Arta visatului - Partea V de Carlos Castaneda publicat la 10.07.2009
Lumea fapturilor anorganice
     Credincios īntelegerii de a astepta ca don Juan sa fie cel care initiaza orice discutie referitoare le visat, īi ceream sfaturi numai īn caz de necesitate.
De regula īnsa, nu numai ca avea retineri īn a aborda subiectul, ci chiar era nemultumit de mine īn legatura cu asta.
In opinia mea, nemultumirea sa era confirmata de faptul ca, ori de cīte ori vorbeam de actiunile mele de visat, minimaliza totdeauna importanta realizarilor mele.
Pentru mine, īn acea perioada, existenta fapturilor anorganice īnsufletite devenise aspectul esential al exercitiilor mele de visat. Dupa ce le īntīlnisem īn vis si, mai ales, dupa ciocnirea din desertul din jurul casei lui don Juan, ar fi trebuit sa fiu mai dispus sa accept existenta lor ca pe o treaba serioasa.
Dar toate aceste evenimente au avut asupra mea exact efectul contrar.
Am devenit de neclintit īn convingerea ca ele nu exista, negīnd - prin eludare - aceasta posibilitate.
Apoi m-am razgīndit si am hotarīt sa īntreprind o cercetare obiectiva īn ceea ce le priveste.
     Metoda de desfasurare a cercetarii presupunea ca, mai īntīi, sa īntocmesc o evidenta a tot ce se īntīmpla īn sedintele mele de visat, iar apoi sa folosesc aceste evidente drept baza pentru a stabili daca visatul atesta sau nega existenta fapturilor anorganice.
Si chiar am scris, cu meticulozitate, sute de pagini de detalii fara noima, cīnd, de fapt, ar fi trebuit sa-mi fie clar ca problemele doveditoare ale existentei lor erau aproape toate strinse īn momentul īn care mi-am īnceput cercetarea.
Mi-a trebuit numai cīteva sedinte ca sa descopar ca ceea ce credeam eu ca sīnt recomandari obisnuite de-ale lui don Juan -sa-mi stopez judecata si sa las fapturile anorganice sa vina singure la mine - era, de fapt, chiar procedeul utilizat de vrajitorii din timpuri stravechi pentru a atrage aceste fapturi.
Lasīndu-ma sa descopar singur acest lucru, don Juan urma, pur si simplu, cursul instruirii sale īn ale vrajitoriei.
El remarcase de nenumarate ori ca este foarte dificil sa-ti determini eul sa renunte la sistemul sau de aparare altfel decīt prin exercitiu.
     Una dintre cele mai puternice linii de aparare ale eului este, īntr-adevar, judecata noastra rationala, care nu este numai cea mai tainica, atunci cīnd este vorba de actiuni si explicatii vrajitoresti, dar si cea mai amenintata.
Don Juan era convins ca existenta fapturilor anorganice este cel mai de temut atacator al ratiunii noastre.
In exercitiile mele de visat aveam o ordine stabilita de actiune, pe care o respectam īn fiecare zi, fara abatere.
Mai īntīi, vizam observarea oricarui element posibil din vis, apoi vizam schimbarea viselor.
Pot sa declar cu toata sinceritatea ca am observat universuri īntregi de detalii īn vise peste vise.
     In mod obisnuit, la un moment dat, atentia visatului īncepea sa-mi slabeasca, iar sedintele mele de visat se īncheiau fie prin aceea ca adormeam si īncepeam sa am vise obisnuite - īn care nu-mi exercitam nici un fel de atentie a visatului - fie prin aceea ca ma trezeam si nu mai puteam sa dorm deloc.
Din cīnd īn cīnd īnsa, asa cum spusese don Juan, īn visele mele era infiltrat un curent de energie straina, o iscoada - cum īl numea el. Faptul ca fusesem prevenit m-a ajutat sa-mi adaptez atentia visatului si sa fiu cu ochii-n patru. Prima data cīnd am observat infiltratiile de energie straina, visam ca eram la cumparaturi īntr-un mare magazin universal. Treceam de la un raion la altul, īn cautare de antichitati. In cele din urma, am gasit un astfel de articol.
Ridicolul faptului de a cauta obiecte de arta vechi īntr-un magazin universal era atīt de evident, īncīt m-a facut sa rīd pe īnfundate, dar, īntrucīt am gasit un astfel de articol, am uitat de incongruenta.
Obiectul cu pricina era un mīner de baston. Vīnzatorul mi-a spus ca era facut din iridium, pe care l-a caracterizat drept una dintre cele mai dure substante din lume.
Era o piesa sculptata, reprezentīnd capul si umerii unei maimute. Mie mi se parea ca era facuta din jad.
Vīnzatorul a fost ofensat cīnd am sugerat ca ar putea fi vorba de jad si, pentru a-si demonstra afirmatiile a aruncat cu toata puterea obiectul pe pardoseala de ciment. Acesta nu s-a spart, ci a saltat ca o minge si a zburat mai departe, rotindu-se īn aer, ca un disc zburator.
M-am luat dupa el. A disparut īn spatele unor copaci. Am alergat sa-l caut si l-am gasit īnfipt īn pamīnt. Se transformase īntr-un baston lung, extraordinar de frumos, negru cu verde īnchis.
Doream cu īnfocare sa fie al meu. L-am apucat si m-am luptat sa-l scot din pamīnt īnainte de a mai trece cineva pe acolo. Dar, oricīt de tare m-am straduit, nu am putut sa-l fac sa iasa.
Ma temeam ca-l voi rupe, daca as īncerca sa-l scot zgīltīindu-l īnainte si īnapoi.
Asa ca am īnceput sa sap īn jurul lui cu mīinile. īn timp ce eu sapam, el se topea, pīna cīnd, īn locul lui, n-a ramas decīt o baltoaca de apa verde.
Ma uitam la baltoaca si deodata a parut ca explodeaza. S-a transformat īntr-un balon alb si s-a evaporat.
Visul meu a continuat cu alte detalii si imagini nesemnificative, desi deosebit de clare.
     Cīnd i-am povestit lui don Juan despre vis, el a spus: - Ai reperat o iscoada.
Iscoadele sīnt mai numeroase cīnd visele noastre sīnt obisnuite, neiesite din comun. Visele celor care viseaza sīnt ciudat de lipsite de iscoade. Atunci cīnd acestea apar, pot fi identificate datorita atmosferei stranii si incongruentei care le īnsoteste.
- Incongruenta, īn ce fel, don Juan?
- Prezenta lor n-are nici o noima.
- Putine lucruri au vreo noima īn vis.
- Numai īn visele obisnuite lucrurile sīnt absurde. As spune ca este asa, pentru ca īn acele momente sīnt infiltrate mai multe iscoade, deoarece oamenii obisnuiti sīnt tinta unui baraj mai puternic din partea necunoscutului.
- Stii cumva de ce stau lucrurile asa, don Juan?
- Dupa parerea mea, este vorba de un echilibru de forte.
