Calatorie la Ixtlan - Partea III de Carlos Castaneda publicat la 17.07.2009
"Oprirea lumii' Vanatorul impecabil si indisponibil
     Imediat ce m-am asezat, am īnceput sa-l bombardez pe don Juan cu īntrebari. El nu mi-a raspuns, ci mi-a facut semn nerabdator cu māna sa tac. Parea sa se gaseasca īntr-o dispozitie de seriozitate.
- Ma gāndesc ca nu te-ai schimbat deloc, de cānd īncerci sa īnveti despre plante, a spus el pe un ton acuzator.
A īnceput sa-mi reaminteasca atunci, cu voce īnceata, de toate schimbarile de personalitate pe care mi le recomandase. I-am replicat ca am privit cu seriozitate problema si ca am ajuns la concluzia ca-mi este imposibil sa īndeplinesc cele cerute, pentru ca fiecare dintre ele se afla īn contradictie cu ideile mele. El a considerat ca simpla privire a lor nu era suficienta si ca tot ce-mi spusese el nu era doar de distractie.
Am insistat iar ca, desi facusem foarte putin pentru a-mi adapta modul de viata conform ideilor sale, eu voiam cu adevarat sa īnvat despre plante.
Dupa o pauza lunga si stānjenitoare, l-am īntrebat curajos:
- O sa ma īnveti despre peiota, don Juan?
A raspuns ca intentiile mele nu erau de ajuns si ca a īnvata despre peiota - el i-a spus Mescalito pentru prima data - era o problema foarte serioasa. Parea ca nu mai are altceva de spus.

     Totusi, spre seara, el a pus la cale un test pentru mine. Mi-a expus problema direct, fara sa-mi dea vreo indicatie pentru solutionare. Trebuia sa gasesc un loc sau un punct folositor, exact īn zona din fata usii casei sale, unde stateam de obicei sa discutam, un punct īn care ma puteam simti perfect voios si īnsufletit. Īn timpul noptii, īn timp ce īncercam sa gasesc "punctul" rostogolindu-ma pe jos, am detectat de doua ori o schimbare de culoare īn īntunericul uniform al podelei, dintr-o anumita zona.
Problema m-a extenuat si am adormit pe unul din cele doua locuri īn care detectasem o schimbare de culoare.
Dimineata, don Juan m-a trezit si m-a anuntat ca am reusit. Nu numai ca gasisem punctul, dar de asemenea am gasit si opusul lui, un punct inamic sau negativ si culorile asociate lor.
     Am plecat prin tufisurile pustii, dimineata devreme. Īn timp ce ne plimbam, don Juan mi-a explicat ca gasirea unui punct "bun" sau "ostil", era o cerinta pentru un om aflat īn pustietate.
Am vrut sa īndrept conversatia spre subiectul peiotei, dar el a refuzat sa vorbeasca despre ea. M-a avertizat ca nu trebuia sa insist, pāna nu vorbea el despre acest subiect.
Ne-am asezat sa ne odihnim la umbra unor tufisuri īnalte, īntr-o zona cu vegetatie deasa. Ramurisul pustiu īnca nu se uscase; era o zi calda si mustele continuau sa ma bāzāie, dar pe don Juan nu-l deranjau deloc. Ma īntrebam daca el le ignora pur si simplu, dar apoi am observat ca nu-i aterizau deloc pe fata.
- Uneori este nevoie sa gasesti repede un punct benefic afara, īn cāmpul deschis, a continuat don Juan. Sau poate este necesar sa determini rapid daca punctul pe care te-ai asezat este bun sau nu, ca sa te odihnesti pe el.
Odata ne-am asezat sa ne odihnim pe un deal, iar tu te-ai suparat si ai fost foarte trist. Punctul acela īti era ostil. M-a avertizat o cioara mica, īti amintesti?
Mi-am amintit, īntr-adevar, ca el īmi spusese sa evit zona aceea īn viitor. Mi-am amintit, de asemenea, ca ma suparasem pe el, pentru ca nu ma lasase sa rād.
- Credeam ca cioara care zbura pe deasupra capului era o prevestire doar pentru mine. Nu m-am gāndit ca ciorile ar fi prietenoase si cu tine.
- Despre ce vorbesti?
- Cioara aceea era o prevestire. Daca ai fi avut cunostinte despre ciori, ai fi evitat locul acela ca pe o plaga. Dar ciorile nu-ti pot sta la dispozitie tot timpul, de aceea trebuie sa stii sa gasesti singur un loc potrivit pentru odihna.
Dupa o pauza lunga, don Juan s-a īntors brusc spre mine si mi-a spus ca, pentru a putea gasi un loc bun de odihna, tot ce trebuia sa fac era sa-mi īncrucisez ochii.
S-a uitat la mine cu o privire de cunoscator si mi-a spus pe un ton confidential ca facusem exact acest lucru, cānd ma rostogolisem pe veranda lui si tocmai de aceea am fost capabil sa gasesc cele doua puncte si culorile lor.
M-a lasat sa īnteleg ca era impresionat de performanta mea.
- Eu nu stiu cu adevarat ce am facut, am spus.
- Ti-ai īncrucisat ochii, a accentuat el. Asta este tehnica, trebuie sa fi facut asta, dar nu-ti amintesti.
     Don Juan a descris apoi tehnica despre care spunea ca i-a luat ani īntregi pentru a o perfectiona.
Īn mod concret, era vorba de a-ti forta treptat ochii ca sa vada aceeasi imagine separat. Lipsa conversiei imaginii impune o perceptie dubla a lumii; aceasta perceptie dubla, conform lui don Juan, īti da oportunitatea de a judeca acele schimbari din jur pe care ochii nu le percep īn mod obisnuit.
Don Juan m-a pus s-o īncerc, asigurāndu-ma ca vederea nu va fi lezata. Mi-a spus ca trebuia sa īncep īntāi sa privesc īn clipiri scurte, aproape cu colturile ochilor.
Mi-a indicat un tufis mare si mi-a aratat cum sa fac. Aveam o senzatie stranie, vazānd ochii lui don Juan cum aruncau ochiade extrem de rapide spre tufis.
Ochii lui īmi aminteau de aceia ai unui animal siret, care nu poate privi drept.
Ne-am plimbat vreo ora īn timp ce īncercam sa nu-mi fixez vederea pe vreun lucru anume. Apoi, don Juan m-a pus sa īncep sa separ imaginile percepānd-o pe fiecare doar cu un singur ochi.
