Arta visatului - Partea IV de Carlos Castaneda publicat la 09.07.2009
Fixarea punctului de ansamblare
     Deoarece īntelegerea noastra fusese sa discutam despre visat numai cīnd considera don Juan necesar, īl īntrebam rareori despre aceasta si nu insistam niciodata cu chestionarea dincolo de o anumita limita. De aceea eram mai mult decīt dornic sa-l ascult ori de cīte ori se hotara sa abordeze subiectul.
Comentariile sau discutiile referitoare la visat erau, īn mod invariabil, incluse īn alte teme ale īnvataturilor sale si īntotdeauna inserate pe neasteptate, fara vreun avertisment.

     Ne aflam o data - īn timpul unei vizite acasa la el - īn mijlocul unei conversatii fara nici o legatura cu acest subiect cīnd, fara vreun preambul, don Juan a spus ca, prin contactele lor din vis cu fapturile anorganice, vrajitorii din vechime au devenit extrem de versati īn arta manipularii punctului de asamblare, un domeniul vast si de rau augur.
Am profitat imediat de ocazie si l-am chestionat pe don Juan despre perioada estimativa cīnd au trait vrajitorii din vechime. Cu alte diferite ocazii īi mai adresasem aceeasi īntrebare, dar niciodata nu-mi daduse un raspuns satisfacator.
Eram īnsa convins ca, īn acel moment - probabil pentru ca el īnsusi abordase subiectul - ar fi putut sa-mi raspunda.
- Un subiect deosebit de dificil, a spus el.
     Felul īn care a spus-o m-a facut sa cred ca intentiona sa nu ia īn seama īntrebarea mea. Am fost surprins cīnd a continuat: īti va pune la īncercare judecata rationala tot atīt de mult ca subiectul fapturilor anorganice. Apropo, ce crezi despre ele acum?
- Mi-am lasat opiniile de o parte, am raspuns eu. Nu-mi pot permite sa gīndesc īn nici un fel despre el.
Raspunsul meu i-a facut placere. A rīs si s-a lansat īn comentarii referitoare la propriile-i temeri si aversiuni fata de fapturile anorganice.
- Nu s-au numarat niciodata printre predilectiile mele, a spus. Desigur ca motivul principal era teama mea de ele. Am fost incapabil s-o depasesc cīnd trebuia, iar apoi s-a permanentizat.
- Iti mai este frica de ele acum, don Juan?
- Ceea ce simt nu este chiar frica, ci o atitudine de respingere. Nu vreau sa am īn nici un fel de a face cu ele.
- Exista un motiv anume pentru aceasta atitudine de respingere?
- Cel mai solid motiv din lume: sīntem īn totala opozitie.
Lor le place sclavia, supunerea, iar mie-mi place libertatea.
Lor le place sa achizitioneze, sa cumpere, iar eu nu sīnt dispus sa dau din ce-i al meu.
Am devenit inexplicabil de agitat si i-am spus brusc ca subiectul mi se parea atīt de absurd, īncīt nu-l putea lua īn serios.
Don Juan s-a uitat la mine, zīmbind, si a spus:
- Cea mai buna maniera de procedura īn ceea ce priveste fapturile anorganice este ceea ce faci tu: sa negi existenta lor, dar sa le vizitezi cu regularitate, sustinīnd ca visezi, iar īn vis orice este posibil.
In felul acesta, nu te angajezi īn nici un fel.
M-am simtit ciudat de vinovat, desi nu puteam sa-mi dau seama de ce, si obligat sa īntreb:
- La ce te referi, don Juan?
- La vizitele facute de tine fapturilor anorganice, a raspuns el sec.
- Glumesti? Ce vizite?
- Nu voiam sa discut asta, dar cred ca este timpul sa-ti spun ca vocea cicalitoare, pe care o auzeai reamintindu-ti sa-ti fixezi atentia visatului pe elementele componente ale visului, era vocea unei fapturi anorganice.
Mi-am zis ca don Juan afirma ceva total absurd. Asta m-a iritat atīt de tare, īncīt chiar am tipat la el.
A rīs de mine si mi-a cerut sa-i relatez despre sedintele mele neobisnuite de visat.
Solicitarea lui m-a surprins. Nu pomenisem niciodata nimanui despre faptul ca, din cīnd īn cīnd, ieseam brusc dintr-un vis, tras de un anumit element din el, dar, īn loc sa trec īn alt vis - cum ar fi trebuit - īntreaga atmosfera a visului se modifica si ma pomeneam īntr-o dimensiune necunoscuta mie. Pluteam īn aceasta, īndrumat de un ghid invizibil, care ma facea sa ma īnvīrtesc continuu.
Din aceste vise ma trezeam īntotdeauna īnca īnvīrtindu-ma si continuam sa ma rasucesc si sa ma zvīrcolesc timp īndelungat īnainte de a ma trezi pe de-a-ntregul.
- Acestea sīnt īntīlniri reale pe care le ai cu prietenii tai, fapturi anorganice, a spus don Juan.
Nu voiam sa-l contrazic, dar nici nu voiam sa accept ceea ce spunea. Am tacut.
     Uitasem de īntrebarea mea referitoare la vrajitorii din vechime, dar don Juan a reluat subiectul.
- Dupa cunostinta mea, vrajitorii din vechime au trait cu zece mii de ani īn urma, a spus el, zīmbind si urmarindu-mi reactia. Fundamentīndu-mi raspunsul pe datele arheologice contemporane privitoare la migratia triburilor nomade din Asia catre cele doua Americi, i-am spus ca eram de parere ca data indicata de el era incorecta. Cu zece mii de ani īn urma este prea mult.
- Tu ai informatiile tale, si eu le am pe ale mele, a raspuns el. Eu stiu ca vrajitorii din vechime au domnit timp de patru mii de ani, īntre acum sapte mii si trei mii de ani īn urma. Acum trei mii de ani au disparut. De atunci īncoace vrajitorii tot reasambleaza si restructureaza ceea ce a ramas de la cei din timpuri stravechi.
- Cum poti fi atīt de sigur īn privinta datelor dumitale?
- Dar tu cum poti fi atīt de sigur īn privinta alor tale? - a replicat el.
I-am spus ca arheologii au metode absolut sigure de stabilire a perioadelor de existenta ale vechilor culturi.
Din nou mi-a replicat ca vrajitorii au propriile metode sigure īn acest sens.
- Nu īncerc sa te contrazic sau sa-ti demonstrez ca gresesti, a continuat el, dar curīnd vei putea sa īntrebi pe cineva care cunoaste exact problema.
- Nimeni nu poate sti asa ceva cu exactitate, don Juan.
- Acesta este īnca unul dintre acele lucruri imposibil de crezut, dar exista cineva care-ti poate dovedi toate astea. Intr-o zi, vei cunoaste aceasta persoana.
- Ei asta-i,don Juan. Probabil, glumesti. Cine poate dovedi ceea ce s-a īntīmplat cu sapte mii de ani īn urma?
- Foarte simplu, unul dintre vrajitorii din vechime despre care am vorbit. Cel pe care l-am cunoscut eu. El este persoana care mi-a povestit totul despre vrajitorii din vechime. Sper sa-ti amintesti ceea ce īti voi spune despre acest om. El detine solutia multora dintre stradaniile noastre si este cel pe care este necesar sa-l cunosti.
