Cabala- Partea VI de Rav Michael Laitman publicat la 15.08.2009
Omul-vietate si omul-OM
     Cabala, credinta, rugaciune - drumul spre împlinire, prin ”Lumina Creatorului” Lumina ajunge de la Creator, si e resimtita de noi ca o imensa placere
Acesta este scopul Creatiei! - Atingerea Luminii fiind sinonima cu atingerea Creatorului, noi percepem lumina emanata de la El, si nu pe CREATOR.
EMUNAH - CREDINTA, este forta care face posibila viata, cu speranta ca este absolut posibila realizarea vietii spirituale, ca e posibil sa fim reanimati dintr-o stare care se aseamana cu moartea spirituala.
Nevoia de a resimti aceasta credinta creste pe masura ce omul se simte mai amortit spiritual.
Rugaciunea este concentrarea eforturilor din partea inimii în lucrul care-i este cel mai important omului, acela de a-L percepe pe Creator si de a fi în stare sa-i ceara viata însasi. Straduinta, efortul, rugaciunea devin posibile doar cat timp Creatorul ne este „ascuns”.
Adevarata rugaciune nu vine sa petinda revelarea Creatorului, ci e doar o cerere a ajutorului pentru a reusi sa ne debarasam de ego, inamicul altruismului, al spiritualului.
Cu cat este mai sigur de a fi cucerit o anumita proportie din altruism, cu atat are mai multa putere sa înceapa a primi placerile de dragul Creatorului, fiind constient de faptul ca El se delecteaza daca omul are placere.
Vointa Creatorului este aceea de a-l conduce pe om la placere, de a-i face bine.

     Apropierea dintre cei doi poate avea loc prin echivalarea dorintelor lor, unul fata de celalalt. Pe langa placerea de a primi Lumina Creatorului, Omul castiga delectare infinita din perceperea Aceluia care este izvorul acestor voluptati, sesizarea maretiei Creatorului. De fapt, acest fel de placere reprezinta SCOPUL CREATIEI.
     Egoismul,natura noastra din nastere, ne stapaneste în toate aspectele: de la cel hormonal, molecular, pana la sistemele complexe ale creierului uman, subconstientul si în fine, dorintele cele mai pure si sublime, numite de noi, altruism.
Omul,ha-adam, nu este capabil sa faca nimic împotriva egoismului sau. Cel care doreste sa iasa de sub controlul egoului trebuie sa actioneze contra ratiunii si a dorintei corpului, pentru a continua sa progreseze pe plan spiritual. Fara sa astepte rasplata.
Aceasta este calea unica de a iesi din cadrul acestei lumi, adica lumea egoismului. Aceasta metoda e definita alegoric prin cuvintele : ”e legat cu funii pana ce va zice - „vreau „!
Astfel, cand Creatorul îl va ajuta si îl va înzestra pe Om cu natura de altruist, trupul se va multumi si va accepta sa functioneze sub legi spirituale, acest grad se cunoaste sub denumirea de „TSHUVAH” - raspuns sau reîntoarcere.
     Rasturnarea naturii egoiste în cea altruista se petrece atunci cand dorinta de a primi, sau egoismul, sau punctul cel negru, trece printr-un proces numit proces de „restrangere”.
În cursul acestui proces Lumina Creatorului dispare din ego, si îsi face aparitia corectarea, denumita ecran. Cu ajutorul asa numitului ecran, egoismul e schimbat în altruism.
Nu avem posibilitatea sa cuprindem cu mintea cum are loc acest miracol, decat trecand noi însine prin acest proces! Pana atunci, ni se va parea ireala posibilitatea schimbarii legii de baza a naturii, conform careia nu ne este dat sa realizam un lucru care nu e în puterea vointei de a o atinge.
Însa iata ca miracolul înfrunta legea si deodata, are loc, acolo chiar unde nu a învins vointa noastra.
Si s-ar parea, deodata ca am avea puterea.
Dupa ce se petrece acest miracol, transformarea egoismului în altruism, Omul descopera ca toate faptele sale raman precum au fost, si ca nici în noua situatie nu are ce darui Creatorului, care este perfect. Omul va întelege ca tot ceea ce doreste Creatorul, este de a-i oferi omului perfectiunea, identificarea cu El.
Omul nu poate raspunde în aceeasi masura Creatorului în schimbul placerilor infinite de care este coplesit, dar gaseste singura cale de a-I darui Creatorului, aceea de a primi placere, fiind constient de originea ei si cu conditia de a-i produce LUI, Creatorului, placere, prin aceleasi fapte ca si înainte. Dar si în acest fel, gandul, intentia, nu aduce folos Creatorului în aceeasi masura ca si Omului.
Gandul, permite omului sa aiba parte de placeri infinite, fara sentimentul de vinovatie si rusine.
Acum cand a ajuns sa egaleze pe Creator, devenind altruist în locul egoistului, el se poate delecta cu placeri spirituale, adica poate sa primeasca în mod infinit -“ein sof”,asa cum poate primi doar cineva care nu primeste pentru propria placere. Aceasta este de fapt conditia care permite delectarea infinita!!
     Omul se poate obliga sa efectueze o activitate fizica, dar nu se poate obliga sa-si schimbe dorintele. Nu e capabil sa faca ceva care sa nu-i fie lui de folos.