Oamenii obisnuiti dispun de bariere uimitor de puternice pentru a se apara īmpotriva acestor atacuri. Bariere precum grija pentru sine. Cu cīt este mai solida bariera, cu atīt mai puternic este atacul.
In contrast, cei care viseaza dispun de mai putine bariere, iar īn visele lor sīnt mai putine iscoade. Se pare ca lucrurile fara noima dispar din visele lor, probabil pentru a le facilita descoperirea prezentei iscoadelor.
     Don Juan m-a sfatuit sa rememorez cu mare atentie fiecare detaliu posibil al visului pe care-l avusesem. M-a facut chiar sa repet ceea ce īi spusesem.
- Ma derutezi complet, am spus eu. Intīi, nu vrei sa auzi nimic despre visatul meu, iar apoi vrei. Exista vreo ordine de succedare a refuzurilor si acceptarilor dumitale?
- Poti fi sigur ca la baza tuturor acestor lucruri exista o ordine, a raspuns el. Se prea poate ca, īntr-o zi, la rīndul tau, sa procedezi la fel cu un alt visator.
Unele aspecte sīnt de o importanta cruciala, pentru ca sīnt asociate cu spiritul.
Altele sīnt total neimportante, pe motivul ca sīnt asociate cu rasfatata noastra personalitate.
Prima iscoada pe care o detectezi va fi īntotdeauna prezenta, īn orice forma chiar de iridiu. Apropo, ce este iridiul?
- Nu stiu exact, am raspuns eu cu totala franchete.
- Ei, poftim! Si ce-ai spune daca se dovedeste a fi una dintre cele mai dure substante din lume?
     Ochii lui don Juan straluceau de īncīntare, īn timp ce eu rīdeam nervos de absurditatea unei asemenea posibilitati, care - asa cum aveam sa aflu mai tīrziu - este chiar adevarata.
De atunci īncolo am īnceput sa observ prezenta elementelor incongruente din visele mele.
O data ce acceptasem modul īn care don Juan categorisea energia straina din vise, eram īntru totul de acord cu el ca elementele incongruente erau invadatori straini ai viselor mele.
Atunci cīnd īi detectam, atentia visatului se concentra cu o intensitate atīt de mare asupra lor, cum nu se īntīmpla niciodata īn alte īmprejurari.
Un alt lucru pe care l-am observat a fost ca, de fiecare data cīnd visele mi-erau invadate de energie straina, atentia visatului trebuia sa depuna mari eforturi, pentru a transforma aceasta energie īntr-un obiect cunoscut.
Dezavantajul atentiei mele a visatului era incapacitatea sa de a realiza complet o astfel de transformare; rezultatul final erau niste corcituri hidoase, cu o īnfatisare aproape necunoscuta pentru mine. Apoi energia straina se destrama destul de usor; elementul corcit disparea, transformīndu-se īntr-o pata de lumina ce era repede absorbita de alte detalii din vis care se īnghesuiau peste ea.
Cīnd l-am rugat pe don Juan sa comenteze ceea ce mi se īntīmpla, el a spus:
- In acest stadiu al visatului, iscoadele sīnt patrule de recunoastere trimise de lumea anorganica. Sīnt foarte rapide, ceea ce īnseamna ca nu stau mult.
- De ce spui ca sīnt patrule de recunoastere, don Juan?
- Ele vin īn cautare de constiinta potentiala. Sīnt constiente si au vointa, desi de neīnteles pentru mintile noastre, fiind comparabile probabil cu starea constienta si vointa copacilor.
Viteza launtrica a copacilor si a fapturilor anorganice este incomprehensibila pentru noi, pentru ca este infinit mai lenta decīt a noastra.
- Ce te face sa spui asta, don Juan?
- Atīt copacii, cīt si fapturile anorganice ramīn īn viata un timp mai īndelungat decīt noi. Sīnt facute sa stea linistite. Sīnt imobile, si totusi fac ca totul sa se miste īn jurul lor.
- Vrei sa spui, don Juan, ca fapturile anorganice sīnt imobile precum copacii?
- Desigur. Ceea ce vezi tu īn vis ca niste betigase luminoase ori īntunecate este doar proiectia imaginii lor. Ceea ce auzi drept voce a emisarului visatului este tot o proiectie a acestor fapturi. La fel sīnt si iscoadele lor.

     Dintr-un motiv de neīnteles aceste afirmatii m-au coplesit. Am fost deodata cuprins de neliniste. L-am īntrebat pe don Juan daca copacii au si ei proiectii de genul acesta.
- Au si ei, a spus el. Insa proiectiile lor sīnt chiar mai putin prietenoase decīt cele ale fapturilor anorganice.
Cei care viseaza nu le cauta compania niciodata daca nu au o relatie de profunda agreere cu copacii, ceea ce este o stare foarte greu de realizat
. Nu avem nici un fel de prieteni pe acest pamīnt, stii?
A chicotit si a adaugat: Nu este o taina de ce.
- Pentru dumneata, don Juan, poate nu este o taina, dar pentru mine este, cu siguranta.
- Sīntem distrugatori. Ne-am atras dusmania tuturor organismelor vii de pe pamīnt. De aceea nu avem deloc prieteni.
     Eram atīt de afectat, īncīt as fi vrut sa pun capat acestei discutii. Dar o dorinta nestapīnita m-a facut sa ma īntorc la problema fapturilor anorganice.
- Ce crezi ca ar trebui sa fac pentru a putea urmari iscoadele? - am īntrebat.
- De ce, pentru Dumnezeu, ai vrea sa le urmaresti?
- Intreprind un studiu obiectiv asupra fapturilor anorganice.
- Rīzi de mine, nu-i asa? Credeam ca parerea ta, ca fapturile anorganice nu exista, este de neclintit.
     Tonul sau de zeflemea si rīsul amuzat demonstrau care erau gīndurile si simtamintele sale īn legatura cu cercetarea mea obiectiva.
- M-am razgīndit, don Juan. Acum vreau sa explorez toate posibilitatile.
- Tine minte ca domeniul fapturilor anorganice era specialitatea vrajitorilor din vechime. Pentru a ajunge acolo, īsi fixau cu tenacitate atentia visatului pe elementele din visele lor. In acest fel, puteau detecta iscoadele. Si cīnd le aveau īn vizor, le strigau intentia lor de a le urma. De cum īsi exprimau verbal intentia, īntr-o clipita si dispareau atrasi de energia straina.
- Este atīt de simplu, don Juan?
Nu mi-a raspuns. A rīs doar catre mine, ca si cīnd m-ar fi provocat sa fac asta.
     Intors acasa, am obosit sa tot caut sensul adevarat al spuselor lui don Juan. Nu eram īnclinat sa iau īn considerare posibilitatea ca el sa fi descris, de fapt, chiar un procedeu real.
Dupa ce mi-am epuizat toate ideile si rabdarea, īntr-o buna zi am renuntat sa mai fiu atīt de īncordat si circumspect. Intr-un vis pe care l-am avut, am fost contrariat de un peste, care a sarit brusc dintr-un helesteu pe līnga care treceam.
