Razboiul secret al sionistilor cu românii - Partea IX de Cornel-Dan Niculae publicat la 11.09.2009
Sub semnul curcubeului
���� 22 NOIEMBRIE 2002 a �nsemnat pentru Rom�nia data angajarii totale pe drumul politic si militar al S.U.A. Vizita presedintelui american la Bucuresti, George W. Bush (junior) a �nsemnat, de aceea, mai mult dec�t alaturarea Rom�niei de Alianta americana a NATO. Prezenta sa a �nsemnat predarea neconditionata a Rom�niei catre politica sionista a Statelor Unite ale Americii.
Iata cum relata presedintele rom�n, Ion Iliescu, acea zi: "Pe 22 noiembrie, ne-am �ntors la Bucuresti [de la "Summit-ul" de la Praga - n.n.].
A doua zi, capitala tarii primeste vizita presedintelui S.U.A., George W. Bush. Este o zi ploioasa, asa cum se prognozase. �Nu ne sperie ploaia, venim!�, declara presedintele Bush, la Praga, �n convorbirea pe care am avut-o.
Un curcubeu care a rasarit peste capitala �n timpul mitingului si pe care �naltul oaspete l-a semnalat ca pe un veritabil simbol... a facut ca ploaia si rafalele de v�nt sa fie mai putin luate �n seama.
Am deschis mitingul din Piata Revolutiei, spun�nd: �Domnule Presedinte, nu am reusit sa influentam natura si sa evitam ploaia... Rom�nii si-au dorit sa fie partenerii Americii. Astazi li se �mplineste un vis si un ideal, gratie si dumneavoastra, domnule presedinte Bush.�
Faptul ca nu numai presedintele Bush a acordat o valoare simbolica curcubeului ce aparuse �n timpul ploii si v�ntului deasupra mitingului de la Bucuresti, ci si presedintele rom�n Iliescu, o dovedeste chiar lucrarea din care am citat (Ion Iliescu, Integrare si Globalizare. Viziune Rom�neasca, Bucuresti 2003), a carei coperta plaseaza globul pam�ntesc peste un curcubeu cosmic.
Cert este ca, �n numai c�teva luni, Rom�nia a intrat �n razboi �mpotriva Irakului, alaturi de S.U.A. si Marea Britanie, fara a fi membra NATO, fara ca acest razboi sa fie unul al Aliantei militare Atlantice, �mpotriva vointei Europei si a Organizatiei Natiunilor Unite, care nu au aprobat razboiul.

���� Vom �ncerca sa descoperim ce "valoare simbolica" poate avea curcubeul, at�t �n lume, c�t si la rom�ni, dar mai �nt�i trebuie sa stim mai multe despre miza razboaielor din Golful Persic (si Irakul) si despre fata nevazuta a presedintelui Bush.
Pentru aflarea mizei reale a razboaielor repetate din Golf, cei mai buni analisti s-au dovedit a fi cei francezi.
Iata ce arata Le Figaro (din 5 noiembrie 1990, sub semnatura lui Alain Peyrefitte), privind declansarea �n 1991 a razboiului �mpotriva Irakului: "Doua puternice grupuri de presiune au �mpins Statele Unite la declansarea conflictului.
- Lobby-ul evreiesc, deoarece eliminarea lui Sadam Hussein �nlatura amenintarea celei mai puternice tari arabe... Evreii americani joaca �n sistemul mediatic de dincolo de Atlantic un rol esential. Compromisul permanent �ntre Presedinte si Congres conduce Casa Alba sa tina seama foarte mult de insistentele lor.
- Lobby-ul afacerilor... a ajuns sa creada ca razboiul putea relansa economia.
Al doilea razboi mondial si enormele comenzi pe care le-a adus Statelor Unite, nu a pus el oare capat crizei din 1929 din care nu iesisera cu adevarat?
Razboiul din Coreea nu a provocat el un nou boom?
Blagoslovitul razboi care ar readuce prosperitatea �n America..."