Cand una sunt faptele corpului, si alta, gandul sufletului, atunci rugaciunea este fara intentie, ca si corpul fara de suflet. O fapta e considerata fara viata spirituala, atat timp cat ideea dinapoia ei nu este corectata.
     Haideti sa ne imaginam un spatiu gol împartit în 2 printr-o linie orizontala, partea de sus fiind lumea spirituala, iar partea de jos, lumea egoismului.
Deasupra liniei pozitionam pe toti cei care sunt gata a actiona în contradictie cu rationamentul, adica în conformitate cu „ credinta dincolo de ratiune”, deci pe toti cei care aleg altruismul în locul egoismului.
Gradul de spiritualitate este în functie de „proportia” de altruism.
Deasupra este sesizat Creatorul, si cu cat urcam mai sus, el este mai bine perceput. Deasupra sau dedesubt, sunt definite în functie de ecranul construit de om, care respinge placerea care soseste fara socoteala, placere directa, egoista - Lumina Creatorului.
     Ecranul care desparte lumea noastra de cea spirituala se numeste Bariera - MAHSOM.
Cei care trec dincolo de bariera nu mai cad înapoi din lumea spirituala în lumea aceasta.
Deasupra barierei este stapan altruismul, iar dedesubt, domneste egoismul. Paralel cu treptele spirituale altruiste, aflate deasupra liniei, se gasesc treptele TUMAH-impuritate, care sunt:
OLAM HA-ASIYA, --lumea infaptuirii
Olam HA-YETIRAH,-- lumea crearii
Olam HA-BRIYA de tumah, -- lumea creatiei
fiecare din ele fiind compusa din 10 trepte, sefirot, în total 30 de trepte.
Deasupra liniei, care cuprinde lumea asiya+jumatate din lumea yetira, se afla mador ha-klipot .
Ea exista în paralel cu treptele pure si impure. Fiecare dintre lumi contine 10 sefirot, trepte, laolalta 30 de trepte sau sefirot.

     Lumea Atilut,este lumea în care împreunarea cu Creatorul si perceperea Sa, sunt depline.
Omul care urca gradatiile spre lumea Atzilut, îsi asimileaza treptat însusirea de altruism.
Cand a atins lumea Atzilut, a dobandit toate calitatile celui darnic, hafet hesed , începand cu treapta cea mai de jos a lumii - Atilut, adica a început sa primeasca de dragul Creatorului, pentru a-l bucura. Ajungand la însusirea de altruist, acum, cu ajutorul ei îsi corecteaza, dar nu îsi anuleaza esenta sa.
Nu este anulata dorinta de a primi, ci se corecteaza intentia: ”de dragul cui se delecteaza”, sursa si cauza pentru care se delecteaza el, omul.
Omul corecteaza treptat egoismul, transformandu-l în altruism.
În concordanta cu procesul de corijare, el progreseaza, urcand treptele, pana cand ajunge la progresul maximal pentru care fusese destinat, în concordanta, pe potriva radacinii sufletului sau.(aceasta fiind portiunea de la început a ultimei trepte a lui MALKHUT DE OLAM HA-ATILUT - regatul din lumea ATZILUT).
Radacina sufletului s-a extins, crescand în urma procesului de corectare, de 620 de ori, si s-a reunit pe deplin cu Creatorul.
     Toata lumina, sau cantitatea de placeri, Creatorul doreste sa ni le ofere noua, Creatului - noi fiind denumiti sufletul general al tuturor creaturilor, sau schinah. Aceasta lumina a fost original destinata sufletului fiecaruia dintre noi si fiecare suflet-nesamah este o parte din sechinah, „nesamah klalit”, sau sufletul total.
Fiecare din noi trebuie sa ajunga sa primeasca lumina care i se cuvine pe masura corectarii propriei dorinte.
Omul poate sa sesizeze pe Creator numai dinlauntrul vointei egoiste care a fost corectata. Aceasta vointa corijata se numeste VASUL SUFLETULUI.
Sufletul contine „vasul”+lumina emanata din Creator.
Dupa ce omul a îndeplinit corijarea vasului egoist într-un vas altruist, vasul se reuneste cu lumina în deplinatatea ei, deoarece si-a însusit caracteristicile luminii.
Umplandu-se cu lumina Creatorului, omul devine egal cu El, si se contopeste cu însusirile Lui.
Nu se poate exprima prin cuvinte situatia aceasta extraordinara.
Se spune ca suma tuturor voluptatilor, din toata lumea si din toate vremurile, reprezinta doar o scanteie din flacara infinita a placerii primite de suflet prin contopirea cu Creatorul.
     Legea „liniei mijlocii” dicteaza progresul pe scara spiritualitatii.
Pe fiecare treapta este posibila realizarea bucuriei descris în proverbul: ”care este cel bogat?” - „Cel fericit cu ceea ce are”.
Omul se poate bucura de ceea ce poseda de parca ar fi castigat toate comorile lumii. Acest sentiment este posibil doar în masura în care Il considera pe Creator ca pe Domnitorul Universului, iar pe sine se considera servul Sau plin de recunostinta. El gaseste bucurie în faptul ca a fost ales de însusi Creatorul, dintre miliarde de persoane care se afla pe lume, indicandu-i calea prin intermediul instructorilor si a cartilor.
Acest stadiu se numeste CORECTAREA „BINELUI”, sau hafet hesed, doritor de a darui.