Pestele s-a zbatut la picioarele mele, apoi a zburat ca o pasare multicolora, poposind pe o ramura, mentinīndu-si īnsa īn continuare īnfatisarea de peste.
Intīmplarea era atīt de bizara, īncīt atentia visatului mi-a fost, pur si simplu, electrizata. Am stiut imediat ca este vorba de o iscoada. O secunda mai tīrziu, cīnd pestele s-a transformat īntr-o pata de lumina, mi-am strigat intentia sa o urmez si, exact cum spusese don Juan, am si plecat spre o alta lume.
Am zburat printr-un tunel cam īntunecos, ca si cīnd as fi fost o insecta zburatoare de greutate neglijabila.
Brusc, senzatia de tunel a disparut. Era exact ca si cīnd as fi fost expulzat dintr-un tub, iar suflul cu care fusesem īmpins ma proiectase catre o masa fizica imensa; aproape ca o atingeam. In orice directie m-as fi uitat, nu-i puteam vedea capatul. Toate astea īmi aminteau atīt de mult de filmele stiintifico-fantastice, īncīt eram absolut convins ca eu īnsumi creasem privelistea acelei mase, la fel cum cineva īsi creeaza un vis. De ce nu? Credeam ca, de fapt, eram adormit si visam.
M-am apucat sa observ detaliile visului meu. Ceea ce vedeam semana foarte mult cu un burete urias. Era poros si gaunos. Nu-i puteam simti textura, dar aceasta avea un aspect aspru si fibros, de un fel de cafeniu īnchis la culoare.
Atunci, m-a strafulgerat, pentru o clipa, īndoiala ca acea masa tacuta era doar un vis. Ceea ce se afla īn fata mea nu-si schimba forma. Nici nu se misca.
Cum priveam asa fix la ea, īmi crea impresia certa a ceva real, dar imobil; era fixata undeva si exercita asupra mea o atractie atīt de puternica, īncīt eram incapabil sa-mi abat atentia visatului pentru a examina si alte lucruri, inclusiv pe mine.
Eram tintuit locului de o forta stranie, pe care n-o mai īntīlnisem niciodata pīna atunci īn visat.
Apoi am simtit cu certitudine ca masa aceea mi-a eliberat atentia visatului; m-am concentrat cu īntreaga mea putere constienta asupra iscoadei care ma adusese acolo.
Aceasta arata ca un licurici īn īntunericul noptii, planīnd, putin lateral, deasupra mea. Pe tarīmul ei propriu era o picatura de energie pura. īi puteam vedea pulsatia energetica.
Parea constienta de prezenta mea. Dintr-o data, a virat īnspre mine si m-a tras sau m-a īmpins. Nu i-am simtit atingerea, dar stiam ca ma atinge. Senzatia era surprinzatoare si noua; era ca si cīnd o parte din mine, care nu se afla acolo, ar fi fost electrizata de acea atingere, fiind strabatuta de unde succesive de energie.
Din acel moment totul a devenit mult mai real īn vis. īmi era foarte dificil sa-mi sustin ideea ca visam un vis. La aceasta dificultate s-a adaugat certitudinea mea ca, o data cu atingerea, iscoada realizase o legatura energetica cu mine.
Din momentul īn care a parut sa ma traga sau sa ma īmpinga, am stiut ce dorea sa faca.
Primul lucru pe care l-a facut a fost sa ma īmpinga printr-o deschizatura larga īnauntrul masei fizice īn fata careia ma aflam.
O data intrat, mi-am dat seama ca interiorul era la fel de uniform de poros ca si exteriorul, dar mult mai neted ca aspect, ca si cīnd ar fi fost slefuit.
     Ceea ce vedeam era o structura ce semana cu fotografia marita a unui stup de albine. Nenumarate tunele de forma geometrica se īndreptau īn toate directiile. Unele erau orientate īn sus ori īn jos sau catre stīnga ori dreapta mea; erau fie perpendiculare unele pe altele, fie īn panta ascendenta sau descendenta mai abrupta ori mai domoala.
Lumina era foarte slaba, totusi totul se vedea perfect. Tunelele pareau sa fie vii si constiente; pulsau.
M-am uitat la ele si mi-am dat brusc seama ca vedeam. Acestea erau tunele de energie.
In momentul īn care am realizat acest lucru, vocea emisarului visatului a bubuit īn urechile mele atīt de tare, īncīt n-am putut distinge ce-mi spunea.
- Fa volumul mai mic, am strigat eu cu o iritare neobisnuita si mi-am dat seama ca, daca vorbeam, blocam imaginea tunelelor si intram īntr-un vid, unde tot ce puteam face era sa aud.
Emisarul si-a modulat vocea si a spus:
- Te afli īnauntrul unei fapturi anorganice. Alege un tunel si vei putea chiar trai īn el. Vocea a tacut o clipa, apoi a adaugat: Adica, daca vrei sa faci asta.
Nu m-am putut decide sa spun nimic. Ma temeam ca orice declaratie din partea mea ar fi putut fi interpretata drept exact contrariul a ceea ce voiam sa spun.
- Avantajele pe care le poti avea sīnt nenumarate, a continuat vocea emisarului. Poti locui īn oricīt de multe tunele doresti. Fiecare dintre ele te va īnvata altceva.
Vrajitorii din timpuri stravechi au trait īn acest fel si au īnvatat lucruri minunate.
Mi-am dat seama - fara sa simt īntr-adevar asta - ca iscoada ma īmpingea de la spate. Parea ca vrea ca eu sa merg mai departe. Am luat-o pe tunelul ce se afla imediat la dreapta mea.
Imediat ce am intrat īn el, ceva m-a facut constient de faptul ca nu mergeam prin tunel, ci planam, zburam. Eram o picatura de energie la fel ca iscoada.
Vocea emisarului mi-a rasunat din nou īn urechi:
- Da, esti doar o picatura de energie, a spus ea. Faptul ca repeta constatarea mi-a adus o imensa usurare.
- Si plutesti īn interiorul unei fapturi anorganice, a continuat vocea. Acesta este modul īn care doreste iscoada sa te deplasezi īn aceasta lume. Cīnd te-a atins, te-a schimbat pentru totdeauna. Acum esti, practic, unul de-ai nostri. Daca vrei sa ramīi aici, spune-ti intentia cu glas tare.
Emisarul a tacut si īn ochi mi-a revenit imaginea tunelului. Cīnd el a vorbit din nou, se efectuase o reglare, si imaginea lumii īn care ma aflam nu a mai disparut īn vreme ce auzeam vocea emisarului.
- Vrajitorii din timpuri stravechi au aflat tot ceea ce stiau despre visat stīnd aici, printre noi, a spus vocea.
Ma pregateam sa īntreb daca au īnvatat tot ceea ce stiau numai traind īn interiorul acelor tunele, dar, īnainte de a-mi formula īntrebarea, emisarul mi-a raspuns:
- Da, au īnvatat totul numai traind īn interiorul fapturilor anorganice, a spus el. Pentru a putea trai īn ele, tot ce trebuia sa faca vrajitorii era sa spuna ca doreau acest lucru, la fel cum tot ce a trebuit sa faci tu pentru a ajunge aici a fost sa-ti exprimi verbal intentia, clar si fara echivoc.