���� Ca Israelul, �n interesul sau geo-strategic, se straduie de multi ani sa implice statele lumii, �n primul r�nd S.U.A. (primul stat sionist al lumii), �ntr-un razboi de distrugere a Irakului, este dovedit de adoptarea "Planurilor Strategice ale Israelului pentru anii '80" de catre Organizatia Mondiala Sionista, �n care se regaseste urmatorul pasaj: "Bogat �n petrol si dat prada luptelor intestine, Irakul este pe linia de tinta israeliana. Distrugerea sa ar fi, pentru noi, mai importanta dec�t cea a Siriei, caci el este cel care reprezinta, pe termen scurt, cea mai serioasa amenintare pentru Israel" (dupa periodicul israelian Kivounim, Ierusalim, nr.14, februarie 1982).
���� "Nu lipsesc exemplele c�nd lobby-ul israeliano-sionist a reusit sa impuna Statelor Unite o atitudine contrara intereselor americane, dar utila politicii Israelului" - scria la r�ndul sau Roger Garauday.
Iata c�teva exemple. Presedintele Comisiei de Politica Externa a Senatului S.U.A., senatorul Fullbright, a decis sa-i aduca pe principalii conducatori sionisti �n fata unui comitet care a scos la lumina zilei activitatile lor subterane. El a rezumat rezultatele anchetei �ntr-un interviu...: �Israelienii controleaza politica Congresului si Senatului�... La alegerile urmatoare, Fullbright avea sa-si piarda locul de senator...
���� �n cartea sa, They dare to speak out, Paul Findley, care a fost, timp de 22 de ani, deputat �n Congresul S.U.A., descrie modul actual de functionare al lobby-ului sionist si puterea sa.
Aceasta adevarata �sucursala a guvernului israelian� controleaza Congresul si Senatul, Presedintia, Departamentul de Stat si Pentagonul, ca si mijloacele mas-media, si �si exercita influenta �n Universitati, ca si �n s�nul Bisericilor...
�n fiecare an, oricare ar fi restrictiile pentru toate celelalte capitole ale bugetului, creditele pentru Israel sunt tot mai mari. Spionajul functioneaza de asa maniera �nc�t dosarele cele mai secrete sunt �n m�inile guvernului israelian...
Adlai Stevenson [fost candidat la presedintia S.U.A.], reamintind ca 43% din ajutorul extern american este destinat Israelului (3 milioane de locuitori), �n detrimentul a 3 miliarde de locuitori �nfometati ai globului, concluziona: �Primul ministru al Israelului are mai multa influenta asupra politicii externe a S.U.A. �n Orientul mijlociu dec�t are �n propria sa tara�...
���� Toate mijloacele sunt bune pentru lobby-ul sionist [�n S.U.A.]. De la presiunea financiara la santajul moral, trec�nd prin boicotul mijloacelor media si al editorilor si prin amenintarea cu moartea.
Congresmanul Paul Finley concluziona:
Presedintele se teme de el. Congresul cedeaza tuturor exigentelor sale. Cele mai prestigioase universitati au grija sa �ndeparteze din programele lor tot ceea ce i se opune...�
���� Anticip�nd genial ceea ce avea sa se �nt�mple �n anul 2003, c�nd doua puternice state europene, Germania si Franta, s-au opus implicarii militare a NATO (ale carei membre erau) �n noul razboi asupra Irakului, francezul Michel Bugnon-Mordant publica �n Elvetia, �n anul 1997, urmatoarea analiza
�n ianuarie 1994 Statele Unite ale Americii au facut sa fie acceptata ideea unei largiri a NATO catre tarile Europei de Est, inclusiv Rom�nia. Strategia era impusa de necesitatea ca S.U.A. sa �si gaseasca noi sateliti militari cu care eventual sa poata contracara o centrifugare a altor puteri militare (europene) de catre centrul militar american sionist.
