Inuaki, reptilianul din mine - Partea I de Aryana Havah publicat la 01.08.2009
Intalnirea
     Inainte de orice as dori sa va povestesc cāte ceva despre mine. Nu sunt o persoana facila, din contra, sunt una din fiintele care cauta, scormonesc, contesta si īsi bazeaza logica nu atāt pe argumente stiintifice, cāt pe trairi sau experiente proprii.
Nu pot spune ca sunt o novice īn domeniul paranormalului, caci īnca din copilarie primesc mesaje si comunicari, īnsa datorita pregatirii, ma uit īntāi la disfunctiile interlocutorului si abia apoi la capacitati.
Trebuie sa va spun, ca eu sunt psiholog si lucrez preponderent cu copiii. Am copii de toate vārstele si de toate categoriile sociale. Am copii a caror parinti ar trebui consiliati si copii care au reale probleme de adaptare.
Unii sunt introvertiti, altii exuberanti, dar toti la un loc sunt suflete care īncearca sa se adapteze la conditia de om, care īncearca sa se ajusteze la frecventa acestei planete, sa se īntegreze īn societate si sa devina membri ai ei.
Spun tot timpul ca ar trebui īnfiintata o scoala a parintilor, care sa fie obligatorie īnainte de a aduce un suflet pe lume.

     Copiilor nu le sunt de folos daruri nenumarate si bunuri peste masura, ei au nevoie de dragoste, afectiune si atentie, īnsa noi din lipsa de timp, sau poate pentru ca suntem prea stresati si obositi, īi respingem, īi trimitem īn camera lor sau afara la joaca, sau mai rau lasam pe altii sa se ocupe de ei, de nevoile si problemele lor, de educatia lor, iar apoi ne īntrebam cu cine seamana acest copil, agresiv sau timid, de la cine a mostenit aceasta cruzime sau acest limbaj.
Cautam īn neam tot felul de asemanari - si īntotdeauna gasim vinovatii situati de partea cea mai slaba a arborelui genealogic - o facem din dorinta de a ne ascunde noua īnsine esecul, din dorinta de a brava, de a ne amagi, īnsa adānc īn sufletul nostru sta ascunsa identitatea vinovatului, vinovat ce nu va fi niciodata demascat, aratat lumii īntregi, vinovat ce nu va fi adus nici macar la nivelul constiintei.
Cu asta ma lupt eu īn fiecare zi. Uneori cāstig batalia, alteori o pierd sau nu se īntāmpla nimic, dar ce pot spune cu siguranta este faptul ca īntre parinti si copii, īn urma consilierii, se īnfiripa o mica punte de legatura, ca un firicel luminos de ata, care creste si se īngroasa cu fiecare māngāiere sau vorba buna, cu fiecare poveste citita, cu fiecare sarut de noapte buna.
     Dar sa revenim la povestea noastra.
Tin minte ca era o dimineata de vara, cu cer īnnorat. Era o atmosfera apasatoare, sufocanta.
Am decis sa deschid geamul īn speranta ca usorul disconfort pe care īl simteam va fi alungat de aerul proaspat. Nu ma simteam īn apele mele, aveam o usoara presiune īn plexul solar; stiam ca aceasta apasare este alarma mea interioara, care īmi da de stire ca anumite evenimente mai putin agreabile mie, urmeaza sa se produca.
Speram din tot sufletul sa fie o alarma falsa, mai ales ca stiam ca trebuie sa vina un baietel nou.
La ora stabilita acesta intra īn cabinet īmpreuna cu mama sa.

     Pustiul, un copil superb, cu ochii albastri precum cerul de vara, cu parul saten, ciufulit, era īmbracat īntr -o pereche de blugi nu foarte noi si un tricou galben pe care scria Love me.
Ma gāndesc ce bine ar fi sa scriem pe hainele tuturor copiilor lubiti-ma. In felul acesta nu am mai uita.
Se uita lung la mine, dupa care se aseza hotarāt pe fotoliu. Aflu, desi stiam din fisa, ca se numeste David (aici nu este numele lui real) si ca are 7 ani.
De obicei, dupa o scurta perioada de acomodare, cānd simt ca pot comunica cu copilul, rog parintele īnsotitor sa astepte īn sala de asteptare, īnsa spre surprinderea mea, David īi spune mamei lui sa plece.
Sunt intrigata de reactia lui, mai ales ca nu adusesem vorba despre asa ceva si īncerc sa ma lamuresc.
Aflu de la el ca a fost adus aici de catre mama lui ca urmare a faptului ca el aude „o voce īn cap, ca si cum ar fi la telefon", care īi vorbeste si pe care o īntreaba vrute si nevrute, inclusiv cum sa treaca la anumite niveluri pe calculator, voce care īntotdeauna īi da raspunsuri corecte.
