Coana Chirita - Partea III - Emotii de Vasile Alecsandri publicat la 04.02.2007
Emoţii
     Teatrul reprezinta o odaie mare cu patru usi; una în fund, care da în tinda; una în stânga, pe al doilea plan, care duce în iatacul Chiritei; doua în dreapta, dintre care una, cea pe întâiul plan, se deschide în apartamentul Aristitei si Calipsitei, iar cea de mai în fund, în odaia lui Gulita. În fata cu usa apartamentului fetelor, este asezata, lânga peretele din stânga, o masuta cu o besacte deschisa si cu gavanosele de dresuri, paisoare de facut sprâncenele si un bust de carton. În dreapta, lânga usa din fund, o masa mare cu rochii întinse pe dânsa. Scaune etc...
TIGANCA : Vai de mine! ce pacate pe capul meu de când am venit în Iesul ista!... ba îmbraca pe cucoana... ba gateste duducile... ba calca rochii de bal... ba arde nucusoara de sprâncene. Ma mir cum nu s-au saturat de zbântuit!... Ieri au fost la teatru si-n astaseara merg la bal, la Afinoaia; s-apoi si alt pacat! ca încep a se-mbraca de pe la toaca... Îmi vine, zau, sa iau câmpii... (Se aude dând palme în odaia lui Gulita si Gulita plângând.)
CHIRITA (intrând): Ia asa... mai bine-i scânci tu, decât oi turba eu... Ce mirosa-aici a pârlit?... arde ceva, vro petica?... (Alearga la odaia Chiritei.)
CHIRITA (plimbându-se furioasa): Uf! ca nu mai este de suferit!... de când am venit în Iesi ca sa-mi marit fetele... am prins la istericale ca o cheratita... Poftim!... Cu ce-oi sa ma duc eu acum la balul Afinoaiei?... trebuie iar sa-mi pun rochia cea de catife rosie si turlubanu cel cu pene stacojii... ca sa mai aud iar vrun obraznic zicând ca seaman cu Nastratin Hogea, ca mai deunazi, la bal-masqué... Nu-i de suferit, nu-i de suferit si pace!
Iaca pozna! c-o lasat cioara feru pe rochii... destula treaba!... Ian priveste... rochie de bal îi asta?... Ei! apoi sa n-o ucizi în bataie! bunatate de rochie cumparata la Leiba Grosu cu o multime de bani: douazeci s-atâti de jumatati de irmilici noi!... (Arunca rochia în obrazul tigancei.) Na! stahie- mpelitata... manânc-o fripta cum îi... si lipsesti din ochii mei ca intru acusi într-un pacat.
TIGANCA : Cuconita...
CHIRITA : Lipsesti, îti zic... piei, ca te zgârii...
Dumzeneu sa te fereasca
De cutremur si de foc,
De ghipcani ce stau în loc
Si de sluga tiganeasca.
Si de-acele slugi plecate
Ce se-nchin, te lingusesc
Pan’ ce-ti sar deodata-n spate
Si ca corbii te ciupesc.
Asa slugi le e de fuga
Sau de ele singur fugi...
De nu vrei s-ajungi chiar sluga
La asa plecate slugi...
(Se aude afara urmatorul dialog:)
AFIN : Acasa-i cucoana?
FECIORUL : Acasa, dar sa ghiloseste acum.

CHIRITA : Auzi, tontu? (Alearga la usa din fund si o deschide.) Cucoana Nastasiica... poftim, nu te potrivi...
AFIN: Poate ca te deranjarisesc, cucoana Chirita?... dar n-am vrut sa-ti trec pe la poarta ca o straina...
CHIRITA : Cum sa ma rânjarisesti tocmai d-ta?...
LULUTA (în parte): Rânjarisesti?... ha, ha, ha...
CHIRITA : Iaca si Luluta!... Ai scos-o din pasion astazi?...