     Iscoada m-a īmpins pentru a-mi semnala ca trebuie sa continuu sa ma deplasez. Am ezitat, si ea a facut ceva echivalent cu a ma īmbrīnci, dar cu o asemenea forta, īncīt am tīsnit ca din pusca, parcurgīnd īn viteza nenumarate tunele.
In cele din urma, m-am oprit pentru ca iscoada s-a oprit. Am planat pe loc o clipa, apoi ne-am lasat īn jos īntr-un tunel vertical. Nu simteam schimbarea drastica de directie. Din punct de vedere al propriei mele perceptii, se parea ca ma mai misc īnca paralel cu orizontala.
Am schimbat de multe ori directia de deplasare, cu aceleasi efecte perceptuale asupra mea. Incepusem sa-mi formulez un gīnd cu privire la incapacitatea mea de a simti daca ma deplasez īn sus ori īn jos, cīnd am auzit vocea emisarului.
- Cred ca te-ai simti mai īn largul tau daca te-ai tīrī, īn loc sa zbori, a spus. Poti, de asemenea, sa te simti ca un paianjen sau o musca, direct pe verticala īn sus ori īn jos sau chiar cu capul īn jos.
Imediat, m-am si lasat īn jos. Ca si cīnd fusesem pufos si usor, si dintr-o data am dobīndit ceva greutate, care m-a facut sa aterizez. Nu puteam simti peretii tunelului, dar emisarul avusese dreptate īn privinta faptului ca ma simteam mai īn largul meu de-a busilea.
- In lumea aceasta nu este nevoie sa fii fixat de gravitatie. Fireste, de asta puteam sa-mi dau si singur seama.
- Nu trebuie nici sa respiri, a continuat vocea. Si numai pentru propria comoditate poti sa-ti pastrezi simtul vazului si sa vezi asa cum vezi īn lumea ta.
Emisarul a parut indecis daca sa mai spuna ceva sau nu. A tusit, exact ca un om care-si drege glasul, si a spus:
- Vederea nu este niciodata dereglata; prin urmare, un visator vorbeste īntotdeauna despre visatul sau īn termenii a ceea ce vede.
     Iscoada m-a īmpins īntr-un tunel din dreapta mea. Era ceva mai īntunecos decīt celelalte. Mie, īntr-un mod ilogic, mi s-a parut mai tihnit si mai placut decīt celelalte, mai primitor sau chiar cunoscut mie. Mi-a trecut prin minte gīndul ca eu eram ca tunelul acela ori ca tunelul era ca mine.
- Voi doi v-ati mai īntīlnit, a spus vocea emisarului.
- Poftim? am zis eu. Intelesesem ce spusese, dar afirmatia nu avea nici un sens.
- Voi doi v-ati luptat corp la corp si, din aceasta cauza, acum fiecare din voi este purtatorul energiei celuilalt.
Am crezut ca detectez o doza de malitie sau chiar de sarcasm īn vocea emisarului.
- Nu, nu este sarcasm, a spus emisarul. Ma bucur ca ai rude aici, printre noi.
- Ce īntelegi prin rude? am īntrebat eu.
- Cei ce-si īmpart energia īn comun se leaga prin legaturi de rudenie, a raspuns el. Energia este ca sīngele. N-am mai fost īn stare sa spun nimic. M-au cuprins fiori de teama.
- Teama este ceva ce lipseste cu desavīrsire īn aceasta lume, a spus emisarul.
Iar asta era singura afirmatie neadevarata.
     Visatul meu s-a īncheiat īn acest punct. Eram atīt de impresionat de caracterul veridic si animat al tuturor lucrurilor din vis, de extraordinara claritate si coerenta a afirmatiilor emisarului, īncīt abia asteptam sa-i spun tot lui don Juan.
M-a surprins si m-a nelinistit faptul ca el nu voia sa auda relatarea mea. Desi nu a spus asta, am avut impresia ca este convins ca totul era un produs al mult prea permisivei mele personalitati.
- De ce te porti asa cu mine? am īntrebat. Esti nemultumit de mine?
- Nu, nu sīnt nemultumit de tine, a raspuns el. Problema este ca nu pot sa discut despre acest capitol din visatul tau. In acest caz esti absolut de unul singur. Ti-am spus ca fapturile anorganice sīnt reale. Descoperi acum cīt de reale sīnt. Dar ceea ce faci cu aceasta descoperire este treaba ta si numai a ta. Intr-o zi vei īntelege motivul pentru care ma tin deoparte.
- Dar nu-mi poti spune macar ceva referitor la acest vis? - am insistat eu.
- Ceea ce pot sa-ti spun este ca nu a fost un vis. A fost o calatorie īn necunoscut. O calatorie necesara. As putea chiar adauga, una ultrapersonala.
     Apoi a schimbat subiectul si a īnceput sa vorbeasca despre alte aspecte ale īnvataturilor lui. Incepīnd cu acea zi, īn ciuda fricii mele si a refuzului lui don Juan de a ma ajuta, am īnceput sa calatoresc cu regularitate īn acea lume spongioasa.
Am descoperit imediat ca, pe masura ce crestea capacitatea mea de a observa detaliile din vis, īmi era cu atīt mai usor sa detectez iscoadele.
Daca optam pentru a le accepta ca energie straina, ele ramīneau un timp īn cīmpul meu de perceptie. Dar, daca optam pentru a transforma iscoadele īn obiecte semicunoscute, ele ramīneau chiar mai mult timp, schimbīndu-si, la īntīmplare, forma.
Daca le urmam īnsa -exprimīndu-mi verbal intentia de a merge cu ele - iscoadele īmi transportau īntr-adevar atentia visatului īntr-o lume ce depasea orice as fi putut eu sa-mi imaginez īn mod normal.
     Don Juan spusese ca fapturile anorganice sīnt īntotdeauna īnclinate sa īnvete pe cineva. Dar nu-mi spusese ca ceea ce ne īnvata ele este visatul.
Afirmase ca emisarul visatului - fiind o voce - este puntea de legatura ideala dintre lumea aceea si lumea noastra. Am constatat ca emisarul nu era numai vocea unui profesor, ci si vocea unui abil comerciant. El repeta mereu — īn momentul si ocazia potrivita - avantajele lumii din care provenea.
Totusi, ma īnvata si lucruri inestimabile despre visat. Ascultīnd la cele ce-mi spunea, am īnteles preferinta vrajitorilor din timpuri stravechi pentru exercitiile practice concrete.
- Pentru a realiza un visat perfect, primul lucru pe care trebuie sa-l faci este sa-ti anulezi dialogul interior, mi-a spus el o data.
Ca sa obtii cele mai bune rezultate īn a-l opri, pune-ti īntre degete niste cristale de cuart de vreo cinci pīna la opt centimetri lungime sau cīteva pietre de rīu plate si netede. Indoaie putin degetele, presīnd īn acelasi timp cristalele sau pietrele dintre ele.
