Arta visatului - Partea II de Carlos Castaneda publicat la 08.07.2009
Prima poarta a visatului
     Atunci cīnd explica vrajitoria, vrajitorii au doua optiuni. Una este sa vorbeasca īn termeni metaforici despre o lume de dimensiuni magice. Cealalta este sa explice actiunile lor īn termenii abstracti specifici vrajitoriei. Am preferat īntotdeauna aceasta a doua modalitate, desi nici una din ele nu poate satisface pe deplin mintea rationala a unui occidental.
Don Juan mi-a spus ca ceea ce avea īn vedere prin descrierea metaforica a celei de a doua atentii ca progresie era sa sublinieze faptul ca - fiind un derivat al deplasarii punctului de asamblare - cea de a doua atentie nu se produce īn mod natural, ci trebuie proiectata īn mod deliberat ca intentie - īncepīnd cu intentionarea ei ca idee si sfīrsind prin intentionarea ei ca o constienta stabila si controlata a deplasarii punctului de asamblare.
- Te voi īnvata primul pas catre dobīndirea puterii, a spus don Juan la īnceputul instruirii īn arta visatului. Te voi īnvata cum sa organizezi visatul.
- Ce īnseamna sa organizezi visatul?
- Inseamna sa stapīnesti practic si cu mare precizie situatia generala dintr-un vis. De exemplu, poti visa ca te afli īn clasa. Sa organizezi visatul īnseamna sa nu lasi visul sa alunece īn altceva. Cum ar fi sa treaca brusc din clasa undeva īn munti. Cu alte cuvinte, tii sub control imaginea clasei si nu o lasi sa dispara pīna nu vrei tu.
- Dar este posibil sa faci acest lucru?
- Desigur ca este posibil. Acest gen de control nu difera de controlul pe care īl avem asupra oricarei situatii din viata cotidiana. Vrajitorii sīnt obisnuiti cu el si īl realizeaza de fiecare data cīnd au nevoie sau doresc sa o faca. Pentru a te obisnui si tu cu aceasta, trebuie, la īnceput, sa faci ceva cīt se poate de simplu. Diseara, īn visele tale, trebuie sa īti privesti mīinile.
Nu am vorbit mai mult despre asta īn starea de constienta a vietii cotidiene. Dar īn amintirile privind experientele mele din cea de a doua atentie am descoperit ca discutaseram mai larg pe aceasta tema.
De pilda, īmi exprimasem simtamintele īn ceea ce priveste absurditatea actiunii, iar don Juan īmi sugerase sa consider totul īn termenii unei cercetari antrenante si amuzante si nu ai uneia solemne si morbide.
- Poti sa devii oricīt de grav si greoi doresti cīnd vorbim de visat, a spus el. Pentru explicatii este totdeauna nevoie de o judecata adīnca. Dar cīnd visezi, sa fii usor ca fulgul. Visatul trebuie sa fie facut cu integritate si seriozitate, dar cu buna dispozitie si cu īncrederea celui lipsit de orice griji. Numai īn aceste conditii este posibil ca visele noastre sa se transforme īn visat.

     Don Juan m-a asigurat ca alesese īn mod arbitrar mīinile mele ca ceea ce trebuia sa caut īn visele mele si cautarea a orice altceva era la fel de justificata.
Scopul actiunii nu era gasirea unui anumit lucru, ci antrenarea atentiei visatului.
     Don Juan definea atentia visatului ca pe stāpīnirea asupra propriilor vise pe care o dobīndeste cineva atunci cīnd īsi fixeaza punctul de asamblare īntr-o oricare noua pozitie īn care a fost deplasat īn timpul viselor.
In termeni mai generali, numea atentie a visatului o fateta incomprehensibila a constiintei, care exista independent, asteptīnd momentul īn care o vom implica, un moment īn care īi vom da un scop; este o facultate ascunsa, pe care o are īn rezerva fiecare dintre noi, dar pe care nu are posibilitatea sa o foloseasca īn viata cotidiana.
Primele mele īncercari sa-mi privesc mīinile īn vis au fost un adevarat fiasco.
Dupa luni de eforturi esuate, am renuntat si m-am plīns din nou lui don Juan de absurditatea unei astfel de actiuni.