Dupa alta ora, a īnceput sa ma doara tare capul si a trebuit sa ma opresc.
- Crezi ca poti gasi singur un loc bun, unde sa ne odihnim?
N-aveam nici o idee despre criteriul de gasire a unui "loc potrivit". El mi-a explicat ca, privind īn ochiade scurte, ochii puteau percepe viziuni neobisnuite.
- Ca de exemplu, ce? - am īntrebat.
- Mai exact, nu sunt viziuni. Se aseamana mai mult cu niste sentimente.
Daca privesti la un tufis sau la un copac, sau la o piatra, unde vrei sa te odihnesti, ochii tai te pot face sa simti daca locul respectiv este sau nu, cel mai bun.
L-am rugat iar sa-mi descrie cum se prezentau acele sentimente, dar el nu putea sa mi le descrie sau pur si simplu nu voia s-o faca. A spus ca trebuia sa practic, alegānd un loc, si ca el īmi va spune apoi daca ochii mei au lucrat sau nu.
La un moment dat, am prins īn cāmpul vederii mele ceva despre care credeam ca e o piatra care reflecta lumina. Nu puteam sa o vad daca o fixam, dar daca cercetam zona cu niste ochiade rapide, puteam deslusi un fel de stralucire slaba.
I-am aratat lui don Juan locul. Era īn mijlocul unei suprafete plate, neumbrite, si pe care nu era nici un tufis. El a rās cu placere si m-a īntrebat de ce am ales acel loc. I-am explicat ca am observat o stralucire.
- Nu ma intereseaza ce ai vazut. Puteai sa fi vazut pāna si un elefant. Important este ceea ce simti.
Nu simteam nimic. El mi-a aruncat o privire misterioasa, apoi a spus ca ar fi vrut sa poata sa-mi faca un serviciu si sa ramāna cu mine ca sa ne odihnim acolo, dar el o sa stea īn alta parte īn timp ce eu īmi voi īncerca alegerea.
     M-am asezat, īn timp ce el ma privea plin de curiozitate de la o distanta de vreo noua-doisprezece metri. Dupa cāteva minute, a īnceput sa rāda cu voce tare. M-a enervat. Simteam ca rādea de mine si m-am suparat.
Am īnceput iar sa ma īntreb ce motive aveam sa ma aflu acolo. Era ceva total deplasat īn īntālnirea mea cu don Juan. Simteam ca eram doar un pion īn ghearele lui.
Brusc, don Juan s-a repezit īn plina viteza la mine, m-a prins de brat si m-a tras cu el vreo trei metri. M-a ajutat sa ma ridic si si-a sters transpiratia de pe frunte. Apoi am observat ca se folosise "la limita". M-a batut pe spate si mi-a spus ca am ales locul rau si ca el a trebuit sa ma salveze īn graba, pentru ca vazuse ca punctul īn care stateam era gata sa-mi cuprinda toate sentimentele.
Am rās. Imaginea lui don Juan repezindu-se la mine era foarte caraghioasa. El alergase efectiv ca un tānar. Picioarele lui se miscau de parca transformau praful rosu si moale al desertului īn trambulina pentru a se catapulta spre mine. Īl vazusem rāzānd de mine, apoi īn cāteva secunde tārāndu-ma de brat.
     Dupa o vreme, m-a īndemnat sa caut mai departe un loc potrivit sa ne odihnim. Am continuat sa ne plimbam, dar nu am detectat sau "simtit" nimic. Daca as fi fost mai relaxat, probabil as fi observat sau as fi simtit ceva.
Totusi, nu mai eram suparat pe el. Īn final, el mi-a aratat niste pietre si ne-am oprit acolo.
- Nu fi dezamagit, a spus don Juan. Īti trebuie mult timp ca sa-ti antrenezi ochii.
Nu am spus nimic. Nu aveam de gānd sa ma las dezamagit de ceva total de neīnteles. Totusi, trebuia sa admit ca, de cānd īncepusem sa-l vizitez pe don Juan, ma suparasem foarte tare pe el si fusesem agitat pāna aproape sa mi se faca rau, stānd pe locuri pe care el le denumea ostile.
- Trucul este sa simti cu ochii. Acum problema ta este ca nu stii ce sa simti. Totusi, o sa reusesti dupa o practica adecvata.
- Poate o sa-mi spui tu, don Juan, ce trebuie sa simt.
- Asta este imposibil.
- De ce?
- Nimeni nu poate spune ce trebuie sa simti. Nu e o caldura sau o lumina, sau o licarire, sau o culoare. Este altceva.
- Nu poti sa-mi descrii?
- Nu. Tot ce pot face este sa-ti dau tehnica. O data ce ai īnvatat sa separi cele doua imagini si sa vezi totul dublu, trebuie sa-ti focalizezi atentia īn zona dintre cele doua imagini. Orice schimbare demna de notat va avea loc acolo, īn acea zona.
- Ce fel de schimbari sunt acestea?
- Asta nu-i important. Conteaza sentimentul pe care-l ai. Fiecare om este diferit. Astazi ai vazut o licarire, dar asta nu īnseamna nimic, pentru ca lipsea sentimentul.
Nu pot sa-ti spun ce sa simti. Trebuie sa īnveti singur.
     Am stat o vreme īn tacere. Don Juan si-a acoperit fata cu palaria si a ramas nemiscat, ca si cum ar fi dormit. Eram absorbit de notite, pāna cānd a facut o miscare brusca, provocāndu-mi o tresarire. S-a ridicat brusc si m-a privit īncruntāndu-se.
- Tu ai abilitate pentru vānatoare. Asta ar trebui sa īnveti, sa vānezi. N-o sa mai vorbim despre plante.
Si-a umflat o clipa falcile si apoi a adaugat candid:
- Oricum, nu cred ca am facut-o vreodata, nu-i asa? - rāse el.
     Am petrecut restul zilei plimbāndu-ne, īn timp ce īmi dadea explicatii foarte detaliate despre serpii cu clopotei. Modul īn care se cuibaresc, īn care se misca, ce obiceiuri sezoniere au, subterfugiile īn comportare. Apoi a īnceput sa coroboreze fiecare dintre cele descrise, iar īn final a prins si a omorāt un sarpe mare; i-a taiat capul, i-a curatat viscerele, l-a jupuit si a prajit carnea. Miscarile lui aveau o asemenea gratie si precizie, īncāt era o adevarata placere sa te afli lānga el. Īl ascultasem si īl urmarisem vrajit. Concentrarea era atāt de mare, īncāt restul lumii disparuse pentru mine.
