate sa percepem energia īn mod direct.
M-a asigurat ca aceasta metoda este foarte asemanatoare celei folosite pentru a ne deprinde sa percepem lumea activitatilor cotidiene.
     Conceptia lui don Juan era ca dependenta noastra fata de actul prelucrarii perceptiei pentru adaptare la un tipar social dispare atunci cīnd ne dam seama ca am acceptat tiparul ca mostenire de la stramosii nostri, fara sa ne ostenim sa-l examinam.
- Perceperea unei lumi de obiecte materiale cu valoare pozitiva sau negativa trebuie sa fi fost absolut necesara pentru supravietuirea stramosilor nostri, a spus don Juan. Dupa ce secole de-a rīndul am perceput lumea īn acest fel, īn mod obligator vom crede ca lumea este alcatuita din obiecte.
- Nu pot sa concep lumea īn vreun alt mod, don Juan, m-am plīns eu. Este fara nici un dubiu o lume a obiectelor. Tot ce trebuie sa facem pentru a demonstra acest lucru este sa ne lovim de ele.
- Desigur ca este o lume a obiectelor. Nu contrazicem acest fapt.
- Atunci, ce vrei sa spui?
- Vreau sa spun ca, īn primul rīnd, este o lume a energiei si abia īn al doilea rīnd o lume a obiectelor. Daca nu pornim de la premisa ca este o lume a energiei, nu vom fi niciodata capabili sa percepem energia direct. Vom fi īn permanenta blocati de certitudinea fizica a exact ceea ce am evidentiat adineauri: materialitatea obiectelor.
     O alta tema a explicatiilor lui don Juan era necesitatea absoluta de uniformitate si coeziune energetica īn scopul realizarii perceptiei. Punctul lui de vedere era ca noi, oamenii, percepem lumea pe care o cunoastem īn termenii īn care o facem numai pentru ca avem uniformitate si coeziune energetica.
Spunea ca ajungem īn mod automat sa īndeplinim aceste doua conditii energetice īn cursul perioadei de crestere si educatie si ca aceste calitati sīnt atīt de acceptate ca ceva de la sine īnteles, īncīt nu ne dam seama de importanta lor vitala pīna nu ne confruntam cu posibilitatea de a percepe alte lumi decīt lumea pe care o cunoastem.
Abia īn astfel de momente devine evident faptul ca avem nevoie de o noua uniformitate si coeziune energetica adecvate pentru a putea percepe coerent si complet.
L-am īntrebat ce erau acelea uniformitate si coeziune si mi-a raspuns ca forma energetica a omului are uniformitate īn sensul ca orice fiinta umana de pe pamīnt are forma unei mingi sau a unui ou. Iar faptul ca energia omului este strīnsa laolalta īn forma de minge sau ou arata ca aceasta are coeziune.
Spunea ca un exemplu de unitate si coeziune noua era forma energetica a vrajitorilor din vechime, atunci cīnd a devenit o simpla linie: fiecare dintre ei a devenit īn mod uniform o linie si a ramas īn mod coeziv o linie. Uniformitatea si coeziunea la nivel de linie le-a permis acelor vrajitori sa perceapa o lume noua si omogena.
- Cum se obtin uniformitatea si coeziunea? - am īntrebat.
- Factorul cheie este pozitia punctului de asamblare sau, mai degraba, fixarea punctului de asamblare, a spus el. La momentul respectiv nu a vrut sa intre īn amanunte, asa ca l-am īntrebat daca acei vrajitori din vechime ar fi putut sa revina la forma de ou. Mi-a raspuns ca, la un anumit punct ar fi putut, dar ca nu au facut-o. Iar dupa aceea s-a instalat coeziunea de tipul liniei si a facut imposibila revenirea la forma initiala.
Era de parere ca ceea ce a instalat definitiv coeziunea de tipul liniei, īmpiedicīndu-i sa se īntoarca la forma initiala, era o chestiune de optiune si aviditate.
Posibilitatile acelor vrajitori īn domeniul a ceea ce puteau percepe si face ca linii de energie erau cu mult mai mari decīt posibilitatile de a actiona si percepe ale oricarui om obisnuit sau vrajitor obisnuit.