Pe aceasta treapta, omul nu se foloseste de ratiunea sa, se si numeste sarac în cunoastere.
Înca nu a ajuns la perfectiune. Aceasta imperfectiune îsi are originea în faptul ca pe aceasta treapta omul nu poate înca face legatura dintre faptele sale si consecintele lor spirituale. Cu alte cuvinte el actioneaza din subconstient, bazandu-se pe „credinta deasupra ratiunii”, fara a întelege ceea ce face.
     Pentru a trece de la actele spirituale din subconstient, la actionare spirituala constienta, e nevoie de o straduinta deosebita pentru a canaliza ideile, gandurile astfel încat tot ceea ce facem, sa facem de dragul Creatorului.
Aceste eforturi, care nu dau roade usor, anuleaza senzatia de satisfactie, si deja omul este nesatisfacut de gradul spiritual la care a ajuns. Din contra recunoaste tot mai clar ca nu e de loc usor sa fie în pozitia de a oferi placere Creatorului, actiunile sale chiar îndepartandu-l de acesta.
În aceasta situatie omul are nevoie sa-si adauge „cunoasterea” în masura nu prea mare, dar suficienta pentru a atinge iarasi sentimentul de perfectiune.
Aceasta situatie este numita linia de mijloc, iar adaosul de cunoastere, linia de stanga, îl va aduce pe om la perfectiune.
Cu alte cuvinte, dupa ce devine pregatit de a se desparti de egoism si a se urca deasupra liniei mijlocii, de aici începe urcusul pe linia dreapta, pe care omul se simte pe deplin multumit, dornic sa-l serveasca pe Creator fara rasplata.
Se multumeste cu credinta în providenta sa proprie si e convins ca urmeaza calea dorita de Creator.
Dar deocamdata lipseste LINIA STANGA, a autoanalizei, darea de seama sufleteasca.
     Munca interioara a liniei de stanga este opusa celei a liniei de dreapta.
În LINIA de DREAPTA accentul se pune pe grandoarea Creatorului si pe spiritualitate, fara definirea persoanei si a conditiilor vietii particulare.
Cand omul începe sa analizeze situatia sa în mod critic, de linia stanga în ce priveste spiritualitatea sa si starea sa de perfectiune, el descopera cat este de fragila aceasta, cat de imperfecta este despartirea sa de egoism.
Iarasi vede cat este de neputincios si invoca ajutorul Creatorului spre a-l elibera de slabiciunile egoiste, slabiciuni pe care nu le poate renega fara ajutorul venit de sus.

     Astfel sunt create în Adam doua linii opuse: linia dreapta, prin care simte ca totul se afla sub controlul Creatorului, deci totul este perfect, si linia stanga, prin care se supune autocriticii, sentimentul perfectiunii se destrama, si el devine constient de capcana egoismului din care se roaga sa fie eliberat.
De partea autocriticii vin vocile ratiunii care pretind iar si iar de la Om sa-si întrerupa expeditia sa fara speranta, de eliminare a egoului.
În acelasi timp actioneaza fortele liniei de dreapta care, desi contradictia interioara e prezenta, totusi omul continua sa traiasca senzatia de plenitudine si liniste, care provin din credinta în Divinitate si în inteligenta sa infinita.
Astfel, alegand drumul spiritualitatii, omul continua sa progreseze pe linia de mijloc.
Pentru a mentine echilibrul, pentru a ramane cu bucuria conferita de linia mijlocie, el trebuie sa aplice din cand în cand o privire critica asupra autocriticii liniei de stanga, pentru ca aceasta sa nu dauneze sentimentului de plenitudine a liniei drepte, care s-ar putea pierde.Astfel se înalta Omul pe „cele 2 picioare” ale sale pe treptele spiritualitatii.
     Exista 2 gradatii în dezvoltarea omului: cel de „vietate” si nivelul de OM - ADAM. Aceasta gradatie se deosebeste de gradatiile :obiecte, plante, vietati, Vorbitor.
Gradului de vietate îi apartine animalul, din lumea animala, care îsi traieste viata, neavand vreo posibilitate de a se dezvolta în plus fata de cum fusese nascut.
Gradul de OM este diferit, El se naste ca egoist, va întelege însemnatatea acestui fapt si doreste CORECTAREA.
     Omul doritor sa descopere pe Creator, este comandat sa execute o serie de actiuni sentimentale si rationale care necesita multe eforturi.
De asemeni trebuie sa îndeplineasca anumite conditii: dorinta sa de a-l descoperi pe cel divin trebuie sa fie cea mai tare dorinta, deasupra tuturor celorlalte dorinte ale sale. El trebuie sa se focalizeze si directioneze permanent doar în aceasta dorinta. Deoarece Creatorul este etern, si dorintele sale sunt constante, fara nici o schimbare, cei ce vor sa-i fie apropiati trebuie sa i se asemene în însusiri, devenind stabili, oricare ar fi circumstantele.
Omul trebuie sa devina altruist si sa-i ofere Creatorului toate dorintele sale. O data reusind sa realizeze acest lucru, el se afla pe treapta de HESED, darnic sau micime, sau mila.
În acest stadiu el se afla pana cand va cîstiga lumina credintei, care-l va umple cu sentimentul de siguranta si perfectiune.
     Pe trepta cea mai înalta, omul are parte de „cunoasterea Creatorului”.
Repercusiunile actiunilor omului sunt în proportie directa cu gradul spiritual la care a ajuns.
