22 NOIEMBRIE 2002 a īnsemnat pentru Romānia data angajarii totale
pe drumul politic si militar al S.U.A. Vizita presedintelui american la Bucuresti,
George W. Bush (junior) a īnsemnat, de aceea, mai mult decāt alaturarea Romāniei
de Alianta americana a NATO. Prezenta sa a īnsemnat predarea neconditionata
a Romāniei catre politica sionista a Statelor Unite ale Americii.
Iata cum relata presedintele romān, Ion Iliescu, acea zi:
"Pe 22 noiembrie, ne-am īntors la Bucuresti
[de la "Summit-ul" de la Praga - n.n.].
A doua zi, capitala tarii primeste vizita presedintelui S.U.A., George W. Bush.
Este o zi ploioasa, asa cum se prognozase.
«Nu ne sperie ploaia, venim!», declara presedintele Bush, la Praga,
īn convorbirea pe care am avut-o.
Un curcubeu care a rasarit peste capitala īn timpul mitingului si pe care īnaltul oaspete
l-a semnalat ca pe un veritabil simbol... a facut ca ploaia si rafalele de vānt
sa fie mai putin luate īn seama.
Am deschis mitingul din Piata Revolutiei, spunānd:
«Domnule Presedinte, nu am reusit sa influentam
natura si sa evitam ploaia... Romānii si-au dorit sa fie partenerii Americii.
Astazi li se īmplineste un vis si un ideal, gratie si dumneavoastra,
domnule presedinte Bush.»
Faptul ca nu numai presedintele Bush a acordat o valoare simbolica curcubeului
ce aparuse īn timpul ploii si vāntului deasupra mitingului de la Bucuresti,
ci si presedintele romān Iliescu, o dovedeste chiar lucrarea din care am citat
(Ion Iliescu, Integrare si Globalizare. Viziune Romāneasca, Bucuresti 2003),
a carei coperta plaseaza globul pamāntesc peste un curcubeu cosmic.
Cert este ca, īn numai cāteva luni, Romānia a intrat īn razboi
īmpotriva Irakului, alaturi de S.U.A. si Marea Britanie, fara a fi membra NATO,
fara ca acest razboi sa fie unul al Aliantei militare Atlantice,
īmpotriva vointei Europei si a Organizatiei Natiunilor Unite, care nu au aprobat razboiul.
Vom īncerca sa descoperim ce "valoare simbolica" poate avea curcubeul, atāt īn lume,
cāt si la romāni, dar mai īntāi trebuie sa stim mai multe despre
miza razboaielor din Golful Persic
(si Irakul) si despre fata nevazuta a presedintelui Bush.
Pentru aflarea mizei reale a razboaielor repetate din Golf,
cei mai buni analisti s-au dovedit a fi cei francezi.
Iata ce arata Le Figaro (din 5 noiembrie 1990, sub semnatura lui Alain Peyrefitte),
privind declansarea īn 1991 a razboiului īmpotriva Irakului:
"Doua puternice grupuri de presiune au īmpins Statele Unite la declansarea conflictului.
- Lobby-ul evreiesc, deoarece eliminarea lui Sadam Hussein īnlatura amenintarea celei
mai puternice tari arabe...
Evreii americani joaca īn sistemul mediatic de dincolo de Atlantic un rol esential.
Compromisul permanent īntre Presedinte si Congres conduce Casa Alba
sa tina seama foarte mult de insistentele lor.
- Lobby-ul afacerilor... a ajuns sa creada ca razboiul putea relansa economia.
Al doilea razboi mondial si enormele comenzi pe care le-a adus Statelor Unite,
nu a pus el oare capat crizei din 1929 din care nu iesisera cu adevarat?
Razboiul din Coreea nu a provocat el un nou boom?
Blagoslovitul razboi care ar readuce prosperitatea īn America..."