Il īntreb daca stie cum se numeste acea voce si īmi spune ca el īl cheama cu numele de Agthon, ca acesta vine dintr-o alta constelatie, din care a sosit si el la reīncarnare, si ca au stabilit sa ramāna īn contact pe toata durata sederii lui aici, pe acest pamānt.
Il īntreb cāt va sta pe la noi si īmi raspunde ca daca ar fi sa numaram īn anii actuali ar fi cam 200, īnsa curānd vom socoti altfel timpul si de aceea nu īmi poate spune.
     Am continuat discutia aproape o ora si am ramas uimita de maturitatea si profunzimea raspunsurilor sale.
Am aflat pe parcursul discutiei ca unele dintre raspunsuri erau date de „vocea de la telefonul din cap".
Inainte sa iasa pe usa camerei, s-a īntors catre mine si mi-a spus ca aseara dupa ce aflase de la mama lui ca trebuie sa vina la mine, Aghton i-a spus sa-i transmita psiholoagei ca o roaga sa scrie tot ceea ce va discuta cu el īntr-o carte, chiar daca nu īi este pe plac si totodata, ca el sa fie crezut ca ceea ce spune este real, sa nu īi para rau dupa vaza pe care a spart-o acasa, de dimineata, cānd a īncercat sa īnchida geamul.
Va īnchipuiti ce senzatie de panica am trait īn acel moment, mai ales ca eram singura care stiam acest lucru!
In acea clipa am avut confirmarea ca toate trairile si experientele lui erau reale.
Era ca si cum deodata un val gros mi se ridicase de pe ochi. Atunci mi-am dat seama ca ideile de la care plecam, chiar daca se pot numi deformatie profesionala si anume ca ceea ce aude este rodul unei imaginatii bogate, a unor trairi ezoterice de natura schizofrenica, sau a unor comunicari izvorāte din dorinta de a avea ceva īn plus fata de ceilalti, de a fi diferit fata de medie, sunt nefondate.
     Asa am ajuns astazi aici, īn postura de scriitor. Am īncercat, bineīnteles sub īndrumarea lui sa adun cele mai importante mesaje primite.
Vi le redau exact asa cum au venit, fara a face corecturi, spre a pastra autenticitatea si acuratetea lor.
Va multumesc anticipat pentru timpul alocat citirii acestei carti. Unii o vor considera o nebunie, altii o vor īntelege.
Primilor le cer iertare, celorlalti le doresc sa īsi gaseasca drumul si sa īsi constientizeze misiunea.
     La a doua īntālnire m-am simtit cumva apropiata de acest pusti. Era ca si cum ne cunosteam de foarte multa vreme, ba mai mult īntre noi aparuse acel sentiment de comuniune, cum numai prietenii foarte vechi īl au.
L-am īntrebat cum īi este mai comod, sa īi pun īntrebari sau sa īl las pe el sa īmi povesteasca?
Dupa o scurta perioada de gāndire mi-a raspuns ca ar prefera sa fie īntrebat.
Aryana: Cum te numesti tu aici pe pamānt?
David: David.
A: Mai ai si un alt nume?
D: Acum nu. Am avut multe nume, dar acum am unul singur.
A: Cum preferi sa īti spun?
D: David.
A: De ce?
D: Pentru ca acesta este numele meu actual.
A: Mi-ai spus la īnceput ca ai sosit la īncarnare de pe o alta planeta. Stii cum se numeste?
D: Se numeste Inua si se afla īn apropiere de Orion.
A: Si locuitorii ei se numesc tot Inua?
D: Nu, se numesc inuaki.
A: Deci tu esti inuaki?
D: Am fost inuaki, acum sunt pamāntean.
A: Cum este fosta ta planeta ?
D: Mai frumoasa ca Pamāntul.
A: Are acelasi relief?

     D: Aproape. Are ape, munti, cāmpii, īnsa difera plantele. Copacii de acolo au majoritatea culori care seamana cu argintiul de aici, numai ca un pic mai alb.
A: Aveti anotimpuri?
D: Da, dar nu ca aici. Acolo nu este niciodata iarna, nu exista zapada. Doar ploaie. Si pomilor nu le cad frunzele. Si nu este cald cum este aici vara.
A: Aveti mari si oceane?
D: Da, marile se numesc avaīa si oceanele surim. Avem si pesti, numai ca au alte culori. De fapt totul are alta culoare.
A: Ce fel de culoare?