Mi-a explicat ca domeniul umanului, atunci cīnd cineva este o minge de energie, reprezinta filamentele de energie care trec prin spatiul aflat īn interiorul granitelor mingiei.
In mod normal, nu percepem tot domeniul umanului, ci probabil numai o miime din el. Opinia lui era ca, avīnd īn vedere acest lucru, devine cu atīt mai evidenta maretia a ceea ce au facut vrajitorii din vechime: ei s-au extins īntr-o linie avīnd o lungime de o mie de ori mai mare decīt diametrul unui ou energetic si au perceput toate filamentele energetice care treceau prin acea linie.
La insistentele lui, am facut eforturi gigantice sa īnteleg noul tipar de configuratie energetica pe care mi-l prezenta. In cele din urma, dupa multe reluari, am reusit sa-mi precizez ideea filamentelor de energie īn interiorul si īn exteriorul mingii luminoase. Dar daca īmi īnchipuiam o multime de mingi luminoase, tiparul se destrama. Intr-o multime de mingi luminoase, rationam eu, filamentele de energie aflate īn exteriorul uneia vor fi, prin forta lucrurilor, īn interiorul celei adiacente. Astfel ca, īntr-o multime, nu pot exista filamente de energie īn afara mingilor luminoase.
- Pentru a putea īntelege toate acestea nu trebuie sa te folosesti de ratiune, a spus don Juan, dupa ce a ascultat cu atentie toate argumentele mele. Nu am cum sa explic ce au īn vedere vrajitorii prin filamentele aflate īn interiorul si īn afara formei umane.
Atunci cīnd vizionarii vad forma energetica umana, ei vad o singura minge de energie. Daca līnga aceasta se afla o alta minge luminoasa, cea de a doua este si ea vazuta ca o singura minge energetica.
Ideea unei multimi de mingi luminoase provine din cunostintele tale referitoare la multimile de oameni.

     In universul energiei, īnsa, sīnt numai entitati individuale separate, īnconjurate de infinitate. Trebuie sa vezi asta tu īnsuti.
I-am replicat atunci lui don Juan ca era lipsit de sens sa-mi spuna sa vad eu īnsumi cīnd stia ca nu pot face acest lucru. Iar el mi-a propus sa īmprumut energia sa si sa ma folosesc de ea pentru a vedea.
- Cum pot sa fac asta? Sa īmprumut energia dumitale?
- Foarte simplu. Pot face ca punctul tau de asamblare sa se transleze īntr-o alta pozitie, mai propice pentru a percepe energia īn mod direct.
Din cīte īmi amintesc, aceea a fost prima data cīnd s-a referit deliberat la ceea ce facuse tot timpul: sa ma determine sa intru īntr-o stare constienta incoprehensibila, care contrazicea ideea mea despre lume si despre mine īnsumi, o stare pe care o numea a doua atentie.
Asa ca, pentru a face ca punctul meu de asamblare sa se transleze īntr-o pozitie mai adecvata pentru a percepe energia direct, don Juan mi-a tras o palma īn spate, īntre omoplati, cu o asemenea forta, īncīt mi s-a taiat respiratia.
Am crezut ca am lesinat sau ca lovitura m-a adormit. Brusc, vedeam sau visam ca vad ceva ce literalmente depasea orice posibilitate de descriere.
Fire stralucitoare de lumina veneau de pretutindeni, īndreptīndu-se īn toate directiile, fire de lumina ce nu semanau cu nimic din ceea ce cunostea mintea mea.
Cīnd mi-am recapatat respiratia sau cīnd m-am trezit, don Juan m-a īntrebat plin de speranta:
- Ei, ce ai vazut!
Cīnd i-am raspuns cu sinceritate, „Lovitura dumitale m-a facut sa vad stele", a rīs cu hohote. A afirmat ca nu eram īnca pregatit pentru a īntelege perceptiile neobisnuite pe care le-am avut.