Ca Israelul, īn interesul sau geo-strategic, se straduie de multi ani sa implice statele lumii,
īn primul rānd S.U.A. (primul stat sionist al lumii),
īntr-un razboi de distrugere a Irakului,
este dovedit de adoptarea "Planurilor Strategice ale Israelului pentru anii '80"
de catre Organizatia Mondiala Sionista, īn care se regaseste urmatorul pasaj:
"Bogat īn petrol si dat prada luptelor intestine, Irakul este pe linia de tinta israeliana.
Distrugerea sa ar fi, pentru noi, mai importanta decāt cea a Siriei, caci el este cel care reprezinta,
pe termen scurt, cea mai serioasa amenintare pentru Israel"
(dupa periodicul israelian Kivounim, Ierusalim, nr.14, februarie 1982).
"Nu lipsesc exemplele cānd lobby-ul israeliano-sionist a reusit sa impuna Statelor Unite
o atitudine contrara intereselor americane, dar utila
politicii Israelului" - scria la rāndul sau Roger Garauday.
Iata cāteva exemple. Presedintele Comisiei de Politica Externa
a Senatului S.U.A., senatorul Fullbright,
a decis sa-i aduca pe principalii conducatori sionisti īn fata unui comitet care a scos
la lumina zilei activitatile lor subterane. El a rezumat rezultatele anchetei īntr-un interviu...:
«Israelienii controleaza politica Congresului si Senatului»...
La alegerile urmatoare, Fullbright avea sa-si piarda locul de senator...
Īn cartea sa, They dare to speak out, Paul Findley, care a fost, timp de 22 de ani,
deputat īn Congresul S.U.A., descrie modul actual de functionare
al lobby-ului sionist si puterea sa.
Aceasta adevarata «sucursala a guvernului israelian» controleaza Congresul si Senatul,
Presedintia, Departamentul de Stat si Pentagonul, ca si mijloacele mas-media,
si īsi exercita influenta īn Universitati, ca si īn sānul Bisericilor...
Īn fiecare an, oricare ar fi restrictiile pentru toate celelalte capitole ale bugetului,
creditele pentru Israel sunt tot mai mari. Spionajul functioneaza de asa maniera īncāt dosarele
cele mai secrete sunt īn māinile guvernului israelian...
Adlai Stevenson [fost candidat la presedintia S.U.A.], reamintind ca 43% din ajutorul extern
american este destinat Israelului (3 milioane de locuitori), īn detrimentul a 3 miliarde de locuitori
īnfometati ai globului, concluziona: «Primul ministru al Israelului are mai multa influenta
asupra politicii externe a S.U.A. īn Orientul mijlociu decāt are īn propria sa tara»...
Toate mijloacele sunt bune pentru lobby-ul sionist [īn S.U.A.].
De la presiunea financiara la santajul moral, trecānd prin boicotul mijloacelor media
si al editorilor si prin amenintarea cu moartea.
Congresmanul Paul Finley concluziona:
Presedintele se teme de el. Congresul cedeaza tuturor exigentelor sale.
Cele mai prestigioase universitati au grija sa īndeparteze din programele lor
tot ceea ce i se opune...»
Anticipānd genial ceea ce avea sa se īntāmple īn anul 2003, cānd doua puternice state europene,
Germania si Franta, s-au opus implicarii militare a NATO (ale carei membre erau)
īn noul razboi asupra Irakului, francezul Michel Bugnon-Mordant publica īn Elvetia,
īn anul 1997, urmatoarea analiza
Īn ianuarie 1994 Statele Unite ale Americii au facut sa fie acceptata ideea unei largiri a NATO
catre tarile Europei de Est, inclusiv Romānia. Strategia era impusa de necesitatea ca S.U.A.
sa īsi gaseasca noi sateliti militari cu care eventual sa poata contracara o centrifugare
a altor puteri militare (europene) de catre centrul militar american sionist.
Primul pas fusese facut dupa primul razboi din Golf, din 1990.
Astfel, Reuniunea NATO a Consiliului ministerial din decembrie 1992,
redefineste Alianta Atlantica ca pe "un instrument pentru schimbarea Europei īn ansamblu".