     A urmat o revenire dura īn lumea obisnuita cānd am īnceput sa manānc din sarpe. Mi s-a facut greata īndata ce am īnceput sa mestec o bucata de carne de sarpe.
Era o greata deplasata, caci carnea era delicioasa, dar stomacul meu parea sa fie o unitate independenta. Am reusit s-o īnghit cu mare greutate. Credeam ca don Juan o sa aiba un atac de inima de cāt de tare rādea.
Dupa aceea ne-am asezat la umbra unor stānci, pentru o odihna pe īndelete. Am īnceput sa lucrez la notite; iar multimea lor mi-a relevat faptul ca el īmi daduse un volum incredibil de informatii despre serpii cu clopotei.
- Spiritul tau de vānator s-a īntors la tine, a spus brusc don Juan, cu o fata serioasa. Acum esti prins.
- Poftim?
Am vrut sa fie mai explicit cu aceasta afirmatie, dar el a rās si a repetat-o doar.
- Cum adica sunt prins? - am insistat.
- Vānatorii vor vāna mereu. Si eu sunt un vānator.
- Vrei sa spui ca-ti cāstigi existenta vānānd?
- Vānez ca sa pot trai. Eu pot trai oriunde.
El a indicat īmprejurimile cu māna.
- Sa fii un vānator īnseamna sa stii foarte multe. Īnseamna ca poti vedea lumea īn moduri diferite. Pentru a fi vānator, trebuie sa fii īn echilibru perfect cu totul, altfel vānatoarea devine o treaba fara sens. De exemplu, astazi am prins un sarpe de dimensiuni mici. A trebuit sa-i cer scuze pentru ca i-am scurtat viata atāt de brusc; am facut asta stiind ca si propria viata va fi īntrerupta īntr-o zi, foarte asemanator, brusc si definitiv. Asa ca, īn fond, noi si sarpele suntem pe aceeasi treapta. Unul dintre ei ne-a hranit astazi.
- Nu mi-am īnchipuit un echilibru de genul asta cānd vānam, am spus
- Nu e adevarat. Nu omorai pur si simplu animalele. Tu si familia ta māncati tot ce vānai tu.
     Afirmatiile lui emanau convingerea cuiva care fusese acolo. Avea, bineīnteles, dreptate. Erau timpuri cānd eu asigurasem carne de salbaticiuni pentru familia mea.
Dupa un moment de ezitare, am īntrebat:
- De unde stii asta?
- Sunt unele lucruri pe care le stiu. Totusi, nu pot sa-ti spun cum.
I-am povestit ca matusile si unchii mei denumeau īn mod foarte serios toate pasarile pe care le aduceam "fazani".
Don Juan a spus ca īsi putea imagina cu usurinta cum īi spuneau ei unei vrabii un "fazan micut" si a adaugat si o interpretare hazlie referitoare la felul lor de a mānca.
Miscarile extraordinare ale falcilor lui īmi dadeau efectiv impresia ca mesteca o pasare īntreaga, cu oase cu tot.
- Eu cred cu adevarat ca ai o atractie spre vānatoare, a spus el fixāndu-ma. Si noi care am descojit un alt copac. Probabil ca tu vrei sa-ti schimbi modul de viata, pentru a deveni un vānator.
El mi-a reamintit ca aflasem, cu un foarte mic efort din partea mea, ca īn lume existau lucruri bune si rele pentru mine; apoi a adaugat ca aflasem, de asemenea, si culorile asociate acestor lucruri.
- Asta īnseamna sa ai abilitatea de a vāna, a declarat el. Nu toti cei care īncearca vor afla si culorile, si punctele īn acelasi timp.
     Suna foarte frumos si romantic sa fii vānator, dar pentru mine era o absurditate, pentru ca nu ma interesa īn mod special sa vānez.
- Nu trebuie sa te intereseze sau sa-ti placa, a replicat el. Ai o īnclinatie naturala. Eu cred ca celor mai buni vānatori nu le place sa vāneze; ei o fac bine, atāta tot.
Aveam sentimentul ca don Juan era īn stare sa-si sustina ideea cu orice fel de argumente, si totusi el afirma ca nu-i placea deloc sa vorbeasca.
- E la fel cu ceea ce ti-am spus despre vānatori. Nu trebuie neaparat sa-mi placa sa vorbesc. Doar ca am o abilitate pentru asta si o fac bine, asta-i tot.
Īi gaseam abilitatea mintala cu adevarat amuzanta.
- Vānatorii trebuie sa fie indivizi exceptional de īnchisi. Un vānator lasa foarte putine lucruri īn voia sortii. Am īncercat tot timpul sa te conving ca trebuie sa traiesti īntr-un mod diferit. Totusi, nu am reusit īnca. Nu era nimic de care sa te agati. Acum stau altfel lucrurile. Ti-am readus vechiul spirit de vānator, poate te va schimba.
Am protestat ca nu voiam sa fiu un vānator. I-am amintit ca, la īnceput, n-am vrut decāt sa-mi povesteasca despre plantele medicinale, dar el m-a īndepartat atāt de mult de subiectul initial, īncāt nu-mi mai puteam aminti daca intentionasem cu adevarat sau nu sa īnvat despre plante.
- Bun. Foarte bine. Daca nu ai o idee clara despre ceea ce vrei, poti deveni si mai modest. S-o spunem altfel. Pentru scopurile tale nu conteaza cu adevarat daca īnveti despre plante sau despre vānatoare. Mi-ai spus chiar tu asta. Te intereseaza tot ce-ti poate spune cineva. Adevarat?
     Īi spusesem asta, īncercānd sa definesc scopul antropologiei si pentru a-l convinge sa devina furnizorul meu de informatii.
Don Juan a chicotit, evident constient ca detinea controlul asupra situatiei.
-Eu sunt un vānator, a spus el, de parca īmi citea gāndurile. Eu las foarte putine lucruri īn voia sortii. Probabil ca ar trebui sa-ti explic cum am īnvatat sa fiu vānator.