Emisarul spunea ca agrafele de metal - daca erau de lungimea si latimea degetelor - erau la fel de potrivite.
Procedeul consta īn a presa cel putin trei obiecte subtiri īntre degetele fiecarei mīini si crearea, īn acest fel, a unei presiuni aproape dureroase īn mīini.
Presiunea aceasta avea ciudata proprietate de a īntrerupe dialogul intern. Emisarul prefera īn mod evident cristalele de cuart; spunea ca ele dau cele mai bune rezultate, desi - dupa oarecare practica - se putea folosi la fel de bine orice.
- Daca adormi īntr-un moment de totala liniste, aceasta īti garanteaza o intrare perfecta īn visat - spunea vocea emisarului - asigurīnd, totodata, intensificarea atentiei visatului.
Este recomandabil ca cei care viseaza sa poarte un inel de aur, afirma el cu alta ocazie, de preferinta putin cam strīns pe deget. Explicatia lui era ca un asemenea inel serveste drept punte pentru a iesi din visat īnapoi īn lumea cotidiana sau pentru a te cufunda din starea constienta obisnuita īn lumea fapturilor anorganice.
- Cum functioneaza aceasta punte? - am īntrebat eu; nu īntelesesem īn ce fel se petrec lucrurile.
- Contactul degetelor cu inelul alcatuieste puntea, a raspuns emisarul. Cīnd un visator vine īn lumea mea, purtīnd un inel, acel inel atrage energia lumii mele si o retine. Iar cīnd este nevoie, energia īl transporta din nou pe visator īn aceasta lume, inelul degajīnd-o īn degetele visatorului.
Presiunea inelului asupra degetului pe care sta serveste la fel de bine pentru asigurarea reīntoarcerii visatorului īn lumea lui. Ii creeaza o senzatie familiara constanta pe deget.
     In timpul unei alte sedinte de visat, emisarul a spus ca pielea noastra este organul cel mai adecvat pentru a transporta unde de energie de la nivelul lumii cotidiene la nivelul fapturilor organice si viceversa.
Mi-a recomandat sa-mi mentin pielea la o temperatura medie si curata, fara urme de pigmenti sau grasimi.
Recomanda totodata ca cei care viseaza sa poarte un cordon, un guler sau o bentita pe cap - bine strīnse - pentru a crea un punct de presiune ce serveste ca centru de schimb de energie al pielii.
Emisarul mi-a explicat ca pielea reflecta automat energia si ca ceea ce trebuie sa facem pentru ca ea nu numai sa reflecte energia, ci sa faca si schimb de energie īntre un nivel si celalalt este sa ne exprimam cu glas tare intentia īn timpul visatului.
     Intr-o zi, vocea emisarului mi-a facut o surpriza extraordinara. Mi-a spus ca, pentru a garanta acuitatea si precizia atentiei visatului, trebuie sa o scoatem din spatele centrului gurii, locul unde se afla la toti oamenii o rezerva uriasa de atentie.
Instructiunile specifice ale emisarului erau de a exersa si deprinde maiestria si controlul necesare pentru a tine vīrful limbii apasat pe cerul gurii īn timpul visatului.
O treaba la fel de dificila si de solicitanta, spunea emisarul, ca si gasirea propriilor mīini īn vis. Dar, o data realizat, acest lucru da rezultate uluitoare īn ceea ce priveste controlul exercitat asupra atentiei visatului.
     Am primit o multitudine de īndrumari referitoare la toate subiectele imaginabile, īndrumari pe care le uitam pe loc, daca nu-mi erau repetate mereu.
L-am solicitat pe don Juan sa ma sfatuiasca īn ce mod puteam solutiona aceasta problema a uitarii. Comentariul sau a fost, asa cum ma asteptam, foarte scurt:
- Concentreaza-te numai asupra a ceea ce-ti spune emisarul despre visat.
Imi īnsuseam cu un interes si o rīvna teribile toate informatiile pe care vocea emisarului le repeta de suficient de multe ori. Respectīnd recomandarile lui don Juan, urmaream numai acele īndrumari care se refereau la visat si puteam confirma personal valoarea īnvataturilor sale.
Cea mai importanta pentru mine a fost informatia ca atentia visatului provine din spatele cerului gurii. A fost necesar sa depun multe eforturi pentru a putea simti - īn timpul visatului - ca īmi apasam cerul gurii cu vīrful limbii. Dar, o data ce am reusit acest lucru, atentia visatului a dobīndit parca o viata proprie si, as putea spune, o acuitate mai mare decīt atentia normala pe care o exercitam īn lumea cotidiana.
Nu mi-a trebuit mult sa-mi dau seama cīt de profunda trebuie sa fi fost relatia vrajitorilor din vechime cu fapturile anorganice.
Spusele si avertismentele lui don Juan referitoare la pericolul unei astfel de relatii au capatat, mai mult decīt oricīnd, o importanta cruciala.
Am facut tot ce-mi statea īn putere sa-mi aplic normele sale privind introspectia fara nici un fel de menajamente. Astfel īncīt vocea emisarului si spusele sale au devenit pentru mine o suprasolicitare extrema.
Trebuia sa ma feresc, cu orice pret, sa cedez īn fata tentatiei promisiunii facute de emisar referitoare la cunoastere si trebuia sa fac asta prin propriile mele puteri, īntrucīt don Juan refuza īn continuare sa-mi asculte relatarile.
- Trebuie sa-mi sugerezi indirect macar ceea ce ar fi indicat sa fac, am insistat eu cu o ocazie, cīnd am avut destul curaj sa abordez subiectul.
- Nu pot, a spus el cu fermitate, si sa nu-mi mai ceri asta. Ti-am spus ca, īn astfel de cazuri, visatorii trebuie lasati sa se descurce singuri.
- Dar nici macar nu stii ce vreau sa te rog.
- Ba sigur ca stiu. Vrei sa-ti spun ca poti locui īntr-unui din acele tuneluri, daca nu pentru alt motiv, macar pentru a constata la ce se refera vocea emisarului.
Am recunoscut ca exact aceasta era dilema mea. Voiam sa stiu cel putin ce implica afirmatia ca cineva putea trai īn interiorul acelor tunele.
- Am trecut si eu cīndva prin aceeasi dilema chinuitoare, a continuat don Juan, si nimeni nu m-a putut ajuta, pentru ca asta este o decizie ultrapersonala si definitiva, pe care o iei īn momentul īn care īti exprimi verbal cererea de a trai īn lumea aceea.
Pentru a te face sa īti exprimi aceasta vrere, fapturile anorganice sīnt gata sa-ti īndeplineasca cele mai secrete dorinte.
- Dar asta este de-a dreptul diabolic, don Juan.
- Perfect adevarat. Dar nu numai pe motivul la care te gīndesti tu. Pentru tine, diabolica este tentatia de a ceda, mai ales ca este vorba de recompense atīt de mari.
Pentru mine, caracterul diabolic al lumii fapturilor anorganice este faptul ca s-ar putea foarte bine sa fie singurul refugiu pe care-l au visatorii īntr-un univers ostil.
