Arta visatului - Partea III de Carlos Castaneda publicat la 09.07.2009
Cea de a doua poarta
     Prin intermediul exercitiilor mele de visat am descoperit ca un profesor īn ale visatului trebuie sa creeze o sinteza didactica pentru a scoate īn evidenta un anumit aspect. In esenta, ceea ce avusese īn vedere don Juan īn legatura cu primul meu test era sa-mi exersez atentia visatului prin concentrarea ei asupra elementelor din vis.
In acest scop s-a folosit ca de o trambulina de ideea de a fi constient ca adormi. Subterfugiul folosit de el consta īn a afirma ca singura modalitate de a fi constient ca adormi era sa examinezi elementele din vis.
Mi-am dat seama, aproape imediat dupa ce am īnceput antrenamentele de visat, ca esential īn acest domeniu era exersarea atentiei visatului.
Totusi, pentru judecata rationala pare imposibil ca cineva sa se antreneze pentru a fi constient la nivelul viselor.
Don Juan spunea ca elementul activ al unui asemenea antrenament este staruinta si ca mintea si toate pavezele sale rationale nu rezista īn fata staruintei. Mai devreme sau mai tīrziu, barierele de aparare ale judecatii rationale se prabusesc sub impactul staruintei, iar atentia visatului prospera.
Pe masura ce exersam mai mult īn a-mi concentra si mentine atentia visatului asupra elementelor din vise, am īnceput sa simt o deosebita īncredere īn mine, atīt de iesita din comun, īncīt am dorit sa aud parerea lui don Juan.
- Intrarea ta īn cea de a doua atentie īti da acest sentiment de īncredere, a spus el. Asta reclama si mai multa seriozitate din partea ta. Ia-o cu īncetul, dar nu te opri si, mai presus de toate, nu vorbi despre asta, ci fa-o!
I-am spus ca am confirmat īn practica ceea ce-mi spusese, si anume ca, daca arunci priviri fugare la tot ceea ce se īntīmpla īntr-un vis, imaginile nu se destrama. Mi-am imaginat observatia ca partea dificila era de a sparge bariera initiala care ne īmpiedica sa aducem visele īn atentia noastra constienta.
L-am rugat pe don Juan sa-si spuna parerea īn aceasta problema, pentru ca eu credeam, cu toata convingerea, ca aceasta bariera este una psihologica, creata de educatia noastra ca membri ai societatii ce pune mare pret pe desconsiderarea viselor.
- Bariera reprezinta mai mult decīt socializarea, a raspuns el. Este chiar prima poarta a visatului. Acum, ca ai trecut de ea, ti se pare stupid ca nu ne putem opri, dupa cum dorim, sa ne concentram atentia asupra elementelor din visele noastre. Dar asta este o certitudine falsa. Prima poarta a visatului priveste fluxul de energie din univers. Este un obstacol natural. Don Juan m-a determinat atunci sa accept ca vom continua sa discutam despre visat numai īn cea de a doua atentie, cīnd va considera el ca este oportun.
M-a īncurajat ca, īntre timp, sa fac cīt mai multe exercitii, promitīnd ca nu se va amesteca īn nici un fel.
     Pe masura ce deveneam cīt mai priceput īn a-mi organiza visatul, am īnceput sa am īn mod repetat senzatii pe care le consideram foarte importante, precum ar fi aceea ca, exact īn momentul īn care adormeam, ma rostogoleam īntr-un sant.
Don Juan nu-mi spusese ca acestea sīnt senzatii nesemnificative, ci ma lasase sa le consemnez īn notele mele. Imi dau seama cīt de absurd trebuie sa-i fi parut totul.
Daca as preda arta visatului acum, as interzice cu hotarīre un astfel de comportament. Dar don Juan doar se distra pe seama mea, numindu-ma egocentric abscons, care, desi se declara un luptator īmpotriva suficientei, tinea cu meticulozitate un jurnal ultrapersonal intitulat „Visele mele".
     De cīte ori avea ocazia, don Juan evidentia faptul ca, pentru a elibera energia necesara pentru atentia visatului din carcera socializarii este nevoie sa ne redistribuim energia existenta.
Nici ca putea fi mai adevarat. Manifestarea atentiei visatului este rezultatul direct al restructurarii vietii noastre. Intrucīt nu avem -asa cum spunea don Juan - alte surse externe, la care sa apelam pentru un impuls suplimentar de energie, trebuie sa ne redistribuim energia existenta prin orice mijloace posibile.
Don Juan a insistat asupra faptului ca metoda vrajitorilor este cel mai adecvat mijloc de a unge - ca sa spunem asa - mecanismul redistribuirii energiei si ca cel mai eficient element al metodei este „renuntarea la importanta de sine".
Era absolut convins ca acest lucru este indispensabil pentru tot ceea ce fac vrajitorii si de aceea acorda o importanta extrema īndrumarii tuturor īnvataceilor sai īn directia īndeplinirii acestei cerinte.
Era de parere ca importanta de sine este nu numai inamicul suprem al vrajitorilor, ci si blestemul omenirii. Explicatia lui don Juan era ca cea mai mare parte a energiei noastre este consumata pentru a ne sustine propria importanta, ceea ce este cīt se poate de evident īn preocuparea obsedanta īn legatura cu felul īn care ne prezentam, īn legatura cu faptul ca sīntem admirati, placuti, acceptati sau nu.
Argumenta ca, daca am fi capabili sa renuntam la o parte din aceasta importanta, ni s-ar īntīmpla doua lucruri extraordinare.
In primul rīnd, ne-am elibera energia din īncercarea de a mentine ideea iluzorie a maretiei noastre.
Iar, īn al doilea rīnd, ne-am putea pune la dispozitie suficienta energie pentru a intra īn cea de a doua atentie, ca sa īntrezarim o frīntura din maretia autentica a universului.
     Mi-a trebuit mai bine de doi ani pentru a ajunge sa fiu capabil de a-mi concentra neabatut atentia visatului asupra orice doream si am devenit atīt de priceput la asta, īncīt aveam sentimentul ca o faceam de o viata.
Partea cea mai stranie este ca nu puteam concepe ca nu avusesem aceasta aptitudine.
Imi aminteam totusi cīt de greu īmi fusese chiar si numai sa ma gīndesc la aceasta ca la o eventuala posibilitate.
