Manual de "mantuire" - Lectia 1.1 de Omraam Michael Aivanhov publicat la 30.07.2009
Notiunea de ierarhie
     Oamenii se aseamana adesea cu vapoare în deriva. Ei se conduc, din fericire, dupa câteva reguli date de familie, studii, meserie, viata sociala, dar în interior multi sunt ca niste ambarcatiuni lansate în plina mare, fara busola si fara harta de navigatie.
Veti spune ca unii au religia... Da, religia ajuta mult oamenii, daca cei care o reprezinta se preocupa cu adevarat de a le da un sistem coerent, plecând de la care ei pot sa-si organizeze viata interioara.

     Dar eu nu vreau sa critic bisericile si clerul, multi altii au facut-o înaintea mea, poate mai bine ca mine.
Ceea ce vreau, e sa va dau metode care va vor permite sa realizati ceea ce este scopul tuturor religiilor: stabilirea unei legaturi cu Dumnezeu.
Da, auzim de atâtea ori repetându-se ca cuvântul religie vine din latinescul “religare” adica relegare! Religia e cea care îl releaga pe om la Dumnezeu.
Dar ce idee avem despre Dumnezeu, si cum se poate stabili aceasta legatura? Veti spune: “E usor, ne legam la Dumnezeu prin rugaciune.”
Ah! daca ar fi asa de simplu! Ca si cum ar fi suficient sa spunem: “Dumnezeul meu... Domnule Dumnezeu...” pentru a intra în legatura cu El!
     Pentru a pretinde ca îl atingem direct pe Dumnezeu, trebuie sa stim ceea ce este! Nu vreau sa spun ca nu se întâmpla sa auzim câte ceva de la El, dar în orice caz nu de la El în persoana.
Sa luam un exemplu foarte simplu. Aveti de trimis o scrisoare... Ea va trece în mod necesar prin intermediari: angajatul de la posta care pune stampila, cei care o expediaza, calea ferata, vaporul sau avionul. Când soseste în sfârsit la destinatie, câteodata dupa zeci de zile, factorul postal o distribuie: el o pune în cutia de scrisori sau o lasa la portar, care se va ocupa de ea.
Si daca trebuie sa scrieti unei persoane suspusa, unui monarh, unui presedinte de Republica sau unui ministru, atunci ea v-a trece prin mâinile secretarilor care o vor transmite... sau nu o vor transmite; daca continutul scrisorii voastre nu e de o importanta capitala ea nu va ajunge niciodata la destinatar, numai la un colaborator care o va citi si va va raspunde. Iata cum se petrec lucrurile pe pamânt.
Deci, cel care îsi imagineaza ca atunci când se adreseaza lui Dumnezeu mesajul sau sau rugamintea sa Îl atinge direct, e un ignorant, asta e!
Pe pamânt, e imposibil sa te adresezi unui personaj înalt fara a trece prin intermediari, dar ei îsi închipuie ca pe Dumnezeu, da, îl vor atinge direct!
Pentru ca Dumnezeu, întelegeti, e un bonom foarte dragut, foarte accesibil, putem sa-L batem pe umar, sa-L tragem de barba, El asculta toate plângerile, toate reclamatiile si chiar El în persoana raspunde la acestea...
Dar ce e cu toti acesti ignoranti care cred ca gândurile si sentimentele lor ajung direct la Dumnezeu si chiar El Însusi va veni special sa se ocupe de ei? E singur în Cer, întelegeti, El nu are servitori, nu are lucratori pentru a face munca, El trebuie sa faca totul. Si e acelasi care odinioara s-a înhamat sa creeze lumea în sase zile. Saracul, câta munca! Nu are pe nimeni care sa-L ajute.
Pe pamânt, cel mai mic patron are una sau mai multe secretare si echipe de lucratori; dar Dumnezeu, nu, El Însusi trebuie sa faca toata munca si oricine poate sa aiba de-a face cu El.