Primul pas fusese facut dupa primul razboi din Golf, din 1990. Astfel, Reuniunea NATO a Consiliului ministerial din decembrie 1992, redefineste Alianta Atlantica ca pe "un instrument pentru schimbarea Europei �n ansamblu". Planul fusese pus �n miscare - dupa cum arata Bugnon-Mordant - de catre strategii americani evrei, amiralul Jeremia si sionistul Paul Wolfowitz (actualmente adjunct al sefului Pentagonului), care au dorit "excluderea cu orice pret a aparitiei unei puteri susceptibile de a rivaliza cu unica superputere actuala. De aceea s-a prevazut crearea unei �forte de reactie rapida� ale carei structuri sa permita un grad mai mare de integrare dec�t �nsasi NATO... Schimbarile cruciale ce au intervenit de la prabusirea lagarului comunist i-au incitat pe americani sa-si continue avantajul. Adaptarea efortului de aparare la contextul astfel creat, mentinerea suprematiei lor politice si militare �n lume constituie doua prioritati.
Razboiul rece fiind �ncheiat, este potrivit sa se pastreze un dezechilibru viz�nd sa �mpiedice nasterea unei puteri rivale.
Rapoartele prezentate presedintelui Bush de Pentagon �n 1992, cel al lui Paul Wolfowitz [evreu sionist] si ce al amiralului Jeremia sunt perfect explicite �n ceea ce priveste obiectivul vizat: extinderea hegemoniei Statelor Unite asupra �ntregului glob prin toate mijloacele militare, culturale, politice si economice necesare.
���� A doua miza a razboiului asupra Irakului este evident petrolul.
�n acest sens, M. Bugnon-Mordant, arata ca �ntre 1953-1990, toti secretarii de stat americani au fost, direct sau indirect, legati de marile societati petroliere (reproducem numai c�teva exemple: J.F. Dulles - Standard Oil si Fundatia Rockefeller, evreul Henry Kissinger - Council of Foreign Relations Rockefeller Brothers Fund; Cyrus Vance - Rockefeller Foundation si Comisia Trilaterala; Alexander Haig - director la Chase Manhattan Bank; George Schultz -Berchtel Corporation si Gulf Oil; James Baker - Exxon, Mobil Oil si Standard Oil), "�nainte de toate, ofensiva anti-irakiana trebuie plasata �n perspectiva mai larga a luptei pentru pastrarea dreptului occidental - �n esenta american - asupra acestei materii prime, care este petrolul.
���� Unul dintre mijloacele cele mai eficiente de spoliere a lumii a treia este ilustrat de aceasta acaparare a materiilor sale prime.
Pe 6 octombrie 1973, Siria si Egiptul lanseaza o ofensiva generala �mpotriva Israelului, iar a doua zi, Irakul nationalizeaza Exxon si Mobil Oil, companii americane implantate pe teritoriul sau. S.U.A. raspund printr-un embargou �mpotriva Irakului la care Franta refuza sa se alature.
�n fata tarilor arabe care din acel moment �nclina spre orbita americana (Egiptul, Siria) si �n fata agresivitatii Israelului, Irakul alege "fuga �nainte" care �l conduce la o forma de izolationism, �ntre timp, dependenta Statelor Unite de petrolul din Golf le �mpinge sa vrea sa domine mai ferm regiunea.
Legat de primul razboi asupra Irakului, din 1990, fostul presedinte Richard Nixon, marioneta politica a evreului Henry Kissinger, preciza: "Nu mergem acolo sa aparam democratia fiindca Kuweitul nu este o tara democratica si nici nu se afla asa ceva �n regiune. Nu mergem acolo ca sa rasturnam o dictatura, fiindca �n acest caz n-am mai fi aliati cu Siria. Nu mergem acolo pentru a apara legalitatea internationala. Mergem acolo, si trebuie sa mergem, fiindca nu permitem sa fie atinse interesele noastre vitale".
���� Legat de obiectivul geostrategic al razboiului �mpotriva Irakului, Bugnon-Mordant arata ca Irakul, care a nationalizat companiile petroliere americane, �ntarit din punct de vedere militar si politic de razboiul �mpotriva Iranului, ameninta sa devina o mare putere regionala, principal pericol la adresa Israelului: "Fata de aparitia unei noi ordini mondiale desemnate de Washington, independenta irakiana era perceputa ca intolerabila. Ocupati cu reinstaurarea unei ordini coloniale altadata dirijata de britanici, Statele Unite s-au trezit confruntate cu o natiune capabila sa strice jocurile...