D: Altfel, nu stiu cum, sunt aceleasi nuante, numai ca mai sterse. Rosu nu e rosu ca aici ci un fel de rosu - alb.
A: Adica roz?
D: Nu, un rosu mai putin aprins, ca si cum ai da cu alb peste el.
A: Si inuaki cum sunt? Sunt oameni?
D: Nu, sunt inuaki. Ei seamana foarte tare cu sopārlele, dar si cu oamenii.
A: Adica sunt reptile?
D: Nu sunt reptile. Sunt inuaki.
A: Imi poti descrie unul?
D: Sunt īnalti, cam cāt biblioteca ta (2 m), stau īn picioare, au doua māini, cam ca ale noastre, dar au trei degete, merg la fel, numai ca au o coada groasa si destul de puternica. Au pielea alba si ochii auriu-violet. Si vorbesc si ca noi si ca ei.
A: Cum adica ca ei?
D: Adica īn gānd. Spun ceva īn gānd si ceilalti aud.
A: Un fel de mesaje, asa cum primesti tu?
D: Da, exact.
A: Si pielea lor cum este? Are solzi?
D: Nu, este moale, ca a noastra, catifelata, dar nu au par si nici sprāncene.
A: Au dinti?
D: Da.
A: Ce manānca acesti inuaki?
D: Māncare, ca si noi, īnsa nu carne. Ei se hranesc cu ceea ce am putea numi legume, fructe si seminte.
A: Aceste plante le cultiva la fel ca noi?
D: Da īntr-un fel, īnsa nu dureaza asa de mult.
A: Cum adica?
D: Acolo, pui o samānta īn pamānt, adaugi un fel de apa si te gāndesti cāt de repede trebuie sa obtii rezultatul. Si apare atunci cānd ai hotarāt.
A: Adica daca eu vreau ca māine sa am mere, māine le pot culege din pom?
D: Nu chiar asa de repede. Cel mai scurt timp este de doua rotatii.
A: Ce fel de rotatii?
D: Ale planetei. Asta ar fi cam 5 zile pamāntene.
A: Si fiecare īsi seamana si culege māncarea?
D: Da, sau daca ai nevoie si nu te-ai gāndit la timp, poti cere oricui, caci toti sunt dispusi sa ajute, dar nu se īntāmpla prea des.
A: Si cum se īntāmpla acest miracol? Cum reusesc inuaki sa obtina ceea ce vor? Pamāntul este responsabil?
D: Intr-un fel, caci solul este putin diferit de cel de aici, si īn orice caz este foarte curat. Dar sa nu crezi ca este suficient. Conteaza intentia. Tu ceri ceva din Matrice si acest lucru se materializeaza, deoarece ai nevoie. Ei nu cer decāt ceea ce le este necesar. Nimic īn plus. Totul este proaspat, deoarece nu ar avea sens sa tii māncarea īn frigider, din moment ce o poti culege oricānd. Nu are sens sa ceri nici īn plus, caci ar īnsemna pierdere si acest lucru nu place Matricei.
A: Si cum se procedeaza? Pui samānta si te gāndesti sa creasca?
D: Cam asa. Pui samānta īn pamānt, īi pui un fel de apa, o umpli de lumina si iubire si apoi te rogi sa se conecteze rapid la matricea ei universala, din care sa īsi traga toate informatiile necesare pentru a ajunge la maturitate īn cāte zile vrei tu. In acel moment īn interiorul ei se aprinde ca o lumina si din ea īncepe sa iasa un firicel luminos, care se duce si se racordeaza la matrice. Si astfel īncepe procesul.
A: Si dupa ce culegi fructele sau legumele, ce se īntāmpla cu restul plantei?
D: Aceasta fie ramāne īn continuare, dar fructele sau legumele viitoare vor fi folosite doar ca seminte, fie se lasa sa se usuce, dupa care se cere disiparea ei rapida, īn elementele din care s-a format, pentru a nu fi un balast pentru planeta.
A: Sa īnteleg ca voi nu aveti gunoi?
D: Nu prea. Ei nu au gunoi, deoarece nu au ambalaje si resturi menajere. In caz ca totusi ceva trebuie aruncat, este dus īntr-un anume loc, unde sunt inuaki care ajuta la descompunerea lor īn particule primare. In acest fel, la ei nu exista gropi de gunoi sau lucruri aruncate.
A: Bine, dar daca totusi cineva nu duce ceea ce vrea sa arunce acolo, ci īl arunca pur si simplu īn drum?
D: De ce sa faca asa ceva? Eu nu am auzit ca cineva sa faca un asemenea lucru. Nu ar avea nici o logica!

     A: Voi aveti masini, sau mijloace de transport?