- Exista sapte porti, mi-a spus el īn replica, iar visatorii trebuie sa le deschida pe toate sapte, una cīte una. Te afli īn fata primei porti, pe care trebuie sa o deschizi pentru a putea visa.
- De ce nu mi-ai spus asta dinainte? - Ar fi fost lipsit de sens sa-ti vorbesc despre portile visatului īnainte sa te lovesti cu capul de prima dintre ele.
Acum stii ca este un obstacol si ca trebuie sa-l depasesti.
Don Juan mi-a explicat ca īn fluxul de energie al universului exista multe intrari si iesiri si ca, īn cazul specific al visatului, sīnt sapte intrari, resimtite ca obstacole, pe care vrajitorii le numesc cele sapte porti ale visatului.
- Prima poarta este un prag pe care trebuie sa-l trecem devenind constienti de o anumita senzatie īnainte de somnul adīnc, a spus el. O senzatie ca o toropeala placuta, care nu ne lasa sa deschidem ochii. Ajungem la aceasta poarta īn momentul īn care devenim constienti ca adormim, suspendati īn īntuneric si toropeala. - Cum devin constient ca adorm? Exista prevederi sau etape de care trebuie sa tinem seama?
- Nu. Nu exista nici un fel de prevederi sau etape. Trebuie doar sa ai intentia sa devii constient ca adormi.
- Dar cum poti sa ai intentia de a deveni constient de asta?
- Intentia si faptul de a avea intentie sīnt foarte greu de definit. Orice explicatie, avansata de mine sau de oricine altcineva, ar parea stupida. Tine seama de asta la auzul celor ce-ti voi spune īn continuare: vrajitorii intentioneaza orice se decid sa intentioneze, pur si simplu, prin intentia de a o face.
- Asta n-are nici un īnteles, don Juan.
- Fii foarte atent. īntr-o zi va fi rīndul tau sa le explici altora. Afirmatia pare fara sens, pentru ca nu o pui īn contextul corespunzator. Ca orice om rational, crezi ca īntelegerea este exclusiv de domeniul ratiunii, al mintii noastre. Pentru vrajitori- īntrucīt afirmatia mea se refera la intentie si la a avea intentie - īntelegerea acesteia tine de domeniul energiei. Vrajitorii sīnt convinsi ca, daca cineva intentioneaza aceasta afirmatie pentru corpul energetic, corpul energetic o va īntelege īn termeni complet diferiti de cei ai mintii. Important este sa ajungi la corpul energetic. Pentru asta īnsa este nevoie de energie.
- In ce termeni va īntelege afirmatia corpul energetic, don Juan?
- In termenii unei senzatii trupesti, ceea ce este greu de descris. Trebuie sa o simti ca sa īntelegi ce vreau sa spun.
     Doream o explicatie mai exacta, dar don Juan m-a plesnit peste spate si m-a facut sa intru īn cea de a doua atentie. In perioada aceea, ceea ce facea el era īnca o totala enigma pentru mine. Puteam jura ca atingerea lui ma hipnotizase. Am crezut ca m-a adormit instantaneu si ca am visat ca mergeam cu el pe un bulevard larg, marginit de copaci, dintr-un oras necunoscut. Visul era atīt de real, iar eu eram atīt de constient de tot ce ma īnconjura, īncīt imediat am īncercat sa ma orientez citind indicatoarele si observīnd oamenii. Era clar ca nu era un oras dintr-o tara de limba engleza sau spaniola, dar era un oras occidental.

     Oamenii pareau sa fie europeni din zona de nord a continentului, probabil lituanieni. Am devenit absorbit īn īncercarea de a citi ce scria pe panourile publicitare si pe indicatoarele strazilor. Don Juan m-a īnghiontit usor.
- Nu-ti bate capul cu asta, a spus el. Nu ne aflam īntr-un loc ce poate fi identificat. Tocmai ti-am īmprumutat energia mea ca sa poti ajunge la corpul tau energetic, iar cu acesta ai intrat īntr-o alta lume. Asta nu va dura mult, asa ca foloseste-ti timpul cu īntelepciune. Uita-te la tot, dar fara ostentatie. Nu-ti face observata prezenta.