Mi-a trecut prin minte ca aceasta capacitate de a ne putea examina continutul viselor trebuie sa fie produsul alcatuirii naturale a fiintei noastre, similara probabil cu capacitatea noastra de a merge.

     Sīntem conditionati din punct de vedere al alcatuirii fizice sa mergem īntr-un singur fel, īn pozitie bipeda, si totusi trebuie sa depunem un efort imens pentru a īnvata sa mergem.
Aceasta noua capacitate de a putea sa arunc priviri scurte asupra elementelor din visele mele era cuplata cu ideea obsedanta de a-mi reaminti permanent sa privesc elementele din vis.
Cunosteam aceasta tendinta de nestapīnit a firii mele, dar īn vis tendinta era mult amplificata. Devenise atīt de evidenta, īncīt nu numai ca ma irita sa ma aud cum ma cicalesc īn permanenta, ci chiar īncepusem sa ma īntreb daca era vorba īntr-adevar de trasatura firii mele sau de cu totul altceva.
Am ajuns sa cred ca-mi pierd mintile.
- Vorbesc īncontinuu cu mine īn vis, reamintindu-mi sa ma uit la lucruri - i-am spus eu lui don Juan.
Respectasem pīna atunci īntelegerea noastra, ca vom discuta despre visat numai cīnd aducea el vorba despre acest subiect. In acest caz, consideram īnsa ca este o urgenta.
- Ti se pare ca nu esti tu cel care īti vorbeste, ci altcineva? - a īntrebat el.
- Daca ma gīndesc bine, asa este. Nu mi se pare ca sīnt eu cel care vorbeste īn acele momente.
- Atunci nici nu esti tu. Inca nu a sosit timpul sa-ti explic asta.
Dar hai sa spunem ca nu sīntem singuri pe aceasta lume. Sa spunem ca visatorilor le sīnt accesibile si alte lumi, lumi totale.
Din aceste alte lumi totale, uneori vin la noi entitati energetice. Data urmatoare, cīnd te auzi cicalindu-te īn vis, īnfurie-te foarte tare si racneste ordinul: „īnceteaza!"
Astfel, am intrat īntr-o alta zona dificila: sa-mi amintesc īn vis sa strig acel ordin. Cred ca, probabil, datorita faptului ca eram atīt de enervat de cicaleala mea, mi-am amintit īntr-adevar sa strig: „īnceteaza!"
Cicaleala a īncetat imediat si nu s-a mai repetat.
- Toti visatorii trec prin aceasta experienta? - l-am īntrebat eu pe don Juan cīnd l-am īntīlnit din nou.
- Unii, a raspuns el fara interes.
Am īnceput sa relatez cu patos cīt de straniu fusese totul.
Dar don Juan m-a īntrerupt, spunīnd:
- Acum esti pregatit pentru a purcede la a doua poarta a visatului.

     M-am folosit de prilej pentru a solicita raspunsuri la īntrebarile pe care nu putusem sa i le pun. Senzatiile pe care le traisem prima data, cīnd ma facuse el sa visez, staruisera cu preponderenta īn mintea mea. I-am spus ca am observat, pe saturate, elementele din propriile mele vise, dar ca niciodata nu am simtit ceva, fie si pe departe similar īn termenii claritatii si detaliului, cu acel vis.
- Cu cīt ma gīndesc mai mult la el, cu atīt sīnt mai nedumerit. Pe cīnd īi observam pe acei oameni din vis, am simtit o teama si o repulsie imposibil de uitat. Ce era acel simtamīnt, don Juan?
- Dupa parerea mea, corpul tau energetic s-a agatat de energia straina a acelui loc si s-a distrat de minune. Este normal ca te-ai simtit īnfricosat si ai avut o reactie de respingere; examinai pentru prima data īn viata ta o energie straina. Ai tendinta de a te comporta ca vrajitorii din timpuri stravechi. Imediat ce ai ocazia, īti lasi punctul de asamblare sa se deplaseze. In acel caz, punctul tau de asamblare s-a translat pe distanta destul de mare. Rezultatul a fost ca tu, precum vrajitorii din vechime, ai calatorit dincolo de lumea pe care o cunoastem. O calatorie cīt se poate de reala, dar periculoasa.
Am eludat sensul afirmatiilor sale īn favoarea problemelor care ma interesau pe mine si l-am īntrebat:
- Era cumva acel oras pe o alta planeta?
- Nu poti explica visatul prin lucrurile pe care le cunosti sau banuiesti ca le cunosti, a spus el. Tot ce-ti pot spune este ca orasul pe care l-ai vizitat nu era pe aceasta lume.
- Si atunci, unde era?
- In afara lumii acesteia, desigur. Nu esti chiar atīt de prost. Acesta este primul lucru pe care l-ai observat. Ceea ce te-a facut sa te zbati īn nedumerire este faptul ca nu poti sa-ti īnchipui ca ceva ar putea fi din afara lumii acesteia, de pe alta lume.
- Unde este acest de pe alta lume, don Juan?
- Crede-ma ca cea mai extraordinara caracteristica a vrajitoriei este acea configuratie denumita de pe alta lume. De pilda, ai presupus ca si eu vedeam aceleasi lucruri pe care le vedeai tu. Ca dovada, nu m-ai īntrebat niciodata ce am vazut eu. Tu si numai tu ai vazut un oras si oamenii din acel oras. Eu nu am vazut nimic de genul acesta. Eu am vazut energie. Asa ca, īn afara lumii acesteia, a fost, cu acea ocazie, numai pentru tine un oras.
- Dar atunci, don Juan, nu era un oras real. El exista numai pentru mine, īn mintea mea.
- Nu. Nu asa stau lucrurile. Acum vrei sa reduci ceva transcendental la ceva lumesc, terestru. Asa ceva nu se poate face. Calatoria aceea a fost reala. Tu ai vazut-o īn chip de oras. Eu am vazut-o ca energie. Nici unul din noi nu are dreptate si nici nu se īnsala.
- Confuzia mea se produce atunci cīnd spui ca lucrurile sīnt reale. Ai afirmat mai īnainte ca am ajuns īntr-un loc real. Dar daca este real, cum este posibil sa avem doua versiuni diferite despre el?
- Foarte simplu. Avem versiuni diferite, deoarece am avut, īn acel moment, coeficienti diferiti de uniformitate si coeziune. Ti-am explicat ca aceste doua proprietati reprezinta cheia perceptiei.
- Crezi ca as putea sa ma īntorc īn acel oras?