Nu am trait īntotdeauna ca acum. La un moment dat īn viata mea, a trebuit sa ma schimb. Acum īti arat tie aceasta directie. Te ghidez. Stiu despre ce vorbesc; cineva m-a īnvatat asta. Nu mi-am imaginat singur toate lucrurile astea.
- Vrei sa spui ca ai avut un profesor, don Juan?
- Sa spunem ca cineva m-a īnvatat sa vānez asa cum vreau sa te īnvat acum pe tine, a spus el si a schimbat repede subiectul. Eu cred ca a fost o vreme cānd vānatoarea era una dintre cele mai mari īndeletniciri ale omului, a spus el. Toti vānatorii erau oameni puternici. De fapt, un vānator trebuia sa fie puternic, pentru a rezista rigorilor acestei vieti.
Am devenit brusc curios. Oare se referea la un timp īnainte de Cucerire? Am īnceput sa-l chestionez:
- Cānd se īntāmpla ceea ce spuneai?
- Odata ca niciodata.
- Cānd? Ce īnseamna "odata ca niciodata"?
- Īnseamna odata ca niciodata sau poate īnseamna acum, astazi. Nu conteaza. Odata stia oricine ca un vānator era cel mai bun dintre oameni. Acum nu mai stie oricine asta, dar exista destui oameni care o stiu. Asa ca mine, sau, īntr-o zi, ca tine chiar. Īntelegi ce vreau sa spun.
- Asta stiu indienii Yaqui despre vānatori? Asta vreau sa stiu.
- Nu neaparat.
- Indienii Pima stiu?
- Nu toti. Doar unii dintre ei.
Am īnsirat diverse grupuri īnvecinate. Voiam sa-l fac sa afirme ca vānatoarea era o credinta si o practica īmpartasite de anumiti oameni. Dar el a evitat sa-mi raspunda direct, asa ca am schimbat subiectul.
- De ce faci toate astea pentru mine, don Juan?
El si-a scos palaria si si-a scarpinat tāmplele, simulānd deruta.
- Eu fac un gest cu tine, a spus el usor. Alti oameni au facut si ei cāte un gest similar cu tine; īntr-o zi, o sa ai si tu o initiativa cu altii. Sa spunem ca e rāndul meu.
Īntr-o zi mi-am dat seama ca daca voiam sa fiu un vānator demn de tot respectul personal, trebuia sa-mi schimb modul de viata. Obisnuiam sa ma vait si sa ma plāng foarte des.

     Aveam motive bune sa simt ca trebuia sa ma schimb. Sunt indian si indienii sunt tratati ca niste cāini. Nu era nimic de facut ca sa remediez asta, asa ca tot ce īmi ramasese era doar māhnirea mea.
Dar apoi norocul meu mi-a surās si am gasit pe cineva care m-a īnvatat sa vānez.
Si mi-am dat seama ca modul meu de viata nu era bun deloc... asa ca l-am schimbat.
- Dar eu sunt foarte fericit cu viata mea, don Juan. De ce ar trebui s-o schimb?
El a īnceput sa murmure un cāntec mexican, foarte īncet, apoi a īngānat melodia. Capul lui se misca īn sus si īn jos, īn timp ce īnsotea ritmul cāntecului.
- Crezi ca noi doi suntem egali? a īntrebat el cu voce aspra.
Īntrebarea lui m-a prins nepregatit. Am simtit un bāzāit specific īn urechi, de parca el ar fi tipat cuvintele, ceea ce nu facuse; totusi, era un sunet metalic ce īmi reverbera īn urechi.
M-am scarpinat īn urechea stānga cu degetul mic al māinii stāngi. Simteam o māncarime īn urechi si le frecam cu degetele de la māini, īntr-un ritm nervos. Miscarea era mai degraba un tremur al īntregului brat.
Don Juan īmi urmarea miscarile vizibil fascinat.
- Ei bine... suntem noi egali?
- Fireste ca suntem egali.
Eu eram, bineīnteles, condescendent. Simteam o caldura fata de el, desi uneori nu stiam ce sa fac cu el; totusi, credeam in subconstient, desi nu o spuneam, ca eu, fiind student la universitate, un om din lumea vestica sofisticata, eram superior unui indian.
- Nu, a spus el, nu suntem.
- Ba fireste ca suntem, am protestat.
- Nu, a spus el cu voce scazuta. Nu suntem egali. Eu sunt un luptator si un vānator, iar tu esti un codos.
Am ramas cu gura cascata. Nu puteam crede ca don Juan chiar spusese asta. Mi-am lasat notesul sa cada si l-am fixat cu o privire tāmpa, apoi bineīnteles m-am īnfuriat.
     El m-a privit cu ochi calmi si reci. I-am evitat privirea fixa. Apoi a īnceput sa vorbeasca. Articula cuvintele cu claritate. Ele tāsneau lin si letal. A spus ca eu codoseam pentru altcineva. Ca nu luptam pentru propriile batalii, ci pentru bataliile unor oameni necunoscuti. Ca nu voiam sa īnvat despre plante, sau despre vānatoare, sau despre orice altceva.
Si ca lumea lui de actiuni, de sentimente si de decizii sigure era infinit mai eficace decāt idiotenia fara sens careia īi spuneam "viata mea".
Dupa ce a terminat de vorbit, era amortit. Vorbise fara a fi bataios sau orgolios, cu atāta putere si totusi cu atāta calm, īncāt nu mai eram deloc nervos.
     Am ramas tacuti. Ma simteam stānjenit si nu gaseam nimic de spus. L-am asteptat sa sparga el tacerea. Au trecut ore īntregi. Don Juan a devenit din ce īn ce mai rigid, pāna cānd corpul lui a capatat o īncremenire ciudata, aproape īnspaimāntatoare; silueta lui a ajuns din ce īn ce mai insesizabila.
Pe masura ce se īntuneca si, cānd īn cele din urma, s-a lasat īn jurul nostru bezna, el parea sa se fi pierdut īn umbra pietrelor. Imobilitatea lui era totala, de parca si-ar fi īncetat existenta.
     Era miezul noptii, cānd mi-am dat īn sfārsit seama ca el putea sta nemiscat acolo, īn salbaticie, lānga pietrele acelea, probabil chiar si o vesnicie, daca ar fi trebuit.
Lumea lui de actiuni, de sentimente si de decizii era īntr-adevar superioara.
I-am atins usor bratul si m-au podidit lacrimile.