Am mers mai departe īn tacere pe distanta dintre doua strazi, iar mersul a avut un efect extraordinar asupra mea. Cu cīt mergeam, cu atīt crestea senzatia mea de neliniste viscerala. Mintea mea era curioasa, dar trupul era cuprins de panica. Intelegeam foarte limpede ca nu ma aflam pe aceasta lume.
Cīnd am ajuns la o intersectie si ne-am oprit din mers, am observat ca crengile copacilor de pe strada fusesera tunse si aranjate cu grija. Erau niste copaci scunzi, cu frunze rasucite, cu aspect dur. Fiecare copac avea īn jurul sau un spatiu patrat de pamīnt pentru a putea fi udat. In aceste spatii īnsa nu se aflau nici un fel de buruieni sau gunoaie, asa cum se gasesc īn jurul copacilor din orase, ci doar pamīnt negru afinat.
In momentul īn care mi-am concentrat privirea asupra bordurii trotuarului, īnainte de a coborī de pe ea pentru a traversa, am observat ca pe strada nu erau nici un fel de masini.
Am īncercat cu disperare sa observ oamenii care roiau īn jurul nostru pentru a descoperi ceva la ei, care ar fi putut sa explice nelinistea pe care o simteam. Cum eu īi priveam fix, si ei īmi raspundeau fixīndu-ma cu privirea.
Intr-o clipa s-a format īn jurul nostru un cerc de ochi albastri si caprui cu privire dura.
Am realizat, ca pe o lovitura, certitudinea ca acesta nu era deloc un vis; ne aflam īntr-o realitate dincolo de ceea ce cunosteam eu ca este realul.
M-am īntors catre don Juan. Eram pe punctul de a realiza ce era diferit īn legatura cu acei oameni, cīnd m-a lovit īn fata un straniu vīnt uscat, care mi-a intrat pe sinusuri, mi-a īntunecat vederea si m-a facut sa uit ce voiam sa-i spun lui don Juan.
     In clipa urmatoare, ma aflam din nou acolo de unde plecasem: īn casa lui don Juan. Eram īntins pe o rogojina de paie, ghemuit pe o parte.
- Ti-am īmprumutat energia mea si ai ajuns pīna la corpul tau energetic, a spus don Juan sec.
Il auzeam vorbind, dar eram amortit. O senzatie de iritatie īn zona plexului solar facea ca respiratia sa-mi fie sacadata si dureroasa. Stiam ca ma aflasem pe punctul de a descoperi ceva extraordinar īn legatura cu visatul si cu oamenii pe care īi vazusem, dar, cu toate acestea, nu puteam sa ma concentrez asupra a ceea ce stiam.
- Unde ne-am aflat, don Juan? A fost totul doar un vis? O stare de hipnoza?
- Nu a fost un vis, a raspuns el. A fost visatul. Te-am ajutat sa ajungi īn cea de a doua atentie, astfel īncīt sa īntelegi intentia ca subiect nu pentru ratiune, ci pentru corpul tau energetic.
In acest stadiu, īnca nu poti sa patrunzi importanta acestor lucruri, nu numai pentru ca nu ai suficienta energie, ci si pentru faptul ca nu intentionezi nimic.
Daca ai face-o, corpul tau energetic ar īntelege imediat ca singura cale de a intentiona este prin concentrarea intentiei asupra a ceea ce doresti sa intentionezi. De aceasta data am concentrat-o eu pentru tine, ajungīnd la corpul tau energetic.
- Scopul visatului este de a intentiona corpul energetic? am īntrebat eu, sub impulsul brusc al unui straniu rationament. - Desigur ca se poate pune problema si asa, a spus el. Dar īn momentul acesta anume - deoarece vorbim despre prima poarta a visatului - scopul visatului este de a intentiona corpul tau energetic sa devina constient ca adormi. Nu te forta sa devii constient ca adormi. Lasa corpul tau energetic sa faca asta. Sa intentionezi este sa doresti fara a dori, sa faci fara a face. Accepta testul intentiei, a continuat el. Pune-ti hotarīrea tacita - fara sa stai pe gīnduri - sa lucreze īn a te convinge ca ai ajuns la corpul tau energetic si ca esti un visator. Facīnd aceasta, te vei pune automat īn situatia de a fi constient ca adormi.