I-am spus lui don Juan ca īl ascultam cu cea mai mare atentie, desi nu īntelegeam ce spunea. El m-a acuzat ca vreau doar sa-i fac pe plac, dar ca nu credeam un cuvīnt din ceea ce spunea despre vrajitorii din vechime.
Am recunoscut ca īn starea constienta normala desigur ca nu crezusem acele povestiri exagerate. Dar nu o facusem nici īn cea de a doua atentie, cu toate ca īn acea stare ar fi trebuit sa am o reactie diferita.
- Numai cīnd reflectezi asupra a ceea ce ti-am spus devine totul o povestire exagerata, a remarcat el. Daca nu-ti implici judecata rationala, totul ramīne, pur si simplu, o problema de energie.
- De ce ai spus ca voi cunoaste pe unul dintre vrajitorii din vechime?
- Pentru ca o vei face. Este esential ca voi doi sa va īntīlniti īntr-o buna zi. Dar, pentru moment, sa-ti relatez o alta povestire exagerata despre unul dintre nagualii din bransa mea, nagualul Sebastian.

     Apoi don Juan mi-a povestit ca, pe la īnceputul secolului al optsprezecelea, nagualul Sebastian era paracliser īntr-o biserica din sudul Mexicului.
In relatarea sa, don Juan a subliniat faptul ca vrajitorii - din trecut sau prezent - īsi cauta si īsi gasesc refugiu īn institutii consacrate, cum ar fi biserica.
Parerea sa era ca, din cauza extraordinarului lor spirit de ordine si disciplina, vrajitorii pot deveni slujbasi de īncredere si ca ei sīnt foarte cautati de institutiile care au totdeauna mare nevoie de persoane de acest fel.
Don Juan sustinea ca, atīta timp cīt nimeni nu are cunostinta de activitatile vrajitorilor, faptul ca nu sīnt adeptii vreunei ideologii creaza impresia de slujbasi model.
     Don Juan si-a continuat povestirea, relatīnd ca, īntr-o zi, pe cīnd Sebastian īsi īndeplinea īndatoririle de paracliser, la biserica a venit un strain, un indian batrīn ce parea sa fie bolnav. Acesta i-a spus, cu voce pierita, lui Sebastian ca avea nevoie de ajutor.
Nagualul a crezut ca indianul dorea sa-l vada pe preotul paroh, dar omul, facīnd un mare efort, s-a adresat direct nagualului.
I-a spus pe un ton aspru si direct ca stia ca Sebastian era nu numai un vrajitor, ci chiar nagual.
Speriat de aceasta īntorsatura a lucrurilor, Sebastian l-a tras pe indian de o parte si i-a cerut sa-si ceara scuze. Omul a raspuns ca nu se afla acolo pentru a-si cere scuze, ci pentru a capata asistenta de specialitate.
Avea nevoie, a spus el, sa primeasca energia nagualului pentru a se putea mentine īn viata, viata care — l-a asigurat el pe Sebastian - dura de mii de ani, dar care, īn acel moment, se stingea.
Sebastian, care era un om foarte inteligent, nefiind dispus sa dea atentie unor asemenea prostii, i-a spus indianului sa termine cu bufoneriile. Batrīnul īnsa s-a suparat si l-a amenintat pe Sebastian ca, daca nu-i īndeplineste cererea, īi denunta - pe el si pe īntregul lui grup - autoritatilor ecleziastice.
Don Juan mi-a reamintit ca, īn acea perioada, autoritatile bisericesti īntreprindeau actiuni brutale si sistematice de eradicare a practicilor eretice ale indienilor din Lumea Noua.
Amenintarea acelui om nu era deci un lucru ce putea fi tratat la modul usuratic; nagualul si grupul sau erau, īntr-adevar, īn primejdie de moarte.
Sebastian l-a īntrebat pe indian cum putea sa-i dea energie.
Omul i-a explicat ca nagualii - prin disciplina lor - acumuleaza un anume fel de energie, pe care o stocheaza īn corp si pe care el o va extrage fara durere din centrul energetic al lui Sebastian, aflat īn ombilic.
In schimb, Sebastian va avea nu numai posibilitatea de a-si continua netulburat activitatile, ci va fi, totodata, īnzestrat cu putere.
Nagualului nu-i convenea ideea ca este manipulat de batrīnul indian, dar acesta era inflexibil si nu-i oferea nici o alta optiune decīt sa se conformeze cererii lui.
Don Juan m-a asigurat ca batrīnul indian nu exagerase deloc īn ceea ce afirmase despre sine. S-a dovedit ca el era un vrajitor din timpuri stravechi, unul dintre cei cunoscuti ca cei care desfid moartea. Se pare ca reusise sa supravietuiasca pīna īn prezent prin manipularea punctului sau de asamblare īn moduri numai de el cunoscute.

     Don Juan spunea ca ceea ce s-a īntīmplat atunci īntre Sebastian si omul acela s-a constituit mai tīrziu īn temeiul unei īntelegeri care i-a legat pe toti cei sase naguali care i-au urmat lui Sebastian.
Cel care desfide moartea s-a tinut de cuvīnt; īn schimbul energiei capatate de la fiecare nagual, el īi facea donatorului un dar, īnzestrīndu-l cu putere.
Sebastian fusese nevoit sa accepte darul īmpotriva vointei sale; era īncoltit si nu avea de ales. Dar toti ceilalti naguali care i-au urmat si-au acceptat darul cu bucurie si mīndrie.
Don Juan a īncheiat povestirea, spunīnd ca, īn timp, cel care desfide moartea a ajuns sa fie cunoscut sub numele de arendas.
Timp de mai bine de doua sute de ani, nagualii din bransa lui don Juan au continuat sa onoreze aceasta īntelegere obligatorie, dīnd nastere la o relatie de simbioza care a schimbat cursul evolutiei si telul final al bransei. Don Juan nu a catadicsit sa dea explicatii suplimentare, iar eu am ramas cu o stranie senzatie de veridicitate, care ma nelinistea mai mult decīt mi-as fi putut imagina.
- Cum a ajuns sa traiasca atīt de mult? - am īntrebat.
- Nu stie nimeni, a raspuns don Juan. Tot ce stim despre el, de generatii, este doar ceea ce ne spune el. Cel care desfide moartea este persoana pe care am īntrebat-o despre vrajitorii din vechime, si el mi-a spus ca acestia se aflau īn culmea gloriei lor acum trei mii de ani.
- De unde stii ca ceea ce v-a spus este adevarat? am īntrebat eu.
Don Juan a clatinat din cap cu o expresie de uimire, daca nu chiar de repulsie.
- Cīnd ai de-a face cu inimaginabilul domeniu necunoscut de dincolo de noi, a spus el, facīnd un gest cu mīna de jur īmprejurul sau, nu te prostesti formīnd minciuni marunte.
Minciunile marunte sīnt pentru oamenii care nu au vazut ce ne asteapta acolo.
- Ce ne astepta acolo, don Juan?
Raspunsul lui, o afirmatie īn aparenta inofensiva, m-a īngrozit mai tare decīt daca mi-ar fi descris cel mai īnfiorator lucru.
- Ceva cu desavīrsire impersonal, a spus el.
Probabil ca observase ca īmi piedeam cumpatul, pentru ca m-a facut sa-mi schimb nivelul de constiinta, ca sa-mi dispara teama.