- Este acea lume īntr-adevar un adapost sigur pentru cei care viseaza, don Juan?
- Categoric, pentru unii dintre ei. Dar nu pentru mine. Eu nu am nevoie de suporturi si proptele. Stiu ce sīnt. Sīnt singur īntr-un univers potrivnic si am īnvatat sa spun: „Asta este!"
     Cu aceasta s-a īncheiat dialogul nostru pe aceasta tema. Nu-mi spusese ce voiam eu sa aud, si totusi stiam ca numai sa doresti a sti cum era sa traiesti īntr-un tunel īnsemna ca aproape ai ales acel mod de viata. Nu eram interesat de asa ceva.
Am luat pe loc hotarīrea sa continuu exercitiile de visat fara alte implicatii. I-am spus imediat lui don Juan despre asta.
- Nu-mi spune nimic, m-a sfatuit el. Dar trebuie sa īntelegi ca, daca optezi sa ramīi aici, decizia ta este definitiva. Vei ramīne aici pentru totdeauna.
Imi este imposibil sa apreciez cu obiectivitate, īn timpul nenumaratelor ocazii, cīnd am visat acea lume. Pot sa spun ca parea a fi o lume atīt de reala pe cīt poate fi de real orice vis. Sau pot sa spun ca parea sa fie la fel de reala pe cīt este de reala lumea noastra cotidiana.
Visīnd lumea aceea, am īnteles ceea ce-mi spusese don Juan de multe ori: ca, sub influenta visatului, realitatea sufera o metamorfoza.
M-am pomenit astfel confruntat cu doua alternative care, potrivit afirmatiilor lui don Juan, sīnt optiunile aflate īn fata tuturor celor care viseaza: fie ne restructuram cu grija sistemul nostru de interpretare a stimulilor senzoriali, fie nu tinem deloc seama de el.
Pentru don Juan, restructurarea sistemului de interpretare īnsemna intentionarea corectarii lui. Insemna īncercarea premeditata si atenta de a-i extinde capacitatile.
     Traind potrivit modului de viata al vrajitorilor, visatorii economisesc si stocheaza energia necesara pentru a stopa judecata si a facilita astfel restructurarea intentionata.
Mi-a explicat ca, daca optam pentru corectarea sistemului nostru de interpretare, realitatea devine fluida, iar sfera a tot ceea ce poate fi real este marita, fara a pune īn pericol integritatea realitatii. In acest fel, visatul deschide, īntr-adevar, calea de acces catre alte aspecte a ceea ce este real.
Daca optam sa nu tinem seama de sistem, sfera a tot ceea ce poate fi perceput fara interpretare creste excesiv de mult. Extensia perceptiei noastre este atīt de uriasa, īncīt ne ramīn foarte putine instrumente de interpretare senzoriala si, astfel, avem sentimentul unei infinite realitati care este ireala sau al unei infinite irealitati, care ar putea foarte bine sa fie reala, dar nu este.
     Pentru mine, singura alternativa acceptabila era sa-mi corectez si sa-mi extind sistemul de interpretare.
Cīnd visam lumea fapturilor anorganice, eram confruntat cu caracterul consecvent al acelei lumi de la un vis la altul, de la depistarea iscoadelor si ascultarea spuselor emisarului visatului pīna la strabaterea tunelurilor. Treceam prin ele fara sa simt nimic, dar eram constient ca timpul si spatiul erau constante, desi nu īn termenii pe care i-ar fi putut discerne ratiunea īn conditii normale. Totusi, observīnd diferentele de detalii, absenta sau multitudinea acestora din fiecare tunel, realizīnd distanta dintre tunele sau lungimea ori latimea aparenta a fiecarui tunel prin care ma deplasam, am reusit sa-mi creez un simt de observatie obiectiva.
     Domeniul asupra caruia restructurarea sistemului meu de interpretare a avut cel mai dramatic efect a fost cel al cunoasterii modului de interrelationare cu lumea fapturilor anorganice.
In lumea aceea - care, pentru mine, era reala - eu eram o picatura de energie. Astfel, puteam sa trec val-vīrtej prin tunele cu viteza luminii sau puteam sa ma catar pe peretii acestora precum o insecta. Cīnd zburam, o voce īmi comunica informatii pertinente, si nicidecum arbitrare cu privire la detaliile de pe peretii asupra carora īmi concentram atentia visatului. Aceste detalii erau niste protuberante complicate, asemanatoare cu sistemul de scriere Braille. Cīnd ma cataram pe pereti, puteam vedea detaliile cu mai mare claritate, iar vocea pe care o auzeam īmi dadea informatii mai complexe.
Pentru mine, consecinta a constat īn crearea unei atitudini dualiste.
Pe de o parte, stiam ca visez un vis; pe de alta parte, stiam ca sīnt implicat īntr-o calatorie pragmatica, la fel de reala ca orice calatorie din lume. Aceasta dedublare reala confirma ceea ce spusese don Juan, si anume, ca existenta fapturilor anorganice era cel mai mare pericol pentru ratiunea noastra. Abia dupa ce am reusit īntr-adevar sa-mi suspend judecata, am putut sa ma mai linistesc.
La un moment dat, cīnd tensiunea situatiei mele imposibile - de a crede īn modul cel mai serios īn existenta atestabila a fapturilor anorganice si, īn acelasi timp, de a crede foarte serios ca totul nu era decīt un vis - era cīt pe ce sa ma distruga, ceva s-a modificat drastic īn atitudinea mea, desi fara nici o actiune din partea mea.
Don Juan sustinea ca nivelul meu de energie, care crescuse mereu īn mod progresiv, a atins īntr-o buna zi un prag valoric care mi-a permis sa fac abstractie de ipotezele si ideile preconcepute referitoare la natura omului, realitate si perceptie.
In ziua aceea am devenit un īndragostit al cunoasterii, indiferent de logica sau valoarea ei functionala, si, mai presus de orice, indiferent de avantajul personal.
Cīnd investigatia mea obiectiva pe tema fapturilor anorganice īncetase sa ma mai intereseze, don Juan a adus el īnsusi īn discutie subiectul calatoriei mele visate īn acea lume.
- Nu cred ca realizezi cu cīta regularitate au loc īntīlnirile tale cu fapturile anorganice, a spus el.
Avea dreptate. Nu-mi trecuse prin cap sa ma gīndesc la asta. Am spus ceva referitor la ciudatenia faptului ca scapasem din vedere acest aspect.
- Nu este o scapare din vedere, a raspuns el. Este īn natura acelei lumi sa cultive caracterul ascuns, secret al lucrurilor. Fapturile anorganice se īnvaluie īn mister, īn īntuneric. Gīndeste-te la lumea lor: imobila si neschimbata, ca sa ne atraga precum lumina sau flacara atrage fluturii de noapte. Emisarul n-a īndraznit sa-ti spuna pīna acum ceva: ca fapturile anorganice sīnt interesate de constiinta noastra ori de constiinta oricarei fiinte le cade īn plasa.