Planul fusese pus īn miscare - dupa cum arata Bugnon-Mordant - de catre strategii
americani evrei, amiralul Jeremia si sionistul Paul Wolfowitz
(actualmente adjunct al sefului Pentagonului),
care au dorit "excluderea cu orice pret a aparitiei unei puteri susceptibile de a rivaliza
cu unica superputere actuala. De aceea s-a prevazut crearea unei «forte de reactie rapida»
ale carei structuri sa permita un grad mai mare de integrare decāt īnsasi NATO...
Schimbarile cruciale ce au intervenit de la prabusirea lagarului comunist
i-au incitat pe americani sa-si continue avantajul.
Adaptarea efortului de aparare la contextul astfel creat, mentinerea suprematiei lor politice
si militare īn lume constituie doua prioritati.
Razboiul rece fiind īncheiat, este potrivit sa se pastreze un dezechilibru vizānd
sa īmpiedice nasterea unei puteri rivale.
Rapoartele prezentate presedintelui Bush de Pentagon īn 1992,
cel al lui Paul Wolfowitz [evreu sionist] si ce al amiralului Jeremia sunt perfect explicite
īn ceea ce priveste obiectivul vizat: extinderea hegemoniei Statelor Unite asupra
īntregului glob prin toate mijloacele militare, culturale, politice si economice necesare.
A doua miza a razboiului asupra Irakului este evident petrolul.
Īn acest sens, M. Bugnon-Mordant, arata ca īntre 1953-1990, toti secretarii de stat americani
au fost, direct sau indirect, legati de marile societati petroliere
(reproducem numai cāteva exemple: J.F. Dulles - Standard Oil si Fundatia Rockefeller,
evreul Henry Kissinger - Council of Foreign Relations Rockefeller Brothers Fund;
Cyrus Vance - Rockefeller Foundation si Comisia Trilaterala;
Alexander Haig - director la Chase Manhattan Bank; George Schultz -Berchtel Corporation
si Gulf Oil; James Baker - Exxon, Mobil Oil si Standard Oil), "īnainte de toate,
ofensiva anti-irakiana trebuie plasata īn perspectiva mai larga a luptei
pentru pastrarea dreptului occidental -
īn esenta american - asupra acestei materii prime, care este petrolul.
Unul dintre mijloacele cele mai eficiente de spoliere a lumii a treia este ilustrat
de aceasta acaparare a materiilor sale prime.
Pe 6 octombrie 1973, Siria si Egiptul lanseaza o ofensiva generala īmpotriva Israelului,
iar a doua zi, Irakul nationalizeaza Exxon si Mobil Oil, companii americane
implantate pe teritoriul sau.
S.U.A. raspund printr-un embargou īmpotriva Irakului la care Franta refuza sa se alature.
Īn fata tarilor arabe care din acel moment īnclina spre orbita americana (Egiptul, Siria)
si īn fata agresivitatii Israelului, Irakul alege "fuga īnainte" care īl conduce
la o forma de izolationism,
īntre timp, dependenta Statelor Unite de petrolul din Golf le īmpinge sa vrea
sa domine mai ferm regiunea.
Legat de primul razboi asupra Irakului, din 1990, fostul presedinte Richard Nixon,
marioneta politica a evreului Henry Kissinger, preciza:
"Nu mergem acolo sa aparam democratia fiindca Kuweitul nu este o tara democratica
si nici nu se afla asa ceva īn regiune. Nu mergem acolo ca sa rasturnam o dictatura,
fiindca īn acest caz n-am mai fi aliati cu Siria. Nu mergem acolo pentru a apara
legalitatea internationala. Mergem acolo, si trebuie sa mergem, fiindca nu permitem
sa fie atinse interesele noastre vitale".
Legat de obiectivul geostrategic al razboiului īmpotriva Irakului, Bugnon-Mordant arata
ca Irakul, care a nationalizat companiile petroliere americane,
īntarit din punct de vedere militar si politic de razboiul īmpotriva Iranului, ameninta
sa devina o mare putere regionala, principal pericol la adresa Israelului:
"Fata de aparitia unei noi ordini mondiale desemnate de Washington, independenta irakiana
era perceputa ca intolerabila. Ocupati cu reinstaurarea unei ordini coloniale altadata
dirijata de britanici, Statele Unite s-au trezit confruntate cu o natiune
capabila sa strice jocurile...