- Cum pot sa ma conving ca sīnt un visator, cīnd, de fapt, nu sīnt?
- Cum auzi ca trebuie sa te convingi, cum, automat, devii mai rational. Cum poti sa te convingi ca esti un visator, cīnd, de fapt, nu esti? Intentia īnseamna ambele lucruri: actul de a te convinge ca esti īntr-adevar un visator - desi nu ai mai visat niciodata pīna acum - si actul de a fi convins.
- Ai īn vedere ca trebuie sa-mi spun ca sīnt un visator si sa fac tot posibilul sa o si cred? Asta trebuie sa fac?
- Nu, nu asta. Intentia este mult mai simpla si, īn acelasi timp, infinit mai complexa decīt atīt. Ea reclama imaginatie, dis¬ciplina si fermitate. īn cazul nostru, sa intentionezi īnseamna | sa capeti cunoasterea corporala incontestabila ca esti un visator. Simti ca esti un visator cu toate celulele din trup.
Don Juan a adaugat pe un ton glumet ca nu avea suficienta energie spre a-mi face un nou īmprumut pentru intentie si ca ceea ce aveam de facut era sa ajung singur la corpul meu energetic.
M-a asigurat ca intentionarea primei porti a visatului este unul dintre mijloacele descoperite de vrajitorii din vechime, pentru a ajunge la cea de a doua atentie si la corpul energetic.
Dupa ce mi-a spus toate acestea, m-a dat, pur si simplu, afara din casa, poruncindu-mi sa nu ma īntorc pīna nu am intentionat prima poarta a visatului.
     M-am īntors acasa si luni de-a rīndul ma culcam seara intentionīnd din toate puterile sa devin constient ca adorm si sa-mi vad mīinile īn vis.
Cealalta parte a testului - sa ma conving ca sīnt un visator si ca am ajuns la corpul meu energetic - mi-era total imposibil de realizat.
Apoi, īntr-o dupa-amiaza, cīnd am atipit putin, am visat ca ma uitam la mīinile mele. Socul visului a fost de ajuns pentru a ma trezi. Dar s-a dovedit a fi fost un vis singular, care nu se putea repeta.
Saptamīnile treceau, dar eu nu eram capabil nici sa devin constient ca adorm, nici sa-mi regasesc mīinile īn vis.
Am īnceput sa observ īnsa ca īn vis aveam un sentiment vag ca ar fi trebuit sa fac ceva si nu-mi aminteam ce.
Sentimentul a devenit atīt de puternic, īncīt ma tot trezea noaptea din somn.
Cīnd i-am relatat lui don Juan despre īncercarile mele nereusite de a trece prin prima poarta a visatului, el mi-a oferit cīteva lamuriri.
- Sa-i ceri unui visator sa gaseasca un anumit lucru īn visele sale este un subterfugiu, a spus el. Adevaratul scop este de a deveni constient ca adormi.
Si, oricīt de ciudat ar parea, acest lucru nu se īntīmpla daca īti ordoni sa fii constient ca adormi, ci prin mentinerea prelungita a imaginii a ceea ce privesti īn vis.
Mi-a spus ca visatorii arunca cu premeditare priviri rapide asupra a tot ceea ce este prezent īntr-un vis.
Daca īsi concentreaza atentia visatului asupra a ceva specific, fac acest lucru numai pentru a stabili un punct de pornire. De acolo, ei purced sa priveasca la alte lucruri din continutul visului, reīntorcīndu-se la punctul de pornire cīt de des pot.
Dupa multe eforturi, am regasit īntr-adevar mīini īn visele mele, dar acestea nu erau niciodata ale mele. Erau mīini care doar dadeau impresia ca īmi apartin, mīini care-si schimbau forma, devenind uneori chiar groaznice la īnfatisare. Cu toate acestea, restul continutului viselor mele era īntotdeauna placut de stabil. Puteam sa mentin īndelung imaginea a aproape oricarui lucru asupra caruia īmi concentram atentia.