D: Un fel de. In afara planetei calatorim cu ceea ce pamāntenii numesc farfurii zburatoare, iar pe Inua se folosesc acelasi gen de aparate, īnsa de mici dimensiuni.
A: Ce fel de combustibil folosesc?
D: Nu folosesc combustibil de loc. Sunt un fel de perpetuam mobile. Ele functioneaza vesnic, fara combustibil, caci au un fel de cercuri suprapuse, din magneti, de polaritati opuse, care genereaza un cāmp, care la rāndul lui este activat cu ceea ce pe Pamānt se numeste Merkaba. Adica prin forta gāndului sunt activate doua tetraedre, īn a caror mijloc se afla magnetii. Cāmpurile acestora sunt prinse cumva īn interiorul tetraedrelor si acestea īncep sa se īnvārta, generānd un fel de cāmp de forta care face ca vehicolul sa se miste. Prin schimbarea polaritatii īl poti coborī si ridica, iar prin īnclinarea magnetilor īi poti da directia. Acest lucru se realizeaza cu ajutorul unui fel de casca, pe care ti-o pui pe cap si care este īn directa legatura cu inima navei.
A: īntr-un fel sunt conduse cu forta gāndului.
D: Si cu forta gāndului, dar fara magneti acestia nu ar functiona.
A: Din ce sunt construite navele?
D: Dintr-un fel de metal, pe care noi nu īl avem aici pe pamānt. De fapt sunt 5 metale combinate. Acest amestec se realizeaza cu ajutorul unor fascicole de raze, de diferite culori. Aceste raze se obtin cu ajutorul unor cristale mari.
A: Fiecare poate avea o asemenea nava?
D: Da, īnsa doar daca ai nevoie.
A: Si cānd iei o nava ramāne proprietatea ta, chiar daca o folosesti sau nu?
D: Navele sunt ale tuturor. Daca nu īti mai trebuie, o duci la loc, de unde ai luat-o. Nu are nici un rost sa o pastrezi. In acest fel altcineva o poate lua atunci cānd īi trebuie.
A: Ele se platesc? De fapt exista bani?
D: Nu, acolo nu exista bani, caci nu sunt necesari. Toti lucreaza atunci cānd este nevoie, ajuta, atunci cānd sunt solicitati si au tot ceea ce le trebuie.
A: Aveti conducatori? D: Intr-un fel. La fiecare a 260 rotatie a planetei se alege un conducator si un consiliu format din 12 fiinte. Sunt ca un fel de alegeri aici, īnsa nimeni nu are voie sa fie ales de mai multe ori la rānd. Cānd cineva este ales, el nu mai are voie sa fie din nou. Abia dupa ce toti locuitorii au fost, pot veni din nou aceiasi. Oricum nu poti fi conducator sau īn consiliu, daca nu ai 5200 de rotatii de planeta.
A: Cred ca este un lucu bun!
D: Da, caci fiecare vine cu optimism si daruire. Si cānd īti doresti ca totul sa fie bine, sigur reusesti.
A: Voi aveti copii?
D: Da, dar sistemul este altfel. Cānd se constata ca este nevoie de forte noi, se cauta doritori si atunci acestia concep un urmas, care este crescut īntr-un loc special, gāndit optim, pentru ca dezvoltarea sa fie perfecta. E ca un fel de casa de copii, numai ca aici ei au tot ceea ce le trebuie. Invata istoria planetei, comportament, meditatie, telepatie, cresterea plantelor, tehnica si multe altele. Profesorii lor sunt īntotdeauna Inuaki cei mai experimentati, mai īn vārsta. Cei mici īsi pot vedea parintii ori de cāte ori doresc si invers. Oricum ei pot comunica telepatic asa ca aceasta separare nu este o problema. De fapt acolo distanta nu constituie un impediment.
A: Urmasii lor se nasc vii, sau din oua, precum reptilele?
D: Se nasc vii, dar de fapt nu se nasc, caci ei sunt conceputi si crescuti ca embrioni īn locuri speciale. Parintii se duc acolo si lasa materialul genetic, iar apoi acestia cresc si se dezvolta īntr-un mediu controlat. De aceea ei nu sunt bolnavi, sau nu exista defectiuni genetice.
A: Si casa, bunurile ramān ale urmasilor, le poti lasa mostenire?
D: Daca vrei, dar nu are rost, caci o entitate ajunsa la maturitate este ajutata sa īsi faca un rost al ei, nu are sens sa iei ceva de la altcineva din moment ce poti avea orice.
A: Bine, dar daca ai bijuterii de familie? De fapt exista asa ceva?
