Spovedaniile Basarabiei - Partea II de Ion Stafi publicat la 18.08.2009
Basarabie româna, mereu prigonita si tradata!
     Dedic rîndurile ce urmeaza patriotilor moldoveni de la rasarit de Prut, din toate timpurile, care au luptat si lupta cu abnegatie pentru supravietuirea si dainuirea neamului românesc în Basarabia si Transnistria.
De asemenea, le dedic parintilor mei, maicai mele – Tincuta/ Ecaterina Stafi si tatalui meu – Ion Savin Stafi, precum si bunicului meu – Zaharia Ion Stafi, oameni cinstiti si gospodari harnici, victime nevinovate ale regimului sovietic totalitar.
     Basarabie româna, mereu prigonita si tradata!
Cine, cum si de ce te prigoneste si te tradeaza de-a lungul anilor?
Cum se rasfrîng aceste acte asupra evolutiei tale?
Ce trebuie sa întreprinzi pentru a-ti fauri o viata noua, fericita?
La aceste si la alte întrebari de capetenie încercam sa raspundem în paginile cartii de fata. De fapt, abordam probleme esentiale, dezvaluim fapte istorice pe care patriotarzii si lichelele din partea locului se straduiesc fie sa le prezinte eronat, fie sa le treaca cu vederea, fie sa le falsifice în mod intentionat, cu obraznicie; reactualizam momente, situatii, fapte, atitudini din trecutul tarist al moldovenilor basarabeni; dezvaluim realitati din perioadele sovietica si postsovietica ale Basarabiei, inclusiv conflictul armat din estul Republicii Moldova din primavara si vara anului 1992.
„Nu poti înlatura raul, fie el social, economic sau politic, daca îl ascunzi, daca nu-l analizezi, daca nu-i promovezi alternativa”, scria în mod întemeiat Corvin Lupu în Revista „Transilvania”.
     Ideea unui teritoriu comun tuturor românilor este atestata în sec. XIV, cînd prima oara se întîlneste în documente titlul de „domn a toata Ungrovlahia”, adica de „domn al Valahiei de lînga Ungaria”, si cînd principatul de la est de Carpati, Moldova, este numit „Moldovlahia”, adica „Vlahia Moldava”
Ideea obîrsiei comune a românilor este completata de legendele „descalecarii”.
în 1816, la Leipzig aparea prima lucrare de istorie veche a tarilor române, „Istoria României”. Autorul ei, istoricul Daniil/Dmitrie Philippide (? – 1833), „a fost primul care a delimitat just teritoriul national al românilor si a dat, într-o lucrare stiintifica, teritoriului locuit de români numele de România. El a întrodus cel dintîi în istoriografie numele de România.

     De la 1812 încoace, în Basarabia unionismul românesc se confrunta cu trei inamici istorici:
- expansionismul rusesc persistent;
- moldovenismul politic primitiv, care dupa 25 februarie 2001 a capatat rangul de cult politic;
- reactionarismul grupurilor etnice alogene desprinse de tarile de origine si stabilite de-a lungul anilor în partile locului, concentrate cu precadere în localitati urbane, asimilate din tata în fiu de grupul national rusesc, deprinse sa slugarniceasca regimurile coloniale si ajunse, în noile conditii, într-o pozitie sociala si nationala confuza, greu de suportat de catre ele.
Cum ar fi, în vremea de fata, Asociatia „Patria-Rodina”, condusa de un rusofon sovin, membru al Consiliului Municipal Chisinau, care se poarta cu aroganta, îsi pune candidatura în toate alegerile din Republica Moldova si da lectii de istorie conform istoriografiei sovietice mincinoase si potrivit vederilor Partidului Comunistilor aflat la putere, cu care face opozitie de fatada.
     Cartea dezvaluie adevaruri despre falsificarea istoriei, despre discriminarea limbii române si despre utilizarea limbii ruse în scopuri imperialiste în Basrabia tarista, sovietica si postsovietica.