     Cīteva luni mai tīrziu exercitiile mele de visat au luat o īntorsatura stranie. Am īnceput sa capat īn vis raspunsuri la īntrebari pe care intentionam sa i le pun lui don Juan. Cel mai impresionant aspect al acestei manifestari ciudate a fost acela ca s-a tranferat curīnd īn starea mea constienta normala.
Iar, īntr-o zi, pe cīnd sedeam la biroul meu, am capatat raspunsul la o īntrebare neformulata īnca privind caracterul real al fapturilor anorganice.
Vazusem de atītea ori fapturi anorganice īn vis, īncīt īncepusem sa le consider reale.

     Imi reamintisem ca, īntr-o stare de constienta seminormala, chiar atinsesem o asemenea faptura īn desertul Sonora.
Iar visele mele erau periodic deviate catre lumi despre care ma īndoiam foarte tare ca puteau fi produse ale mintii mele.
Doream sa īl īncoltesc pe don Juan cīt mai bine, īn termenii unei īntrebari concise, astfel īncīt am formulat aceasta īntrebare īn minte: daca trebuie sa acceptam ideea ca fapturile anorganice sīnt la fel de reale ca oamenii, unde anume se afla - īn termenii sferei fizice a universului - domeniul īn care exista ele?
Dupa ce am formulat īntrebarea īn sinea mea, am auzit un rīset ciudat, exact cum auzisem īn ziua īn care ma luasem la trīnta cu faptura anorganica.
Apoi, o voce de barbat mi-a raspuns:
- Acest domeniu exista īntr-o anumita pozitie a punctului de asamblare.
Tot asa precum lumea ta exista īn pozitia obisnuita a punctului de asamblare.
Ultimul lucru pe care-l doream era sa intru īn dialog cu o voce imateriala, asa ca m-am ridicat si am fugit afara din casa. Incepeam sa cred ca-mi pierdeam mintile. O grija īn plus, pe care s-o adaug la colectia mea de nelinisti.
Vocea fusese atīt de autoritara si de limpede, īncīt faptul nu numai ca ma nedumerea, ci chiar ma īnspaimīnta. Asteptam foarte nelinistit atacurile viitoare ale vocii, dar īntīmplarea nu s-a mai repetat.
     La prima ocazie pe care am avut-o, m-am consultat cu don Juan. N-a fost cītusi de putin impresionat.
- Trebuie sa īntelegi o data pentru totdeauna ca astfel de lucruri sīnt foarte normale īn viata unui vrajitor, a spus el. Nu esti pe cale de a īnnebuni, ci, pur si simplu, auzi vocea unui emisar al visatului.
La trecerea de prima sau cea de a doua poarta a visatului, cei ce viseaza ajung la un prag de energie si īncep sa vada lucruri ori sa auda voci. Nu mai multe voci, ci o singura voce.
Vrajitorii o numesc vocea emisarului visatului.
- Ce este emisarul visatului?
- Energie straina care are concizie. Energie straina care are ca scop sa-i ajute pe cei care viseaza, spunīndu-le unele lucruri. Problema este ca emisarul visatului poate spune numai acele lucruri pe care vrajitorii deja le cunosc sau ar trebui sa le cunoasca, daca-si merita numele de vrajitori.
- Afirmatia ca este energie straina care are concizie nu ma ajuta deloc, don Juan. Ce fel de energie - benigna, maligna, buna, rea, sau cum?
- Este doar ce am spus ca este, energie straina. O forta impersonala pe care noi o transformam īntr-o forta personificata pentru ca are glas. Unii vrajitori au deplina īncredere īn aceasta energie, chiar o vad. Sau, la fel ca tine, doar o aud sub forma unui glas de barbat ori de femeie.
Glasul le poate spune care este starea exacta a lucrurilor, iar de cele mai multe ori ei iau spusele ei drept povete sacre
- De ce unii dintre noi o aud ca pe o voce?
- O vedem sau o auzim, pentru ca ne mentinem punctul de asamblare fixat īntr-o pozitie noua specifica; cu cīt este mai intensa fixarea, cu atīt mai intens simtim emisarul.
Ai grija! S-ar putea sa-l vezi si sa-l simti ca pe o femeie goala.
Don Juan a rīs de propria sa replica, dar eu eram prea īnspaimīntat ca sa tratez lucrurile cu frivolitate.
- Este aceasta forta capabila sa se materializeze? am īntrebat.
- Desigur, a raspuns el. Totul depinde de cīt de tare este fixat punctul de asamblare. Dar fii linistit, daca poti sa-ti pastrezi un grad de detasare, nu se īntīmpla nimic. Emisarul ramīne ceea ce este: o forta impersonala care actioneaza asupra noastra din cauza fixarii punctului nostru de asamblare.
- Sfaturile sale sīnt temeinice?
- Nu poate fi vorba de sfaturi. Emisarul ne precizeaza lucrurile, iar noi ne facem singuri deductiile.
I-am īmpartasit apoi lui don Juan ceea ce īmi spusese vocea mie.
- Este exact cum am spus, a remarcat el. Emisarul nu ti-a spus nimic nou. Afirmatiile sale sīnt corecte, dar par doar sa-ti demonstreze anumite lucruri. Ceea ce a facut emisarul a fost doar sa repete ceea ce stiai deja.
- Ma tem ca nu pot sa am pretentia ca stiam toate astea, don Juan.
- Ba poti. Acum stii infinit mai multe lucruri despre misterul universului decīt poti sa-ti dai seama la nivel rational. Dar asta este boala noastra, a oamenilor, sa stim mai multe despre misterul universului decīt ne dam seama.
Faptul ca traisem acest fenomen incredibil de unul singur, fara ajutorul lui don Juan, ma facea sa ma simt īn culmea fericirii. Voiam sa aflu mai multe lucruri despre emisar. Tocmai ma pregateam sa-l īntreb pe don Juan daca si el auzise vocea emisarului, cīnd el m-a īntrerupt si, cu un zīmbet larg, mi-a spus:
- Da, da. Emisarul īmi vorbeste si mie. In tinerete īl vedeam ca pe un calugar cu gluga neagra. Un calugar vorbaret care, de fiecare data, ma speria cumplit. Apoi, cīnd mi-am putut stapīni spaima, a devenit o voce imateriala care continua, pīna īn ziua de azi, sa-mi spuna diferite lucruri.
- Ce fel de lucruri, don Juan?
- Orice lucru pe care-mi concentrez intentia, lucruri pe care nu vreau sa ma deranjez sa le aprofundez singur. Cum ar fi, de exemplu, detalii despre comportamentul īnvataceilor mei.
Ce fac ei cīnd nu ma aflu īn preajma lor. Si-mi spune, mai ales, lucruri despre tine. Emisarul īmi spune tot ce faci.
     Ajunsa īn acest punct, nu prea īmi convenea directia īn care evoluase conversatia noastra. Imi scormoneam frenetic mintea, pentru a gasi īntrebari pe alte teme, īn timp ce don Juan se prapadea de rīs.
- Emisarul visatului este o faptura anorganica? - am īntrebat.
- Sa spunem ca emisarul visatului este o forta care vine din tarīmul fapturilor anorganice. Acesta este motivul pentru care cei care viseaza se īntīlnesc īntotdeauna cu el.
- Vrei sa spui, don Juan, ca oricare dintre cei care viseaza īl aude sau īl vede pe emisar?
- Toti īl aud; foarte putini sīnt cei care īl vad sau īl simt.
- Ai vreo explicatie pentru acest lucru?