     Unii va vor spune: ei discuta cu Dumnezeu si Dumnezeu le raspunde. Sau uneori, e invers: Dumnezeu le vorbeste si ei Îi raspund!
Nefericitii, daca lucrurile s-ar petrece asa cum îsi imagineaza, de mult ar fi fost fulgerati, pulverizati, nu ar fi ramas nici cea mai mica urma din ei.
Dumnezeu e o energie de o putere indescriptibila, nici o fiinta umana nu a putut nici sa-L atinga, nici sa-L asculte, nici sa-L vada.
Veti spune ca Avraam, Moise si profetii Israelului au vorbit cu Dumnezeu. Da, Vechiul Testament e plin de aceste dialoguri, dar în realitate acesta nu este decât un mod figurat de a prezenta lucrurile...
     O imagine care ne poate da aproximativ o idee despre Dumnezeu este cea a electricitatii. Ne servim de electricitate pentru a ne lumina, a ne încalzi si pentru a face sa functioneze tot felul de aparate. În case, uzine, orase, totul functioneaza cu electricitate! Dar stiti câte precautii trebuie luate pentru a nu provoca scurtcircuite si accidente ca incendii sau electrocutari, de exemplu.
Un contact direct cu electricitatea poate fi mortal, pentru ca e o energie de o putere imensa. Pentru a o face sa vina la noi si pentru a o putea utiliza cu riscuri mici, trebuie sa o adaptam cu ajutorul transformatoarelor, apoi sa o canalizam prin intermediul circuitelor adesea foarte complicate.
Ei bine, este la fel si cu Dumnezeu.Dumnezeu este comparabil cu o electricitate pura care nu poate coborî pâna la noi decât prin intermediul transformatoarelor.
Aceste transformatoare sunt nenumaratele entitati luminoase care populeaza cerurile si pe care traditia le numeste ierarhiile îngeresti. Prin ele primim lumina divina, si tot prin ele reusim sa intram în relatie cu Dumnezeu.
     Da, iata ce trebuie stiut: între noi si Dumnezeu exista un întreg drum de parcurs, un spatiu atât de vast încât e imposibil sa-l concepem, si acest spatiu nu e gol, el se compune din regiuni locuite de entitati spirituale.
Toate religiile au mentionat într-un fel sau altul existenta acestor regiuni si acestor entitati. Pentru mine, traditia evreiasca este cea care da notiunile cele mai precise, cele mai clare. Atât crestinismul cât si islamismul au mostenit în parte aceste notiuni.
     Majoritatea oamenilor se poarta ca si cum ar fi singurele creaturi cu adevarat evoluate. Sub ei sunt animalele, plantele, pietrele, iar deasupra, foarte departe, undeva, este Dumnezeu... câti înca o cred!
Ei ignora existenta tuturor acelor fiinte care fac legatura dintre Dumnezeu si ei. Sau, chiar daca stiu de existenta lor pentru ca au auzit vorbindu-se de ele, ei se gândesc la ele rar, nu încearca sa stabileasca legaturi cu aceste fiinte.
Catolicii, ortodocsii se adreseaza sfintilor; e bine, dar chiar si cei mai mari sfinti nu sunt decât fiinte umane, si cultul acestora aminteste adesea de culturile pagâne: pentru a regasi un obiect pierdut trebuie sa ne adresam sfântului Antoine de Padoue; pentru a evita un accident, sfântului Christophe...