Dar daca nu va radia lumina Creatorului, nu se va cunoaste deosebirea dintre gradatiile spirituale, pentru ca atat vasul sufletului precum si Lumina sufletului, pe ambele le primeste omul de la Creator.
     În general omul traieste în armonie cu corpul sau. Corpul îi dicteaza omului dorintele, si în schimbul satisfacerii cerintelori sale, corpul il rasplateste pe om, prin senzatia voluptatilor trupesti.
Placerea în sine este de natura spirituala.
În lumea materiala însa, placerea spirituala este obligata sa traverseze mijlocitorul, reprezentat de trup, si sa fie interceptat prin intermediul celor 5 simturi.
Placerea e resimtita de corp si nu avem nici o posibilitate sa o separam de obiectul - sursa a placerii.
OAMENII SUNT DIVERSI ÎN CE PRIVESTE GENUL DE OBIECTE PREFERATE CA SURSA A PLACERILOR LOR, dar placerea în sine este de natura spirituala!
     Omul si corpul sau sunt în relatii reciproce de ajutor.
Corpul e gata sa munceasca fiindca primeste în schimb voluptate. Chiar si refugiul din situatii neplacute confera placere anumita.
Si anume, corpul functioneaza pe principiul de eficienta, egoist.
Cand corpul se împotriveste vreunei actiuni, deci, a iesi din repaos, înseamna ca placerea prevazuta nu e satisfacatoare pentru efortul ce urmeaza sa fie depus, nu merita sa se miste din situatia prezenta.
Omul care vrea sa ignore calculele de castig material, interesat numai de progresul sufletului sau, se va simti imobilizat, corpul sau nu se va misca nici un pic pentru a executa ceva fara foloase pentru el.
Iar omul nu poate sa-si oblige trupul sa lucreze, astfel nu-i ramane altceva decat sa invoce ajutorul Creatorului ca sa-l ajute sa-si continue viata dupa ce a decis sa renunte a mai primi vreo placere pentru sine.
Creatorul nu-i preschimba omului corpul, nu vin schimbate legile naturii, EL nu face minuni. Ca raspuns la supliciul sincer, Creatorul îi daruie omului SUFLETUL, forta de a actiona prin decizii adevarate.
Omul care îndeplineste toate cele sfatuite, scrise în cartile de studiu ale cabalistilor, fara sa se simta tulburat de corp, se afla în pozitia potrivita de a primi, pe merit sufletul, forta de înaintare în spiritualitate.

     Pentru ca toate placerile sunt relative, nu se poate ca toti sa fie fericiti si sa se delecteze în mod egoist.
Omul este multumit nu cu ceea ce are în posesia sa în mod absolut, obiectiv, ci cu ceeace poseda în comparatie cu ceilalti, care nu au ce are el. Aceasta face imposibila construirea unei societati bazate pe Dreptate absoluta, precum a dovedit deja istoria omenirii: ca de exemplu - societatile socialiste, au dat toate faliment, încercand sa bazeze ” egalitatea” pe egoism .
Egoismul e bazat pe comparatie si concurenta, deci nu se poate dobandi fericire în mod egal.
Astfel Creatorul pune conditie, pentru dreptul la atingerea placerii infinite: Renuntarea totala la pasiuni. Dorintele, golite de egoism, de dorinta de a fi satisfacute pentru sine, sunt definite prin termenul de ALTRUISM.
     LIMBA CABALEI ESTE DIRECT LEGATA CU OBIECTELE SPIRITUALE . Conceptele de timp, loc, actiune au semnificatie diferita de cele cu care suntem familiari.
Cabala este organizata într-o serie de radacini spirituale, care se desfasoara unele din altele, potrivit unor legi constante.
În cursul acestui proces, radacinile se reunesc pentru a se îndrepta spre un scop unic, suprem - Revelarea Creatorului de catre cei creati, aici, în lumea aceasta.
Limba cabalei este legata în mod direct de obiectele spirituale, sau actiunile lor.
Astfel e posibil sa învatam limba, chiar si sub o forma prescurtata, daca contemplam procesul creatiei.
Dupa conceptia cabalei:
1. Nu exista timp: în locul conceptiei de timp ne folosim de conceptia de cauza si efect.
2. Conceptia de LOC reprezinta DORINTA DE PLACERI - LOCUL primirii placerii.
3. A face,“maaseh”, înseamna a primi placere, sau a refuza de a o primi.
”La început” - adica înainte de „facerea lumii”, exista singur Creatorul, pe care nu avem cuvinte sa-l denumim, pentru ca un nume indica faptul realizarii obiectului respectiv.
Noi realizam un singur lucru - faptul CREATIEI noastre, si din aceasta cauza ÎL denumim CREATOR.
De la Creator a iesit LUMINA, adica DORINTA Creatorului de a-l face pe CREAT, si sa-i daruie senzatia de placere provenita de la Creator.
Numai pe potriva însusirilor luminii izvorate din Creator, noi putem în vre-un fel sa-l definim pe Creator în sine, sau mai precis, numai în functie de caractersticile luminii iesite din Creator, putem discuta asupra senzatiilor pe care doreste sa ni le ofere.