- Nu. īn afara de asta, nu prea ma intereseaza foarte mult emisarul. Intr-un anumit moment din viata, a trebuit sa iau o decizie daca sa ma concentrez pe fapturile anorganice si sa urmez calea deschisa de vrajitorii din vechime sau sa nu consimt la asa ceva.
Profesorul meu, nagualul Julian, m-a ajutat sa ma hotarasc pentru neacceptare. N-am regretat niciodata aceasta decizie.
- Crezi ca si eu ar trebui sa refuz fapturile anorganice, don Juan?
Nu mi-a raspuns la īntrebare; īn loc de raspuns, mi-a explicat ca īntregul domeniu al fapturilor anorganice este īntotdeauna predispus sa ne īnvete. Probabil ca din cauza faptului ca fapturile anorganice au o constiinta mai profunda ca a noastra, se simt obligate sa ne ia sub aripa lor ocrotitoare.
- N-am considerat ca are rost sa devin īnvatacelul lor, a adaugat el. Pretul este prea mare.
- Care este pretul? - Viata noastra, energia noastra, devotiunea noastra fata de ele. Cu alte cuvinte, libertatea noastra.
- Dar ce ne īnvata ele?
- Lucruri legate de lumea lor. In acelasi fel īn care noi īnsine le-am īnvata pe ele - daca am fi capabili sa o facem - lucruri legate de lumea noastra.
Insa metoda lor este de a lua esenta noastra primara drept etalon al nevoilor noastre si de a ne īnvata īn conformitate cu ea. O treaba extrem de periculoasa!
- Nu vad de ce ar fi periculoasa.
- Daca cineva ar lua drept etalon esenta primara a eului tau, cu toate temerile si lacomia, si invidia care o caracterizeaza etcetera, etcetera si te-ar īnvata ceea ce satisface aceasta stare oribila de existenta, care crezi ca ar fi rezultatul?
Nu aveam replica. Credeam ca īnteleg perfect motivele refuzului sau.
- Problema vrajitorilor din vechime, este ca ei au īnvatat lucruri minunate, dar pe baza naturii lor primitive nealterate, a continuat don Juan. Fapturile anorganice au devenit aliatii lor si, prin exemplificari premeditate, i-au īnvatat adevarate minuni pe vrajitori. Aliatii executau actiunile, iar vrajitorii erau īndrumati pas cu pas sa le imite, fara a schimba ceva din natura lor primara.
- Exista aceste relatii cu fapturile anorganice si īn ziua de azi?
- Nu pot sa raspund exact la aceasta īntrebare. Tot ce pot sa spun este ca eu personal nu pot concepe sa am asemenea relatii. Implicarea īn situatii de asemenea natura zadarniceste eforturile noastre de cautare a libertatii, consumīnd toata energia de care dispunem.
Pentru a putea urma cu adevarat exemplul aliatilor lor, vrajitorii din vechime au fost nevoiti sa-si petreaca viata pe tarīmul fapturilor anorganice. Cantitatea de energie necesara pentru a realiza o asemenea deplasare continua este uluitoare.
- Vrei sa spui, don Juan, ca vrajitorii din vechime erau capabili de a exista pe acele tarīmuri asa cum existam noi aici?
- Nu tocmai cum existam noi aici, dar, īn mod cert, traiau: īsi pastrau constiinta si individualitatea.
Pentru acei vrajitori emisarul visatului a devenit entitatea de importanta vitala.
Daca un vrajitor doreste sa traiasca pe tarīmul fapturilor anorganice, emisarul este puntea de legatura perfecta pentru realizarea acestui lucru; vorbeste, este īnclinat sa īnvete si sa īndrume.
- Ai fost vreodata īn acel tarīm, don Juan?
- De nenumarate ori. La fel si tu. Dar nu are rost sa discutam despre asta acum. Inca nu te-ai descotorosit de toate resturile nefolositoare din atentia visatului. Intr-o buna zi, vom vorbi si despre acel tarīm.
- Sa deduc, deci, don Juan ca nu-l accepti sau nu īti place emisarul? - Nici nu-l accept si nici nu-mi place. Apartine unui alt registru, registrul vrajitorilor din vechime. In plus, īnvataturile si īndrumarile sale sīnt absurditati īn lumea noastra. Iar pentru aceste absurditati emisarul ne taxeaza enorm īn termenii energiei. Intr-o zi, vei fi si tu de aceeasi parere cu mine. Vei vedea.
In tonul cu care rostise don Juan aceste cuvinte am surprins o confirmare mascata a convingerii sale ca nu-i īmpartaseam parerea īn ceea ce-l privea pe emisar.
Tocmai voiam sa-l īnfrunt īn aceasta problema, cīnd am auzit vocea emisarului īn urechi:
- Are dreptate, a spus glasul. Tie īti plac pentru ca nu gasesti ca este nimic rau īn a explora toate posibilitatile.
Vrei sa acumulezi cunoastere; cunoasterea īnseamna putere. Nu vrei sa ramīi īn calduta siguranta a rutinei si convingerilor lumii cotidiene.
Emisarul a spus toate acestea īn limba engleza, cu un pronuntat accent de pe coasta Pacificului. Apoi a schimbat-o pe spaniola. Am sesizat un usor accent argentinian. Nu-l mai auzisem pe emisar vorbind astfel; ma fascina.
El mi-a vorbit despre īmplinire, cunoastere, despre cīt de departe ma aflam de locul meu natal; despre setea mea de aventura si aproape obsedanta dorinta de a cunoaste lucruri noi, de a patrunde orizonturi noi.
Glasul mi s-a adresat chiar si īn portugheza, cu pronuntate inflexiuni ale limbii vorbite īn pampasul de sud.
Faptul de a auzi vocea debitīnd toate acele remarci lingusitoare nu numai ca m-a īnspaimīntat, ci chiar m-a īngretosat. I-am spus lui don Juan, atunci, pe loc, ca trebuia sa īncetez exercitiile de visat.
Si-a ridicat, surprins, ochii spre mine. Dar, cīnd i-am repetat cele auzite, a fost de acord ca trebuie sa ma opresc din exercitii, desi am simtit ca o face numai ca sa ma calmeze.
     Cīteva saptamīni mai tīrziu, reactia mea mi s-a parut putin cam isterica, iar decizia de a renunta - nejustificata. Mi-am reluat exercitiile de visat. Eram sigur ca don Juan stia ca-mi anulasem decizia de retragere.
Cu ocazia uneia dintre vizitele mele la el, a īnceput sa vorbeasca, pe neasteptate, despre vise.
- Faptul ca nu am fost educati sa apreciem visele ca pe un autentic domeniu de explorare nu īnseamna ca ele nu sīnt asa ceva, a īnceput el.
Visele sīnt analizate pentru sensul lor sau considerate prevestiri, dar niciodata nu sīnt interpretate ca domeniu al unor īntīmplari reale. Din cīte stiu, numai vrajitorii din vechime au facut acest lucru, a continuat el, dar, īn cele din urma, au dat-o īn bara.
S-au lacomit si, cīnd au ajuns la o bifurcatie cruciala a drumurilor, au luat-o pe cel gresit.
Au jucat totul pe o carte: posibilitatea fixarii punctului de asamblare īn miile de pozitii pe care le putea acesta adopta.
Don Juan si-a exprimat consternarea īn fata faptului ca, din toate lucrurile minunate pe care vrajitorii din vechime le-au īnvatat, explorīnd aceste mii de pozitii, ramasesera numai arta visatului si arta stalkingului.