�n sf�rsit, permit�nd Israelului sa-si �ntareasca pozitia hegemonica �n zona, Statele Unite faceau rau Europei, deterior�nd relatiile dintre aceasta si tarile arabe.
Ele dadeau o dubla lovitura, strivind din fasa noua veleitate a lumii arabe de a-si realiza unitatea, murdarind �n acelasi timp �n mod durabil imaginea Europei, �n special a Frantei, �n ochii tarilor arabe. De fapt, nu numai ca tarile europene au fost trimise acasa dupa razboi fara a obtine cel mai mic avantaj, dar au mai si fost excluse de la toate tranzactiile ce aveau sa urmeze.
Noua ordine mondiala aparuta din razboiul din Golf [dupa 1991] a fost instaurata sub conducerea exclusiva a Statelor Unite, fara ca tarile europene sa aiba vreun cuv�nt de spus. A fost restaurata vechea ordine coloniala."
���� Prezent�nd "Razboiul din Golf si manipularea spiritelor" (prin mass-media, Michel Bugnon-Mordant arata ca Irakul revendicase Kuweitul �nca din anii treizeci, caci granitele statelor arabe din secolul XX au fost fixate �n functie de interesele particulare ale Statelor Unite si ale Marii Britanii. Apoi, "at�t petrolul, c�t si vointa Israelului au jucat un rol primordial �n decizia administratiei Bush de a declansa un conflict. Mai mult dec�t at�t, cresterea puterii �n regiune a Irakului, capabila virtual sa contracareze planurile americano-israeliene �n acest loc al lumii, a aparut insuportabila Washingtonului. De unde si campaniile de presa incendiare at�t �n Statele Unite, c�t si �n Israel, reluate si sustinute de toate marile mijloace mass-media europene...
Nu s-a precizat nimic despre cererile presante prezentate Kuweitului de catre Irak, cereri respinse de fiecare data ca fiind nefondate... �n realitate, Statele Unite au vrut acest razboi si l-au provocat.
���� Cum se explica altfel intransigenta nejustificata de care a dat dovada George Bush (tatal) fata de cererile lui Saddam Hussein din august 1990 p�na �n februarie 1991?
Bagdadul a emis nu mai putin de sase propuneri de pace, toate admit�nd retragerea irakiana din Kuweit...
�n fine, la 26 februarie 1991, Irakul accepta sa se retraga neconditionat din Kuweit.
La fiecare dintre aceste cereri, presedintele Bush a raspuns printr-un refuz categoric.
Minciunile, falsificarile, manipularile de fapte operate de presa scrisa, televiziunea si radioul de dincolo de Atlantic �n timpul conflictului - sprijinite fara restrictii de presa oligarhica mondiala - sunt nenumarate.
Avem cu totii �nca �n minte inventiile referitoare la "extraordinara" putere a artileriei irakiene, la Irak ca "a patra armata din lume", la "marturiile spontane" despre jafurile soldatilor irakieni �n Kuweit, dintre care cea mai emotionanta a fost cea a unei fete din popor ce s-a dovedit ulterior a fi fiica ambasadorului Kuweitului la Washington.
Sa mai adaugam un alt fapt deosebit de grav si de sinistru augur: reportajul televizat arat�nd cum soldatii irakieni deconectau incubatoarele dintr-o maternitate din Kuweit, provoc�nd moartea tuturor noilor nascuti urma sa se dovedeasca a nu fi altceva dec�t un "produs" comandat de autoritatile kuweitiene si fabricat de o societate de comunicatii americana, �n vederea conditionarii opiniei internationale.
���� Referitor la lobby-ul sionist ce este determinant asupra factorilor de decizie ai S.U.A. se impune a fi relevata radiografia rezultata din emisiunea "Arena" din 23 martie 2003 de la BBC.
Elementul religios reprezinta discursul preponderent al camarilei de la Casa Alba, �ndeosebi al presedintele George W. Bush (junior), iar directia aceasta a fost impusa de catre Carl Rove, actualul sau consilier politic. Acesta este comparat cu ideologul propagandei naziste ("un Goebbels al Americii") si este considerat, de unii, "creierul" administratiei Bush.