- Ei, aici m-ai prins. Nu stiu. Sau poate ca stiu, dar nu pot sa explic. Ori, probabil, pot sa explic, dar nu vreau sa o fac. Va trebui sa astepti si sa-ti dai singur seama care este adevarul. A refuzat sa mai discute pe acest subiect.
Sa ne continuam treaba pe care am īnceput-o, a spus el. Ajungi la cea de a doua poarta a visatului atunci cīnd te trezesti dintr-un vis īntr-un alt vis. Poti avea cīt de multe vise doresti sau cīt de multe esti capabil sa ai, dar trebuie sa exerciti un control adecvat asupra lor si sa nu te trezesti īn lumea pe care o cunoastem.
M-a cuprins panica.
- Vrei sa spui ca ar trebui sa nu ma trezesc niciodata pe lumea asta? - am īntrebat.
- Nu, nu asta am vrut sa spun. Dar, acum ca ai adus vorba, trebuie sa-ti spun ca si aceasta este o alternativa. Vrajitorii din vremurile stravechi obisnuiau sa faca acest lucru, sa nu se trezeasca niciodata īn lumea pe care o cunoastem. Si unii dintre vrajitorii din bransa mea au procedat la fel. Acest lucru nu poate fi cu siguranta realizat, dar nu-l recomand. Ceea ce vreau este ca tu sa te trezesti īn mod normal cīnd ai terminat cu visatul, dar - īn timp ce visezi - vreau sa visezi ca te trezesti īn alt vis.
M-am auzit punīnd aceeasi īntrebare pe care o formulasem atunci cīnd īmi vorbise pentru prima data despre organizarea visatului.
- Dar este posibil sa faci acest lucru?
Dīndu-si evident seama ca vorbisem fara sa ma gīndesc, don Juan a repetat, rīzīnd, raspunsul pe care mi-l daduse la momentul respectiv. - Desigur ca este posibil. Acest gen de control nu difera de controlul pe care-l avem asupra oricarei situatii din viata cotidiana.
     Mi-am revenit repede din stīnjeneala si eram gata sa mai pun si alte īntrebari, dar don Juan - anticipīnd intentia mea - a īnceput sa explice aspectele legate de cea de a doua poarta a visatului, explicatie care m-a facut sa ma simt si mai īncurcat.
- Exista o problema īn ceea ce priveste cea de a doua poarta - a spus el. Aceasta poate deveni serioasa, īn functie de tendintele firii fiecaruia. Daca avem īnclinatia de a ne complace īn a ne agata de lucruri sau situatii, sīntem candidati la a o lua pe cocoasa.
- In ce fel, don Juan?
- Gīndeste-te putin. Ai avut parte deja de experienta neobisnuita de a examina continutul viselor tale. Inchipuie-ti ca treci dintr-un vis īntr-altul, observīnd totul, examinīnd fiecare detaliu. Este foarte usor sa-ti dai seama ca te poti cufunda pīna la adīncimi fatale īn acest sens. Mai ales daca ai īnclinatia de a te lasa antrenat īn asta.
- In mod normal, nu ar interveni corpul sau creierul pentru a opri situatia?
- Daca este vorba de o stare normala - adica obisnuita - de somn, atunci da. Dar aceasta nu este o stare normala. Aici este vorba despre visat. Prin trecerea de prima poarta, cel care viseaza a si ajuns la corpul sau energetic. Astfel īncīt ceea ce trece de cea de a doua poarta, sarind dintr-un vis īntr-altul, este corpul energetic.
- Care este implicatia acestei situatii, don Juan?
- Implicatia este ca, la trecerea prin cea de a doua poarta trebuie sa intentionezi un control mai mare si mai serios asupra atentiei visatului: singura supapa de siguranta pentru cei care viseaza.
- Ce este aceasta supapa de siguranta?
- Vei descoperi si singur ca scopul visatului este de a-ti perfectiona corpul energetic. Un corp energetic perfect are - printre alte lucruri, desigur - un asemenea control asupra atentiei visatului, īncīt o face sa se opreasca atunci cīnd este nevoie. Aceasta este supapa de siguranta pe care o au cei care viseaza. Indiferent de cīt de mult s-ar lasa antrenati la un moment dat, atentia visatului trebuie sa-i faca sa revina la suprafata.
     Am pornit din nou pe calea unei alte īncercari īntr-ale visatului. De data aceasta, tinta era mai evaziva, iar dificultatea si mai mare. La fel ca la prima īncercare, nu-mi dadeam seama ce trebuie sa fac. Aveam deprimanta banuiala ca acum exercitiile practice nu-mi vor fi de prea mare ajutor. Dupa nenumarate esecuri, am renuntat sa mai īncerc si m-am consacrat simplei continuari a exercitiilor de fixare a atentiei visatului asupra fiecarui element din vis. Acceptarea neajunsurilor mele a parut sa-mi dea un impuls pozitiv si am devenit mai expert īn mentinerea imaginii oricarui element din visele mele.

     A trecut astfel un an fara sa se īntīmple nimic. Apoi, īntr-o zi, ceva s-a schimbat. Pe cīnd priveam, īn vis, o fereastra dintr-o īncapere, īncercīnd sa descopar daca as putea sa arunc o privire asupra peisajului de afara, o forta ca un fel de vīnt - pe care am simtit-o ca un vījīit īn urechi - m-a tras prin fereastra afara.
Exact īnainte de aceasta smucitura, atentia visatului īmi fusese atrasa de o structura ciudata, aflata la o oarecare distanta, ce avea īnfatisarea unui tractor. In clipa urmatoare, ma aflam līnga aceasta, examinīnd-o. Eram perfect constient ca visam. Am privit īnapoi sa vad daca as putea sa precizez de la care fereastra ma uitasem afara.
Privelistea era cea a unei ferme, la tara. Nu se vedeau nici un fel de cladiri īn preajma. Doream sa reflectez asupra acestui lucru, īnsa atentia mi-a fost īn totalitate captivata de marele numar de masini agricole, raspīndite peste tot, ca si cum ar fi fost abandonate.
Am examinat seceratoare, tractoare, combine, pluguri cu disc, treieratoare. Erau atīt de multe, īncīt am uitat visul meu initial.
Apoi am dorit sa ma orientez prin observarea īmprejurimilor, īn departare se vedea ceva ce parea a fi un panou publicitar, iar, līnga el, niste stīlpi de telefon.