Īn sfārsit, permitānd Israelului sa-si īntareasca pozitia hegemonica īn zona,
Statele Unite faceau rau Europei, deteriorānd relatiile dintre aceasta si tarile arabe.
Ele dadeau o dubla lovitura, strivind din fasa noua veleitate a lumii arabe de a-si realiza unitatea,
murdarind īn acelasi timp īn mod durabil imaginea Europei, īn special a Frantei,
īn ochii tarilor arabe.
De fapt, nu numai ca tarile europene au fost trimise acasa dupa razboi fara a obtine
cel mai mic avantaj, dar au mai si fost excluse de la toate tranzactiile ce aveau sa urmeze.
Noua ordine mondiala aparuta din razboiul din Golf [dupa 1991] a fost instaurata
sub conducerea exclusiva a Statelor Unite, fara ca tarile europene sa aiba vreun cuvānt de spus.
A fost restaurata vechea ordine coloniala."
Prezentānd "Razboiul din Golf si manipularea spiritelor"
(prin mass-media, Michel Bugnon-Mordant
arata ca Irakul revendicase Kuweitul īnca din anii treizeci, caci granitele statelor arabe
din secolul XX au fost fixate īn functie de interesele particulare ale Statelor Unite
si ale Marii Britanii.
Apoi, "atāt petrolul, cāt si vointa Israelului au jucat un rol primordial
īn decizia administratiei Bush
de a declansa un conflict. Mai mult decāt atāt, cresterea puterii īn regiune a Irakului,
capabila virtual sa contracareze planurile americano-israeliene īn acest loc al lumii,
a aparut insuportabila Washingtonului.
De unde si campaniile de presa incendiare atāt īn Statele Unite,
cāt si īn Israel, reluate si sustinute de toate marile mijloace mass-media europene...
Nu s-a precizat nimic despre cererile presante prezentate Kuweitului de catre Irak,
cereri respinse de fiecare data ca fiind nefondate... īn realitate, Statele Unite
au vrut acest razboi si l-au provocat.
Cum se explica altfel intransigenta nejustificata de care a dat dovada George Bush (tatal)
fata de cererile lui Saddam Hussein din august 1990 pāna īn februarie 1991?
Bagdadul a emis nu mai putin de sase propuneri de pace,
toate admitānd retragerea irakiana din Kuweit...
Īn fine, la 26 februarie 1991, Irakul accepta sa se retraga neconditionat din Kuweit.
La fiecare dintre aceste cereri, presedintele Bush a raspuns printr-un refuz categoric.
Minciunile, falsificarile, manipularile de fapte operate de presa scrisa, televiziunea si radioul
de dincolo de Atlantic īn timpul conflictului - sprijinite fara restrictii de presa oligarhica mondiala
- sunt nenumarate.
Avem cu totii īnca īn minte inventiile referitoare la "extraordinara" putere a artileriei irakiene,
la Irak ca "a patra armata din lume", la "marturiile spontane" despre jafurile soldatilor irakieni
īn Kuweit, dintre care cea mai emotionanta a fost cea a unei fete din popor
ce s-a dovedit ulterior a fi fiica ambasadorului Kuweitului la Washington.
|
Sa mai adaugam un alt fapt deosebit de grav si de sinistru augur: reportajul televizat
aratānd cum soldatii irakieni deconectau incubatoarele dintr-o maternitate din Kuweit,
provocānd moartea tuturor noilor nascuti urma sa se dovedeasca a nu fi altceva decāt
un "produs" comandat de autoritatile kuweitiene si fabricat de o societate de
comunicatii americana, īn vederea conditionarii opiniei internationale.
Referitor la lobby-ul sionist ce este determinant asupra factorilor de decizie ai S.U.A.
se impune a fi relevata radiografia rezultata din emisiunea
"Arena" din 23 martie 2003 de la BBC.