     Si totul a continuat asa timp de luni īntregi, pīna īntr-o zi, cīnd capacitatea mea de a visa s-a modificat parca de la sine.
Nu facusem nimic special īn afara de a persista īn hotarīrea mea serioasa si constanta de a fi constient ca adorm si de a-mi regasi mīinile īn vis.
Am visat ca venisem īn vizita īn orasul meu natal. Nu pentru ca orasul pe care-l visam ar fi semanat cītusi de putin cu orasul meu natal, ci pentru ca, cumva, aveam convingerea ca acesta era locul unde ma nascusem.

     Totul a īnceput ca un vis obisnuit, si totusi cu un aer foarte real. Apoi lumina din vis s-a schimbat. Imaginile au devenit mai clare. Strada pe care mergeam a devenit īn mod perceptibil mai reala decīt cu o clipa īnainte. Au īnceput sa ma doara picioarele.
Puteam simti ca lucrurile erau absurd de tari.
De exemplu, atunci cīnd m-am lovit de o usa, nu numai ca am simtit durere īn genunchiul la care m-am lovit, dar m-am si īnfuriat din cauza neīndemīnarii mele.
Am umblat īn modul cel mai realist prin acel oras pīna cīnd am fost total epuizat. Am vazut tot ce as fi putut vedea, daca as fi fost un turist care se plimba pe strazile unui oras. Si nu era nici o diferenta īntre plimbarea din vis si orice plimbare pe care am facut-o vreodata pe strazile unui oras pe care-l vizitam pentru prima data.
- Cred ca ai mers putin cam prea departe, a spus don Juan dupa ce mi-a ascultat relatarea. Ceea ce ti se solicita era sa devii constient ca adormi. Ceea ce ai facut este echivalent cu a darīma un zid doar pentru a strivi un tīntar care sta pe el.
- Vrei sa spui, don Juan, ca am facut o gafa?
- Nu. Dar este evident ca īncerci sa repeti ceva ce ai mai facut īnainte. Atunci cīnd am produs translarea punctului tau de asamblare, iar noi doi am ajuns īn acel misterios oras, tu nu dormeai.
Visai, dar nu dormeai, adica punctul tau de asamblare nu ajunsese īn pozitia respectiva printr-un vis obisnuit.
Eu l-am fortat sa se deplaseze. Desigur ca poti sa ajungi īn aceeasi pozitie prin vis, dar nu te-as sfatui sa faci asta īn acest stadiu.
- Este periculos?
- Si īnca ce periculos! Visatul trebuie facut cu multa seriozitate. Nu ne putem permite nici o miscare gresita. Visatul este un proces de constientizare, de dobīndire a controlului. Atentia visatului trebuie antrenata sistematic, pentru ca ea este portita catre cea de a doua atentie.
- Care este diferenta dintre atentia visatului si cea de a doua atentie?

     - Cea de a doua atentie este ca un ocean, iar atentia visatului este ca un fluviu ce se varsa īn el.
Cea de a doua atentie este starea de a fi constient de lumi īn totalitatea īntregului lor -totalitate a īntregului la fel cum lumea noastra este o totalitate a īntregului - pe cīnd atentia visatului este starea de a fi constient de elementele din visele noastre.
     Don Juan a accentuat faptul ca atentia visatului este esentiala pentru orice miscare īn lumea vrajitoriilor. A afirmat ca īn multimea de elemente din visele noastre sīnt prezente interferente energetice reale, lucruri neesentiale, care au fost plasate īn visele noastre de o forta potrivnica.
Abilitatea de a le gasi si de a le urmari īnseamna vrajitorie.
Staruinta cu care insista asupra acestor afirmatii era atīt de mare, īncīt a trebuit sa-l rog sa mi le explice.
A ezitat un moment īnainte de a-mi raspunde.
- Visele reprezinta - daca nu o usita - o ferestruica spre alte lumi, a spus el pentru īnceput. Astfel ca visele sīnt o sosea cu doua sensuri.
Constiinta noastra trece prin acea ferestruica īn alte domenii, iar acele domenii īsi trimit cercetasii īn visele noastre.
- Ce sīnt acesti cercetasi?