"Probabil ca n-a mai existat niciodata p�na acum la Casa Alba un consilier prezidential at�t de important si de influent precum Carl Rove -scria Times. Rove a fost seful campaniei electorale a presedintelui Bush si a avut intuitia de a aduna, �ntr-un singur electorat, pe credinciosii ferventi ai diverselor biserici evanghelice si pe reprezentantii marilor firme texane din domeniul exploatarii petrolului".
Rove si Bush sunt conectati prin mii de fire la aceste cercuri crestine "fundamentaliste" ce au o expresie politica �n "Cristian Coalition" �n cadrul carei actioneaza cu maxima eficienta comunitatea crestinilor sionisti.
Afirm�nd ca respecta litera Scripturii, ei considera ca Israelul este poporul ales de Dumnezeu. Concluzia imediata este ca Israelul trebuie sprijinit de crestinii din �ntreaga lume, acum si �ntotdeauna.
Un exponent al acestui curent este postul de radio american Prietenii Israelului, extrem de activ si audiat.
Interpret�nd �n fel si chip textele VECHIULUI TESTAMENT, postul sustine interesele israeliene �n Orientul Apropiat, motiv�nd religios evenimentele politice si militare actuale. Acelasi limbaj religios este folosit, abuziv, �n primul r�nd de catre intelectualii evrei ce au sprijinit candidatura lui George Bush Jr, �n primul r�nd de catre Paul Wolfowitz, actualul adjunct al ministrului Apararii.
Evreul Wolfowitz este �n materie de politica militara ceea ce este Rove �n materie de politica interna si strategie electorala. Wolfowitz a elaborat �nca din 1992 un "studiu de aparare" ce a devenit actuala politica a presedintelui Bush. Potrivit acestui studiu, Pentagonul trebuie sa impuna "o noua ordine mondiala", �n care S.U.A. sa fie puterea de necontestat a lumii si sa descurajeze orice competitie venita din partea unor state pecum Germania sau Japonia, �n studiul lui Wolfowitz aparea si ideea atacului preventiv, recent aplicata asupra Irakului, fapt ce a adus un incontestabil avantaj geo-strategic Israelului.
���� Cu c�tiva ani �nainte de a veni la putere alaturi de presedintele Bush, Wolfowitz a creat un asa-zis "Grup de analiza militara" (numit Project for New American Century) �mpreuna cu actualul vicepresedinte Dick Cheney si cu un fost subsecretar de stat din Ministerul Apararii, Richard Pearl. �n anul 2000 acest Grup de puternica culoare sionista redacta o analiza �n care spunea ca S.U.A. trebuie sa se asigure ca, �n secolul XXI, detine suprematia militara �n lume, dar ca pentru aceasta ar fi fost nevoie de un "eveniment catalizator, de o catastrofa de proportiile actului de la Pearl Harbor, ce a decis intrarea Americii �n cel de-al II-lea razboi mondial". Evenimentul s-a produs, ca prin minune, la 11 septembrie 2001 prin atacul terorist din S.U.A. Apare curios ca Mossad-ul stia despre atentat, iar aproape toti cei circa 6000 de evrei americani care lucrau la World Trade Center (zg�rie-norii Gemeni) au �nt�rziat �n acea zi la serviciu, scap�nd astfel nevatamati.

���� Francezul Thierry Meyssan, �n lucrarea sa, 11 Septembrie 2001-Terifianta Impostura, demonstreaza ca adevarata miza a "atentatului" a fost cea mai puternica lovitura bursiera din istoria S.U.A., iar ca beneficiarii acestei lovituri sunt cu totul altii dec�t cei ce au fost ulterior acuzati (lumea musulmana �n general). Mai mult, Paul Wolfowitz personal a fost cel ce a coordonat cu duritate activitatea serviciilor secrete americane pentru a ascunde o serie de fapte opiniei publice si pentru a putea prezenta ca real fabricatul oficial privind "actul terorist" de la 11 septembrie.