In momentul īn care mi-am concentrat atentia asupra panoului, ma si aflam līnga el. Structura metalica a acestuia m-a īnspaimīntat. Avea un aspect amenintator.
Pe panou se afla imaginea unei cladiri. Am citit textul īnsotitor; era reclama unui motel.
Aveam strania certitudine ca ma aflu īn Oregon sau īn nordul Californiei.
Am cautat alte trasaturi caracteristice ale peisajului din vis. Am vazut munti la mare departare, iar, nu prea departe, niste dealuri joase, īnverzite. Pe ele se aflau pilcuri de copaci, care -īn opinia mea - erau stejari californieni.
As fi vrut sa fiu atras de dealurile īnverzite, dar m-au tras la ei muntii din departare. Eram convins ca erau Muntii Sierra Nevada.
In muntii aceia s-a consumat toata energia mea de a visa.
Dar, īnainte sa se īntīmple acest lucru, am fost atras de toate caracteristicile posibile. Visul meu a īncetat sa fie un vis. In ceea ce priveste capacitatea mea de a percepe, ma aflam īntr-adevar īn Muntii Sierra Nevada, trecīnd īn tromba prin defileuri, stīnci, copaci si grote.

Am examinat totul, de la grohotis pīna la vīrfuri muntoase pīna cīnd nu am mai avut energie si nu mi-am mai putut concentra atentia visatului asupra nici unui element.
Simteam ca-mi pierd controlul. In cele din urma, n-am mai vazut nici un fel de peisaj, ci doar īntuneric.
- Ai ajuns la cea de a doua poarta a visatului - mi-a spus don Juan, cīnd i-am povestit visul. Ceea ce trebuie sa faci īn continuare este sa treci de ea.
Trecerea prin cea de a doua poarta este o treaba foarte serioasa; pentru aceasta este nevoie de un efort extrem de controlat.
Nu eram sigur ca īndeplinisem cerinta pe care mi-o fixase, pentru ca, de fapt, nu ma trezisem īn alt vis. L-am chestionat pe don Juan īn legatura cu aceasta anomalie.
- Greseala este a mea, a zis el. Ti-am spus ca trebuie sa te trezesti īn alt vis, dar ceea ce am vrut sa spun, de fapt, era ca este necesar sa schimbi visele īntr-o maniera sistematica precisa, exact asa cum ai facut.
In cazul primei porti, ai pierdut o multime de timp cautīndu-ti, īn exclusivitate, mīinile. De data aceasta, ai mers direct la solutie, fara sa te preocupe respectarea ordinului primit: sa te trezesti īn alt vis.
     Don Juan a spus ca exista doua modalitati de a trece prin a doua poarta a visatului. Una este de a te trezi īn alt vis, adica, sa visezi ca ai un vis si apoi sa visezi ca te trezesti din el. Alternativa consta īn a folosi elementele dintr-un vis pentru a declansa alt vis, exact cum facusem eu. Asa cum procedase si pīna atunci, don Juan m-a lasat sa exersez, fara nici un amestec din partea lui. Iar eu am confirmat īn practica cele doua alternative precizate de el. Fie ca visam ca am un vis, din care visam ca ma trezesc, fie ca treceam īn viteza de la un element precis, accesibil atentiei imediate a visatului, la altul, nu chiar accesibil.
Sau intram īntr-o varianta a celei de a doua situatii: priveam orice element dintr-un vis, mentinīndu-mi privirea fixa pīna cīnd elementul īn cauza īsi schimba forma si, prin aceasta, ma tragea īntr-un alt vis printr-un vīrtej vījīitor.
Totusi, n-am fost capabil niciodata sa decid dinainte care dintre cele trei cai o voi urma. Exercitiile mele de visat se terminau īntotdeauna prin aceea ca nu mai aveam rezerve de atentie a visatului si ma trezeam sau prin faptul ca eram cuprins de un somn adīnc, īnvaluit īn īntuneric.
Exercitiile mele se desfasurau calm si netulburat. Singura perturbare era o neobisnuita interferenta, un brusc sentiment de teama sau neliniste, ce intervenea din ce īn ce mai frecvent. Modul meu de a-l īndeparta era sa cred ca acesta avea legatura cu groaznicele mele deprinderi īn ceea ce priveste mīncarea sau cu faptul ca, īn acea perioada, don Juan īmi administra - ca parte componenta a instruirii mele - plante halucinogene din abundenta.
Totusi, interferentele au devenit atīt de puternice, īncīt am fost nevoit sa solicit sfatul lui don Juan.
- Ai intrat acum īn domeniul cel mai periculos al cunoasterii vrajitoresti, a spus el pentru īnceput. Este, pur si simplu, groaznic, un adevarat cosmar. As putea glumi cu tine, spunīndu-ti ca nu am mentionat aceasta posibilitate din respect pentru pretuita ta rationalitate, dar nu pot.
Fiecare vrajitor trebuie sa se confrunte cu asta. Acesta este punctul īn care ma tem ca ai putea foarte bine sa-ti iesi din pepeni.
Don Juan mi-a explicat apoi foarte solemn ca viata si constiinta - fiind īn exclusivitate o chestiune de energie - nu reprezinta o proprietate caracteristica numai organismelor vii. A spus ca vrajitorii au vazut ca exista doua tipuri de creaturi constiente care haladuiesc pe pamīnt — organice si anorganice
-si ca, prin compararea unora cu celelalte, au vazut ca ambele tipuri sīnt mase luminoase traversate din toate unghiurile imaginabile de milioane de filamente de energie ale universului. Difera unele de altele prin forma si grad de stralucire.
a) Fapturile anorganice sīnt alungite si seamana cu niste luminari, dar au o luminozitate opaca, pe cīnd fapturile organice sīnt rotunde si, fara īndoiala,cu mult mai stralucitoare.
b) O alta diferenta importanta, pe care spunea don Juan ca au vazut-o vrajitorii, este ca viata si constiinta fapturilor organice dureaza putin - pentru ca sīnt facute sa se grabeasca - īn timp ce viata fapturilor anorganice este infinit mai lunga, iar constiinta lor mai calma si mai profunda.
- Vrajitorii nu au nici o dificultate īn a interactiona cu acestea, a continuat el. Fapturile anorganice poseda componenta esentiala necesara pentru interactiune - constiinta.
- Dar exista īntr-adevar aceste creaturi anorganice? Asa cum existam noi doi? - am īntrebat eu.