Perceputa de moldovenii contemporani ca mijloc de rusificare si deznationalizare a popoarelor neruse, ca limbaj al falsificarii istoriei popoarelor subjugate, limba rusa nu are dreptul nici macar sa pretinda la statutul privilegiat de limba de stat în Republica Moldova.
Limba Româna este cea care merita si trebuie sa îndeplineasca functiile de limba oficiala, de limba de comunicare interetnica, de limba a tolerantei, a respectului reciproc si a bunei întelegeri între locuitorii Basarabiei, indiferent de apartenenta lor nationala.
Lucrarea contine informatii veridice despre comportamentul politic al elitei intelectuale moldovene care, în virtutea rangurilor înalte privilegiate si avantajoase pe care membrii ei le detineau în perioada sovietica în viata sociala, politica, economica, stiintifica si culturala, si-a arogat dreprul de a stabili statutul politic al Basarabiei postsovietice: acela de stat nomenclaturistic si clientelar independent fata de Vest si dependent fata de Estul postsovietic.
O imensa cantitate de fapte, cazuri, situatii atitudini demonstreaza ca statul Republica Moldova nu are nimic comun nici cu evolutia fireasca a poporului român în general, nici cu procesul de devenire a Moldovei istorice în special; si nici cu vointa populatiei autohtone constiente.
Republica Moldova reprezinta o continuitate a formatiunilor administrativ- teritoriale rezultate din anexarile repetate ale Moldovei dintre Prut si Nistru de catre Rusia Tarista si Rusia Sovietica, si anume: regiunea Basarabia (înjghebata în 1813), gubernia Basarabia (încropita în 1873), R.S.S.M. (decretata abuziv la repezeala în 1940), R.S.S.M. (restabilita tot abuziv în 1944).
     Citind cartea, ne vom da seama cine paraziteaza statalitatea moldoveneasca si cine este nevoit sa suporte consecintele neplacute ale acestui fenomen nefast.
Partea a patra a cartii, „Fenomenul minciunii în Republica Moldova”, demonstreaza ca în Moldova de la est de Prut minciuna si falsul au devenit un flagel general ce primejduieste toate laturile activitatii umane: politica, instructia, educatia, moralitatea, mass media, relatiile interumane s.a.m.d.
Aceasta editie a cartii este completata cu doua capitole noi: Capitolul X, ”Basarabia , Protocolul Aditional Secret si Tratatul de Pace de la Paris (1947)” si Capitolul XI, „Ce sînt „Patriotii Basarabiei” si cum lupta ei împotriva unionismului românesc”.
Personajele pozitive, nominalizate în lucrare, întruchipeaza pe moldovenii basarabeni constienti, care au participat, cu sutele de mii, la evenimentele de neuitat din anii 1988 – 1992.
Grigore Vîrtosu si Dumitru Popa reprezinta partea activa a luptatorilor antisovietici, cu viziuni unioniste într-adevar clare si constante, înselata si tradata de guvernarile postsovietice care i-au deturnat si confiscat lupta.
     Timpul trece în favoarea clicilor politice ariviste, hraparete si tradatoare, care aproape de doua decenii paraziteaza statalitatea moldoveneasca.
Sub regimul moldovenistilor politici, Moldova de la est de Prut se expune permanent pericolului de a fi pierduta chiar de moldovenii însisi.
Atitudinea proMoldoveneasca, proEuropeana si proNordatlantica a cerberilor statalitatii moldovene este demagogica, ipocrita si cinica.
Avem nevoie de Legi privind imposibilitatea prescrierii crimelor savîrsite de functionarii statului sovietic totalitar, indiferent de culoarea lor politica actuala.
Lucrarea se adreseaza oamenilor de buna-credinta din toate domeniile si de toate vîrstele. Cartea se încheie cu un mesaj catre cititori.
Recomandam sa se citeasca capitolele lucrarii în ordinea în care sînt aranjate în cuprinsul ei.