Astfel, F.B.I. a impus companiilor aeriene sa nu comunice cu presa, ascunz�ndu-se astfel ca teroristii anuntati de oficiali nici nu s-au aflat �n avioanele prabusite.
Tot F.B.I.-ui a confiscat ziaristilor ore �ntregi de pelicula video ce au �nregistrat evenimentele, continutul acestora ram�n�nd secret.
"Urmarea atentatului - concluziona postul B.B.C. - a fost ca America a atacat Afganistanul, apoi Irakul. Nu se stie cui �i vine r�ndul si c�nd".
���� A �nceput instalarea efectiva a Noii Ordini Mondiale, la c�rma acesteia afl�ndu-se �n fata S.U.A., iar �n spate evreii sionisti, precum Wolfowitz si echipa sa (D. Rumsfeld, R. Pearl si alti). Chiar si administratia militara a Irakului, dupa razboi, a fost stabilita tot de catre "strategul" evreu de la Pentagon.
Secondat de fosti sefi de la C.I.A. sau de consilieri evrei americani (circa 30 de "ofiteri �n rezerva, functionari si experti"), seful noii administratii a Irakului (reprezentanta a Pentagonului numita ipocrit Oficiul pentru Reconstructie si Asistenta Umanitara) a fost favoritul lui Wolfowitz, respectiv generalul scos de la naftalina Jay Garner, ale carui nume si prenume �l indica a fi tot evreu (Jay este un nume rasp�ndit printre evreii americani; a se vedea Jay Pritzker, evreul care a vrut sa preia �n 1997 Hotelul Bucuresti, �mpreuna cu israelianul Sammy Ofer).
Tinta lui Garner: petrolul irakian. La scurt timp, Garner a fost �nlocuit de evreul sionist Paul Brener, prezent de la �nceput �n oculta Rumsfeld-Wolfowitz.
���� Ocuparea Irakului i-au adus administratiei americane, controlul asupra unor uriase rezerve petroliere, situate pe locul doi ca marime �n lume. Rom�niei, coparticipanta alaturi de S.U.A., nu i-a adus nimic, desi �n momentul angajarii tarii, premierul Nastase afirma ca trebuie sa luptam �mpotriva Irakului pentru a recupera datoria acestuia de 1,7 miliarde de dolari fata de Rom�nia.
Cacialmaua s-a dovedit cur�nd, caci administratia americana a Irakului, interesata �n profitul personal la resurselor acestuia, a hotar�t anularea datoriilor externe irakiene.
Oricum, �n cur�nd, desi razboiul s-a �ncheiat, �n Rom�nia vor fi amplasate numeroase trupe americane, dislocate din alte parti ale lumii. Acesti soldati americani sunt disculpati, prin acordul semnat de premierul Adrian Nastase, de orice raspundere, p�na si �n fata Curtii Penale Internationale, pentru fapte ce le-ar putea comite pe teritoriul rom�nesc: crime, jafuri, molestari, violuri.
Evreii de la Washington doresc, �nsa, sa ne mai t�rasca �ntr-un razboi. "Mossadul avertizeaza: Urmeaza Siria", "Ari Fleischer: �Siria este un stat terorist�, titra Ziua din aprilie 2003. La propunerea lui Paul Wolfowitz de atacare a Siriei, Congresul S.U.A. a raspuns �nsa: NU.
Rezultatul mondial al acestei aventuri militare �n Irak: relansarea cursei �narmarii nucleare. Corea de Nord a denuntat recent tratatul semnat cu Corea de Sud, afirm�nd ca experienta Irakiana o obliga sa �si la masuri de aparare.
Alte state o vor face pe ascuns, pregatind o conflagratie mondiala, �n care Rom�niei i s-a ales soarta de tinta.
���� Curcubeul invocat de presedintii S.U.A si Rom�niei �n 22 noiembrie 2002 ca fiind un simbol de bun augur, a condus la situatia certa a intrarii Rom�niei �n razboiul �mpotriva Irakului, alaturi de S.U.A., si la instalarea de trupe straine pe teritoriul rom�nesc.