- Desigur ca exista, a raspuns el. Crede-ma ca vrajitorii sīnt fiinte foarte inteligente; sub nici o forma nu s-ar distra cu aberatii ale mintii, ca apoi sa le ia drept reale.
- De ce spui ca aceste creaturi sīnt vii?
- Pentru vrajitori a avea viata īnseamna a avea constiinta, īnseamna a avea un punct de asamblare si stralucirea starii de constiinta care-l īnconjoara, situatie care le indica vrajitorilor ca faptura din fata lor - organica sau anorganica - este perfect capabila sa perceapa.
Capacitatea de a percepe este considerata de vrajitori drept premisa a starii de a fi īn viata.
- Atunci si fapturile anorganice trebuie sa moara. Este adevarat acest lucru, don Juan?
- Normal. Isi pierd starea constienta la fel ca noi, cu exceptia faptului ca lungimea perioadei lor constiente este atīt de mare, īncīt mintea omeneasca se cutremura.
- Aceste fapturi anorganice li se īnfatiseaza vrajitorilor?
- Este greu de spus cum se petrec lucrurile cu ele. Sa zicem ca aceste fapturi sīnt atrase de noi, mai bine zis, obligate sa interactioneze cu noi.
     Don Juan m-a privit cercetator.
- Nu admiti nimic din toate astea, a spus el pe tonul cuiva care a ajuns la o anumita concluzie.
- Mi-e aproape imposibil sa ma gīndesc la asta īn mod rational, am raspuns eu.
- Te-am prevenit ca subiectul īti va pune ratiunea la grea īncercare. In asemenea cazuri, este indicat sa renunti la judecata si sa lasi lucrurile sa-si urmeze cursul, ceea ce īnseamna sa lasi structurile anorganice sa vina la tine.
- Vorbesti serios, don Juan?
- Absolut serios. Dificultatea īn ceea ce priveste fapturile anorganice consta īn faptul ca constiinta lor lucreaza foarte īncet īn comparatie cu a noastra. Este nevoie de ani de zile pentru ca un vrajitor sa fie recunoscut de fapturile anorganice. Asa ca este recomandabil sa ai rabdare si sa astepti. Mai devreme sau mai tīrziu vor aparea. Dar nu asa cum am aparea noi. Au un mod foarte particular de a-si face simtita prezenta.
- Cum le atrag vrajitorii? Au un ritual pentru asta?
- Ei bine, este cīt se poate de cert ca nu se asaza īn mijlocul drumului si le cheama īn miez de noapte, daca asta este ceea ce vrei sa spui.
- Atunci, ce fac?
- Le atrag īn timpul visatului. Am spus ca este vorba de mai mult decīt de a le atrage; prin actul visatului, vrajitorii obliga aceste fapturi sa intre īn interactiune cu ei.
- Cum le obliga vrajitorii sa faca asta prin actul visatului?
- Visatul īnseamna mentinerea pozitiei īn care s-a translat punctul de asamblare īn timpul viselor. Actiunea creeaza o īncarcatura specifica de energie, care le atrage atentia. Aceasta actioneaza precum momeala īn cazul pestilor; fapturile sīnt atrase de ea. Prin trecerea de primele doua porti ale visatului, vrajitorii arunca momeala pentru aceste fapturi si le forteaza sa-si faca aparitia.
Trecīnd de cele doua porti, le-ai facut cunoscuta invitatia ta. Acum trebuie sa astepti un semn de la ele.
- In ce va consta acest semn, don Juan?
- Este posibil sa fie aparitia uneia dintre ele, desi asta ar fi cam prea curīnd. Parerea mea este ca semnul va consta, pur si simplu, īn unele interferente īn visat. Sīnt de parere ca sentimentele de teama care te cuprind īn prezent nu se datoreaza indigestiei, ci sīnt socuri de energie ce-ti sīnt trimise de fapturile anorganice.
- Ce ar trebui sa fac?
- Trebuie sa-ti temperezi asteptarile.
N-am īnteles ce voia sa spuna, si atunci mi-a explicat pe īndelete ca, atunci cīnd intram īn interactiune cu semenii nostri - oamenii - sau cu alte fapturi organice, de obicei ne asteptam sa primim o reactie imediata la solicitarea noastra. In cazul fapturilor anorganice īnsa, īntracīt ne desparte de ele cea mai formidabila bariera - energia care se misca cu o viteza total diferita - vrajitorii trebuie sa-si tempereze asteptarile si sa-si mentina solicitarea atīta timp cīt este necesar pentru ca aceasta sa fie primita.
- Vrei sa spui, don Juan, ca solicitarea este similara cu exercitiile de visat? - Da. Dar pentru a obtine un rezultat ireprosabil, trebuie sa adaugi la aceste exercitii intentia de a lua contact cu aceste fapturi anorganice.
Transmite-le un sentiment de putere si īncredere, un sentiment de forta, de detasare.
Evita cu orice pret sa le transmiti un sentiment de teama sau morbiditate. Sīnt ele destul de morbide si asa; sa le adaugi īn plus si propria ta morbiditate este, pentru a nu spune mai mult, total nedorit.
- Nu īmi este clar, don Juan, modul īn care se īnfatiseaza ele vrajitorilor. Care este modalitatea specifica prin care īsi fac simtita prezenta?
- Uneori, se materializeaza cu adevarat īn lumea cotidiana, chiar īn fata ochilor nostri. Dar, īn majoritatea cazurilor, prezenta lor invizibila se face simtita printr-un fel de fior, o tresarire ce provine din strafundurile fiintei noastre.
- Dar ce se īntīmpla īn timpul visatului, don Juan?
- In timpul visatului avem de-a face exact cu contrariul. Uneori le simtim asa cum le simti tu, ca pe un fior de teama. Dar, īn majoritatea cazurilor, ele se materializeaza, pur si simplu, īn fata noastra.
Intrucīt īn fazele de īnceput ale visatului nu avem nici un fel de experienta īn ceea ce le priveste, ele ne pot insufla o spaima de nedescris. Acest lucru reprezinta un adevarat pericol pentru noi. Prin canalul spaimei ele ne pot urmari pīna īn viata cotidiana, cu rezultate dezastruoase pentru noi.
- In ce fel, don Juan?