Sa nu gresim, aceasta Placere oferita de Creator nu se gaseste în lumina în sine, ci se creeaza în NOI ca urmare a efectului luminii asupra VASULUI nostru SPIRITUAL. De exemplu, placerea provenita de la o bucata de carne este rezultatul contactului dintre cerul gurii cu organul de simt al gustului si carnea, si nu se gaseste placere în bucata de mancare în sine.
     Toate faptele, atat cele fizice cat si spirituale, îsi au originea în GAND.
FAPTELE doar realizeaza gandul - „realizarea faptului se afla mai întai în gand”.
GANDUL CREATORULUI este acela de a darui placere creatiilor, iar potrivit cu acest gand El ne daruie noua, în fapt, placere.
Acest act se numeste „a darui pentru a darui”! Acest act se cheama SIMPLU, dat fiind ca si actul si intentia sunt identice, si astfel unificate.
     Creatul a fost creat cu însusiri egoiste.
Astfel el nu poate avea alt scop decat acela de a se delecta pentru a castiga placerea.
Omul are 2 posibilitati de a se delecta: una este prin a primi, a doua este aceea de a darui.
Însa motivatia ambelor este aceea de A PRIMI PLACERE.
Actul de primire, cu intentia doar de a se delecta pe sine, se numeste de asemenea SIMPLU. Actul de daruire cu intentia de primi placere, se numeste COMPLEX pentru ca actul si scopul difera unul de celalalt.
     Nu avem posibilitatea sa întelegem dorintele si campul de actionare a fortelor Creatorului. Ele fiind detasate de loc si de spatiu. Astfel nu avem alta cale decat sa ni-l imaginam pe Creator ca pe o forta spirituala care umple tot spatiul.Cu cat progresam pe treptele spiritualitatii, legile universului devin din ce în ce mai simplificate.
Se spune în scrierile originale, cabalice, ca Omul a fost creat de Creator pentru a actiona potrivit unei socoteli simple, iar omul a complicat acest lucru. „L-a facut Creatorul pe om DREPT, iar „acestia” au pretins multe dari de seama”.
Cu cat înaintam pe treptele spirituale cu atat devin mai simple legile universale, care cuprind categorii fundamentale. Dar omul necunoscand originea Creatiei si vazand doar rezultatele îndepartate de origine, ale acesteia, percepe legile creatiei în lumea aceasta ca fiind compuse din nenumarate conditii si interdictii, care i se par foarte complicate
La Lucru,gandul este îndreptat doar spre lucru. În restul timpului - spre scopul spiritual al vietii.
În cartile de Cabala originale se ascunde lumina, si autorul cartii are si el influenta asupra celor scrise! De aceea este atat de important ca studentul de cabala sa-si concentreze gandul în sesizarea Creatorului. De asemenea, sa comunice cu autorul prin îndreptarea pretentiei sale catre întelepciunea si întelegerea autorului.
Cel ce doreste sa ajunga la cunoastere si evoluare spirituala, trebuie sa se oblige la un anumit program zilnic, sa intercaleze lucrul cu studiul, fara a se izola social. El trebuie în continuu sa-si examineze gandurile, sa fie concentrat la lucru pe lucrul sau, iar timpul liber sa-l consacre reflectarii asupra scopului vietii sale spirituale.
Atingerea scopului depinde mai mult de calitatea efortului decat de cantitate, de pasiunea omului pentru studiu si dorinta sa de a i se dedica cat mai mult, avand sperante de la studiu si munca sa interioara, pe care le efectueaza în tot timpul sau liber.
     Procesul de progres spiritual nu este totdeauna obligat sa treaca prin suferinta.
Un copil care e obligat sa manance va creste sigur, dar placerea sa este distrusa. O astfel de înaintare, fara durere, se cheama ca „e pe contul celui superior”.
Omul cu „pofta” de a creste spiritul, care a înteles necesitatea aceastei dezvoltari spirituale, - ori a trait delectarea prin lumina superioara, dorind-o si mai mult -, poate înainta pe treptele spiritualitatii fara suferinta, ba chiar delectandu-se de acest proces al vietii si de cunoasterea spiritualitatii
. În procesul denumit în cabala suptul are loc în mod intens si penetrant pana în adancul inimii omului, sesizarea discernamantului dintre BUN si RAU. Aceasta se poate compara cu mama care-si apropie copilasul de san pentru a-l alapta, tot asa mekubalul primeste de la Lumina aflata în obiectul spiritual superior si percepe în profunzime prapastia întinsa între BUN si RAU. Apoi, precum mama se detaseaza de bebelus, cel mekubal pierde contactul cu superiorul. Prin aceasta separatie un mekubal pierde acuitatea diagnozei diferentei enorme dintre bun si rau.
Scopul acestui sistem este ca mekubalul sa fie în stare de a pretinde de la Creator mijloace care sa-i permita sa faca diferenta între bun si rau, în aceeasi masura cu Superiorul.
     Atat egoismul cat si altruismul sunt însusiri cu originea de Sus, dar egoismul apartine omului odata cu nasterea, pe cand altruismul este realizat prin mari eforturi, prin rugaminti îndreptate cu intensitate spre acest scop. În prima faza omul trebuie sa ajunga sa doreasca doar atat: sa daruiasca Creatorului placere, în ciuda dorintelor sale înca egoiste de care mai este legat. Aceasta dorinta de a-i darui Creatorului apare ca o dorinta de a-L rasplati pentru bucuriile cu care îl rasfata. Acest proces se numeste escaladarea treptelor lumilor BIA, sau, Briah,Yetirah,Asiyah.