AFIN : Dar, pentru ca mâine îi duminica.
CHIRITA : Da vezi ce frumusica-i, diavoloaica! îti vine s-o manânci de vie.
LULUTA : Sa ma manânci?... mersi. (În parte.) Si n-are macar nici dinti.
CHIRITA : Ha, ha, ha... Bat-o norocu! Nostima-i!... vina sa te sarute matusica, Luluta draga... (O saruta.)
LULUTA : Alei! maman... ce-a patit matusica de si-a pus lipitori pe frunte? (Arata sprâncenele Chiritei.) O doare capul?
CHIRITA: Eu, lipitori?...
AFIN : Ce lipitori?... unde vezi tu lipitori?...
LULUTA: Ha, ha, ha... ba-s sprâncene... si una-i numai pe jumatate!
CHIRITA : Ha, ha, ha. (În parte.) Cum i-as suci gâtul când ar fi a mea!
LULUTA : Maman, sa-mi cumperi si mie o pereche de sprâncene din târg, ca sa le pun papusei de Anul Nou.
AFIN : Bine, bine, ti-oi cumpara. Taci din gura.
CHIRITA : Da de ce sa taca, soro? las’ sa vorbeasca copila... ca zice tot niste lucruri... Se cunoaste ca învata la pasion.
LULUTA: Pansion, matusica... nu pasion.
CHIRITA: Fie si pansion, ca doar nu m-o crescut mama cu gubernata, ca sa stiu nemteste.
LULUTA : Guvernanta, matusica, nu gubernata... Da bine, matu- sica, asa vorbiti pe-acolo, prin provincie?...
Guvernanta ne-a spus noua Când e vorba de parchet?
Ziceti curat ca-i pichet.
Când e de tapiserie?
O numiti patiserie.
Când de botine de glanţ?
Ziceti botoaie cu clant.
Un ceasornic hronometru?
Îl numiti cu barometru.
S-orice lucru de bonton?
Monton, zebon sau triton!
AFIN : Mademuazela, cere pardon matusicai.
LULUTA : Bai... bai...
AFIN : Nu vrei?... când îti porunceste maman?...
CHIRITA : Ha, ha, ha! Ce giuvaer îi! ha, ha, ha. (În parte, furioasa.) Ce triton ti-as trage eu, trântorule... (Tare.) Ha, ha, ha! are un duh cât sapte, si da dintr-însa niste vorbe... ha, ha, ha.
AFIN : Ma rog, sa nu mi-o deochi...
CHIRITA (scuipând): Ptu... ptu... ptu...
LULUTA (culegând un pai, jos): Na! ca ti-a sarit un dinte, matusica.
CHIRITA (speriata): Un dinte? (Se repede si ia paiul.) Ce dinte?... un pai!...

LULUTA : Alta data sa stii, matusica, ca aici, în Iasi, nu este obicei sa faci ptu, ptu în obrazul altora... nu-i frumos...
CHIRITA : Auzi, pacatu?... auzi cum m-o însalat? de mi-o sarit inima din loc!... Sa-ti spun drept, soro draga, ti-i hazlie Luluta... dar îi cam obraznicuta... adica, sa nu te superi. degraba la caraul si sa nu crâcnesti...
LULUTA : Mersi, maman. (Se închina; în parte.) Tot ma dureau picioarele; mai bine-oi sedea pe scaun.
CHIRITA (în parte): Bine i-o facut. (Tare.) Da de ce treaba, soro draga?
AFIN : Las’ sa mai prinda la minte, ca-i prea nebuna... Da ia spune- mi, ma rog, ce fac copilele d-tale?
CHIRITA : Aristita si Calipsita?... se gatesc de bal pe deseara, la mata.
AFIN : De pe acum?... De-abia a tocat...