- Frica se poate instaura definitiv īn viata noastra, si ar trebui sa fim niste neconformisti foarte stāpīni pe ei pentru a-i putea rezista. Fapturile anorganice pot fi o napasta mai mare decīt ciuma. Prin frica ele ne pot, cu usurinta, scoate total din minti.
- Ce fac vrajitorii cu fapturile anorganice?
- Interrelationeaza cu ele. Le transforma īn aliati. Formeaza asociatii si extraordinare prietenii.

Eu numesc aceste relatii carteluri gigantice, īn care perceptia joaca un rol primordial.
Noi sīntem fiinte sociale si, īn mod inevitabil, cautam companie constiintei.
In cazul fapturilor anorganice, secretul este sa nu te temi de ele
. Iar asta trebuie facut de la īnceput. Intentia pe care trebuie sa le-o transmitem este de putere si degajare. Ea trebuie sa īncorporeze mesajul „Nu mi-e teama de tine. Vino la mine. Daca vii, te voi īntīmpina cu bucurie. Daca nu doresti sa vii, īti voi simti lipsa". La un asemenea mesaj, fapturile vor deveni atīt de curioase, īncīt vor veni cu siguranta.
- De ce ar veni sa ma caute sau de ce, pentru Dumnezeu, ar trebui eu sa le caut?
- In timpul visatului - fie ca le place sau nu - visatorii cauta sa se asocieze cu alte creaturi. Pentru tine asta poate fi un soc, dar cei care viseaza cauta īn mod automat gruparile de fapturi, īn cazul acesta, conexiunile de creaturi anorganice. Visatorii le cauta cu aviditate.
- Asta mi se pare foarte straniu, don Juan. De ce ar face cei ce viseaza asa ceva?
- Pentru noi, fapturile anorganice sīnt ceva cu totul nou si neobisnuit. Pentru ele noutatea consta īn traversarea granitelor domeniului lor de catre o faptura ca noi.
Ceea ce trebuie sa ai īn vedere de acum īncolo este faptul ca fapturile anorganice - cu splendida lor constiinta - exercita o atractie extraordinara asupra celor care viseaza si īi pot transporta cu usurinta īn lumi ce depasesc orice posibilitate de descriere.
Vrajitorii din vechime s-au folosit de ele si ei au fost cei care au introdus termenul de aliati. Aliatii lor i-au īnvatat cum sa-si deplaseze punctul de asamblare dincolo de marginile oului energetic, īn universul aflat dincolo de sfera omenescului.
Astfel īncīt, cīnd transporta un vrajitor, īl duc īn lumi ce se afla dincolo de domeniul umanului.
     Ascultīndu-l cum vorbeste, am fost cuprins de temeri si īndoieli stranii, lucru de care don Juan si-a dat seama imediat.
- Esti un tip religios pīna la capat, a rīs el. Acum simti cum īti sufla diavolul īn ceafa.
Dar gīndeste-te la visat īn acesti termeni: visatul īnseamna a percepe mai mult decīt ceea ce credem ca este posibil sa percepem.
Treaz fiind, ma nelinistea posibilitatea ca fapturile anorganice constiente sa existe cu adevarat. Dar, cīnd visam, grijile mele din starea constienta nu prea mai aveau vreun efect. Continuam sa am fiori de frica fizica, dar, de fiecare data, īn urma lor se instala un calm ciudat, care punea stapīnire pe mine si-mi permitea sa merg mai departe, ca si cīnd nu mi-ar fi fost deloc teama.
In acea perioada se parea ca orice progres pe care-l faceam īn visat se producea brusc, fara vreun indiciu prealabil. Aparitia fapturilor anorganice īn visele mele n-a facut nici ea exceptie de la acest tipic.
S-a petrecut pe cīnd visam un circ la care fusesem īn copilarie. Locul parea a fi un oras din muntii statului Arizona.
Am īnceput sa ma uit la oameni cu vaga speranta, pe care o nutream īntotdeauna, ca voi revedea oamenii pe care-i īntīlnisem prima data, cīnd don Juan m-a facut sa intru īn cea de a doua atentie.
In timp ce-i urmaream cu privirea, am simtit un fior de nervozitate -ca si cīnd as fi primit un pumn - īn stomac.
Fiorul mi-a distras atentia si am pierdut din vedere oamenii, circul si localitatea montana din Arizona.
In locul acestora, īn fata mea se aflau doua forme cu īnfatisare stranie.
Erau subtiri - de mai putin de treizeci de centrimetri latime, dar lungi, atingīnd, probabil, vreo doi metri si zece centrimetri īn īnaltime. Se profilau deasupra mea ca doua rime uriase. Stiam ca era vorba de un vis, dar stiam, totodata, ca vedeam. Don Juan discutase cu mine despre a vedea si īn starea constienta normala, si īn cea de a doua atentie. Desi eram eu īnsumi incapabil de a o face, credeam ca īntelesesem ce īnseamna sa percepi energia īn mod direct.
In visul acela, privind la cele doua stranii aparitii mi-am dat seama ca vedeam esenta energetica a ceva nemaipomenit.
Am ramas foarte calm si nu m-am miscat. Pentru mine, cel mai remarcabil fapt a fost ca nu s-au destramat si nu s-au transformat īn altceva. Erau creaturi coezive ce-si pastrau forma lor de luminare. Ceva din interiorul lor obliga ceva din mine sa fixeze cu privirea imaginea formei lor.
Stiam asta, pentru ca ceva īmi spunea ca, daca nu ma miscam, nici ele nu se miscau.
Totul s-a sfīrsit la un moment dat, cīnd m-am trezit cuprins de spaima. Am fost imediat cuprins de temeri; o īngrijorare profunda a pus stapīnire pe mine. Nu era o neliniste de ordin psihologic, ci mai degraba un simtamīnt fizic de suferinta si mīhnire fara vreun motiv aparent.
Cele doua forme ciudate mi-au aparut de atunci īncolo īn fiecare din sedintele mele de visat.
In cele din urma, totul se petrecea de parca visam numai pentru a ma īntīlni cu ele. Nu au īncercat niciodata sa īnainteze catre mine sau sa interactioneze cu mine īn vreun fel. Stateau doar acolo, īn fata mea, imobile, pe tot rastimpul cīt dura visul.
In ceea ce ma priveste, nu numai ca nu am facut nici un efort pentru a-mi schimba visele, ci chiar am uitat de scopul initial al exercitiilor mele de visat.