     Don Juan m-a vrajit iar folosindu-si cunostintele sale despre detaliile concrete ale acestui joc, asa cum o facuse zi de zi, timp de aproape o saptamāna. El mi-a explicat īntāi si apoi a coroborat un numar de tactici de vānatoare, bazate pe ceea ce el numea "subterfugiile prepelitelor".
Am fost atāt de absorbit de explicatiile sale, īncāt s-a scurs o zi īntreaga si nu am observat trecerea timpului. Am uitat sa si manānc. Don Juan a facut remarce glumete, ca era destul de neobisnuit pentru mine sa pierd o masa.
La sfārsitul zilei, el a prins cinci prepelite īntr-o capcana foarte ingenioasa, pe care tot el ma īnvatase s-o asamblez si s-o montez.
- Doua ne ajung, a spus el si le-a lasat pe celelalte trei sa zboare.
Apoi m-a īnvatat cum sa frig prepelita. Am vrut sa tai cātiva arbusti si sa fac un gratar, asa cum facea bunicul meu, captusit cu frunze si ramuri verzi si acoperit cu pamānt, dar don Juan a spus ca nu este nevoie sa jignesc si arbustii, o data ce el insultase prepelita.
Dupa ce am terminat de māncat, ne-am īndreptat pe īndelete spre o zona pietroasa. Ne-am asezat pe o coasta de deal cu piatra si nisip si am spus īn gluma ca dupa mine as fi gatit toate cinci prepelitele si ca gratarul meu ar fi fost mai gustos decāt frigarea lui.
- Fara īndoiala, a spus don Juan. Dar daca ai fi facut toate astea, am fi putut sa nu mai parasim īntregi locul acela.
- Ce vrei sa spui? am īntrebat. Ce ne-ar fi oprit?
- Arbustii, prepelitele, totul īn jurul nostru s-ar fi aliat pentru asta.
- Niciodata nu stiu cānd vorbesti serios.
El a facut un gest teatral de nerabdare si a pocnit din buze:
- Ai o conceptie foarte ciudata despre ce īnseamna a vorbi serios. Eu rād foarte mult, pentru ca īmi place sa rād, dar tot ce spun este al naibii de serios, chiar daca tu nu īntelegi.
De ce ar trebui sa fie lumea din jurul nostru numai asa cum o crezi tu? Cine ti-a dat autoritatea sa spui asta?
- Nu e nici o dovada ca lumea este altfel, am spus eu.
     Se īntuneca. Ma īntrebam daca era timpul sa ne īntoarcem la casa lui, dar el nu parea sa se grabeasca, iar eu ma simteam foarte bine.
Vāntul era rece. El s-a ridicat brusc si mi-a spus ca trebuia sa ne urcam pe deal si sa stam īn picioare, īntr-o zona fara arbusti.
- Nu-ti fie frica, a spus el. Eu sunt prietenul tau si o sa am grija sa nu ti se īntāmple nimic rau.
- Ce vrei sa spui? am īntrebat eu alarmat.
Don Juan avea cea mai perfida usurinta de a ma face sa trec de la starea de bucurie senina la cea de frica extrema.
- Lumea este foarte ciudata la aceasta ora. Asta vreau sa spun. Indiferent de ce vezi, sa nu-ti fie frica.
- Ce o sa vad?
- Īnca nu stiu, a spus el privind īn departare, spre sud.
Nu parea īngrijorat. Am continuat si eu sa privesc īn aceeasi directie.
A tresarit brusc si a indicat cu māna spre o zona īntunecata, aflata īn desisul pustiu.
- Uite, acolo e, a spus el, de parca astepta ceva care a aparut brusc. - Ce este?
- E acolo, a repetat el. Priveste! Priveste!
Nu vedeam nimic, doar arbusti.
- Acum e aici, a spus el cu o mare graba īn voce. E aici.
Īn acel moment m-a lovit o rafala brusca de vānt si mi-a ars ochii. Am privit spre zona respectiva. Nu era absolut nimic neobisnuit.
- Nu vad nimic.
- Tocmai ai simtit. Chiar acum. Ti-a intrat īn ochi si te-a oprit sa vezi.
- Despre ce vorbesti?
- Te-am adus īn mod special pe un vārf de deal. Aici suntem usor de remarcat si vine ceva la noi.
- Ce? Vāntul?
- Nu numai vāntul, a spus el aspru. Pentru tine poate fi vāntul, pentru ca asta este tot ce cunosti.
Mi-am īncordat ochii, fixānd arbustii pustii. Don Juan a stat tacut lānga mine o clipa, apoi s-a dus la un tufis apropiat si a īnceput sa rupa ramuri mari din arbustii īnconjuratori; a strāns opt si a facut o legatura. Mi-a spus sa fac la fel si sa-mi cer scuze fata de plante, cu voce tare, pentru ca le mutilez.
Cānd a strāns doua legaturi, m-a pus s-o iau la goana spre vārful dealului cu ele si sa ma īntind pe spate īntre doua pietre mari. A aranjat ramurile cu o viteza uluitoare si mi-a acoperit cu ele corpul, apoi s-a acoperit si pe sine īn aceeasi maniera si mi-a soptit printre frunze ca ar trebui sa urmaresc cum se va potoli asa-zisul vānt, o data ce am devenit amāndoi de neremarcat.
     La un moment dat, spre uimirea mea, vāntul a īncetat efectiv sa mai bata, asa cum prezisese don Juan. S-a īntāmplat atāt de treptat, īncāt n-as fi realizat schimbarea, daca nu as fi asteptat-o īn mod deliberat. Vāntul a suflat o vreme printre frunzele de pe fata mea, apoi īn jurul nostru s-a facut treptat liniste.
I-am soptit lui don Juan ca vāntul s-a oprit si el mi-a raspuns īn soapta ca nu trebuia sa fac nici o miscare sau zgomot, pentru ca ceea ce eu denumeam vānt nu era deloc vānt, ci era ceva dotat cu vointa si putea sa ne recunoasca.
Am rās cu nervozitate. Don Juan mi-a atras atentia asupra starii de liniste din jurul nostru cu o voce īnabusita si mi-a soptit ca el o sa se ridice, iar eu trebuia sa-l urmez dānd frunzele usor deoparte cu māna stānga.
Ne-am ridicat īn acelasi timp. Don Juan a privit o vreme īn departare, spre sud, si apoi s-a īntors brusc cu fata spre vest.