CHIRITA : Stii mata cum sunt fetele când se gatesc de bal... Ba le trebuie una... ba alta... si când te trezesti, o înnoptat de tot. De aceea-i mai bine sa se apuce de toaleta înca cu ziua... povestea vorbei: însuratul devreme si mâncarea de dimineata...
AFIN : Apropo de însurat... nu s-a înfatisat nici un holtei ca sa ceie duducile?...
CHIRITA : Of! bata-i concina holtei!... ca asta ma manânca pe mine... Ai fete, soro? ai si peri albi... zice ca este la fteatru un cântec cu of, of, of...
AFIN : Îl stiu... cel din Piatra din casa... CHIRITA : Nu stiu din ce piatra o fi; dar, nu-ti uita vorba... l-am auzit o data la Botoseni, si de-atunci îmi huieste necontenit în cap ca un bondari... Am sa ti-l cânt:
Of, of, of, ce suparare,
De-a avea o fata mare!
AFIN : Da, îl stiu, soro... l-am auzit...
CHIRITA: Nu-ti uita vorba...
O hranesti
Ca s-o cresti,
S-apoi trebuie sa pornesti
La vânat
Prin cel sat
Ca sa-i cauti un barbat.
AFIN : Si celelalte; destul... îl cânta si tiganii de ne asurzesc.
CHIRITA : Nu-ti uita vorba.
De-i flacau
Natarau,
Te închini la duhul sau.
De-i ghebos,
Uricios,
Îi zici nostim si mumos;
Si-i zâmbesti,
Îl slavesti
Doar sa-l poti sa-l gineresti.
CHIRITA: Ei; apoi închipuieste-ti acum, soro... daca cu o singura fata ai atâte suparari, dar cu doua?... când ai doua cucoare mari ca mine?...
LULUTA (în parte): Are cucoare matusica?... am sa-i cer sa-mi deie una mie.
CHIRITA : Îra!... surioara draga... eu te tin de un ceas în picioare... alei!... ia, asa patesc de câte ori gândesc ca am fete de maritat: îmi pierd mintile. (Aduce scaune.) Poftim de sezi, ma rog... si ma iarta.
AFIN : Foarte-ti multumesc... ca trebuie sa ma duc îndata acasa pentru ca sa port de grija despre cele trebuincioase pentru bal.
CHIRITA : Da ia mai sezi... pentru hatârul meu... Sa ma vezi moarta... sa ma-ngropi de te-i duce.
AFIN (în parte): Vai de mine! ca mi-am gasit beleaua... (Sade.)
CHIRITA: (punându-se pe un scaun): S-asa cum îti spuneam, zic într-o zi boieriului: Frate! stii c-avem doua fete mari?
— Ba ce mari, îmi raspunde sufletelul, coscogea!... cât niste zdragoni (Barbatu meu îi tare mucalit, bata-l-ar norocu c-un car de galbeni!)
— Ei bine, îi zic eu, gândit-ai, draga, sa le maritam?
— Hai, hai! le-am gasit doi barbati sucada.
— Care si care?
— Paharnicul Brustur si caminarul Cociurla, vecinii mosiei noastre.
— Brustur si Cociurla?... Elei, frate!... cum o sa-mi dau fetele dupa niste boierinasi de tara?... Fete frumusele... tinerele... curatele... harnicele... cu frantuzasca lor... cu ghitarda lor... cu cadrilu lor... gospodine bune... iconoame... cetite... giucate... pricopsite... sa le fac eu, pe una Brusturoaie si pe ceealalta Cociurloaie!... atunci s-agiunga!...
— Ea, Brusturoaie... ea, Cociurloaie... mai bine decât or mocni s-or îmbatrâni în casa parinteasca... Brustur si Cociurla au mosioare bune; au banisori buni... au vitisoare bune.
— Ei! si pentru ca au vite, de aceea sa-mi fac eu blestemul ca sa le dau copilele?... ba, cât îi cucu!... Si-or pune d-lor pofta-n cui.
— Ba nu si-or pune-o, pentru ca le-am fagaduit.