     Cīnd am ajuns sa discut, īn cele din urma, cu don Juan despre ceea ce mi se īntīmpla, petrecusem deja luni īntregi contemplīnd, īn vis, cele doua aparitii.
- Te-ai blocat la o rascruce periculoasa, a spus el. Nu este bine sa le gonesti, dar nu este bine nici sa le lasi sa ramīna. Pentru moment, prezenta lor este un impediment pentru visatul tau.
- Ce pot sa fac, don Juan?
- Infrunta-le imediat īn lumea vietii cotidiene si spune-le sa revina mai tīrziu, cīnd vei avea mai multa putere a visatului.
- Cum sa le īnfrunt?
- Nu este simplu, dar se poate face. Este nevoie doar sa ai suficient curaj, ceea ce desigur ca ai.

     Fara sa mai astepte sa-i spun ca nu aveam deloc curaj, m-a luat cu el pe dealurile de līnga desertul Sonora. Pe atunci, locuia īn nordul Mexicului, si īmi creasem despre el certa impresie ca era un vrajitor solitar, un batrīn uitat de toti, total īn afara treburilor lumesti curente.
Intuisem īnsa ca era peste masura de inteligent si, din aceasta cauza, eram dispus sa accept ceea ce aveam aproape ferma convingere ca erau doar excentricitati de-ale lui.
     Calitatea primordiala a lui don Juan era extraordinara iscusinta a vrajitorilor ce fusese cultivata de-a lungul timpului. El se asigurase ca īnteleg tot ce pot īntelege īn starea constienta normala, dar - īn acelasi timp - se asigurase ca intru īn cea de a doua atentie, unde īnteleg sau - cel putin - ascult cu pasiune tot ce ma īnvata el.
In acest fel, m-a divizat īn doua.
In starea constienta normala nu puteam sa īnteleg de ce si cum eram mai mult decīt dispus sa iau īn serios excentricitatile sale. In cea de a doua atentie īnsa, totul mi se parea cīt se poate de logic.
Argumentul sau era ca cea de a doua atentie ne este accesibila tuturor, dar ca prin faptul ca ne agatam cu īndaratnicie de imatura noastra rationalitate - unii dintre noi cu mai multa ferocitate decīt altii - reusim sa ne tinem la distanta de cea de a doua atentie.
Ideea sa era ca visatul sparge barierele care īnconjoara si izoleaza cea de a doua atentie.
     In ziua īn care m-a luat cu el pe dealurile din jurul desertului Sonora, pentru a īntīlni fapturile anorganice, eram īn stare constienta normala. Cumva, stiam totusi ca trebuie sa fac ceva ce era, fara īndoiala, de domeniul incredibilului.
In desert cazuse o ploaie usoara. Solul de culoare rosie era īnca umed si, pe masura ce īnaintam, se īnnamolea tot mai tare īn striatiunile talpilor de cauciuc ale pantofilor mei.
Am fost nevoit sa-mi rīcīi de pietre talpile pentru a īndeparta gogoloaiele mari de noroi care se formasera pe ele.
Mergeam īn directia est, urcīnd catre dealuri.
Cīnd am ajuns īntr-o vīlcea īngusta dintre doua dealuri, don Juan s-a oprit.
- Acesta este, cu siguranta, locul ideal pentru a-ti chema prietenii, a spus el.
- De ce le spui prietenii mei?
- Pentru ca te-au ales cu de la sine putere. Cīnd fac acest lucru, īnseamna ca vor sa se asocieze. Ti-am spus ca vrajitorii formeaza legaturi de prietenie cu aceste fapturi. Cazul tau pare sa fie un exemplu īn acest sens. Nici macar nu este nevoie sa le atragi.
- In ce consta o astfel de prietenie, don Juan?
- Consta dintr-un schimb reciproc de energie. Fapturile anorganice furnizeaza gradul lor īnalt de constiinta, iar vrajitorii furnizeaza constiinta lor elevata si energia lor elevata. Rezultatul pozitiv al unei astfel de relatii este un schimb echilibrat. Rezultatul negativ este subordonarea oricareia dintre cele doua parti.
Vrajitorii din vechime īsi iubeau aliatii. De fapt, īi iubeau mai mult decīt pe semenii lor, oamenii. Personal, pot prevedea pericole teribile īntr-o astfel de atitudine.
- Ce-mi recomanzi sa fac, don Juan?
- Cheama-le. Evalueaza-le si apoi decide singur ce trebuie sa faci.
- Ce trebuie sa fac pentru a le chema? - Reconstituie-ti īn minte imaginea lor din vis si mentine-o. Motivul pentru care te-au coplesit cu prezenta lor īn vis este ca vor sa-ti īntipareasca īn memorie forma lor. Iar acum este momentul sa folosesti imaginea īntiparita.
Don Juan m-a fortat sa-mi īnchid ochii si sa-i tin īnchisi. Apoi m-a ajutat sa ma asez pe niste stīnci. Simteam duritatea si raceala pietrei. Stīnca era īnclinata si mi-era greu sa-mi pastrez echilibrul.
- Sezi aici si vizualizeaza forma lor pīna cīnd arata exact cum īti apar ele īn vis - mi-a spus el la ureche.
Anunta-ma cīnd ai focalizat imaginea lor.
Mi-a trebuit foarte putin timp si efort pentru a realiza imaginea mentala completa a formei lor, exact ca īn visele mele. Nu m-a surprins deloc faptul ca puteam face acest lucru.
Ceea ce m-a socat a fost ca - desi īncercam cu disperare sa-l anunt pe don Juan ca reusisem sa realizez imaginea īn mintea mea - nu puteam sa vorbesc si nici sa-mi deschid ochii.
Eram, īn mod categoric, treaz. Auzeam toate sunetele din jur.
L-am auzit pe don Juan spunīnd:
- Acum poti sa-ti deschizi ochii.
I-am deschis fara nici o dificultate. Eram asezat picior peste picior pe niste stīnci, care īnsa nu erau aceleasi pe care le simtisem sub mine cīnd ma asezasem.
Don Juan era chiar īn spatele meu, putin catre dreapta.
Am īncercat sa ma īntorc cu fata la el, dar el mi-a tinut capul drept, fortīndu-ma sa ramīn īn aceeasi pozitie.
Atunci am vazut doua forme īntunecate, ca doua trunchiuri subtiri de copaci, chiar īn fata mea.
Am ramas cu gura cascata, uitīndu-ma fix la ele. Nu erau atīt de īnalte ca īn vis; īsi redusesera dimensiunile la jumatate.