- Viclean. Cu adevarat viclean, a murmurat el, indicānd o zona spre sud-vest. Uite! Uite! m-a īndemnat el.
Am fixat cu toata intensitatea de care eram capabil locul acela. Voiam sa vad lucrul la care se referea, dar nu am remarcat nimic. Sau, mai degraba, nu am remarcat nimic diferit fata de ceea ce mai vazusem īnainte; erau doar arbusti, care pareau sa fie agitati de un vānt usor; ei se īncreteau.
- E aici, a spus don Juan.
Īn acel moment, am simtit pe fata mea o rafala de vānt. Parca vāntul īncepuse efectiv sa bata, dupa ce ne-am ridicat. Nu puteam crede asta; trebuia sa existe o explicatie logica.
     Don Juan a chicotit usor si mi-a spus sa nu-mi suprasolicit creierul, īncercānd sa motivez ceea ce se īntāmpla.
- Hai sa mai strāngem niste ramuri, a spus el. Nu īmi place sa le fac asta micilor plante, dar trebuie sa le oprim.
El a adunat ramurile pe care le-am folosit ca sa ne acoperim si a presarat peste ele pamānt si pietricele. Apoi, repetānd aceleasi miscari pe care le mai facusem si īnainte, ne-am adunat cāte opt ramuri noi. Īn acest timp, vāntul continua sa bata fara īncetare. Īl puteam simti cum īmi zburlea parul īn jurul urechilor.
Don Juan mi-a soptit ca, odata acoperiti, nu trebuia sa fac nici cea mai mica miscare sau sa scot vreun sunet.
M-a acoperit foarte repede pe tot corpul, apoi s-a īntins si s-a acoperit si el.
Am stat īn pozitia asta vreo douazeci de minute, iar īn acest timp s-a produs un fenomen extraordinar; vāntul s-a transformat iar, dintr-o rafala puternica si continua, īntr-o vibratie blānda.
Mi-am tinut respiratia, asteptānd semnalul lui don Juan. La un moment dat, el a īmpins usor ramurile. L-am imitat si ne-am ridicat. Vārful dealului era linistit
Se simtea doar o vibratie usoara a frunzelor din tufisurile din jur.
Ochii lui don Juan fixau o zona aflata īn arbustii de la sud de noi.
- Uite-l iar! a exclamat el cu voce tare.
Am sarit involuntar, gata sa-mi pierd echilibrul, iar el mi-a ordonat cu voce tare si imperativa sa privesc.
- Ce trebuie sa vad? am īntrebat disperat.
El a spus ca vāntul, sau altceva se gasea deasupra arbustilor si era ca un nor, sau ca o spirala si ca īsi cauta drumul spre vārful dealului pe care ne aflam.
Am zarit o unduire īn tufisurile din departare.
- Uite-l ca vine, mi-a soptit don Juan īn ureche. Uite-l cum ne cauta.
Chiar atunci m-a lovit īn fata o rafala puternica de vānt, asa cum ma lovise si mai īnainte. Totusi, de data asta, reactia mea a fost diferita. Eram īnspaimāntat. Nu vazusem ceea ce īmi descrisese don Juan, dar deslusisem o unduire foarte stranie trecānd printre arbusti. Nu voiam sa cedez fricii mele si am cautat īn mod deliberat o explicatie potrivita. Mi-am zis ca trebuiau sa fie curenti de aer continui īn zona, iar don Juan, fiind foarte obisnuit cu īntreaga regiune, era nu numai constient de asta, dar si capabil sa deduca modul lor de evolutie. Tot ce avea de facut era sa se īntinda si sa astepte ca vāntul sa se opreasca; iar o data ce s-a oprit, se ridica si nu astepta decāt sa īnceapa din nou.
Vocea lui don Juan m-a scos din miezul gāndurilor mele. Mi-a spus ca era timpul sa plecam. M-am blocat; voiam sa stau, sa fiu sigur ca vāntul se va potoli.
- Nu am vazut nimic, don Juan.
- Totusi, ai observat ceva neobisnuit.
- Poate ca ar trebui sa-mi spui ce trebuia sa vad.
- Ti-am spus deja. Ceva care se ascunde īn vānt si arata ca o spirala, un nor, o ceata, o figura, care da tārcoale.
Don Juan a facut un gest cu māinile, ca sa descrie o miscare orizontala si verticala.
- El se misca īntr-o directie anume, a continuat el. Ori se rostogoleste, ori se īnvārteste. Un vānator trebuie sa stie toate astea pentru a se putea misca corect.
Am vrut sa rād de el, dar el parea ca īncearca atāt de mult sa se faca īnteles, īncāt n-am īndraznit. M-a privit o clipa si mi-am mutat privirea.
- Sa crezi ca lumea asta este doar asa cum crezi tu ca este e o prostie. Lumea e un loc misterios. Īn special, la asfintit.
El a aratat spre vānt, cu o miscare a barbiei.
- Asta ne poate urmari, a spus el. Poate sa ne oboseasca sau chiar sa ne ucida.
- Vāntul asta?
- La aceasta ora a zilei, īn asfintit, nu e vānt. La ora asta este doar putere.
Am stat pe vārful dealului o ora. Vāntul a batut tare si constant tot timpul.
     Spre seara, dupa ce am māncat, don Juan si cu mine am iesit īn fata usii lui. Eu m-am asezat pe "locul" meu si am īnceput sa lucrez la notite. El s-a īntins pe spate, cu māinile asezate pe stomac. Statusem toata ziua pe lānga casa, din cauza "vāntului". Don Juan a explicat ca deranjase deja vāntul deliberat si ca era mai bine sa nu-i mai dam tārcoale. A trebuit chiar sa dorm acoperit cu ramuri.
O rafala brusca de vānt l-a facut pe don Juan sa se ridice cu o miscare incredibil de agila.
- La dracu'. Te cauta vāntul.
- Nu pot sa īnghit chestia asta, don Juan, i-am spus rāzānd. Zau ca nu pot.
Nu eram īncapatānat, mi-era doar imposibil sa accept ca vāntul avea propria vointa si ca ma cauta sau ca ne vazuse si se grabise spre noi, pe vārful dealului. Am spus ca ideea unui "vānt intentionat" era o viziune despre lume mai degraba simplista, decāt reala.
- Atunci, ce este vāntul? a īntrebat el pe un ton provocator.