Ele ne dau cunoastere, dar iau o plata pentru asta - fiinta noastra totala.
- Vrei sa spui, don Juan, ca fapturile anorganice sīnt ca pescarii?
- Exact. La un moment dat, emisarul īti va arata oameni care au fost prinsi acolo sau alte fiinte - care nu sīnt umane - dar care au fost si ele prinse.
Reactia mea ar fi trebuit sa fie una de repulsie si teama. Dar, desi dezvaluirile lui don Juan m-au afectat profund, o facusera īn sensul stīrnirii unei curiozitati de nestapīnit, care aproape ca ma sufoca.
- Fapturile anorganice nu pot forta pe nimeni sa ramīna la ele, a continuat don Juan. Sa traiesti īn lumea lor este o actiune facuta de bunavoie. Si totusi, sīnt capabile sa-l retina pe oricare dintre noi prin aceea ca ne īmplinesc dorintele, ne rasfata si ne fac toate hatīrurile.
Fereste-te de constiinta imobila. O asemenea constiinta trebuie sa caute miscarea si o face, asa cum ti-am mai spus, prin crearea de proiectii, uneori chiar fantasmagorice.
     I-am solicitat lui don Juan sa explice ce īnseamna „proiectii fantasmagorice".
El a spus ca fapturile anorganice acroseaza cele mai intime sentimente ale visatorilor si se folosesc de ele fara nici o mila. Creeaza fantasme pentru a le face placere visatorilor sau pentru a-i īnspaimīnta.
Mi-a reamintit ca ma luptasem cu o astfel de fantasma. Mi-a explicat ca fapturile anorganice sīnt niste extraordinari fauritori de proiectii, carora le face mare placere sa se proiecteze pe sine precum se proiecteaza imaginile pe un perete.
- Pe vrajitorii din vechime i-a dus la pierzanie īncrederea prosteasca īn aceste proiectii, a continuat el. Ei credeau ca aliatii lor sīnt puternici. Au pierdut din vedere faptul ca aliatii erau energie rarefiata, proiectata prin lumi, ca īntr-un film cosmic.
- Te contrazici, don Juan. Chiar dumneata īnsuti ai afirmat ca fapturile anorganice sīnt reale. Acum īmi spui ca sīnt doar niste imagini.
- Ceea ce vreau sa spun este ca fapturile anorganice sīnt, īn lumea noastra, ca niste imagini miscatoare, proiectate pe un ecran. Si as mai putea adauga ca sīnt precum imagini ale energiei rarefiate, proiectate prin frontierele a doua lumi.
- Dar īn lumea lor, cum sīnt fapturile anorganice? Tot ca niste imagini miscatoare?
- Nici pe departe. Lumea aceea este la fel de reala ca lumea noastra. Vrajitorii din vechime au descris lumea fapturilor anorganice ca pe o basica de caverne si pori plutind īntr-un loc īntunecos. Iar pe fapturile anorganice le-au descris ca pe niste tulpini goale pe dinauntru, sudate laolalta ca celulele corpului nostru.
Ei numeau snopul acesta urias - labirintul de penumbra.
- Atunci īnseamna ca orice visator vede lumea aceea īn acelasi fel, asa-i?
- Desigur. Fiecare visator o vede cum este ea de fapt. Crezi ca esti unicul?
Am recunoscut ca ceva din acea lume īmi daduse permanent senzatia ca sīnt unic. Ceea ce crea acest placut si distinct sentiment ca esti special si unic nu era vocea emisarului visatului si nimic de care puteam sa-mi dau seama īn mod constient.
- Asta este exact ceea ce le-a venit de hac si vechilor vrajitori, a spus don Juan. Fapturile anorganice le-au facut ceea ce-ti fac tie acum; le-au creat sentimentul ca sīnt speciali si unici.
In plus, le-au mai creat un sentiment si mai daunator: sentimentul de a avea putere. Sentimentul puterii si cel al unicitatii sīnt imbatabile ca factori de corupere. Fii atent!
- Cum ai evitat dumneata acest pericol, don Juan?
- Am fost īn lumea aceea de cīteva ori, dar, apoi, nu m-am mai dus niciodata.
     Don Juan mi-a explicat ca, īn opinia vrajitorilor, universul este pradalnic prin natura sa, iar vrajitorii — mai mult decīt oricine - trebuie sa tina seama de asta īn actiunile lor vrajitoresti de zi cu zi. Conceptia sa era ca, constiinta este intrinsec obligata sa evolueze si sa se dezvolte, iar singura modalitate prin care poate realiza acest lucru este prin lupta, prin confruntari pe viata si pe moarte.
- Constiinta vrajitorilor se dezvolta cīnd acestia viseaza, a continuat el. Iar atunci cīnd se dezvolta, ceva de acolo, din univers, ia cunostinta de evolutie, o identifica si face īncercarea de a o prelua.
Fapturile anorganice sīnt amatoare de aceasta noua forma de constiinta, elevata.
Cei care viseaza trebuie sa fie īn permanenta cu ochii-n patru. Ei devin prada īn momentul īn care se aventureaza īn universul pradalnic.
- Ce-mi sugerezi sa fac pentru a fi īn siguranta, don Juan?
- Sa fii cu ochii-n patru īn fiecare clipa! Sa nu permiti ca nimeni si nimic sa decida īn locul tau. Du-te īn lumea fapturilor anorganice numai cīnd vrei tu sa te duci.
- Acum, cinstit, don Juan, n-as sti cum sa fac asta. In momentul īn care depistez o iscoada, simt cum asupra mea se exercita o presiune extraordinara sa merg dupa ea. N-am nici cea mai mica sansa sa ma opun.
- Ei, lasa! Pe cine crezi tu ca prostesti? Poti, cu siguranta, sa te opresti. Numai ca n-ai īncercat, asta-i tot.
Am insistat cu toata convingerea ca-mi era imposibil sa ma opresc. El n-a mai staruit asupra acestui subiect, lucru pentru care i-am fost recunoscator. Simteam cum īncepe sa ma chinuie un incomod sentiment de vinovatie.
Din motive necunoscute, gīndul de a ma opune īn mod constient fortei de atractie a iscoadelor nu-mi trecuse niciodata prin minte.
Ca de obicei, don Juan a avut dreptate. Am descoperit ca pot schimba cursul visatului, exercitīndu-mi intentia. La urma urmelor, eu intentionasem ca iscoadele sa ma transporte īn lumea lor. Era deci posibil ca, daca intentionam īn mod deliberat contrariul, visatul meu sa urmeze cursul contrar.
     Cu exercitiu, capacitatea mea de a-mi intentiona calatoriile īn lumea fapturilor anorganice a devenit extraordinara. Capacitatea sporita de intentie a condus la īmbunatatirea controlului pe care-l aveam asupra atentiei visatului. Acest control sporit m-a facut sa devin mai cutezator. Simteam ca pot calatori fara nici o teama, pentru ca puteam sa-mi opresc calatoria īn orice moment doream.