— Ba si-or pune-o.
— Ba nu si-or pune-o.
— Ah... Ah! s-am lesinat!...
AFIN : Ai lesinat?...
CHIRITA : Fara doar si poate... da stii? Iata! Când m-am trezit, bietu sufletelul îsi smulgea mustetile de desnadajduire! si pentru ca sa ma linisteasca, mi-o fagaduit sa ma lase ca sa vin în câslegi la Iasi cu fete cu tot... pentru ca sa cerc doar le-as pute a marita aici... însa mi-o hotarât ritos: ca de-o n-oi izbuti sa prind gineri prin Iesi, pana la sfârsitul câslegilor, apoi îmi brustureste si-mi cociurluieste odoarele, ca mai bine.
AFIN : Ei, si pân-acum nu s-a aratat nime?
CHIRITA : Cum nu?... Întalegi ca îndata ce-am sosit aici, mi-am scos fetele la ivala... pe la ftreatru, pe la suarčle... ghilosite, gatite, împopotonate, îmbracate tot dupa moda... Ce dracu sa faci?... daca ai giuvaeruri, trebuie sa le arati.
AFIN : Si în sfârsit...
CHIRITA : În sfârsit, am prins doi în capcana... dar însa nu mi-o pominit nici bechi de Isaia dantuieste.
AFIN : Cine si cine?
CHIRITA : Aga Bondicescu si spatarul Pungescovici!... stii, tinerii cei doi care pornisera cu copilele la brateta, când ne-am troienit în Pacurari, si care i-am întâlnit intrând truspatru la han la Pârlita?... Bondicescu, soro, si Pungescovici...
AFIN : Da, îi stiu... i-am zarit, când ti-ai luat fetele înapoi. (În parte.) Sardarul Cuculet mi-a vorbit de ei ca de niste berbanti...
CHIRITA : Aud?...
AFIN : Ma rog... îi cunosti?
CHIRITA: Cum nu?... vin în toate zilele sa ne vada. (Încet.) Si stii una?... Pare-mi-se ca li s-o aprins calcaile...
AFIN: As!
CHIRITA : Ce-ti spune Chirita...
AFIN : Da n-ai cercetat... ce sunt?... de unde-s?... ce stare au?
CHIRITA : Ce atâta cercetare... când unu-i aga si cellalt spatar... S-apoi tineri, soro... cu vorba, cu ighemonicon... cu tabieturi... iar nu ca Brustur si Cociurla... grosi în ceafa si morocanosi... Asa gineri mai vin de-acasa, si sa vezi... (Vorbeste la urechea Afinoaiei.)
GULITA (alergând cu un ravas din odaia lui): Neneaca, neneaca... iaca un ravas de la babaca. (Se opreste rusinat, vazând pe Afinoaie si pe Luluta.)
CHIRITA : Un ravas de la d-lui?... ada-l încoace... (Ia ravasul si-l deschide.) Cu voia matale, cucoana Nastasiica...
AFIN: Poftim...
LULUTA (în parte): Ah, mon Dieu!... quel drôle de monsieur. (În toata vremea citirii scrisorii, Gulita se uita la Luluta si umbla împrejurul ei. Luluta îl priveste cu dispret.)
CHIRITA : Cum îmi bate inima!... parca-mi vesteste ceva... (Citeste.) “Sarut gurita matale, scumpa Chirita. Mai întâi, nu lipsesc a cerceta despre întregimea sanatatii matale si a copiilor, ca aflând ca se afla asa precum doreste inima mea, nu putin sa se bucure sufletul meu de sot si de parinte; al doile vei sti ca din mila Proniei ceresti ma gasesc si eu sanatos... însa Fifita o raposat de jigaraie!... (Vorbit.) Fifita o raposat?... mare minune!...
GULITA : A crapat!... bine-a facut ca ma musca tot de nas.