     Resping anticipat acuzatiile potrivit carora aceasta carte cu mesaj unionist ar „submina statalitatea moldoveana” si „vitalitatea idealurilor nationale moldovene” (clisee utilizate de cerberii comunisti ai statalitatii moldovenesti), ar „spori românofobia” în Republica Moldova, ar „distruge Miscarea de Eliberare Nationala si Miscarea Unionista” din Basarabia si ar „avea efecte inverse”: ar „îndeparta lumea de la ideea Unirii” (fragmente din articolul „Killerii redesteptarii nationale” semnat de N. Dabija, L.A. din 15.04.2004).
     Resping acuzatiile potrivit carora ideile unionismului românesc, rostite sus si tare, ar însemna „antiromânism”, iar cei care le rostesc, le încurajeaza, le aproba si le simpatizeaza ar fi niste „tipalai”, niste „frontisti”, niste „nimeni” care „lupta împotriva celor care pledeaza pentru unirea cu Tara” pe ascuns; resping pseudoconceptia potrivit careia oamenii cu viziuni unioniste, basarabeni deschisi la minte si la vorba ar fi un fel de paria ai societatii moldovene si asa mai departe.
     Le resping pentru ca în spatele lor se ascund scopuri tainice, crime grave, vicii reprobabile si smecherii politice. Pentru ca ele distrag lumea de la problemele adevarate ale Basarabiei postsovietice.
Pentru ca asemenea sloganuri politice se afla în totala opozitie cu moralitatea, realitatea si normalitatea.
Pentru ca lucrurile nu se pot îndrepta prin strîmbatate. Pentru ca în mintile multora dintre moldovenii basrabeni asemenea idei se pot transforma în repulsie fata de poporul român.
     VOCABULAR
     Acest mini-vocabular nu are pretentii enciclopedice. Scopul lamuririi termenilor cuprinsi în el este de a-i ajuta pe cititori sa înteleaga textul lucrarii fara sa consulte dictionare explicative cuprinzatoare.
     Basarabia
1. (înainte de mijlocul secolului 14) Numele Tarii Românesti / al Munteniei.
2. (înainte de anul 1812) Portiunea de sud-est a Moldovei istorice, numita si Bugeac.
3. (Dupa anul 1812) Moldova dintre Prut si Nistru, anexata si rebotezata în acest chip de catre Rusia tarista.
4. (între anii 1918-1940) Parte componenta a României.
5. (Actualmente) Republica Moldova fara raioanele sale de la rasarit de Nistru (Transnistria).
     „Coloana a cincea”
denumire generica pentru tradatorii folositi de catre imperialisti pentru a organiza diversiuni, acte de sabotaj si în general pentru a haotiza viata interna si externa a unei tari.
Prima oara s-a folosit aceasta expresie în anii razboiului civil din Spania (1936-1939), cînd generalul fortelor fasciste (sustinatoare ale regimului monarhic) Mola, care înainta cu patru coloane împotriva fortelor din Madrid ce luptau pentru instituirea formei de guvernare republicane, a spus ca el mai are o a cincea coloana în interiorul Madridului (referire la fascistii care se aflau în oras si care-i îndeplineau ordinele în spatele frontului republican).

     Ciuhoni
porecla data de rusii din perioada tarista finlandezilor, mai rar estonilor, letonilor si lituanilor.
     Endosmoza
proces de trecere a unui fluid printr-o membrana din mediul exterior spre spatiul înconjurat de ea.
     Exosmoza
proces de trecere a unui fluid printr-o membrana din spatiul marginit de ea catre mediul dimprejurul ei.
în citat, termenii au sensul de rusificare prin ocuparea unor teritorii straine si colonizarea lor cu rusi si rusificati din alte regiuni ale imperiului, prin amestecarea etniilor si asimilarea elementelor etnice neruse, pe care aceste procese le fac sa-si piarda trasaturile caracteristice proprii (limba, cultura, obiceiurile, demnitatea nationala, constiinta propriului trecut etc.).