- Am produs o translatie a punctului tau de asamblare, a spus el īn continuare, si pentru o clipa ai visat filamentele universului. Dar īnca nu posezi disciplina si nici energia de a-ti reorganiza unitatea si coeziunea. Vrajitorii din vechime erau maestri desavīrsiti īn astfel de reorganizari. In felul acesta, au vazut ei tot ceea ce poate fi vazut de om.
- Ce īnseamna sa-ti reorganizezi unitatea si coeziunea?
- Inseamna sa intri īn cea de a doua atentie, prin mentinerea punctului de asamblare īn noua sa pozitie, nepermitīndu-i sa alunece īnapoi īn pozitia initiala.
Apoi don Juan mi-a dat definitia traditionala a celei de a doua atentii.
Spunea ca vrajitorii din vechime au numit rezultatul fixarii īntr-o noua pozitie a punctului de asamblare cea de a doua atentie si ca o considerau o sfera de activitate atotcuprinzatoare, la fel cum era si atentia din lumea cotidiana.
A evidentiat faptul ca vrajitorii dispuneau īntr-adevar de doua sfere complete pentru actiunile lor: una mica, numita prima atentie sau constiinta lumii noastre cotidiene, īnsemnīnd fixarea punctului de asamblare īn pozitia sa obisnuita; si o sfera mult mai larga, cea de a doua atentie sau constiinta altor lumi, īnsemnīnd fixarea punctului de asamblare īn fiecare dintre enormul numar de noi pozitii.
     Don Juan m-a ajutat sa cunosc lucruri de neexplicat īn cea de a doua atentie prin intermediul a ceea ce numea el uneltire de vrajitor: lovindu-ma usor sau cu putere pe spate, la īnaltimea omoplatilor.
Sustinea ca prin aceste lovituri īmi deplasa punctul de asamblare.
Din punctul meu empiric de vedere, aceste deplasari īnsemnau ca, constiinta mea intra īntr-o extrem de deconcertanta stare de neasemuita claritate, o stare de ultra-constient, īn care ma gaseam pentru scurte perioade de timp, cīnd puteam īntelege orice cu minimum de pregatire prealabila.
Nu era o stare prea placuta. De cele mai multe ori semana cu un vis ciudat, dar atīt de intens, īncīt starea constienta normala devenea - prin comparatie - ceva foarte palid.
Don Juan justifica necesitatea acestor manevre, spunīnd ca īn starea constienta normala vrajitorul īl īnvata pe ucenic conceptele si procedurile de baza, iar īn cea de a doua atentie īi da explicatii abstracte amanuntite.
De regula, ucenicii nu-si amintesc deloc aceste explicatii, desi le īnmagazineaza cumva - absolut intacte - īn memoria lor.
Vrajitorii s-au folosit de aceasta particularitate specifica memoriei si au transformat actiunea de a-si aminti tot ceea ce li se īntīmpla īn cea de a doua atentie īntr-una din cele mai dificile si mai complexe misiuni ale vrajitoriei.
Vrajitorii sustin aceasta particularitate specifica a memoriei si misiunea de a-si aminti cu afirmatia ca, de fiecare data cīnd cineva intra īn cea de a doua atentie, punctul de asamblare este īntr-o alta pozitie.
Deci, pentru a-si aminti, individul trebuie sa-si reaseze punctul de asamblare īn exact aceeasi pozitie pe care o avea īn momentul īn care s-au petrecut respectivele intrari īn cea de a doua atentie.
Don Juan m-a asigurat ca vrajitorii nu numai ca īsi aminteau perfect de tot, dar si ca - prin actul de redeplasare a punctului de asamblare īn fiecare din pozitiile specifice - chiar retraiau fiecare experienta avuta.
Totodata, m-a īncredintat ca vrajitorii īsi dedica īntreaga viata pentru a-si īndeplini aceasta misiune de a-si aminti.
In cea de a doua atentie don Juan mi-a dat explicatii foarte detaliate īn ceea ce priveste vrajitoria, stiind ca exactitatea si continutul acestor instructiuni vor ramīne absolut intacte pe toata durata vietii mele.