I-am explicat rabdator ca masele de aer cald si rece produceau presiuni diferite si ca presiunea facea ca masele de aer sa se miste pe orizontala si pe verticala. Mi-a trebuit multa vreme, pāna sa-i explic toate detaliile de baza ale meteorologiei.
- Vrei sa spui ca vāntul se rezuma doar la aer cald si rece? a īntrebat el pe un ton uimit.
- Din pacate, da, am raspuns eu si m-am bucurat īn tacere de triumful meu.
Don Juan parea sa fie uluit. Dar apoi m-a privit si a īnceput sa rāda īn hohote.
- Opiniile tale sunt opinii definitive, a spus el, cu o nota de sarcasm. Sunt ultimul cuvānt, nu-i asa? Totusi, pentru un vānator, opiniile tale sunt doar o prostie. Nu conteaza ca presiunea este unu sau doi, sau zece; daca ai trai acolo, īn salbaticie, ai sti ca īn timpul asfintitului vāntul devine putere. Un vānator foarte bun stie asta si actioneaza īn consecinta.
- Cum actioneaza el?
- Foloseste asfintitul si puterea aceea ascunsa īn vānt.
- Cum?
- Daca īi convine, vānatorul se ascunde de putere, acoperindu-se si ramānānd nemiscat, pāna se termina asfintitul si puterea l-a luat īn protectia ei.
Don Juan a facut un gest de a īnchide ceva prin īnvaluire, cu māinile lui.
- Protectia ei este ca...
A facut o pauza, īn cautarea unui cuvānt, iar eu i-am sugerat "cocon".
- E adevarat. Protectia puterii te īnvaluie ca pe un cocon. Un vānator poate sta īn cāmp deschis si nu-l va deranja nici un coiot sau puma, sau vreo insecta lipicioasa. Puma poate veni pāna la nasul vānatorului sa-l miroasa, iar daca vānatorul nu se misca, puma va pleca. Īti pot garanta asta. Pe de alta parte, daca vānatorul vrea sa fie remarcat, tot ce are el de facut, este sa stea pe vārful unui deal īn timpul asfintitului si puterea īl va cauta si īl va sācāi toata noaptea. De aceea, daca vānatorul vrea sa calatoreasca noaptea sau daca vrea sa ramāna treaz, el trebuie sa se lase remarcat de vānt.
Īn asta consta secretul marilor vānatori. A fi disponibil si indisponibil la o anumita cotitura a drumului.
     Ma simteam putin īncurcat si l-am rugat sa-si recapituleze putin ideea. Don Juan mi-a explicat ca el folosise vāntul si asfintitul, pentru a sublinia importanta cruciala a interactiunii dintre a te ascunde si a te face remarcat.
- Trebuie sa īnveti sa devii īn mod deliberat disponibil si indisponibil, a spus el. Dupa cum se desfasoara viata ta acum, esti nedorit de disponibil tot timpul.
Am protestat. Aveam sentimentul ca viata mea devenea din ce īn ce mai secreta. El a spus ca nu īi īntelegeam punctul de vedere si ca a nu fi disponibil nu īnsemna sa fii secretos sau sa te ascunzi, ci sa fii inaccesibil.
- Hai sa-ti spun altfel, a continuat el rabdator. Nu are nici o importanta ca te ascunzi, daca toata lumea stie unde te ascunzi. Problemele tale chiar acum se trag din asta. Cānd te ascunzi, toti stiu ca te ascunzi, iar cānd nu te ascunzi, esti la dispozitia oricui sa-ti dea un brānci.
Īncepeam sa ma simt amenintat si am īnceput sa ma apar.
- Nu te justifica, a spus don Juan sec. Nu e nevoie. Suntem niste prosti cu totii si tu nu poti fi altfel. A fost o vreme īn viata mea cānd, asemenea tie, eram disponibil la nesfārsit, pāna cānd din mine n-a mai ramas nimic decāt poate doar plānsul. Si am plāns zdravan, asa cum ai facut-o si tu.
Don Juan m-a masurat o clipa cu privirea, apoi a oftat tare.
- Eram totusi mai tānar decāt tine, a continuat el, dar īntr-o buna zi m-am saturat si m-am schimbat. Sa zicem ca īntr-o zi, cānd am devenit vānator, am aflat secretul de a fi disponibil si indisponibil.
I-am spus ca ce-mi spunea el ma depasea. Nu puteam, realmente, sa-mi dau seama ce īntelegea el prin a fi disponibil. Folosise expresiile spaniole ponerse al alcance si ponerse en el medio del camino, ceea ce īnseamna "a fi la īndemāna" si "a sta īn mijlocul unui drum foarte circulat".
- Trebuie sa te retragi, a explicat el. Trebuie sa te retragi din mijlocul drumului foarte circulat. Īntreaga ta fiinta e acolo, de aceea n-are nici un rost sa te ascunzi; n-ai face decāt sa-ti īnchipui ca te-ai ascuns. A te afla īn mijlocul unui drum īnseamna ca toti cei ce trec pe lānga tine sa-ti urmareasca sosirile si plecarile.
     Metafora lui era interesanta, dar īn acelasi timp si criptica.
- Vorbesti īn sarade, i-am spus.
M-a privit fix vreme īndelungata, apoi a īnceput sa fredoneze o melodie. Mi-am īndreptat spatele si l-am ascultat cu atentie. Stiam ca atunci cānd don Juan fredona o melodie mexicana, era pe cale sa ma faca zob.
- Hei, a spus el zāmbind, aruncāndu-mi o privire furisa, ce s-a īntāmplat cu prietena ta blonda? Fata aia la care tineai cu-adevarat.
Probabil ca am facut o mutra de prost derutat, fiindca a īnceput sa rāda cu mare placere. Nu stiam ce sa spun.
- Tu īnsuti mi-ai povestit despre ea, a spus īncercānd sa ma linisteasca.
Eu īnsa nu-mi aminteam sa-i fi povestit ceva cu atāt mai putin despre fata blonda.
- Nu ti-am pomenit niciodata despre asa ceva, am spus.
- Ba ai facut-o, a zis el, neluānd īn seama ce-i spusesem.
Am vrut sa protestez, dar el m-a oprit, spunānd ca nu conta de unde stia despre ea, ca problema importanta era ca īmi placea de ea.
Simteam cum rabufnirea crestea īn mine.