     Toti sfintii calendarului sau aproape toti au o functie particulara, si un numar incalculabil de Notre Dame sunt invocate pentru a obtine vindecarea, protectia, nasterea unui copil, abundenta recoltelor, întoarcerea sotului sau femeii infidele, etc.
Crestinii au tendinta de a dispretui religiile politeiste si multitudinea lor de divinitati, fara a-si da seama ca si ei de asemenea, într-un anume fel, au un veritabil panteon.
     Acest obicei de a invoca entitati spirituale carora li se atribuie diferite puteri provine dintr-o veche antichitate si crestinii l-au preluat si l-au prelungit. Aceasta arata clar ca, chiar si pentru ei, Dumnezeu este atât de departe ca au nevoie sa recurga la intermediari.
De aceea e important de a cunoaste mai bine existenta ierarhiilor îngeresti, ce sunt ele, cum se situeaza si care sunt puterile lor.
Se mentioneaza în Geneza un simbol al acestei ierarhii îngeresti care face legatura între om si Dumnezeu: e scara lui Iacob. “Iacob ajunse într-un loc unde îsi petrecu noaptea, pentru ca soarele asfintise. El a luat o piatra pe care a pus-o capatâi si s-a culcat în acel loc. Si a avut un vis. Se facea ca o scara era sprijinita de pamânt iar capatul atingea cerul, iar îngerii lui Dumnezeu urcau si coborau pe aceasta scara. Si iata, Eternul se afla deasupra ei.”
     Scara e o imagine interesanta de studiat, pentru ca ea exprima nu numai ideea de intermediar între jos si sus, dar si cea a ierarhiei: se vorbeste de “scara sociala” pentru a exprima ierarhia situatiilor pe care oamenii le ocupa unii fata de altii. Se vorbeste de scara valorilor, scara culorilor...
Întreaga viata demonstreaza necesitatea unor scari... nu numai pentru a urca pe un acoperis! Veti spune ca exista si alte mijloace. Da, dar si acestea sunt tot echivalente cu o scara.

     Traditia crestina, care preia traditia evreiasca, învata despre existenta a noua ordine îngeresti: Îngerii, Arhanghelii, Principatele, Virtutile, Puterile, Dominatorii, Tronurile, Heruvimii, Serafinii. Aceste ordine îngeresti sunt fiecare un aspect al puterii si virtutilor divine, dar mai ales reprezinta pentru noi notiuni mai accesibile decât cuvântul Dumnezeu.
Pentru buna noastra dezvoltare spirituala, trebuie sa cunoastem existenta acestor entitati care ne depasesc, pentru ca ele sunt pentru noi ca niste faruri pe drumul nostru.
Desigur, puteti sa va adresati lui Dumnezeu, dar stiind ca nu-L veti atinge niciodata direct. Servitorii sai îi vor transmite dorintele, rugaciunile voastre... sau poate nu le vor transmite: multe cereri nu ajung la destinatie pentru ca pe drum exista entitati care fac un triaj. Ele privesc si spun: “Nu e necesar sa aducem aceste lucruri pâna la Dumnezeu, El are altceva de facut decât de a asculta acest gen de reclamatii. La cos cu ele!”

     Si sa nu va imaginati ca Dumnezeu în persoana va veni sa va viziteze. Va veni poate un Arhanghel aducându-va un mesaj, un atom de lumina, si aceasta va fi deja foarte mult.
Cine suntem noi pentru ca Dumnezeu, Stapânul lumilor, sa se deplaseze?
Si de altfel nu am rezista puternicelor vibratii ale prezentei Sale. Se spune în Psalmi: “Totul se face ca ceara în fata Sa.”
Ordinele îngeresti sunt transformatoare care canalizeaza aceasta putere pentru ca ea sa poata sosi pâna la noi fara a ne pulveriza.
Da, acestea sa fie clare pentru voi. Puteti, desigur, sa va adresati direct lui Dumnezeu, si eu o fac, dar stiind ca sunt altii care transporta cererile voastre, si daca ele nu sunt pure si dezinteresate ele vor fi aruncate la cos si nu veti primi nici un raspuns.
     E bine sa stiti de la început cum stau lucrurile pentru a nu va însela si a nu astepta inutil. Tot ceea ce putem primi de la Dumnezeu este o raza, un efluviu care vine de departe, de foarte departe si care coboara prin intermediul ierarhiei îngeresti.
Tot Dumnezeu este Acela care ne raspunde, pentru ca Dumnezeu se gaseste la toate nivelele creatiei, dar El nu ne raspunde niciodata direct.