A reafirmat ca arta visatului se refera la deplasarea punctului de asamblare.
A definit apoi stalkingul ca arta care se ocupa de modul de fixare al punctului de asamblare īn orice pozitie este deplasat.
- A fixa punctul de asamblare īn orice pozitie noua īnseamna a dobīndi coeziune, a spus el. Exact asta si faceai īn exercitiile sale de visat.
- Credeam ca-mi perfectionam corpul energetic, am spus eu, īntrucītva surprins de afirmatia lui.
- Faci asta si mult mai mult decīt atīt; īnveti sa ai coeziune; visatul impune acest lucru formīndu-i pe cei care viseaza sa-si fixeze punctul de asamblare.
Atentia visatului, corpul energetic, cea de a doua atentie, relatiile cu fapturile anorganice, emisarul visatului sīnt toate produse secundare ale procesului de dobīndire a coeziunii; cu alte cuvinte, sīnt produsele secundare ale fixarii punctului de asamblare īn mai multe pozitii de visat.
- Ce este aceea o pozitie de visat, don Juan?
- Orice pozitie noua īn care a fost deplasat punctul de asamblare īn timpul somnului.
- Cum fixam punctul de asamblare īntr-o pozitie de visat?
- Prin mentinerea imaginii oricarui element din vis sau prin schimbarea viselor dupa vrere.
Prin exercitiile tale de visat īti exersezi capacitatea de a fi coeziv; adica īti exersezi capacitatea de a mentine o noua forma a energiei, prin fixarea punctului de asamblare īn pozitia unui anume vis pe care īl ai.
- Mentin, īntr-adevar, o noua forma a energiei? - Nu chiar, si asta nu pentru ca nu poti, ci numai pentru ca īti translezi doar punctul de asamblare īn loc sa-l deplasezi.
Translatiile punctului de asamblare produc schimbari de mica importanta, practic insesizabile.
Atractia traslarilor consta īn aceea ca acestea sīnt atīt de mici si atīt de numeroase, īncīt a mentine coeziunea īn toate reprezinta un adevarat triumf.
- Cum stim ca mentinem coeziunea?
- Stim asta dupa claritatea perceptiei noastre. Cu cīt este mai clara imaginea viselor noastre, cu atīt este mai mare coeziunea.
Apoi mi-a spus ca era timpul sa fac o aplicatie practica a ceea ce īnvatasem din visat. Fara sa-mi dea posibilitatea sa īntreb ceva, m-a īndemnat sa-mi concentrez atentia - ca si cīnd as fi fost īntr-un vis - asupra frunzisului unui copacel de desert ce crestea īn preajma: un Prosopis glandulosa.
- Doresti doar sa ma uit fix la el? - am īntrebat eu.
- Nu doresc doar sa te uiti fix la el; doresc sa faci ceva special cu acest frunzis, a raspuns el.

     Tine minte ca, īn vise, o data ce poti sa mentii imaginea oricarui element, īti mentii, de fapt, pozitia de visat a punctului tau de asamblare. Acum, priveste la aceste frunze, ca si cum ai fi īntr-un vis, dar cu o semnificativa deosebire: īti vei concentra atentia visatului asupra frunzelor copacelului īn starea de constiinta a lumii cotidiene.
Nervozitatea mea a facut sa-mi fie imposibil sa-i urmaresc firul gīndirii. Mi-a explicat cu rabdare ca, prin fixarea privirii asupra frunzisului, voi realiza o deplasare minuscula a punctului de asamblare. Apoi, convocīndu-mi atentia visatului prin fixarea cu privirea a frunzelor individuale, voi fixa, de fapt, aceasta mica deplasare a punctului, iar coeziunea mea ma va face sa percep īn termenii celei de a doua atentii.
A adaugat, cu chicotit, ca īntregul proces era ridicol de simplu.
Don Juan avea dreptate. Tot ce a trebuit sa fac a fost sa-mi concentrez privirea asupra frunzelor, sa ma uit fix la ele, si īntr-o clipa clipa am fost atras īntr-o senzatie de vīrtej, foarte asemanatoare cu vīrtejurile din visele mele.
Frunzisul copacelului a devenit un īntreg univers de informatii senzoriale. Era ca si cum frunzisul m-ar fi īnghitit, dar senzatia o aveam nu numai la nivelul vederii; daca atingeam frunzele, le simteam īn mod real. Le puteam simti si mirosul. Atentia visatului era multisenzoriala si nu doar vizuala, ca īn visatul obisnuit.
Ceea ce a īnceput ca privitul frunzisului unui copacel s-a transformat īntr-un vis. Eram convins ca ma aflu īntr-un copacel visat, asa cum mai fusesem si īn alti copaci din nenumarate alte vise. Natural ca m-am comportat īn acest copac visat la fel cum īnvatasem sa ma comport īn visele mele; treceam de la un element la altul, tras de forta unui vīrtej ce se forma īn oricare parte a copacelului, pe care īmi concentram multisenzoriala atentie a visatului. Vīrtejurile se formau nu numai cīnd priveam, ci si cīnd atingeam ceva cu orice parte a corpului.
In mijlocul acestei viziuni, sau acestui vis, am avut un atac de īndoieli rationale. Am īnceput sa ma īntreb daca ma urcasem īntr-adevar īn copacel, īntr-o stare de nauceala, si daca, īntr-adevar, mīngīiam frunzele - pierdut īn coroana copacului - fara sa stiu ce fac.
Sau poate ca adormisem, hipnotizat probabil de freamatul frunzelor īn bataia vīntului, si acum visam. Dar, la fel ca īn vise, nu aveam destula energie pentru a reflecta prea mult la aceste lucruri. Gīndurile mele erau pasagere. Durau doar o clipa; Apoi forta experientei directe le-a īnabusit complet.
     O miscare brusca a zgīltīit deodata totul si m-a facut, efectiv, sa ies dintr-un pīlc de frunze, ca si cum m-as fi smuls din atractia magnetica a copacelului.
Asezat īntr-o pozitie elevata, aveam īn fata o priveliste nemarginita. De jur īmprejur, erau munti īntunecati si multa vegetatie.
Un alt soc de energie m-a facut sa ma cutremur pīna-n maduva oaselor; apoi m-am aflat īn alta parte.
Eram īnconjurat de copaci uriasi, mai mari chiar decīt pinii Douglas din statele Oregon si Washington. Nu mai vazusem niciodata o asemenea padure. Peisajul era īntr-un atīt de mare contrast fata de cel arid al desertului Sonora, īncīt nu am mai avut nici o īndoiala ca visam.
Am mentinut viziunea acelei privelisti extraordinare, temīndu-ma sa o las sa dispara, īntrucīt stiam ca este, īntr-adevar, un vis si se va destrama imediat ce-mi epuizam atentia visatului.
Dar imaginile au ramas la locul lor chiar si atunci cīnd, dupa estimarea mea, ar fi trebuit sa nu mai am rezerve de atentie a visatului.
Atunci, mi-a trecut prin minte un gīnd terifiant: ce-ar fi daca asta nu era nici vis, nici viata de zi cu zi?
Cuprins de panica, la fel ca un animal īnspaimīntat, m-am retras īnapoi īn pīlcul de frunze din care iesisem. Impulsul miscarii mele de retragere m-a purtat prin frunzisul si printre crengile tari ale copacelului. M-a tras jos din copacel si, īntr-o frīntura de secunda, stateam din nou līnga don Juan, la usa casei sale din desertul Sonora.