Elementul religios reprezinta discursul preponderent al camarilei de la Casa Alba,
īndeosebi al presedintele George W. Bush (junior), iar directia aceasta a fost impusa
de catre Carl Rove, actualul sau consilier politic.
Acesta este comparat cu ideologul propagandei naziste
("un Goebbels al Americii") si este considerat, de unii, "creierul" administratiei Bush.
"Probabil ca n-a mai existat niciodata pāna acum la Casa Alba un consilier prezidential
atāt de important si de influent precum Carl Rove -scria Times.
Rove a fost seful campaniei electorale a presedintelui Bush si a avut intuitia de a aduna,
īntr-un singur electorat, pe credinciosii ferventi ai diverselor biserici evanghelice
si pe reprezentantii marilor firme texane din domeniul exploatarii petrolului".
Rove si Bush sunt conectati prin mii de fire la aceste cercuri crestine "fundamentaliste"
ce au o expresie politica īn "Cristian Coalition" īn cadrul carei actioneaza cu maxima eficienta
comunitatea crestinilor sionisti.
Afirmānd ca respecta litera Scripturii, ei considera ca Israelul este poporul ales de Dumnezeu.
Concluzia imediata este ca Israelul trebuie sprijinit de crestinii
din īntreaga lume, acum si īntotdeauna.
Un exponent al acestui curent este postul de radio american
Prietenii Israelului, extrem de activ si audiat.
Interpretānd īn fel si chip textele VECHIULUI TESTAMENT, postul sustine interesele israeliene
īn Orientul Apropiat, motivānd religios evenimentele politice si militare actuale.
Acelasi limbaj religios este folosit, abuziv, īn primul rānd de catre intelectualii evrei
ce au sprijinit candidatura lui George Bush Jr, īn primul rānd de catre Paul Wolfowitz,
actualul adjunct al ministrului Apararii.
Evreul Wolfowitz este īn materie de politica militara ceea ce este Rove īn materie de
politica interna si strategie electorala. Wolfowitz a elaborat īnca din 1992 un "studiu de aparare"
ce a devenit actuala politica a presedintelui Bush.
Potrivit acestui studiu, Pentagonul trebuie sa impuna
"o noua ordine mondiala", īn care S.U.A. sa fie puterea de necontestat a lumii
si sa descurajeze orice competitie venita din partea unor state pecum Germania sau Japonia,
īn studiul lui Wolfowitz aparea si ideea atacului preventiv, recent aplicata asupra Irakului,
fapt ce a adus un incontestabil avantaj geo-strategic Israelului.
Cu cātiva ani īnainte de a veni la putere alaturi de presedintele Bush, Wolfowitz a creat
un asa-zis "Grup de analiza militara" (numit Project for New American Century) īmpreuna
cu actualul vicepresedinte Dick Cheney si cu un fost subsecretar de stat
din Ministerul Apararii, Richard Pearl.
Īn anul 2000 acest Grup de puternica culoare sionista redacta o analiza īn care spunea ca
S.U.A. trebuie sa se asigure ca, īn secolul XXI, detine suprematia militara īn lume,
dar ca pentru aceasta ar fi fost nevoie de un "eveniment catalizator, de o catastrofa
de proportiile actului de la Pearl Harbor, ce a decis intrarea Americii
īn cel de-al II-lea razboi mondial".
Evenimentul s-a produs, ca prin minune, la 11 septembrie 2001
prin atacul terorist din S.U.A.
Apare curios ca Mossad-ul stia despre atentat, iar aproape toti cei circa 6000 de evrei americani
care lucrau la World Trade Center (zgārie-norii Gemeni) au īntārziat īn acea zi
la serviciu, scapānd astfel nevatamati.
Francezul Thierry Meyssan, īn lucrarea sa, 11 Septembrie 2001-Terifianta Impostura,
demonstreaza ca adevarata miza a "atentatului" a fost cea mai puternica lovitura bursiera
din istoria S.U.A., iar ca beneficiarii acestei lovituri sunt cu totul altii decāt cei ce au fost
ulterior acuzati (lumea musulmana īn general). Mai mult, Paul Wolfowitz personal a fost cel ce
a coordonat cu duritate activitatea serviciilor secrete americane pentru a ascunde
o serie de fapte opiniei publice si pentru a putea prezenta ca real fabricatul oficial privind
"actul terorist" de la 11 septembrie.