In loc sa fie forme de o luminozitate opaca, erau acum doua bete comprimate si amenintatoare, de o culoare īntunecata, aproape neagra.
- Ridica-te si apuca una din ele, mi-a ordonat don Juan. Si nu-i da drumul, indiferent de cīt te-ar zgīltīi.
Nu aveam nici pe departe dorinta de a face asa ceva, dar o forta necunoscuta m-a facut sa ma ridic īmpotriva vointei mele. Am realizat cu claritate īn acel moment ca voi sfīrsi prin a face ceea ce-mi ordonase don Juan, desi, constient, nu aveam nici cea mai mica intentie de acest fel.
     M-am īndreptat mecanic catre cele doua forme, inima batīndu-mi de sa-mi sparga pieptul. Am apucat-o pe cea din dreapta. Ceea ce am simtit a fost un soc electric, care aproape m-a facut sa-i dau drumul formei. Am auzit vocea lui don Juan ca si cīnd ar fi strigat de la mare distanta:
- Da-i numai drumul si esti terminat.
Am strīns cu putere forma, care se rasucea si se zbatea. Nu ca un animal mare, ci ca ceva pufos si usor, desi īncarcat cu electricitate. Ne-am rostogolit si ne-am zvīrcolit destul de mult timp pe nisipul vīlcelei.
Forma īmi administra soc dupa soc dintr-un fel de curent electric gretos. Il consideram gretos pentru ca mi-l imaginam diferit fata de energia īntīlnita īn lumea noastra cotidiana.
Fiecare soc īmi producea o gīdilitura si ma facea sa urlu, si sa mīrīi ca un animal, nu de suferinta, ci dintr-un fel de mīnie ciudata.
In cele din urma, forma s-a oprit si a devenit aproape solida sub mine. Zacea inerta. L-am īntrebat pe don Juan daca era moarta, dar nu mi-am putut auzi vocea.
- Nici pe departe, mi-a raspuns cineva, rīzīnd, cineva care nu era don Juan. I-ai epuizat īncarcatura de energie. Dar nu te ridica īnca. Mai ramīi īntins asa īnca putin.
M-am uitat la don Juan īntrebator. Ma examina cu mare curiozitate. Apoi m-a ajutat sa ma ridic.
Forma īntunecata a ramas pe pamīnt. Doream sa-l īntreb daca forma nu patise nimic si totul era īn regula cu ea.
Dar, din nou, nu mi-am putut exprima īntrebarea cu glas tare.
Atunci, am facut ceva extraordinar. Am considerat ca totul era real.
Pīna īn acel moment, ceva din mintea mea īmi mentinea caracterul rational al gīndirii, prin considerarea a ceea ce se īntīmpla drept un vis provocat de masinatiile lui don Juan.
M-am dus la forma īntinsa pe pamīnt si am īncercat sa o ridic.
Nu puteam īnsa sa o iau īn brate, pentru ca nu avea masa materiala. M-am simtit dezorientat.
Aceeasi voce dinainte, care nu era vocea lui don Juan, mi-a spus sa ma culc deasupra fapturii anorganice. Asa am facut si ne-am ridicat apoi īmpreuna, faptura anorganica precum o umbra īntunecata lipita de mine.
S-a desprins dupa aceea īncetisor de mine si a disparut, lasīndu-ma cuprins de un simtamīnt extrem de placut de īmplinire.
     Mi-a trebuit peste douazeci si patru de ore pentru a-mi recapata complet controlul asupra facultatilor mele. In cea mai mare parte a timpului am adormit. Don Juan ma controla din cīnd īn cīnd, punīndu-mi mereu aceeasi īntrebare:
- Era energia fapturii anorganice precum focul sau precum apa?
Imi simteam gītul de parca ar fi fost ars. Nu-i puteam spune ca socurile de energie pe care le simtisem erau ca niste jeturi de apa electrizata. Nu avusesem niciodata īn viata experienta unor jeturi de apa electrizata. Nu sīnt sigur daca este posibil ca acestea sa fie produse sau simtite, dar aceasta este imaginea care-mi aparea īn minte ori de cīte ori don Juan īmi adresa īntrebarea lui fixa.
Cīnd, īn sfīrsit, am stiut ca mi-am revenit complet, don Juan dormea.
Constient ca īntrebarea lui avea o mare importanta, l-am trezit si i-am relatat ceea ce simtisem.
- Nu vei avea prieteni la nevoie printre fapturile anorganice, ci doar relatii de o enervanta dependenta, a declarat el. Fii extrem de precaut. Fapturile anorganice de apa sīnt mult mai predispuse la excese.
Vrajitorii din vechime credeau ca ele sīnt mult mai afectuoase, mai capabile de a imita sau poate chiar de a avea sentimente. Spre deosebire de cele de foc, care erau considerate mai serioase, mai retinute, dar - īn acelasi timp - si mai infatuate.
- Care este semnificatia tuturor acestor lucruri pentru mine, don Juan?
- Semnificatia este prea complexa ca s-o discutam īn momentul acesta. Recomandarea mea este sa-ti īnfrīngi teama din vise si din viata, pentru a-ti apara unitatea.
Faptura anorganica, de la care ai luat energia si ai reīncarcat-o apoi din nou, s-a īnfiorat pīna la a-si pierde forma de luminare īn decursul acestui proces. Va reveni pentru a repeta experienta.
- De ce nu m-ai oprit, don Juan?
- Nu mi-ai dat timpul necesar. De altfel, nici nu m-ai auzit cīnd īti strigam sa lasi faptura anorganica pe pamīnt.
- Trebuia sa-mi fi prezentat dinainte - asa cum faci īntot¬deauna - toate alternativele.
- Nu cunosteam toate alternativele. In materie de fapturi anorganice, sīnt aproape un novice. Am refuzat sa-mi īnsusesc aceasta parte din stiinta vrajitorilor, pe motivul ca este prea greoaie si inconstanta.
Nu vreau sa fiu la cheremul nici unei entitati, fie ea organica sau anorganica.
     Cu aceasta discutia noastra s-a īncheiat. Ar fi trebuit sa fiu īngrijorat din cauza reactiei categoric negative a lui don Juan, dar nu eram. Eram cumva absolut convins ca orice facusem era bine.
Mi-am continuat exercitiile de visat fara vreo alta interferenta din partea fapturilor anorganice.