Mi-am dat seama seama imediat ca reintrasem īntr-o stare īn care puteam gīndi coerent, dar nu puteam vorbi. Don Juan mi-a spus sa nu fiu īngrijorat, afirmīnd ca facultatea vorbirii este extrem de fragila si ca crizele de mutenie sīnt un lucru obisnuit printre vrajitorii care se aventureaza dincolo de limitele perceptiei normale.
In sinea mea aveam simtamīntul ca lui don Juan i se facuse mila de mine si se hotarīse sa-mi adresese cuvinte de īmbarbatare. Dar vocea emisarului visatului - pe care am auzit-o īn clipa aceea - mi-a spus ca, dupa o odihna de cīteva ore, aveam sa ma simt din nou perfect.
     Cīnd m-am trezit, i-am prezentat lui don Juan - la cererea sa - o descriere completa a ceea ce vazusem si facusem. M-a prevenit ca nu era posibil sa ma bazez pe judecata mea rationala pentru a īntelege cele prin care trecusem, nu din cauza ca judecata mi-ar fi fost īn vreun fel slabita, ci pentru ca ceea ce se īntīmplase era un fenomen ce depasea parametrii ratiunii.
Normal ca eu am sustinut ca nimic nu poate fi īn afara granitelor ratiunii; ca lucrurile pot fi enigmatice, dar ca, mai devreme sau mai tīrziu, ratiunea gaseste īntotdeauna o cale de face lumina īn absolut orice. Si eram absolut convins de asta.
Don Juan mi-a explicat, cu deosebita rabdare, ca ratiunea este doar un produs derivat din pozitia obisnuita a punctului de asamblare; ca, prin urmare īntelegerea a ceea ce se petrece īn jurul nostru, judecata sanatoasa, cu picioarele pe pamīnt - surse de mare mīndrie pentru noi presupuse a fi consecinta fireasca a valorii noastre - sīnt doar rezultatul fixarii punctului nostru de asamblare īn locul sau obisnuit.
Cu cīt este acesta mai rapid si mai stationar, cu atīt este mai mare īncrederea īn noi īnsine si sentimentul ca cunoastem lumea si sīntem capabili de a face previziuni.
A adaugat ca ceea ce face visatul este sa ne confere mobilitatea necesara pentru a accede la alte lumi, prin demolarea modului nostru de cunoastere a acestei lumi. A numit visatul o calatorie de dimensiuni de neconceput, calatorie care - dupa ce ne faciliteaza perceptia a tot ce putem percepe ca oameni - determina punctul de asamblare sa se proiecteze īn afara domeniului umanului si sa perceapa inimaginabilul.
- Iata ca ne-am īntors din nou sa insistam asupra celui mai important subiect al lumii vrajitorilor, a continuat el, pozitia punctului de asamblare. Blestemul vrajitorilor din vechime si -deopotriva - ghimpele din ochi al umanitatii.
- De ce spui asta, don Juan?
- Pentru ca atīt omenirea īn general, cīt si vrajitorii din vechime sīnt victimele pozitiei punctului de asamblare: oamenii, pentru ca, nestiind ca exista punctul de asamblare, sīnt nevoiti sa considere produsul derivat al pozitiei sale obisnuite ca pe ceva final si de necontestat. Iar vrajitorii din vechime pentru ca, desi stiau totul despre punctul de asamblare, s-au lasat cuceriti de facilitatea cu care putea fi manipulat.
Trebuie sa te feresti de a cadea īn aceste capcane, a continuat el. Ar fi revoltator sa te raliezi cu omenirea, ca si cīnd n-ai sti de existenta punctului de asamblare. Dar ar fi si mai absurd daca te-ai ralia cu vrajitorii din vechime si ti-ai manipula cu cinism punctul de asamblare pentru profit.
- Totusi, nu īnteleg. Ce legatura au toate astea cu experienta mea de ieri?
- Ieri ai fost īntr-o alta lume. Daca ma īntrebi unde este aceasta lume, iar eu īti spun ca ea este īn pozitia punctului de asamblare, raspunsul meu nu va avea nici un īnteles pentru tine.
Explicatia lui don Juan era ca am doua alternative. Una era sa merg pe calea analizelor rationale ale oamenilor si sa ma confrunt cu situatia dificila ca existenta īmi va spune ca exista si alte lumi, iar ratiunea īmi va spune ca nu exista si nici nu pot exista asemenea lumi.
Cea de a doua alternativa era sa urmez calea judecatii vrajitorilor din vechime caz īn care as accepta automat ideea existentei altor lumi si ar fi nevoie numai de aviditatea mea pentru a face ca punctul de asamblare sa se mentina īn pozitia care creeaza lumile respective.
Rezultatul ar fi un alt gen de dificultate: aceea de a trebui sa ma deplasez fizic īn tarīmuri cu aspect himeric, minat de perspectivele de putere si avantage.
Eram prea amortit pentru a-i urmari argumentatia, dar apoi am realizat ca nici nu trebuie sa urmaresc, pentru ca eram īn totalitate de acord cu el, īn ciuda faptului ca nu aveam o imagine completa a faptelor cu care eram de acord. Acest acord era mai degraba un sentiment ce venea de departe, o certitudine straveche pe care o pierdusem si care-si croia cu īncetul calea de revenire catre mine.
Reluarea exercitiilor de visat mi-a īnlaturat aceste nelinisti dar a dat nastere altora noi.
De exemplu, dupa ce o auzisem luni de-a rīndul zi de zi, am īncetat sa mai consider vocea emisarului un lucru sīcīitor sau surprinzator. A devenit ceva obisnuit. Dar am facut atīt de multe greseli sub influenta a ceea ce-mi spunea, īncīt aproape ca am ajuns sa īnteleg retinerea lui don Juan de a lua vocea īn serios.
Un psihanalist ar fi repurtat o mare satisfactie profesionala din interpretarea emisarului potrivit tuturor permutatiilor posibile ale fortelor dinamicii mele interioare.
Don Juan īsi pastra convingerea ferma īn ceea ce privea emisarul: forta impersonala, dar permanenta, din domeniul fapturilor anorganice; astfel ca, cei care viseaza au cu totii de a face cu ea, mai mult sau mai putin īn aceiasi termeni. Iar daca optam sa luam cuvintele ei drept sfaturi de urmat, sīntem niste fraieri incurabili.
Eram, īn mod categoric, unul dintre acesti fraieri. Nu aveam cum sa ramīn impasibil fata de contactul direct cu un astfel de eveniment extraordinar: o voce care-mi dezvaluia clar si concis, īn trei limbi, aspectele ascunse ale oricarui lucru sau fiinte asupra careia īmi concentram atentia.
Singurul neajuns - care īnsa nu conta pentru mine - era ca nu eram sincronizati. Emisarul īmi relata diferite lucruri despre oameni sau īntīmplari cīnd, cu toata franchetea, uitasem de mult ca ma interesasera.
L-am īntrebat pe don Juan despre cauzele acestei ciudatenii, iar el mi-a spus ca se datora rigiditatii punctului meu de asamblare. Mi-a explicat ca fusesem crescut de oameni batrīni si ca acestia īmi insuflasera conceptii de oameni batrīni; īn consecinta, eram periculos de virtuos.