Astfel, F.B.I. a impus companiilor aeriene sa nu comunice cu presa, ascunzāndu-se astfel
ca teroristii anuntati de oficiali nici nu s-au aflat īn avioanele prabusite.
Tot F.B.I.-ui a confiscat ziaristilor ore īntregi de pelicula video ce au īnregistrat evenimentele,
continutul acestora ramānānd secret.
"Urmarea atentatului - concluziona postul B.B.C. - a fost ca America a atacat
Afganistanul, apoi Irakul.
Nu se stie cui īi vine rāndul si cānd".
A īnceput instalarea efectiva a Noii Ordini Mondiale, la cārma acesteia aflāndu-se īn fata S.U.A.,
iar īn spate evreii sionisti, precum Wolfowitz si echipa sa (D. Rumsfeld, R. Pearl si alti).
Chiar si administratia militara a Irakului, dupa razboi, a fost stabilita tot de catre
"strategul" evreu de la Pentagon.
Secondat de fosti sefi de la C.I.A. sau de consilieri evrei americani
(circa 30 de "ofiteri īn rezerva, functionari si experti"), seful noii administratii a Irakului
(reprezentanta a Pentagonului numita ipocrit Oficiul pentru Reconstructie si Asistenta Umanitara)
a fost favoritul lui Wolfowitz, respectiv generalul scos de la naftalina Jay Garner, ale carui nume
si prenume īl indica a fi tot evreu (Jay este un nume raspāndit printre evreii americani;
a se vedea Jay Pritzker, evreul care a vrut sa preia īn 1997 Hotelul Bucuresti,
īmpreuna cu israelianul Sammy Ofer).
Tinta lui Garner: petrolul irakian.
La scurt timp, Garner a fost īnlocuit de evreul sionist Paul Brener,
prezent de la īnceput īn oculta Rumsfeld-Wolfowitz.
Ocuparea Irakului i-au adus administratiei americane, controlul asupra
unor uriase rezerve petroliere, situate pe locul doi ca marime īn lume.
Romāniei, coparticipanta alaturi de S.U.A., nu i-a adus nimic,
desi īn momentul angajarii tarii, premierul Nastase afirma ca trebuie
sa luptam īmpotriva Irakului
pentru a recupera datoria acestuia de 1,7 miliarde de dolari fata de Romānia.
Cacialmaua s-a dovedit curānd, caci administratia americana a Irakului,
interesata īn profitul personal
la resurselor acestuia, a hotarāt anularea datoriilor externe irakiene.
Oricum, īn curānd, desi razboiul s-a īncheiat, īn Romānia vor fi amplasate
numeroase trupe americane,
dislocate din alte parti ale lumii. Acesti soldati americani sunt disculpati,
prin acordul semnat de premierul Adrian Nastase, de orice raspundere,
pāna si īn fata Curtii Penale Internationale,
pentru fapte ce le-ar putea comite pe teritoriul romānesc: crime, jafuri, molestari, violuri.
Evreii de la Washington doresc, īnsa, sa ne mai tārasca īntr-un razboi.
"Mossadul avertizeaza: Urmeaza Siria", "Ari Fleischer: «Siria este un stat terorist»,
titra Ziua din aprilie 2003.
La propunerea lui Paul Wolfowitz de atacare a Siriei, Congresul S.U.A. a raspuns īnsa: NU.
Rezultatul mondial al acestei aventuri militare īn Irak: relansarea cursei īnarmarii nucleare.
Corea de Nord a denuntat recent tratatul semnat cu Corea de Sud, afirmānd
ca experienta Irakiana
o obliga sa īsi la masuri de aparare.
Alte state o vor face pe ascuns, pregatind o conflagratie mondiala,
īn care Romāniei i s-a ales soarta de tinta.