Cand omul devine constient de faptul ca produce bucurie Creatorului, numai prin faptul ca el, omul, se delecteaza, atunci el se afla pe treapta „ a primi de dragul de a darui” - treapta numita „lumea atilut” .
Pe treptele lumilor BIA, omul se afla muncind interior asupra unor dorinte de grade diferite de intensitate, îndreptandu-si dorintele cu totul spre a darui bucurie Creatorului, si fara nici o rasplata. Pe treapta LUMII ATILUT, munca omului este îndreptata spre asimilarea fortelor care sa-i faca posibila primirea placerilor de la Creator, pentru a produce prin aceasta bucurie Lui.
     Noi, corpul nostru, egoismul nostru, suntem atrasi în mod natural spre lucruri mai importante si mai puternice decat noi. De aceea e necesar sa-L rugam sa ni se dezvaluie catusi de putin, pentru ca sa vedem în Lumina Sa cat valoram de putin fata de grandoarea si înaltimea sa. Astfel se va trezi în noi atractia spre El, asa cum în natura, cineva mai slab este atras de cel puternic.Omul atribuie importanta deosebita profesiei sale. Cei bogati se straduiesc nespus pentru a trezi gelozia semenilor. Daca ar dispare importanta data bogatiei si împreuna cu ea gelozia, ar fi neutralizata motivatia de a lucra pentru bogatie.
Interiorizarea importantei CUNOASTERII CREATORULUI este etapa cea mai importanta în munca spirituala si este motivatia acestei munci.

     Doua drumuri îi sunt deschise omului spre evoluarea spirituala: drumul cabalei si drumul suferintelor. Natura ne îndeamna sa evitam tot ce ne provoaca durere. Prin aceasta însusire Creatorul încearca sa ne apropie de ceea ce e bun. El neutralizeaza placerile lumii materiale si creeaza placeri în lumea spirituala, lumea altruismului.
Pe drumul cabalei, în ciuda delectarilor din lumea noastra, se merge prin metoda CREDINTEI DEASUPRA RATIUNII. Prin aceasta metoda omul se poate elibera de egoism - iubire de sine - si se daruie cu totul iubirii Creatorului.
În contrast cu drumul ce trece prin suferinta, aceasta cale e presarata cu bucurie si cu liniste sufleteasca, de asemenea este plin de încredere în reusita de a ajunge la scopul vietii, cat mai curnd si fara durere.
CABALA ca elixirul vietii si CABALA ca otrava - totul depinde de felul în care o studiem.
Calea suferintelor - “BEITA” - este evolutia naturala, graduala spre spiritual. Pe acest drum paseste, inconstienta de ea, umanitatea.
„Lumina înconjuratoare” actioneaza asupra acelora care nu au pregatit înca VASUL SPIRITUAL capabil sa primeasca lumina interioara.
Pe drumul cabalei - ACHISENA - progresarea este rapida si fara durere. E scris în TORAH: Israel sare peste timpuri. Aceasta cale se efectueaza în mod individual, prin contactul cu Creatorul, si mergand pe cele 3 linii.
Prescurtarea drumului spre spiritualitate, a timpului CORECTARII este destinata acelora care doresc sa devina ISRAEL.
Nu este usor sa ajungi la credinta fara a trece prin focul suferintelor care sa te împinga înspre cautarea ei. Crezand în Guvernarea caracterizata prin „RASPLATA si PEDEAPSA, descrisa mai sus, omul se convinge ca rezultatele muncii sale sunt direct proportionale cu efortul investit.
Creatorul ofera celor dornici de EL, ganduri si fapte bune, însa omul singur este responsabil pentru edificarea credintei proprii, pe care o va atinge doar cu ajutorul cartilor si al prietenilor de studiu.
Cu toate acestea dupa ce a ajuns la credinta, omul trebuie sa dea creditul pentru succesul realizat, CREATORULUI, care i l-a facut cadou. Prin modul în care foloseste omul Cabala, el îi hotareste influenta asupra sa: ori ca o transforma în elixirul vietii, prin care sa-si consolideze vointa de a muncii si puterile pentru acest lucru.
Ori, DIMPOTRIVA, poate sa decida ca totul depinde numai de Creator, ca nu e nevoie de nici un efort din partea lui, astfel el transforma cabala în otrava contra sa.
Este interzis sa renuntam la straduinta de a atrage spre noi ceea ce doreste Creatorul sa ne ofere. La început omul primeste de sus sesizarea spiritualitatii, care îl înalta. Mai tarziu soseste etapa efortului pentru fortificarea fortelor sale de spirit si a încrederii în propriile puteri în a se înalta si mai sus.
În masura în care e recunoscator pentru gradatia la care a ajuns, omul este pe drumul dorit. Însa daca inima îi este nelimpezita si chiar îndrazneste sa pretinda bunuri pentru el însusi, locul pe treapta spiritualitatii îi este în pericol!
     Cabala explica modul în care a dat nastere Lumina Creatorului, dorintei de a primi placere de la aceasta lumina: prin mijlocirea VASULUI care sa cuprinda lumina plina de voluptati.