Tendinta sa de a-mi administra potiuni de plante halucinogene nu era decīt un efort, spunea el, de a-mi zgīltīi punctul de asamblare si a-i permite sa dobīndeasca o marja minima de mobilitate.
- Daca nu-ti creezi aceasta marja, a continuat el, vei deveni ori mai virtuos, ori un vrajitor isteric. Interesul meu de a-ti povesti despre vrajitorii din vechime nu este de a-i denigra, ci de a ti-i contrapune. Mai devreme sau mai tīrziu, punctul tau de asamblare va deveni mai mobil, dar nu destul de mobil pentru a evita posibilitatea sa fii ca ei: virtuos si isteric.
- Cum pot sa evit toate astea, don Juan?
- Exista o singura cale. Vrajitorii o numesc īntelegere absoluta. Eu o numesc idila cu cunoasterea. Este efortul pe care-l depun vrajitorii pentru a cunoaste, a descoperi, a fi uluiti.
     Don Juan a schimbat subiectul si a continuat sa explice problema fixarii punctului de asamblare. Spunea ca, vazīnd cum punctele de asamblare ale copiilor se misca pemanent, ca īmpinse de vibratii, schimbīndu-si cu usurinta locul, vrajitorii din vechime au ajuns la concluzia ca pozitia obisnuita a punctului de asamblare nu este fixata din nastere, ci stabilita prin mecanismul deprinderilor.
Vazīnd totodata ca numai la adulti punctul este fixat īntr-un singur loc, au presupus ca localizarea specifica a punctului de asamblare favorizeaza un mod specific de a percepe. Prin utilizare repetata, acest mod specific de a percepe devine un sistem de interpretare a datelor senzoriale.
     Don Juan a subliniat ca, īntrucīt sīntem īncorporati sistemului prin faptul ca ne nastem īn el, din momentul nasterii ne straduim necesarmente sa ne ajustam perceptia pentru a ne conforma cerintelor sistemului, care ne guverneaza pentru toata durata vietii.
Prin urmare, vrajitorii din vechime au avut perfecta dreptate sa creada ca actiunea de anulare a acestui mod de a percepe si perceperea directa a energiei este ceea ce transforma pe cineva īn vrajitor.
Don Juan si-a exprimat uimirea fata de ceea ce numea el cea mai mare realizare a educatiei noastre ca oameni: blocarea definitiva a punctului de asamblare īn pozitia sa obisnuita. Pentru ca, o data imobilizat acolo, perceptia noastra poate fi instruita si īndrumata sa interpreteze ceea ce percepem.
Cu alte cuvinte, putem atunci sa fim dirijati sa percepem mai mult īn termenii sistemului si nu īn termenii propriilor noastre simturi. M-a asigurat ca perceptia umana este, īn general, uniforma pentru ca punctele de asamblare ale īntregii rase umane sīnt fixate īn acelasi loc.
In continuare, a spus ca vrajitorii īsi demonstreaza siesi toate acestea cīnd vad ca, īn momentul īn care punctul de asamblare este deplasat dincolo de o anumita limita si īncep sa fie percepute noi filamente de energie universala, ceea ce percepem nu are sens.
Cauza imediata este ca noile infomatii senzoriale fac sistemul nostru sa devina inoperant; el nu mai poate fi folosit pentru a interpreta ceea ce percepem.
- Perceptia īn lipsa sistemului este, desigur, haotica, spunea don Juan. Dar, oricīt de straniu ar parea, exact cīnd credem ca sīntem total dezorientati, vechiul nostru sistem se restabileste; ne salveaza si transforma noua noastra perceptie incomprehensibila īntr-o noua lume absolut comprehensibila. Exact ce ti s-a īntīmplat tie cīnd ai privit frunzele copacelului.
- Ce mi s-a īntīmplat mie exact, don Juan?
- Perceptia ta a fost pentru un timp haotica; totul ti s-a prezentat dintr-o data, iar sistemul tau de interpretare a lumii a functionat. Apoi, haosul s-a clarificat, iar tu te-ai pomenit īn fata unei lumi noi.
- Ne aflam din nou, don Juan, īn acelasi loc, īn care am mai fost. Exista aceasta lume sau este ea doar o plasmuire a mintii mele?
- Ne aflam, cu siguranta, īn acelasi loc, iar raspunsul este acelasi. Exista īn pozitia exacta īn care s-a aflat punctul tau de asamblare īn acel moment. Pentru a o percepe, ai avut nevoie de o coeziune, adica a fost necesar sa-ti mentii punctul de asamblare fixat īn acea pozitie, ceea ce ai si facut. Rezultatul a fost ca ai perceput totalmente, pentru un timp, o lume noua.
- Dar ar putea percepe si altii aceeasi lume? - Daca au uniformitate si coeziune, ar putea sa o perceapa. Uniformitate īnseamna a mentine, la unison, aceeasi pozitie a punctului de asamblare. Vrajitorii din vechime numeau īntreaga actiune de realizare a uniformitatii si coeziunii īn afara lumii obisnuite perceptia de stalking. Arta stalkingului, a continuat el, asa cum am mai spus, se refera la fixarea punctului de asamblare. Vrajitorii din timpuri stravechi au descoperit, īn practica lor, ca, oricīt de importanta este deplasarea punctului de asamblare, mult mai important este sa fie facut sa ramīnā fixat īn noua sa pozitie, oriunde s-ar afla aceasta. Mi-a explicat ca, daca punctul de asamblare nu ramīne nemiscat, nu putem percepe coerent sub nici o forma, ci vom recepta doar o multitudine caleidoscopica de imagini disociate.
Acesta este motivul pentru care vrajitorii din vechime au acordat aceeasi importanta visatului ca si stalkingului. Nici una dintre aceste arte nu poate exista fara cealalta, mai ales īn cazul activitatilor īn care erau angrenati vrajitorii.
- Care erau aceste activitati, don Juan?
- Vrajitorii din vechime le numeau aspecte mai complexe ale celei de a doua atentii sau marea aventura īn necunoscut.
Don Juan a spus ca aceste activitati decurg din deplasarea punctului de asamblare. Vrajitorii din vechime au īnvatat nu numai sa-si deplaseze punctele de asamblare īn mii de pozitii pe suprafata sau īn interiorul maselor lor energetice, ci si cum sa-si fixeze punctele de asamblare īn aceste pozitii, mentinīndu-si astfel, un timp nelimitat, coeziunea.
- Care era folosul acestui lucru, don Juan?
- Nu putem vorbi de foloase, ci numai de rezultate finale. Mi-a explicat ca vrajitorii din vechime aveau o coeziune atīt de puternica, īncīt le permitea sa devina - din punct de vedere perceptual si fizic - orice le dicta pozitia specifica a punctului lor de asamblare. Se puteau transforma īn absolut orice pentru care aveau un inventar de trasaturi specifice. Un asemenea inventar, spunea el, īnseamna toate detaliile de perceptie implicate de actul de a deveni, de exemplu, un jaguar, o pasare, o insecta, etcetera, etcetera.
- Mi-e foarte greu sa cred ca o asemenea transformare este posibila, am spus eu.
- Este posibila, m-a asigurat el. Nu atīt pentru tine sau pentru mine, ci pentru ei. Pentru ei asta era un nimic.
A spus ca vrajitorii din vechime aveau o mobilitate extraordinara. Aveau nevoie doar de o mica translatie a punctului de asamblare, o cīt de mica sugestie perceptuala din visat, si imediat īsi prelucrau perceptia prin stalking, īsi reorganizau coeziunea pentru a o adecva noilor stari de constienta si erau un animal, o alta persoana, o pasare sau orice altceva.
