Catinca de Lelia Mihail publicat la 16.08.2009
Catinca
Foaie verde foi ca viţa
Cand eram la Luncaviţa
Cand eram in satul meu
Ma iubeam cu un flacau..
Nu flacau, precum spune cantecul, ci vaduv. Catinca "imi sufla" sa scriu ca acest cantec il canta nepotul ei, Cezar in amintirea bunicii.
In momentul acestei transmisiuni simt bucuria sufletului Catincai cand vorbeste despre fosta ei viata si despre cantecul nepotelului.
Pe vremea cand copilul canta acesta melodie populara, usor contrafacuta, Catinca era plecata de multisor ..dincolo.
Catinca este fiica cea mare a Dedeului. Singura care a plecat de acasa "normal", prin casatorie.
Daca Gheorghe s-a recasatorit la cererea solomonarilor, Catinca l-a iubit total si definitiv si l-a admirat pana la sfarsitul vietii..... si mai departe.
E drept ca Gheorghe era un barbat foarte frumos, inalt si blond cu ochi verzi ca frunza, si, pe langa aceste calitati fizice, mai avea si un suflet cald si minte inteleapta.
Gheorghe era solomonar din Basarabia, "scolit" de Basarabi si fugit in Regat cu "leatul '91", cum obisnuia sa spuna; urmarit de "draguţul de ţar", replica la "draguţul de imparat" al socrului sau, Dedeul.
Gheorghe era fiul cel mare al administratorului unei mosii a Basarabilor. Basarabii, intocmai ca si Avramutu', selectau copii, pe criterii de ei stiute, ii scoleau si apoi ii instruiau ca solomonari.

Gheorghe s-a dovedit foarte talentat si, la cei 17 ani caţi avea cand a imigrat in Regat, avea un rang destul de inalt in masonerie.
A fost trimis in Dobrogea si a fost prelut imediat de un solomonar din Cerna (sat aflat la poalele muntilor Macin, dar in partea de sud, opus Luncavitei, care se afla la nord)..
Se pare ca acesti solomonari aveau intelegere cu cei de la imigrari si asistau la sosirea fiecarui lot de romani imigranti.
Solomonarul cernean s-a ocupat de tanar ca de un fiu.
La vremea cuvenita l-a casatorit cu unica lui fiica si i-a dat de zestre hanul,singura avere a solomonarului.
Poate e interesant de mentionat faptul ca vechea denumire a muntilor Macin era Cauca, pe care grecii din zona il numeau CAUCAS.
Pe aceasta fata Gheorghe a iubit-o pana la finele vietii lui, chiar daca ea a murit la putin timp dupa casatorie, la nastere. Au pierit si ea si copilul.
Dupa doliu, socrul, care locuia cu Gheorghe la han, si care a locuit acolo pana s-a stins, i-a amintit ca trebuie sa se recasatoreasca si sa aiba copii. Tot el i-a ales si mireasa. Si cum mireasa nu putea fi oricare fata ci doar fiica unui alt solomonar, a ales-o pe Catinca. Desi n-a iubit-o pe Catinca, Gheorghe a respectat-o si a apreciat-o. Au avut 8 copii dar au trait doar 6; 5 fete si un baiat. Mare problema caci solomonarii nu instruiau in stiinte oculte decat barbatii.
Stim deja ce spuneau copiii si satenii despre dedeu. Ginerele avea alta parere. El il aprecia ca si "coleg". Il cunostea inca de la sosirea in Dobrogea si il aprecia foarte mult pe dedeu. Si acesta isi aprecia ginerele. Se lauda in sat ca i-a dat zestre mare Tincutei pentru ca "a luat un baiat bun, frumos si bogat".
Dar nu asta era motivul real, dedeul nu era omul doritor sa-si imprastie averea. Ginerele era "cam sef" in organizatie si nu prea a avut de ales. Mai ales ca fostul socru al lui Gheorghe a negociat "la centima" zestrea.
Gheorghe era proprietarul unui han cu mare vad, in Cerna, care la acea vreme era o localitate cosmopolita. Pe langa români mai erau greci, bulgari turci, macedoneni si..italieni, care lucrau la cariera de marmura de la Piatra Rosie si care locuiau, toti, de ani buni la hanul lui Gheorghe. In zilele noastre s-ar numi hotel de 5 stele cu servicii "all inclusiv".
Catinca devine matrona casei si, practic, stapana absoluta intrucat soţul ei se ocupa cu aprovizionarea si cu problemele administrative si era mereu plecat de acasa. Dar viaţa nu i-a rasfatat deloc.
In 1916 se refugiaza in Moldova iar la 1918, cand se reintorc, iau totul de la capat caci hanul fusese ars. Si fetele vin ..una dupa alta.

Gheorghe construieste un nou han, modern la acea data, cu etaj, cu multe acareturi, zestre pentru fete.
Nu a fost sa fie. In anul 1940, se face o intelegere cu statul bulgar sa faca schimb de populatie. Cerna era pe lista "neagra". Românii sa fie dusi in Cadrilater si adusi macedoneni in locul lor si in gospodariile lor.
Solomonarul Gheorghe afla la timp si intr-o noapte incarca in caruta cat se poate si cu toata familia...fuge la Galati.
A doua zis populatia este urcata cu forta in carute si ---via Cadrilater, unde sunt si astazi.
Dupa razboi, vine ciuma rosie iar Gheorghe si ai sai...fugari pe unde pot. Catinca nu a rezistat si la aceasta nenorocire si a plecat "dincolo".
Gheorghe a mai trait inca 13 ani ca sa cunoasca din plin "bunastarea" comunista. Dar, fiind un initiat de rang inalt, era cu mult peste tribulatiile acestei lumi. Nimic nu-l scotea din calmul sau, nu se enerva, nu a urat niciodata pe nimeni, spunea ca totul este de la Dumnezeu si ca asa "se caleste otelul" - cum zic "astia". "Astia" erau rusii care ocupasera tara si mai apoi comunistii.
Desi, la prima vedere, ar parea ca Tinca nu a avut o viata fericita; este tocmai contrariul. Iubirea a fost motorul care a condus viata Catincai. Tot ce facea era pentru Gheorghe. Fiicele ei spuneau ca era destul sa pronunte numele tatalui lor ca sa simta toti in jur dragostea si admiratia ei pentru Gheorghe.
Catinca a fost cea mai buna dovada ca fericirea este INLAUNTRUL omului si ca nimic din afara n-o poate aduce ori distruge.
Iar Gheorghe ne-a aratat ca intelepciunea te trece dincolo de tribulatiile vietii. Cei doi au fost exemplul viu ca nu exista decat iubire si intelepciune. Restul este maya, si avydia.