- Nu temporiza lucrurile, a spus don Juan sec. E timpul sa pui stavila sentimentelor tale de importanta de sine. Ai avut odata o femeie, o femeie foarte draga si īntr-o zi ai pierdut-o.
Am īnceput sa ma īntreb daca īi vorbisem vreodata lui don Juan despre ea. Am ajuns la concluzia ca nu avusesem niciodata ocazia. Totusi, s-ar fi putut. De fiecare data cānd mergea cu mine cu masina, vorbeam neīncetat despre tot felul de lucruri. Nu-mi reaminteam tot ce vorbeam, pentru ca nu puteam lua notite cānd conduceam. Ma simteam īntr-un fel linistit de concluziile mele. I-am spus ca avea dreptate.

     Existase īn viata mea o fata blonda foarte importanta.
- De ce nu e cu tine? - a īntrebat el.
- A plecat.
- De ce?
- Au fost mai multe motive.
- Nu au fost atāt de multe motive. A fost unul singur. Erai prea disponibil.
Voiam foarte serios sa stiu ce a vrut sa spuna. El ma atinsese iar. Parea ca stie efectul celor spuse si a īncretit din buze, ca sa-si ascunda un zāmbet strengar.
- Stiau toti despre voi doi, a spus el cu o convingere neclintita.
- Nu era bine?
- Era foarte rau. Ea era o persoana minunata.
Mi-am exprimat sentimentul sincer ca tatonarea asta īn īntuneric mi se parea odioasa, īn special datorita faptului ca el īsi facea īntotdeauna afirmatiile cu siguranta cuiva care ar fi fost de fata si ar fi vazut totul.
- Dar e adevarat, a spus el cu o candoare dezarmanta. Am vazut tot. Era o persoana minunata.
     Stiam ca nu avea sens sa īl contrazic, dar eram suparat pe el ca atinsese acest punct dureros din viata mea si am spus ca fata īn chestiune nu era o persoana minunata īn definitiv, ca, dupa opinia mea, era mai degraba slaba.
- La fel esti si tu, a spus el calm. Dar asta nu este important. Ceea ce conteaza e ca tu ai cautat-o peste tot; asta o face o persoana foarte deosebita īn lumea ta, iar pentru o persoana deosebita trebuie sa ai doar cuvinte minunate.
Ma simteam stānjenit; īncepuse sa ma cuprinda o mare tristete.
- Ce īmi faci tu mie, don Juan? am īntrebat. Tu ai reusit īntotdeauna sa ma īntristezi. De ce?
- Acum te complaci īn sentimentalism, a spus el acuzator.
- Ce urmaresti prin toate astea, don Juan'? - am īntrebat.
- Sa fii inaccesibil, a declarat el. Am pomenit persoana aceea, pentru a-ti demonstra īn mod concret ceea ce n-am putut sa fac īn cazul vāntului. Ai pierdut-o pentru ca erai accesibil; ai fost mereu īn raza ei de actiune si viata ta era o viata de rutina.
- Nu! am spus. Te īnseli. Viata mea nu a fost niciodata rutina.
- A fost si este rutina, a spus el dogmatic. Este o rutina neobisnuita, iar asta īti da impresia ca nu e rutina, dar te asigur ca este.
Voiam sa bombanesc si sa ma pierd īn morocaneala, dar ochii lui ma faceau sa ma simt īntrucātva nelinistit; ei pareau ca ma īmpung īn mod continuu.
- Arta vānatorului este sa devina inaccesibil, a spus el. Īn cazul acelei fete blonde, ar fi īnsemnat ca tu sa devii un vānator si sa o īntālnesti cu chibzuinta. Nu asa cum ai facut. Ai stat cu ea zi de zi, pāna cānd singurul sentiment care a ramas a fost plictiseala. Adevarat?
Nu am raspuns. Simteam ca nu era nevoie. Avea dreptate.
- Sa fii inaccesibil īnseamna sa te atingi de lumea din jurul tau cu economie. Nu trebuie sa manānci cinci prepelite; manānci doar una. Nu strici plantele doar ca sa faci un gratar. Nu te expui puterii vāntului decāt daca este necesar. Nu folosesti si nu storci oamenii pāna n-a mai ramas nimic din ei, īn special pe cei pe care-i iubesti.
- Nu m-am folosit niciodata de cineva, am spus cu sinceritate.
Dar don Juan a sustinut ca am facut-o si ca de aceea īmi puteam permite sa afirm ca m-am plictisit de oameni.
-
Sa fii indisponibil īnseamna sa eviti īn mod deliberat extenuarea ta si a celorlalti. Īnseamna ca nu esti īnfometat si disperat, ca un nenorocit, care simte ca nu va mai mānca niciodata si devoreaza toata māncarea pe care o are, toate cele cinci prepelite!
Era clar ca lovea sub centura. Am rās si asta parea ca-l multumeste. M-a batut usor pe spate.
- Un vānator stie ca va avea mereu ceva īn capcane, asa ca nu se īngrijoreaza. Sa te īngrijorezi īnseamna sa devii accesibil, nedorit de accesibil. Iar o data ce te īngrijorezi, te agati de orice cu disperare, iar o data ce te agati, esti expus la extenuare sau risti sa extenuezi tu orice sau pe oricine de care te agati.
I-am spus ca īn viata mea de zi cu zi, e de neconceput sa devii inaccesibil. Punctul meu de vedere era ca, pentru a functiona, trebuia sa fiu īn apropierea oricui avea ceva de-a face cu mine.
- Ti-am spus deja ca a fi inaccesibil nu īnseamna sa te ascunzi sau sa fii secretos, a spus el calm. Nu īnseamna ca nu mai poti vorbi cu oamenii. Un vānator īsi foloseste lumea cu economie si cu delicatete, indiferent ca lumea īnseamna lucruri sau plante, sau animale, sau oameni, sau putere. Un vānator are legaturi strānse cu lumea lui si totusi el este inaccesibil aceleiasi lumi.
- Asta e o contradictie, am spus. Nu poate fi inaccesibil daca e aici, īn lume, ora de ora, zi de zi.
- Nu ai īnteles, a spus don Juan rabdator. El e inaccesibil pentru ca nu īsi foloseste lumea pāna la ultima picatura. El o atinge usor, sta atāt cāt are nevoie si apoi pleaca usor mai departe, aproape fara sa lase vreo urma.