Exista fabula despre omul care a dobandit deodata, pe neasteptate o comoara de bani si de onoruri pe care nu si le dorise, însa pierzandu-le, începe sa le doreasca si se umple de durere. Acest dor dupa delectari cunoscute odata, se numeste VAS. Astfel creeaza lumina VASUL, pentru placerea care urmeaza sa o umple, astfel a fost creat OMUL. AVRAHAM L-a întrebat pe Creator: cum pot sa stiu ca TU vei salva generatiile care urmeaza? - cum pot afla ca urmasii mei vor preschimba egoismul în altruism prin studiul cabalei - doar nu au nevoie de lumina daca nu le este dor de EA? Creatorul a raspuns ca li se vor deschide ochii de Lumina trimisa de EL ca sa suprevegheze asupra lor, iar atunci ei vor descoperi ca sunt doar niste sclavi ai egoului, care este “raul”.
Omul depune eforturi pentru a dobandi legatura cu Creatorul ,doar pentru a se salva. Corpul nostru nu concepe timpul, el traind în prezent. Aceasta este una din greutatile întampinate de OM în efortul sau de a înfrunta dorintele corpului si de a le depasi. Chiar si 5 minute de munca i se par trupului o vesnicie, pentru ca el nu poate aprecia odihna promisa imediat dupa efort. Omul este egoistul perfect, de aceea el va alege sa-l caute pe Creator doar fiind sigur ca acesta este în avantajul sau. Deci pe langa recunoasterea necesitatii ajutorului din partea Creatorului, pentru a scapa de RAU, el va învesti în aceasta legatura doar daca va crede ca-i va aduce salvarea.
Din generatie în generatie sunt deschise drumurile în fata mai multor persoane, pentru a crea contactul cu Creatorul. Drumul Cabalei ne deschide o noua alternativa, contrastand cu drumul suferintei. Conditiile studiului ei difera de la o perioada istorica la alta.
     Sentimentele spirituale ale unui Mekubal contin o portiune denumita AHAP. Ea mentine o parte din treapta spirituala pe care urmeaza ca el sa se înalte. Aceasta portiune este golita de Lumina iar Mekubalul îi simte prea bine pustietatea, pentru ca ea nu primeste Lumina de la treapta superioara pe care înca nu a atins-o.
Cu toate ca CEL SUPERIOR este plin de Lumina, inferiorul poate primi Lumina doar pe masura însusirilor imanente. Dat fiind ca nu este înca maturizat, în ce priveste aceste însusiri pentru a primi Lumina, prezenta pe gradatia superioara Lui, acel Mekubal nu O poate sesiza.
Recunoasterea „raului” - împacarea cu prezenta egoismului, paralel cu lupta pentru a ne elibera de acesta. Data fiind situatia ca CREATORUL se ascunde, realitatea împinge pe omul obisnuit sa alerge toata viata dupa bunuri, pentru a-si egala semenii privind nivelul de viata acceptat de societate. Egoismul din care suntem plamaditi, ne duce de nas, facandu-ne sa-i executam fiece pretentie si capriciu, ca robotii, altfel suferim, supunandu-ne mereu acestui ego. Noi îl consideram inseparabil de dorintele si de natura noastra, într-atat de adanc este el înfipt înauntrul nostru.
Egoismul se gaseste în fiecare celula a organismului nostru, si el ne constrange sa ne interpretam sentimentele pe potriva cerintelor sale, pe potriva folosului adus lui prin realizarea în practica a pretentiilor sale.
Omului îi este greu a crede ca se poate elibera de influenta egoismului în totalitatea ei, pentru a o înlocui cu altruismul. Acest lucru i se pare de natura fantasmagorica, logic nerealizabila.
Conceperea realitatii din partea noastra nu se poate îndeparta prea mult de la ceeace dicteaza Egoismul. De aceea ne este greu sa vedem avantajul oferit de altruism, si ne este greu sa patrundem logica gandirii altruiste. Ca rezultat ne este greu sa acceptam potentialul oferit de altruism întregii societati si Universului în totalitatea ei. Recunoasterea egoismului ca strain si ca dusman intern, ar putea sa ne ajute în emanarea unor puncte de vedere noi asupra conditiei umane. Aceasta atitudine trebuie complectata cu existenta vointei Creatorului. Acceptarea existentei egoismului, în acelasi timp cu lupta permanenta contra acestui factor care ne îndeparteaza de altruismul atat de mult dorit - se numeste cunoasterea raului.
     Munca spirituala îsi croieste tot timpul drum printre concepte contradictorii.
De aceea nu se recomanda sa dedicam prea mult timp în cautarea „rau”-lui în adancul nostru.
Accentul trebuie pus pe cautarea BINE-lui, cautarea perceptiei Creatorului, pe efortul de a sesiza Lumina Creatorului.
Întreaga emanatie, cu exceptia omului si a lumii acestuia, se comporta potrivit cu legile altruismului. Doar omul si lumea sa înconjuratoare au fost creati cu însusiri opuse, cele ale egoismului. Daca ne-ar fi permis sa observam pe Creator si lumile spirituale, am descoperi cat de mica ne este lumea fata de toate lumile spirituale, cat de neinsemnata este particica de lume în care traim, aceasta e singura care exista în mod egoist.
Oare de ce stau astfel lucrurile, de ce s-o fi ascunzand Creatorul, si de ce ne-a asezat în aceasta lume întunecoasa, chinuitoare, lipsita de siguranta?!