     Gagauzi
Populatie de origine si de limba turca si de religie crestina de rit ortodox, stramutata dupa 1812 (anul anexarii Basarabiei de catre Rusia) din Peninsula Balcanica (nordul Bulgariei de azi) în sudul Guberniei Basarabia, de catre autoritatile coloniale ruse pentru a modifica structura demografica a provinciei în defavoarea autohtonilor de limba si origine româna, unde ulterior a fost rusificata.
Conform recensamîntului realizat între anii 1816-1817, populatia Guberniei Basarabia era de aproximativ 500.000 de locuitori; din acest numar autohtonilor revenind circa 85%, iar gagauzilor aproximativ 0,2%. în anul 1970, în Basarabia locuiau 125.000 de gagauzi (potrivit statisticii sovietice).
     Hoholi
(în timpul regimului tarist), porecla data malorosilor, ucrainenilor.
     Katapi
(în timpul Rusiei tariste), porecla data velicorosilor de catre malorosi; în partile noastre termenul se foloseste si cu sens de „rus ortodox de rit vechi”.
     Krînitia
în limba ucraineana înseamna „izvor”;

     Malorosia
(în Imperiul Rus), denumire a Ucrainei, întrebuintata în actele oficiale, în izvoare istorice si în istoriografia velicorosa.
     Malorosi
(în timpul tarismului), denumire a ucrainenilor.
     Legenda Mancurtului (fragment din cartea cu acelas titlu, „Literatura artistica”, Chisinau 1989; text de Cinghiz Aitmatov, talmacire din limba rusa de Ala Cupcea).
Mare de tot era largul stepei. Odinioara prin aste locuri haladuiau juanjoanii cei de amarnica pomenire, niste venetici ce cotropisera de îndelungata vreme aproape tot meleagul Sarozeci.
Vietuiau prin partea locului si alte semintii nomade, si între ele necontenite razboaie se iscau pentru pasuni si fîntîni. Ieseau biruitori ba unii, ba altii...
Zise dintru început legenda ca juanjoanii se purtau nemaipomenit de crunt cu ostasii ce le cadeau în prinsoare... Mai întîi erau rasi pe cap pîna la piele... Taind pielea de pe grumazul unei camile înjunghiate în bucati, le trageau, aburinde înca, pe capetele rase ale prinsilor, de se lipeau pe data ca niste cataplasme. Asta se chema „a pune sire”. Cel ce era supus unei asemenea proceduri fie ca murea, neputînd sa îndure cazna, fie ca-si pierdea pentru toata viata memoria, transformîndu-se în mankurt-rob ce nu-si tinea minte trecutul...
Dupa ce i se tragea pe cap acel sire, gîtul oricarui osîndit era cetluit într-un butuc, pentru ca acei pusi la încercare sa nu se poata atinge cu capul de pamînt... Osînditii erau dusi cît mai departe de salasele omenesti, ca sa nu li se auda racnetele sfîsietoare, si erau lepadati în bataia soarelui, fara apa si mîncare, cu mîinile si picioarele legate...
Din 5-6 ramîneau cu zile unul sau doi mankurti. Nu piereau de foame si de sete, ci numai din acele neomenesti chinuri, pe care le pricinuia acea piele cruda de camila, cînd se usca si se strîngea...
Numai în a cincea zi veneau juanjoanii sa vada de a ramas în viata vreunul din cei osînditi...
Celor ramasi în viata li se dadea de baut si de mîncat, întorcîndu-li-se astfel puterile.
Acesta era robul-mankurt, lipsit cu sila de memorie, si anume de atîta nespus de scump, pretuind cît zece robi sanatosi...
Mankurtul nu stia cine este el, din ce neam se trage, nu-si cunostea numele, nu-si tinea minte copilaria, tatal si muma, într-un cuvînt nu se simtea a fi faptura omeneasca. Lipsit de întelegerea propriului „eu”, mankurtul prezenta un sir de avantaje din punct de vedere gospodaresc. Fiind adus la starea de dobitoc, era cu desavîrsire supus si neprimejdios. Nici prin gînd sa-i treaca vreodata ca ar putea fugi... Mankurtul nu se cerea sa-l supraveghezi, sa-l tii în paza... Asemeni unui cîine, mankurtul îsi cunostea numai stapînul... Toate nazuintele lui se reduceau la saturarea pîntecului. Alte griji n-avea...