- Sarcini energetice care se amesteca cu elementele viselor noastre obisnuite. Sīnt impulsuri de energie straina care apar īn visele noastre si pe care le interpretam ca elemente familiare sau nefamiliare noua.
- Imi pare rau, don Juan, dar nu īnteleg nimic din explicatia dumitale.
- Nici nu poti, pentru ca, continui īn a insista sa-ti reprezinti visele īn termenii ce-ti sīnt cunoscuti: drept ceva ce se īntīmpla īn timpul somnului nostru.
Iar eu ma straduiesc sa-ti dau o alta versiune: o ferestruica īndreptata catre alte domenii ale perceptiei. Prin aceasta ferestruica se strecoara īnsa īnauntru curenti de energie necunoscuta. Atunci mintea sau creierul, sau ce-o fi acolo care face asta, preia acesti curenti de energie si-i transforma īn parti componente ale viselor noastre.
S-a oprit, evident pentru a permite mintii mele sa īnmagazineze ceea ce-mi spunea.
- Vrajitorii sīnt constienti de acesti curenti de energie straina, a spus el īn continuare. Ei īi observa si se straduiesc sa-i separe de elementele obisnuite ale viselor lor.
- De ce īi separa, don Juan?
- Pentru ca provin din alte domenii. Daca i-am urma pīna la sursa, ne-ar servi drept īndrumatori īn zone de un asemenea grad de mister, īncīt vrajitorii se cutremura doar la simpla mentiune a unei astfel de posibilitati.
- Si cum separa vrajitorii acesti curenti de elementele obisnuite ale viselor lor?
- Prin antrenarea si stapīnirea atentiei visatului.
La un moment dat, atentia visatului descopera curentii printre elementele visului si se concentreaza asupra lor, si atunci īntregul vis se destrama, lasīnd īn urma numai energia straina.
Don Juan a refuzat sa continue explicatiile pe aceasta tema. A revenit la subiectul visului meu si a spus ca, una peste alta, trebuia sa ia visul meu drept prima mea tentativa autentica de visat, ceea ce īnsemna ca reusisem sa ajung la prima poarta a visatului.
     Cu o alta ocazie, īn timpul unei alte discutii, a abordat brusc subiectul din nou.
A spus:
- Voi repeta ceea ce ai de facut īn vis, pentru a putea sa treci de prima poarta a visatului.
In primul rīnd, trebuie sa-ti concentrezi privirea pe orice lucru, la alegerea ta, ca punct de pornire.
Apoi sa-ti muti privirea la alte elemente din vis, pe care sa le īnregistrezi prin scurte aruncaturi de ochi. Priveste astfel fugar la oricīt de multe elemente poti. Tine minte ca, daca le privesti doar īn treacat, imaginile nu se destrama. Apoi revino la elementul pe care l-ai privit īntīi.
- Ce īnseamna sa treci de prima poarta a visatului?
- Ajungem la prima poarta a visatului prin faptul ca devenim constienti ca adormim sau prin intermediul unui vis colosal de real, ca īn cazul tau. O data ajunsi la poarta, trebuie sa trecem de ea prin capacitatea de a mentine prelungit imaginea oricarui element din vis.
- Aproape ca pot sa fixez cu privirea elementele din visele mele, dar ele se destrama prea repede.
- Tocmai asta īncerc sa-ti spun. Pentru a contracara caracterul evanescent al viselor, vrajitorii au nascocit procedeul de utilizare a punctului de pornire.
De fiecare data cīnd privesti respectivul element si-l separi de restul, primesti un impuls de energie, asa ca, la īnceput nu te uita la prea multe elemente din visele tale. Patru sīnt suficiente.
Mai tīrziu, poti sa extinzi numarul lor pīna cīnd vei putea cuprinde tot ce doresti, dar, imediat ce imaginile īncep sa se destrame si simti ca īti pierzi controlul, īntoarce-te la punctul de pornire si ia-o de la īnceput.
- Esti convins ca am ajuns īntr-adevar la prima poarta a visatului, don Juan?
- Ai ajuns si asta īnseamna foarte mult. Vei descoperi, pe masura ce avansezi, ce usor īti va fi sa te angajezi īn visat acum.