CHIRITA : Taci, varvarule!... biata Fifita!... când ai sti, cucoana Nastasiica, ce catelusa... numai atâtica; si când hamaia, nici nu-i auzeai glasul... ia asa: ham, ham, ham...

LULUTA (în parte): Auzi cum latra?
CHIRITA (stergându-si ochii): În sfârsit, asa i-o fost scris; toti suntem muritori! (Citeste:) “Al triilea, te înstiintez ca câslegile se apropie de sfârsit... drept care îti poroncesc sa-ti iei catrafusele si sa vii înapoi îndata la Bârzoieni, ca sa facem cununia cu paharnicul Brustur si cu caminarul Cociurla, caci la dimpotriva vin eu însumi la Iasi ca sa va umflu pe sus cu nepus în masa. Al d-tale sot supus si iubit... Grigori Bârzoi ot Bârzoieni. ”
GULITA : Babaca are sa vie aici!... E! bine-mi pare!... am sa-i cânt toata ziua din minavet...
LULUTA (cauta la Gulita cu mirare si pe urma îi întoarce spatele)
GULITA (Lulutei): Din minavet...
CHIRITA : Ai vazut, draga cucoana Nastasiica, ce-mi scrie d-lui?... Ce ma sfatuiesti sa fac?
AFIN: Stiu eu?...
CHIRITA : Stii ce?... îmi vine sa-i strâng cu usa pe Bondicescu si pe Pungescovici ca sa-mi hotarasca odata ce gânduri au?... Mi-i ca m-oi trezi deodata cu barbatu-meu, top în spate... s-apoi, asa-i c-am codalghit-o?...
AFIN : Fa cum îi socoti, draga cucoana Chirita... dar eu una te sfatuiesc sa nu te grabesti pana nu-i afla lamurit cine sunt tinerii...
CHIRITA : Elei, draga!... da nu ti-am spus de atâte ori ca unu-i aga si celalalt spatar? (În parte.) Nu cumva vre sa-i pastreze pentru trântorul ei?...
AFIN : În sfârsit, îi treaba d-tale. Eu ma duc... dar nadajduiesc ca nu-i lipsi deseara la bal.
CHIRITA: Cum, Doamne, iarta-ma! sa lipsesc?... când am fete de casatorit?
FECIORUL (îmbracat în livrea strâmta): Aud, cucucoana. (Vine pe usa din fund.)
CHIRITA : Iaca ţuţuianu... si-o pus livreua... Ian sa videm, bine-o lucrat-o jidanu?
FECIORUL : Ma cam strânge la coate si-n spate.
CHIRITA : Da ce vrei?... sa balalaiesti ca într-un sucman?... asa-i moda-n Iesi.
FECIORUL : Nu stiu ce mâncare o fi moda ceea... dar stiu ca ma strânge moda-n spate de-mi ies ochii... parca m-a pus în teasc!
CHIRITA: Taci din gura... si mergi de-mbraca cuconasul. Gulita, sa nu ma dai de sminteala.
GULITA : Lezebon, maman... eu acusi sunt gata... cât ai bate-n palme. (Iese cu feciorul si intra în odaia lui.)

BONDICI (deschizând usa din fund, încet): Nime în tinda, nime în odaie; tufa ca-n punga noastra... (Deschizând usile.) Poftim, arhon spatar, ca aici suntem la locul nostru.
PUNGESCU: Poftim d-ta întâi, arhon aga.
BONDICI : Ba... ma fereasca Dumnezeu!... poftim.
PUNGESCU: Ce se potriveste... (Intra odata amândoi râzând.)
BONDICI: Ne poftim ca oarecine la temnita.
PUNGESCU (rasarind): Ia... nu pomeni de temnita, neneo, ca ma-nfior pân-în unghii...
BONDICI: Pan’ la cotca lui, fura tu înainte cu cotca ta
BONDICI: Pentru ce, neiculita?... pentru ca ai pârjolit mai deunazi la carti pe sardarul Cuculet?