In ceea ce priveste aceasta calitate a exactitatii el spunea:
- A deprinde ceva īn cea de a doua atentie este similar cu procesul de deprindere a cunostintelor din perioada copilariei. Ceea ce deprindem atunci ramīne pentru toata viata. „Este ca o a doua natura", obisnuim sa spunem despre ceva ce am īnvatat cīnd eram copii.
Judecind din situatia mea actuala, īmi dau seama ca don Juan m-a facut sa intru - cīt de des a putut - īn cea de a doua atentie, pentru a ma forta sa-mi mentin - pentru perioade lungi de timp - noi pozitii ale punctului meu de asamblare si sa percep coerent īn aceste pozitii, adica a avut īn vedere sa ma forteze sa-mi reorganizez uniformitatea si coeziunea.
Am reusit de nenumarate ori sa percep totul cu aceeasi precizie cu care percep lucrurile īn lumea cotidiana. Problema era incapacitatea mea de a face legatura īntre actiunile mele din cea de a doua atentie si constiinta mea din viata cotidiana.
Au fost necesare multe eforturi si mult timp ca sa ajung sa īnteleg ce este cea de a doua atentie. Nu atīt din cauza caracterului sau complicat si complex - care este īntr-adevar extrem, cīt pentru ca - o data īntors īn starea normala de constiinta - constatam ca-mi era imposibil sa-mi amintesc nu numai faptul ca intrasem īn cea de a doua atentie, ci si ca exista o astfel de stare.
     O alta descoperire colosala pe care si-o revendicau vrajitorii din vechime si pe care don Juan mi-a explicat-o cu minutiozitate a fost sa constate ca punctul de asamblare se deplaseaza cu multa usurinta īn timpul somnului.
Descoperirea a condus la o alta: ca visele sīnt īn īntregime asociate cu aceasta deplasare.
Vrajitorii din vechime au vazut ca, cu cīt era mai mare deplasarea, cu atīt era visul mai neobisnuit si viceversa: cu cīt era mai neobisnuit visul, cu atīt era mai mare deplasarea.

     Don Juan spunea ca aceasta constatare i-a determinat sa conceapa metode sofisticate pentru a forta deplasarea punctului de asamblare, cum ar fi ingerarea de plante ce pot produce stari de constiinta modificate, supunerea la foame, oboseala si stres si, mai ales, exercitarea controlului asupra viselor. In acest fel - si probabil fara sa realizeze faptul - ei au creat visatul.
     Intr-o zi, pe cīnd ne plimbam prin piata orasului Oaxaca, don Juan mi-a prezentat cea mai coerenta definitie a visatului din punctul de vedere al unui vrajitor.
- Vrajitorii considera visatul ca pe o arta extrem de rafinata, a spus el,arta de a dizloca dupa dorinta punctul de asamblare din pozitia sa obisnuita, pentru a intensifica si a extinde gama celor ce pot fi percepute.
Spunea ca vrajitorii din vechime au consolidat arta visatului pe baza a cinci premise pe care le-au vazut īn fluxul de energie al fiintelor umane.
In primul rīnd au vazut ca numai filamentele de energie care trec direct prin punctul de asamblare pot fi asamblate īn perceptie coerenta.
In al doilea rīnd, au vazut ca, daca punctul de asamblare este dizlocat īn alta pozitie, indiferent cīt de mica este deplasarea sa, prin el īncep sa treaca alte filamente de energie, care pīna atunci nu au trecut pe acolo si care, angrenīnd constiinta, forteaza asamblarea acestor cīmpuri energetice neobisnuite īntr-o perceptie stabila si coerenta.
In al treilea rīnd, au vazut ca - īn cursul viselor obisnuite -punctul de asamblare se dizloca de la sine cu usurinta īntr-o alta pozitie de pe suprafata sau din interiorul oului luminos.
In al patrulea rīnd, au vazut ca punctul de asamblare poate fi facut sa se miste īn pozitii aflate īn afara oului luminos, īn drumul filamentelor luminoase ale universului.
Si, īn al cincilea rīnd, au vazut ca, prin disciplina si antrenament, este posibila īnvatarea si efectuarea - īn cursul somnului si al viselor obisnuite - a deplasarii sistematice a punctului de asamblare.