     Credeam ca don Juan fie exagera, fie voia sa ma īncurajeze. Dar el m-a asigurat ca ceea ce spunea era cīt se poate de adevarat.
- Cel mai uluitor lucru care li se īntīmpla visatorilor, a spus el, este ca, īn momentul ajungerii la prima poarta, ei ajung si la corpul energetic.
- Ce este cu exactitate corpul energetic?
- Este replica, perechea complementara a corpului fizic. O structura spectrala alcatuita din energie pura.
- Dar corpul fizic nu este si el alcatuit din energie?
- Sigur ca da. Diferenta consta īn faptul ca acest corp energetic are doar īnfatisare, dar nu are masa materiala. Intrucīt el este energie pura, poate face lucruri ce sīnt peste posibilitatile corpului fizic.
- Ca, de exemplu, ce anume, don Juan?
- Ca, de exemplu, sa se transporte īntr-o clipa la capatul universului. Iar visatul este arta de a tempera corpul energetic, de a-l face flexibil si coerent prin antrenarea sa treptata. Prin visat ne condensam corpul energetic pīna cīnd devine o unitate capabila sa perceapa. Perceptia sa - desi influentata de modul nostru obisnuit de a percepe lumea cotidiana - este o perceptie independenta. Are propriul sau domeniu.
- Care este acest domeniu, don Juan?
- Domeniul energiei. Corpul energetic se comporta fata de energie īn termenii energiei. In visat trateaza energia īn trei moduri: poate percepe energia īn fluxul ei, o poate folosi drept impuls pentru a se proiecta ca o racheta īn zone neasteptate sau o poate percepe asa cum percepem noi lumea īn mod obisnuit.
- Ce īnseamna a percepe energia īn fluxul ei?
- Inseamna a vedea. Inseamna ca, corpul energetic vede energia direct ca pe o lumina, un fel de curent oscilant sau o turbulenta. Ori o simte direct ca pe o zdruncinatura sau o senzatie ce poate fi chiar de durere.
- Si celalalt mod despre care ai pomenit, don Juan? Corpul energetic folosind energia drept impuls.
- Intrucīt energia este domeniul sau de actiune, nu este nici o problema pentru corpul energetic sa foloseasca curentii de energie existenti īn univers pentru a se propulsa. Nu trebuie decīt sa-i separe si gata, a plecat cu ei.
     S-a oprit, pārind indecis, ca si cīnd ar fi vrut sa mai adauge ceva, dar nu era sigur daca sa o faca sau nu. Mi-a zīmbit si, exact īn momentul īn care ma pregateam sa-i adresez o īntrebare, a continuat.
- Ti-am spus mai īnainte ca vrajitorii izoleaza, īn visele lor, cercetasii din alte lumi.
Corpurile lor energetice fac acest lucru. Ele detecteaza energia si o ataca.
Dar nu este recomandabil ca cei ce viseaza sa se lase antrenati īn astfel de vīnatori de iscoade.
Am ezitat sa-ti vorbesc despre asta, din cauza usurintei cu care cautarea de cercetasi se poate transforma īntr-o obsesie.
Apoi don Juan a trecut repede la alt subiect. Mi-a expus pe larg un īntreg corpus de rīnduieli. La momentul acela, am descoperit ca totul era īntr-un anume plan total incomprehensibil pentru mine, dar īn alt plan parea cīt se poate de logic si inteligibil.
El a repetat ca ajungerea premeditata la prima poarta a visatului este o modalitate de a ajunge la corpul energetic. Dar mentinerea acestei realizari depinde numai de energie.
Vrajitorii obtin aceasta energie printr-o redistribuire - īntr-o maniera mai inteligenta - a energiei pe care o au si o folosesc pentru a percepe lumea cotidiana.
Cīnd l-am rugat sa explice mai clar acest aspect, don Juan a adaugat ca noi toti avem o cantitate fixa de energie de baza. Aceasta cantitate reprezinta toata energia pe care o posedam, iar noi o folosim īn īntregime pentru a percepe si a trai īn lumea noastra cotidiana, de care ne lasam absorbiti total.