PUNGESCU: Precum zici... acest onorabil sardar e director la agie si am însemnat ca el ne urmareste ca umbra peste tot locul... Nu cumva oare vrea sa ne joace vro cotca?
PUNGESCU: Cu urma cincizeci... o stiu! dar mi-e frica... de! ce sa fac... mi-e frica.
BONDICI: Ha, ha, ha!... Eu te întreb de curtea ce faci demuazelelor!
PUNGESCU: Merg teapan... da tu?
BONDICI: Vârtos... Ei, apoi ce facem?... ne însuram?
PUNGESCU: Zestre este?
BONDICI : Trebuie sa fie ca-s de la tara... si stii tu ca la tara se-ngrasa bobocii.
PUNGESCU: Bobocii?... vrei sa zici gâscanasii?
BONDICI: Bine-ar fi sa ne luam de vorba în sfârsit cu cucoana Chirita, cu neneaca.
PUNGESCU : Bine, da!... începe tu, ca esti mai ischiuzar.
BONDICI: Numai de s-ar înfatisa. Oare unde sa fie?... Ia cauta printre usi.
PUNGESCU: Sa trag o repede aruncatura da ochi?... bine. (Se apropie de usa Chiritei si cauta înauntru.)
BONDICI (în parte): Alta nu ne ramâne decât sa ne însuram, pentru ca sa scapam de creditori si de lipsa de toate zilele... Duducile-s cam... dar apoi, vorba ceea: rau cu rau, însa mai rau far’ de rau!... (Se apropie de besecte.)
PUNGESCU: Aoleo! ce-mi vazura ochii! baba-si pune boia-n par?... Al naibii! (Merge la usa fetelor de cauta în odaie.)
BONDICI : Bre! ce de gavanosele cu dresuri... si alb, si rosior, si negru... (Deschide besecteua si gaseste o hârtie.) Se vede ca zugraveste cucoana...
PUNGESCU: Ha, aferim, frumos... asa-mi mai vine la merchez... si Calipsita!” (Trimite sarutari în palme.)
BONDICI (citind hârtia): Ce vad?... o foaie de zestre!... Neiculita... neiculita, vin degraba sa vezi...
PUNGESCU: Ce?...
BONDICI (citind iute): Saluri... stropitori... afumatori!... (Vorbit.) Buni patruzeci!
PUNGESCU: Cu urma cincizeci... stiu, da ce-i?
BONDICI: Asculta: (citeste:) “Foaia de zestre a fiicelor mele Aristita
PUNGESCU: Aoleo!... zi-nainte... cruce-ajuta.
BONDICI : “Boccealâcul: doua saluri.”
PUNGESCU: Bun! unu mie, unu tie!
BONDICI : “Doua blane de jder, doua de vulpe.”
PUNGESCU: Bun! jderu mie...
BONDICI : “Argintarii... doua afumatori de argint în forma de mere domnesti.”
PUNGESCU: Stiu c-o sa ne dam fumuri...
BONDICI: “Doua stropitori, tij, de argint, în forma de pere cu frunze poleite. 12 linguri de vermililion, patru chisele de cristal cu hulubi poleiti de dânsele, 12 pahare sapate cu slove nemtesti.”
PUNGESCU: Ce chefuri! ce tabieturi!
BONDICI : “Tingiri, castroane si sahane...”
PUNGESCU: Treci dincolo de bucatarie.
BONDICI: “Doua oghealuri de cutnie, patru perne de puf si opt prostiri cu marginile cusute la gherghef...”
PU N G E S C U (rasucindu-si mustatile): Cheschevu, monsiu Bondici?...
BONDICI (împingându-l cu umarul): Du-te naibii — “Doua aparatori de paun”.
PUNGESCU: Aferim... sa ne apere când om dormi dupa masa.