Daca ne amintim, acelasi Paul Wolfowitz, �n 1991-1992, pe vremea mandatului lui George Bush tatal, a demarat proiectul crearii unei "forte rapide de interventie" care obliga la atragerea Rom�niei de partea S.U.A. �n cadrul Aliantei militare a NATO.
Daca Alianta sionisto-americana avea nevoie de Rom�nia, de ce a mai fost nevoie si de umilinta conditionarii noastre de catre americani, �n vederea concesionarii de �ntreprinderi rom�nesti, la schimbul primirii �n echipa?
���� Vremea rea de la Bucuresti din 22 noiembrie 2002 punea sub semnul �ntrebarii succcesul vizitei presedintelui Bush, fapt ce preocupa oficialii rom�ni, dupa cum o demonstreaza declaratia presedintelui Iliescu: "Nu am reusit sa influentam natura si sa evitam ploaia!".
Au reusit �nsa, probabil, sa creeze cu tehnica din dotare un curcubeu artificial, care s-a suprapus �n centrul Bucurestiului peste ploaia marunta �nsotita de v�nt.
Curcubeul reprezinta �n simbolistica societatilor secrete mondialiste spiritul Noii Ordini Mondiale. El este, �n principal, simbolul miscarii New Age" (Noua V�rsta), miscare sincretica religioasa ncurajata �n statele occidentale ca o adevarata noua religie a lumii noi. Prin extensie el este preluat de catre �ntreaga miscare mondialista.
Presedintele rom�n Ion Iliescu �l reproduce pe coperta lucrarii sale Integrare si Globalizare (Viziunea Rom�neasca). Simbolistica arhaica si universala a curcubeului, de pod spre trecerea , �ntr-o alta lume (de regula subterana, cum este cea cautata , - de masoni prin formula V.I.T.R.I.O.L - Vista Interiora Tera etc. -), l-a facut sa reprezinte, pentru adeptii Noii Ordini Mondiale, trecerea spre aceasta.

���� Serge Monaste , ziarist canadian asasinat, dezvaluind planul celor mai mari 6 banci mondiale si al consortiilor energerice de pe planeta, prin "Protocoalele" ce pleaca de la reuniunile secrete organizate cu M. D. Rothschild �ncep�nd din 1956 (si care conspira la controlul tuturor organismelor internationale) aminteste de "Clasificarea Curcubeu a Noii Ordinii Mondiale". Cele sapte culori ale curcubeului mai corespund si celor sapte trepte ale scarii masonice.
���� La rom�ni, curcubeul are �nsa o semnificatie aparte si distincta.
Pe linia unor traditii arhaice universale el poate prevesti evenimente nefaste.
La chinezi, de exemplu, el poate sa preceada si anumite tulburari �n armonia universului si chiar sa capete o semnificatie rau prevestitoare.
"C�nd un stat este �n pericol sa piara, scria �nteleptul antic Huai Nanzi, cerul �si schimba fata... si apare un curcubeu".
Tot �n Asia, raporturile cer-pam�nt prin intermediul curcubeului, implica boala si moartea.
Daca �l arati cu degetul (cum a facut presedintele Bush la Bucuresti) epidemiile devastatoare sunt sigure (cur�nd a aparut �n lume, cu focarul �n China, epidemia mortal Sindromului Acut Respirator).
Chiar si �n Africa, aparitia curcubeului vesteste boala si moartea.
���� �n numeroase traditii, ca si �n cele rom�nesti, asocierea ploaie-curcubeu evoca imaginea sarpelui mitic. �n Asia el este Naga iesind din pam�nt.
Conform lui Rene Guenon, aceeasi simbolistica poate fi regasita �n Grecia antica si �n Africa.
La rom�ni el este privit ca un imens balaur ce bea apele pam�ntesti, fie ca un gen de sorb sau punte pe care balaurii iau apa din haurile pam�ntului, �n unele desc�ntece se afirma ca el bea "apa turbata" fiind "Sarpe vargat peste Prut aruncat".
Curcubeul e drumul balaurilor, spunea o batr�na rom�nca (Niculita-Voronca, Datinile si Credintele Poporului Rom�n).