Intentia originala a Creatorului a fost sa ne creeze vesnici, precum este EL. Aceasta intentie a ramas la locul ei, doar atat ca NOI suntem cei care trebuie sa o realizam, prin puterile noastre, pentru a castiga în mod onorabil dreptul la placerile care ne sunt oferite în starea de imortalitate, absoluta si infinita. Aceasta este cauza pentru care a emanat Creatorul o lume opusa Lui, prin crearea însusirii inverse lui, egoul, care însoteste pe om din momentul nasterii sale, moment în care înceteaza a-l percepe pe CREATOR. EL se ascunde de noi în mod intentionat, cu scopul de a ne permite libera alegere între lumea noastra si lumea LUI. Cunoasterea Lui ne-ar fi atras spre El în mod automat, spre placerea fara de probleme a lumii Sale, si ne-ar fi neutralizat posibilitatea de a alege.
     Asadar liberul arbitru este exercitat doar în absenta Creatorului. Dar este oare posibila alegerea libera cand omul se afla înlantuit de EGO, care îi dicteaza alegerea?! Cum poate face Creatorul posibile conditiile neutre, în care alegerea este libera? Si de fapt despre care alegere este vorba?
Unul dintre concurenti este o viata plina de suferinta, care se va sfarsi fara rost, iar al doilea concurent este viata eterna, plina de încantare.
Principiul liberului arbitru se exprima prin 2 actiuni principale din partea Creatorului:
prima este aceea de a se prezenta uneori în fata omului, daruindu-i forta si serenitate prin aceasta întalnire cu fortele spirituale.
A doua este aceea de a ne fi daruit stiinta cabalei.
Omul care doreste sa-si schimbe situatia si sa ajunga la Creator, învata aceasta stiinta, prin care ajunge sa atraga asupra sa OR MAKIF - lumina înconjuratoare.
Celelalte modalitati de studiu ale Torei, Bibliei, nu ating puterea luminii înconjuratoare, cea mai mare putere emanand spre noi fiind aceea atinsa prin studiul CABALEI.
Aceasta deoarece CABALA ne învata edificii spirituale care TREZESC aceasta LUMINA asupra omului.
Astfel, omul este liber sa aleaga sa studieze CABALA - iar daca a decis astfel, libertatea va consta în cantitatea de studiu pe care va fi gata s-o investeasca în viitor.
Ascunderea Creatorului, revelarea sa, constructia deosebita a treptelor scarii spirituale, continute unul în urmatorul, aidoma unui telescop.Orice contact intre OM si CREATOR, începand cu cel mai limitat, ca începatori, si pana la nivelul cel mai evoluat al întalnirii cu „locul” unde este Creatorul, se realizeaza prin intermediul scarii spirituale.
Toate treptele acestei scari se afla în sferele spirituale-lumile spirituale. Pe treapta cea mai înalta se gaseste Creatorul, iar treapta cea mai de jos atinge lumea “aceasta”.
Omul care nu a pornit înca pe drumul spiritualitatii, se afla sub gradul spiritual cel mai de jos, pentru ca natura egoista primordiala absoluta a sa, nu-i permite sa fie în vre-un mediu spiritual. Urcarea pe treapta spirituala urmatoare e posibila doar prin echivalarea însusirilor sale cu acelea ale gradului urmator. Perceperea gradului acesta e posibil multumita edificiului deosebit al treptelor scarii spirituale.
Scara nu este edificata doar de jos în sus, treapta peste treapta, ci treptele se afla situate una în interiorul celeilalte, printr-o portiune a lor, ca telescopul, astfel încat jumatatea inferioara a treptei este îmbratisata de jumatatea superioara a treptei aflate inferior fata de ea. Tot astfel, noi, continem partea inferioara a treptei de deasupra noastra, inclusiv în persoanele cele mai indiferente la spiritualitate, dar acestia nu sunt deocamdata constienti de o astfel de prezenta a Divinitatii, provenite de la prima treapta si patrunzand în partea superioara a lor: imaginati-va paharele de picnic asezate unul în altul ca într-o coloana!
Treapta aflata deasupra noastra se numeste CREATOR, pentru ca ea ne procreeaza, ne da vitalitate si ne guverneaza.
Dat fiind ca noi nu percepem treapta aflata deasupra noastra, ni se pare ca nu exista Creator.
Omul care a ajuns la etapa în care discerne cu siguranta existenta Guvernarii supreme a Creatorului Universului, în practica îsi pierde liberul arbitru. El percepe Adevarul si stie de acum ca numai o singura forta si o singura vointa a creat si guverneaza universul întreg. Din acest motiv se ascunde Creatorul, pentru a permite libertatea de alegere, doar astfel fiind posibila dorinta de a-L ajunge, dorinta de a face orice pentru a-L atinge si a te contopi cu EL fara vreo rasplata.
Munca interioara este posibila numai în situatia în care Creatorul se ascunde. Daca i-am percepe grandoarea cu usurinta, din acel moment am deveni sclavii Lui, fara vreo posibilitate de a alege, de a gandi sau de a dori în mod indepenent, fara exersarea muncii interioare cu adevarat. Astfel, pe de o parte, Creatorul se ascunde pentru a-i permite omului sa fie independent, iar pe de alta parte i se dezvaluie pentru a-l ajuta sa se desparta de ego, al carui prizonier îi este.
Cele doua situatii alterneaza dupa nevoie, si omul se simte, cand doar pe sine si fortele egoiste care îl stapanesc, cand, descoperind pe Creator, îi sunt revelate fortele spirituale.