     Mankurtizare
aici termenul are sensul de deznationalizare a moldovenilor; în sens mai larg, termenul exprima starea popoarelor deznationalizate da marea putere coloniala din rasarit, starea oamenilor lipsiti de constiinta nationala sau cea a persoanelor cu constiinta nationala deformata – stari la care se ajunge prin aplicarea unor politici coloniale speciale.

     Mankurt
persoana supusa acestui proces. (în Republica Moldova, ultimii doi termeni au început sa se raspîndeasca pe cale orala si scrisa prin anii 1988-1989 si reprezinta o inspiratie din romanul scriitorului kirghiz Cinghis Aitmatov – „Ziua trage dupa sine drumul secolului” – în care la un moment dat se povesteste despre mankurti: oameni rapiti si transformati în scavi, carora prin tortura li se stergea amintirea propriului trecut si li se lua facultatea de a gîndi si actiona în mod independent).
     Moldovenism politic
1. Curent de gîndire politica, consecvent antiromâneasca, care s-a conturat mai întîi în Transnistria si s-a extins apoi, dupa 1812, în Moldova dintre Prut si Nistru, curent care neaga trasaturile românesti ale moldovenilor basarabeni si transistrieni, consimilitudinea lor etnica, lingvistica si spirituala cu moldonenii din Moldova de la asfintit de Prut si cu românimea din celelalte zone istorice românesti, cu scopul de a înstraina Basarabia de România si de a mentine provincia în sfera de interese geopolitice ale Rusiei tariste, sovietice si post-sovietice.
2. Ramura a moldovenismului politic basarabean, ai carei adepti recunosc comunitatea românilor de pretutindeni, dar se împotrivesc unirii national-statale a Basarabiei cu natiunea româna si statul român.
3. Idee împartasita si propagata de pîlcuri razlete de intelectuali basarabeni, potrivit carora restabilirea Moldovei istorice ar trebui realizata prin alipirea Moldovei dintre Prut si Carpati la Republica Moldova.
     Moldovenist
adept al moldovenismului politic (în toate acceptiile).
     Nomenclatura comunista /sovietica /autohtona
grup social în R.S.S.M. învestit cu prerogative totalitare, eterogen din punct de vedere intelectual si profesional, compus din demnitari de stat si activisti de partid, savanti si scriitori, sefi de unitati economice, de institutii si de organizatii obstesti care în perioada destramarii U.R.S.S. fie ca a reprimat manifestatiile publice antisovietice, fie ca a facut politica antiromâneasca, fie ca a stat în expectativa, încercînd astfel sa salveze Uniunea Sovietica, si care dupa prabusirea acesteia a creat în teritoriul R.S.S.M. statul nomenclaturistic si clientelar Republica Moldova, pe care-l conduce tot el – grupul cu prerogative exceptionale, prin tertipuri politice.
     Suveranitate
Atribut fundamental al statului ce se caracterizeaza prin deplina independenta a puterii de stat fata de orice alt stat si care îsi gaseste expresia în dreptul statului de a-si stabili si înfaptui în mod liber si potrivit vointei sale politica externa si interna, fara nici un amestec din afara, dar si prin obligatiunea statului de asi întari si apara suveranitatea si independenta prin toate mijloacele.
Suveranitatea este inalienabila si indivizibila. încalcarea integritatii teritoriale a statului constituie o violare brutala a suveranitatii acestuia.

     Velikorosi
(în timpul regimului tarist), denumire a rusilor, care a capatat o larga raspîndire începînd cu mijlocul secolului 19.
     Zwei mal Zwei
îmbinare de cuvinte germane cu sensul de „doi ori doi” sau „de doua ori cîte doi”.