- Increderea ta īn tine este īnspaimīntatoare, a fost replica lui don Juan cīnd i-am povestit - la cererea sa - despre noul aspect al controlului pe care-l aveam asupra atentiei visatului.
- De ce ar fi īnspaimīntator? - am īntrebat eu.
Eram absolut convins de valoarea practica a ceea ce descoperisem.
- Pentru ca este o īncredere prosteasca, a raspuns el. Iti voi spune povestea unui vrajitor, care este exact la subiect. Martor al īntīmplarii n-am fost chiar eu īnsumi, ci profesorul profesorului meu, nagualul Elias.
Don Juan a spus ca nagualul Elias si iubirea vietii lui, o vrajitoare pe nume Amalia, se pierdusera īn tinerete īn lumea fapturilor anorganice. Nu-l auzisem niciodata pīna atunci pe don Juan exprimīndu-se despre vrajitori ca fiind iubirea vietii cuiva. Afirmatia lui m-a uluit. L-am chestionat īn legatura cu aceasta incongruenta.
- Nu este nici un fel de incongruenta. Pur si simplu, m-am abtinut pīna acum sa-ti povestesc despre viata afectiva a vrajitorilor - a spus el. Ai fost atīt de suprasaturat de iubire pe tot parcursul vietii tale, īncīt am vrut sa las acest subiect deoparte.

     Ei bine, nagualul Elias si iubirea vietii sale, vrajitoarea Amalia, s-au pierdut īn lumea fapturilor anorganice, a continuat el. Se dusesera acolo nu prin visat, ci chiar cu trupurile lor fizice cu tot.
- Cum s-a īntīmplat asta, don Juan?
- Profesorul lor, nagualul Rosendo, era foarte asemanator ca temperament si practici cu vrajitorii din vremuri stravechi. El avusese intentia sā-i ajute pe Elias si Amalia, dar, īn loc de aceasta, īi īmpinsese dincolo de niste granite fatale.
Nagualul Rosendo nici nu se gīndise la o asemenea deplasare. Ceea ce voise sa faca era sa-i puna pe cei doi discipoli ai sai īn cea de a doua atentie, īnsa rezultatul obtinut fusese disparitia acestora.
Don Juan a spus ca nu intentiona sa intre īn detaliile acelei istorii lungi si complicate. Urma sa-mi spuna numai cum ajunsesera cei doi sa fie pierduti īn lumea aceea.
A afirmat ca greseala nagualului Rosendo fusese sa presupuna ca pe fapturile anorganice nu le intereseaza cītusi de putin femeile. Rationamentul sau fusese corect si se bazase pe faptul ca vrajitorii stiau ca universul este īn mod evident feminin si ca masculinitatea -fiind un vlastar al feminitatii - este o raritate si, de aceea, foarte cautata.
Aici, don Juan a facut o digresiune, comentīnd ca, probabil, numarul mic de barbati este cauza dominatiei neīntemeiate a barbatilor pe planeta noastra. As fi dorit sa mai ramīnem cu discutia la acest subiect, dar el si-a continuat povestirea.
A spus ca planul nagualului Rosendo fusese sa le dea instructiuni lui Elias si Amaliei numai īn cea de a doua atentie. Iar īn acest scop aplicase metoda stabilita de vrajitorii din vechime.
Contactase īn timpul visatului o iscoada si īi ordonase sa īi transporte pe discipolii sai īn cea de a doua atentie, prin deplasarea punctelor lor de asamblare īn pozitia adecvata.
Teoretic, o iscoada puternica ar fi putut deplasa, fara nici un fel de efort, punctele de asamblare īn pozitia corespunzatoare. La ce nu se gīndise īnsa nagualul Rosendo era īnclinatia spre īnselatorie a fapturilor anorganice.
Iscoada deplasase īntr-adevar punctele de asamblare ale discipolilor sai, dar īntr-o pozitie din care era usor ca ei sa fie transportati cu corp cu tot īn lumea fapturilor anorganice.
- Este posibil acest lucru, sa fii transportat cu corp cu tot? am īntrebat eu.
- Este posibil, m-a asigurat don Juan. Noi sīntem energie care-si pastreaza o forma si un loc specifice, prin fixarea punctului de asamblare īntr-o anumita pozitie. Daca pozitia este schimbata, forma si locul energiei se vor modifica īn consecinta.
Fapturile anorganice trebuie doar sa ne aseze punctul de asamblare īn pozitia corespunzatoare, iar noi am si plecat ca din pusca, cu palarie si cu pantofi cu tot.
- Si asta poate sa i se īntīmple oricaruia dintre noi, don Juan?
- Absolut sigur. Mai ales daca suma totala a energiei noastre este potrivita. Evident, totalul energiilor combinate ale lui Elias si Amaliei era de un nivel care nu le scapase fapturilor anorganice.
Este absurd sa ai īncredere īn fapturile anorganice. Ele au propriul lor ritm, iar acesta nu este cel uman.
L-am īntrebat pe don Juan ce anume facuse nagualul Rosendo cīnd īsi trimisese discipolii īn lumea aceea. Stiam ca era o prostie din partea mea sa īntreb asa ceva, constient fiind ca el īmi va ignora īntrebarea. Am fost sincer surprins cīnd a īnceput sa-mi explice.
- Etapele sīnt simplitatea personificata, a spus. Nagualul i-a asezat pe discipolii sai īntr-un spatiu īnchis de mici dimensiuni, ceva ca un fel de debara.
Pe urma a trecut īn visat, a chemat o iscoada din lumea fapturilor anorganice, prin exprimarea cu voce tare a intentiei sale de a primi una, iar apoi si-a exprimat intentia de a-i oferi pe discipoli iscoadei. Aceasta, cum era normal, a acceptat darul si i-a luat cu ea pe neasteptate, pe cīnd acestia faceau dragoste īn debara.
Cīnd nagualul a deschis usa ei nu mai erau acolo.
     Don Juan mi-a explicat ca oferirea propriilor discipoli īn dar fapturilor anorganice era exact ceea ce obisnuiau sa faca vrajitorii din timpuri stravechi.
Nagualul Rosendo nu voise sa faca asta, dar actionase sub influenta convingerii absurde ca fapturile anorganice se aflau sub controlul sau.
- Manevrele vrajitorilor sīnt fatale, a continuat don Juan. Te conjur sa fii īn permanenta extrem de vigilent. Nu te lasa antrenat de vreo natīnga īncredere īn tine.
- Ce s-a īntīmplat, īn cele din urma, cu nagualul Elias si cu Amalia? - am īntrebat eu.
- A fost necesar ca nagualul Rosendo sa se duca īn lumea aceea cu corp cu tot, pentru a-i cauta, a raspuns el.
- Si i-a gasit?
- I-a gasit dupa stradanii de nedescris. Totusi, nu a putut sa-i scoata cu totul de acolo. Astfel ca cei doi tineri au ramas pentru totdeauna semiprizonieri ai acelei lumi.
- I-ai cunoscut, don Juan?
- Sigur ca i-am cunoscut si pot sa te asigur ca erau tare ciudati.