- Dar nu este asta ceea ce fac bolnavii mintal, īsi fabrica propria lor realitate pe parcurs? - am replicat eu.
- Nu, nu este acelasi lucru. Alienatii mintali imagineaza o realitate proprie, pentru ca nu au nici un fel de tel prestabilit. Ei aduc haosul īn haos.
Vrajitorii, dimpotriva, aduc ordine īn haos. Telul lor transcendental prestabilit este de a-si elibera perceptia. Vrajitorii nu fabrica lumea pe care o percep; ei percep energia direct si descopera ca ceea ce percep este o lume noua, care īi poate īnghiti cu totul, pentru ca este la fel de reala ca orice stim noi ca este real.
     Apoi don Juan mi-a prezentat o noua versiune a ceea ce mi se īntīmplase mie īn timp ce īmi concentrasem privirea asupra copacelului. A spus ca īncepusem sa percep energia copacelului.
La nivel subiectiv īnsa, credeam ca visez, pentru ca, pentru a percepe energia, obisnuiam sa recurg la metode ale visatului. A afirmat ca folosirea metodelor visatului īn lumea vietii cotidiene era unul dintre procedeele cele mai eficace la care recurgeau vrajitorii din vechime. Asta facea ca perceperea directa a energiei sa fie mai degraba ca un vis, īn loc de a fi total haotica, pīna īn momentul īn care ceva reorganiza perceptia, iar vrajitorul se pomenea īn fata unei lumi noi - exact ceea ce mi se īntīmplase mie.
I-am spus despre gīndul care-mi trecuse prin minte si pe care abia īndrazneam sa-l gīndesc: ca peisajul pe care īl vedeam nu era un vis si nici lumea noastra de zi cu zi.
- Nu era, a raspuns el. Ti-am mai spus asta de nenumarate ori, dar tu crezi ca nu fac altceva decīt sa ma repet. Stiu cīt de dificil īi este mintii omenesti sa accepte ca reale posibilitati nerationale. Dar lumile noi exista īntr-adevar! Ele sīnt īnfasurate una peste alta, precum foile īntr-un bulb de ceapa. Lumea īn care existam noi este una dintre aceste foi.
- Vrei sa spui, don Juan, ca scopul īnvataturilor dumitale este de a ma pregati pentru a merge īn acele lumi?
- Nu. Nu vreau sa spun asta. Mergem īn acele lumi numai ca exercitiu. Acest fel de calatorii reprezinta antecedentele vrajitorilor din ziua de azi. Noi practicam acelasi fel de visat pe care-l practicau si vrajitorii din vechime, dar, la un moment dat, ne abatem pe un tarīm nou.
Vrajitorii din vremuri stravechi preferau translarea punctului de asamblare, astfel īncīt īntotdeauna se aflau pe un teren mai mult sau mai putin cunoscut, previzibil. Noi preferam transferul punctului de asamblare. Noi cautam necunoscutul din afara sferei umanului.
- Eu nu am ajuns īnca acolo, nu-i asa?
- Nu. Tu esti īnca la īnceput. Iar, la īnceput, oricine trebuie sa parcurga toate etapele parcurse de vrajitorii din vechime. Pentru ca, la urma urmelor, ei sīnt cei care au inventat visatul.
- Atunci, īn ce stadiu voi īncepe sa īnvat genul de visat al noilor vrajitori?
- Mai ai mult de īnvatat pīna atunci. Dupa cītiva ani, poate, īn plus, īn cazul tau, trebuie sa fiu extraordinar de atent. Ca fire, te asemeni categoric cu vrajitorii din vechime. Ti-am mai spus asta, dar totdeauna reusesti sa eviti testele mele. Uneori, cred chiar ca esti sfatuit de vreo energie straina, dar, pe urma, resping aceasta idee. Nu esti prefacut.
- La ce te referi, don Juan?
- Ai facut, fara sa-ti dai seama, doua lucruri care ma īngrijoreaza foarte tare. Prima data cīnd ai visat, ai calatorit cu corpul tau energetic catre un loc din afara acestei lumi. Si ai si umblat pe acolo! Iar apoi, te-ai deplasat cu corpul tau energetic īn alt loc din afara acestei lumi, separīndu-te de starea de constienta a lumii cotidiene.
- De ce te-ar putea īngrijora asta, don Juan?
- Visatul este ceva mult prea usor pentru tine. Iar asta poate fi un blestem, daca nu sīntem atenti. Te conduce la necunoscutul din sfera umanului. Asa cum ti-am spus īnsa, vrajitorii din ziua de azi se straduiesc sa ajunga la necunoscutul din afara sferei umanului.
- Ce ar putea fi necunoscutul din afara sferei umanului?
- Eliberarea din conditia de om. Lumi inimaginabile care se afla īn afara categoriei umane, dar pe care le putem totusi percepe. Prin asta se abat vrajitorii contemporani de la calea traditionala. Ei au predilectie pentru ceea ce se afla īn afara sferei umanului. Iar ceea ce se afla īn afara acestei sfere sīnt lumi complete si complexe, nu doar domeniul pasarilor, cel al animalelor sau cel al omului, chiar daca este vorba de omul necunoscut. Ma refer la lumi, ca aceea īn care traim, lumi totale, cu domenii de manifestare infinite.
- Unde se afla aceste lumi, don Juan, īn diferite pozitii ale punctului de asamblare?
- Exact. īn diferitele pozitii ale punctului de asamblare, pozitii pe care vrajitorii le realizeaza prin transferul punctului de asamblare si nu prin translatia lui. Patrunderea īn aceste lumi este genul de visat pe care īl practica numai vrajitorii din ziua de azi.
Vrajitorii din vechime nu s-au aventurat īn asemenea forme, īntrucīt asta necesita o mare doza de detasare si o totala lipsa de vanitate. Un pret pe care nu-si puteau permite sa-l plateasca. Pentru vrajitorii care practica visatul īn ziua de azi, visatul reprezinta libertatea de a percepe lumi ce depasesc orice imaginatie.
- Dar ce rost are sa percepi toate astea?
- Mi-ai mai pus astazi aceeasi īntrebare. Vorbesti ca un adevarat negustor. Care este riscul, īntrebai. Care este procentul de cīstig la investitia mea? Imi va īmbunatati situtia? Nu se poate raspunde la asta. Mintea negustorului gīndeste īn termeni comerciali. Dar libertatea nu poate fi o investitie. Libertatea este o aventura nesfīrsita, īn care ne riscam viata si mult mai mult de atīt pentru cīteva momente ale unei trairi ce nu poate fi exprimata īn cuvinte, ce depaseste orice gīnduri sau sentimente.
- Nu am pus īntrebarea īn acest sens, don Juan. Ceea ce vreau eu sa stiu este ce anume poate constitui pentru un pierde-vara ca mine stimulul de a face toate astea?
- Setea de libertate este singurul stimul pe care-l cunosc. Libertatea de a zbura īn infinitatea de dincolo de noi. Libertatea de a te dizolva, de a te īnalta, de a fi precum flacara unei luminari, care - desi nu se poate compara cu lumina a milioane de stele - ramīne intacta, pentru ca niciodata nu a avut pretentia ca ar fi mai mult decīt ceea ce este: o simpla lumīnare.