D: Nu, caci sunt de prisos. Si noi avem aur, īnsa el este folosit mai mult la nave si la diverse aliaje, caci nu are nici un rost sa pui aur sau alte metale pe tine, acestea doar īti perturba cāmpul.
A: Aici este foarte apreciat.
D: Da, caci el īti confera un anumit statut, te situeaza de-o parte a societatii, īnsa la ei nu ai cum sa pari altceva decāt ceea ce esti, deoarece toti stiu cu cine stau de vorba, ce stie sa faca, ce capacitati are.
A: Dar din cāte īnteleg toti sunt cam la acelasi nivel.
D: Nu, caci experienta lor difera. Si acolo sunt inuaki care au anumite aptitudini sau īnclinatii. Unii se pricep la constructii, altii la plante, altii la educatie. Asta nu īnseamna ca ceilalti nu stiu aceste lucruri. Acolo trebuie sa īnveti de toate si dupa ce ti-ai īnsusit informatiile poti vedea ce ti se potriveste cel mai bine.
A: Voi aveti cupluri? Sot si sotie? Sexe diferite?
D: Sunt sexe diferite, formeaza cupluri, dar nu este ca aici. Acolo nu te obliga nimeni sa stai, daca nu īti mai doresti acest lucru. Poti oricānd sa ramāi singur sau sa īti cauti alta pereche. Copiii de asemenea pot sta cu parintii atunci cānd ajung la maturitate, īnsa nu se īntāmpla acest lucru. Este voie, dar nimeni nu simte nevoia. Acolo, toti sunt prieteni.
A: Se īntālnesc ca aici, la petreceri?
D: Ei se īntālnesc oricānd doresc, īnsa nu am vazut petreceri ca aici.
A: Dar daca cineva se cearta cu vecinul?
D: Nu exista asa ceva. Nu am auzit sa se fi īntāmplat. Daca totusi exista o divergenta se cheama consiliul si se face apel la Codul Legilor, īnsa de foarte mult timp nu s-a mai īntāmplat asta.
A: Ce este Codul legilor?
D: Este un cristal urias, īn care stramosii lor au lasat scrise anumite reguli. De fapt sunt reguli universale. Cānd ai o problema, pui māinile pe cristal si acesta īti trimite īn cap solutia, īn conformitate cu normele īnscrise acolo.
A: Cum īti trimite īn cap?
D: Nu stiu exact, deoarece nu am facut asta niciodata, dar am īnteles ca sunt ca niste imagini care īti apar aratāndu-ti ce trebuie sa faci.
A: Si se respecta?
D: Sigur!
A: Bine, dar daca cineva zice ca el nu vrea acest rezultat, el vrea sa faca altceva si nu este multumit!
D: Nu se poate. Cum sa nu faca ceea ce a vazut? Toti respecta acest lucru.
A: Bine, dar sa presupunem ca nu vrea, s-a hotarāt sa omoare entitatea care i-a adus un prejudiciu.
D: (rāzānd īn hohote) Este imposibil. A omorī pe cineva īnseamna sa te omori pe tine. Prin ucidere se creeaza o perturbare īn matrice, care se īntoarce si īti face rau. Asa ceva nu s-a mai pomenit. Poate ca a existat īn trecut, īnsa ei au iesit de mult din ceea ce aici se cheama legea cauzei si a efectului. Nu stiu cum sa te fac sa īntelegi, īnsa ei nu stiu sa faca rau. Nu cunosc aceste lucruri. Pur si simplu nu exista. Tin minte ca atunci cānd am aflat ca au existat asemenea forme de gānd mi s-a parut o aberatie.
A: Dar au existat?
D: Da, dar cu mult timp īn urma. Am īnvatat despre aceste lucruri, īnsa ele nu mai pot fi traite astazi.
A: Imi poti traduce īn ani terestri?
D: (dupa o lunga perioada de gāndire) Cam cinci sute de mii de ani!
A: Deci voi de cinci sute de mii de ani traiti asa, īntr-o simbioza perfecta?
D: Nu, de mai putin, la īnceput a fost greu si pentru ei, pāna s-au desprins.
A: S-au desprins de ce?
D: As dori sa continuam discutia data viitoare.
A: Sigur.
Imi iau ramas bun de la David si caut sa īnteleg tot ceea ce a vrut sa īmi spuna. Uitāndu-ma īn urma īmi dau seama ca as fi putut pune alte īntrebari, mult mai orientative, mai punctuale, īnsa noutatea informatiilor m-a bulversat, facāndu-ma īntrucātva sa īmi pierd concentrarea.
Ma hotarasc sa īmi notez anumite aspecte ce consider ca ar trebui reluate.