BONDICI: “Doua prosoape de mire, berbelacuri pentru ras, cusute de copile la gherghef. Doua chisele de tutun, tij, cusute de copile cu fluturi. Doua tocuri de peptene de catife, tij, cu fluturi. Doua calafuri de imamele cu mutunachi, tij, cusute cu fluturi de copile.”
PUNGESCU: Aoleo! ce da mai fluturi! o sa parem chiar gradini cu flori de mac.
BONDICI: “Si, în sfârsit, câte 1500 galbeni de fata; bani înaht, împaratesti si cu zimti.”
PUNGESCU: 1500 galbeni!... isala! masala!... m-am facut chiabur!
BONDICI: Mai bine era mai putini fluturi si mai multi galbeni.
PUNGESCU: Lasa, neneo, ca-s buni si aia... cu 1500 galbeni
PU NGESCU (cu entuziasm): O! Bârzoi!... nu te cunosc... dar capital, îmi fac stare... stos, paroli, chit a dublu, setleva, chensleva si nevasta mazu!... s-a mai vazutara de alea... Da, ian spune-mi... ceva suflete de tigani nu-s în foaie?...
BONDICI (întorcând fila): Ba stai... (Citeste.) “Mai adaog la aceasta foaie de bun proeresul meu: zece suflete de tigani lingurari... Si închei zicând: sa le fie de bine copilelor, ginerilor si tot neamului lor... iscalit, banu Grigori Bârzoi, ot Bârzoieni.” pre-a mea lege! te-as baga în sân dac-ai încapea da urechi!... Îmi vine sa-i mesteresc un staer... (Joaca.)
BONDICI : Pe care o iei tu?
PUNGESCU: Pe Calipsita.
BONDICI : Treci dincolo, lânga ea.
PUNGESCU: Hait... (Trece lânga Calipsita.)

BONDICI (Aristitei, cu foc): Nu ma îndoiesc, duduca Aristita, ca din ceasul ce ti-am dat bratul la Pacurari... ai înteles ca te iubesc?...
CALIPSITA : Ui monsiu...
PUNGESCU (Calipsitei, cu foc): Sper, domnisoara, ca...
ARISTITA : Ui monsio...
PUNGESCU: Ui? Dar, siarmanta demuazela Anima-mi de columbela În etern te va iubi!
CALIPSITA (în parte) Chel bonior!...
PUNGESCU Aud?
CALIPSITA Mersi.
BONDICI Si eu, tij, o! duducuta, Sa fiu bufna, sa fiu cuta Daca nu te voi slavi...
ARISTITA Pur tujur?
BONDICI Tujur
! ARISTITA Mersi.
CHIRITA (iesind din odaia ei si vazând scena de mai sus, vine repede si întinde mâinile deasupra lui Bondici si a lui Pungescu): Amin! va blagoslovesc!... si la capul altor fete!
ARISTITA CALIPSITA (uimite): Maman...
CHIRITA : Ce maman?... ce va sastisiti? parc-as fi caua!... Va iubiti? Sa va fie de bine!... Doar nu-s vitriga... Ce doresc eu?... fericirea voastra... inima mea de mama... eu v-am crescut... (Plânge.) V-am hranit... Luati-va... însurati-va... cununati-va... împarecheti-va... ca hulubasii si ca carabusii... Eu va dau blagoslovenia mea... acum si purure si în vecii vecilor... (În parte.) Of! slava tie, Doamne, ca m-am cotorosit!...
BONDICI : Cucoana Chirita... suntem patrunsi pâna în suflet!... si crede ca ne-om sili de a fi ginerii cei mai supusi... cei mai... (Îsi sterge ochii, în parte.) Caci n-am o frunza de ceapa!
PUNGESCU (suflându-si nasul tare): Cucoana soacra... las’ pa noi... atâta-ti zic...
CHIRITA : Te întaleg, fatul meu... draga arhon spatar... noroc bun!