A repetat de mai multe ori, pentru a-l sublinia, faptul ca nu exista nicaieri energie suplimentara pentru noi si, īntrucīt energia de care dispunem este deja īn uz, īn noi nu ramīne nici o farīmita care sa poata fi folosita pentru vreo perceptie iesita din comun, cum ar fi visatul.
- Si atunci, īn ce situatie sīntem? - am īntrebat eu.
- Sīntem īn situatia de a fi nevoiti sa „ciupim" energie de oriunde o putem gasi, a raspuns el.
     Mi-a explicat ca vrajitorii au o metoda de a face rost de energie. Ei īsi redistribuie cu īntelepciune energia, prin reducerea oricaror lucruri pe care le considera de prisos īn viata lor. O numesc metoda vrajitorilor. In esenta - asa cum a expus-o don Juan - metoda consta īntr-o serie de optiuni comportamentale vizīnd relatia cu lumea, optiuni cu mult mai īntelepte decīt cele transmise de stramosii nostri. Respectivele optiuni sīnt menite sa ne restructureze viata, prin modificarea reactiilor noastre fundamentale legate de faptul ca sīntem vii.
- Care sīnt aceste reactii fundamentale? - am īntrebat.
- Exista doua modalitati de a face fata faptului ca sīntem vii, a raspuns el. Una este capitularea īn fata acestei situatii - fie prin acceptarea cerintelor acestei stari, fie prin lupta īmpotriva lor.
Cealalta este prin modelarea situatiei noastre specifice de viata, pentru a o adecva propriilor noastre structuri.
- Putem īntr-adevar sa ne modelam situatia vietii, don Juan?
- Situatia specifica de viata a unui individ poate fi modelata pentru a corespunde cerintelor sale exprese, a insistat don Juan. Visatorii fac acest lucru.
O afirmatie nefondata? Ba deloc, daca tinem seama de cīt de putin stim despre noi īnsine.
A sustinut ca interesul sau, īn calitate de profesor, era sa ma implice profund īn problematica vietii si a faptului de a fi viu, cu alte cuvinte, īn precizarea diferentei dintre viata - ca rezultat al actiunii fortelor biologice - si faptul de a fi viu - ca rezultat al cunoasterii.
- Ceea ce au īn vedere vrajitorii prin modelarea situatiei de viata a unui individ - a explicat don Juan - este modelarea constiintei de a fi viu. Prin modelarea acestei constiinte putem obtine suficienta energie pentru a ajunge la corpul energetic si pentru a-l fortifica, iar cu ajutorul lui putem, fara īndoiala, sa structuram directia generala de desfasurare si rezultatele vietii noastre.
     Don Juan a īncheiat discutia noastra despre visat povatuindu-ma sa nu ma rezum doar la a ma gīndi la cele ce-mi spusese, ci sa īncerc sa transform respectivele concepte - prin repetitie - īntr-un mod de viata viabil.
A afirmat ca orice lucru nou din viata - asa cum erau teoriile vrajitorilor, īn care ma initia - trebuie sa ne fie repetat pīna la epuizare, pīna cīnd devenim receptivi fata de el.
A evidentiat faptul ca repetitia este modalitatea prin care stramosii nostri ne-au pregatit din punct de vedere social, pentru a functiona īn lumea cotidiana.

     Pe masura ce am continuat exercitiile mele de visat, mi-am dezvoltat capacitatea de a fi pe de-a-ntregul constient de faptul ca adormeam, ca si capacitatea de a ma opri īntr-un vis pentru a examina, dupa cum doream, orice era parte componenta a continutului respectivului vis. Sa pot face asa ceva era pentru mine, pur si simplu, un miracol.
Don Juan sustinea ca, pe masura ce ne īntarim controlul asupra viselor noastre, ne īntarim puterea de a stapīni atentia visatului.
Avusese dreptate cīnd afirmase ca atentia visatului intra īn actiune atunci cīnd este solicitata, cīnd i se da un scop. Intrarea ei īn actiune nu este chiar un proces - īn sensul notiunii de proces cu care sīntem obisnuiti: un sistem neīntrerupt de operatiuni sau o serie de actiuni ori functiuni care produc un anume rezultat final. Este mai degraba ca o desteptare. Ceva inactiv, īn stare latenta, intra brusc īn functiune.