Curcubeul invocat de presedintii S.U.A si Romāniei īn 22 noiembrie 2002 ca fiind
un simbol de bun augur,
a condus la situatia certa a intrarii Romāniei īn razboiul īmpotriva Irakului, alaturi de S.U.A.,
si la instalarea de trupe straine pe teritoriul romānesc.
Daca ne amintim, acelasi Paul Wolfowitz, īn 1991-1992, pe vremea mandatului
lui George Bush tatal,
a demarat proiectul crearii unei "forte rapide de interventie" care obliga la atragerea Romāniei
de partea S.U.A. īn cadrul Aliantei militare a NATO.
Daca Alianta sionisto-americana avea nevoie de Romānia, de ce a mai fost nevoie
si de umilinta conditionarii noastre de catre americani, īn vederea concesionarii
de īntreprinderi romānesti, la schimbul primirii īn echipa?
Vremea rea de la Bucuresti din 22 noiembrie 2002 punea sub semnul īntrebarii
succcesul vizitei presedintelui Bush, fapt ce preocupa oficialii romāni,
dupa cum o demonstreaza declaratia presedintelui Iliescu:
"Nu am reusit sa influentam natura si sa evitam ploaia!".
Au reusit īnsa, probabil, sa creeze cu tehnica din dotare un curcubeu artificial,
care s-a suprapus īn centrul Bucurestiului peste ploaia marunta īnsotita de vānt.
Curcubeul reprezinta īn simbolistica societatilor secrete mondialiste
spiritul Noii Ordini Mondiale.
El este, īn principal, simbolul miscarii New Age" (Noua Vārsta), miscare sincretica religioasa
ncurajata īn statele occidentale ca o adevarata noua religie a lumii noi.
Prin extensie el este preluat de catre īntreaga miscare mondialista.
Presedintele romān Ion Iliescu īl reproduce pe coperta lucrarii sale Integrare
si Globalizare (Viziunea Romāneasca).
Simbolistica arhaica si universala a curcubeului, de pod spre trecerea , īntr-o alta lume
(de regula subterana, cum este cea cautata , - de masoni prin formula V.I.T.R.I.O.L
- Vista Interiora Tera etc. -),
l-a facut sa reprezinte, pentru adeptii Noii Ordini Mondiale, trecerea spre aceasta.
Serge Monaste , ziarist canadian asasinat, dezvaluind planul celor mai mari 6 banci mondiale
si al consortiilor energerice de pe planeta, prin "Protocoalele" ce pleaca de la reuniunile secrete
organizate cu M. D. Rothschild īncepānd din 1956 (si care conspira la controlul
tuturor organismelor internationale) aminteste de "Clasificarea Curcubeu a Noii Ordinii Mondiale".
Cele sapte culori ale curcubeului mai corespund si celor sapte trepte ale scarii masonice.
La romāni, curcubeul are īnsa o semnificatie aparte si distincta.
Pe linia unor traditii arhaice universale el poate prevesti evenimente nefaste.
La chinezi, de exemplu, el poate sa preceada si anumite tulburari īn armonia universului
si chiar sa capete o semnificatie rau prevestitoare.
"Cānd un stat este īn pericol sa piara, scria īnteleptul antic Huai Nanzi, cerul īsi schimba fata...
si apare un curcubeu".
Tot īn Asia, raporturile cer-pamānt prin intermediul curcubeului, implica boala si moartea.
Daca īl arati cu degetul (cum a facut presedintele Bush la Bucuresti)
epidemiile devastatoare sunt sigure
(curānd a aparut īn lume, cu focarul īn China, epidemia mortal Sindromului Acut Respirator).
Chiar si īn Africa, aparitia curcubeului vesteste boala si moartea.
Īn numeroase traditii, ca si īn cele romānesti, asocierea ploaie-curcubeu evoca
imaginea sarpelui mitic.
Īn Asia el este Naga iesind din pamānt.
Conform lui Rene Guenon, aceeasi simbolistica poate fi regasita
īn Grecia antica si īn Africa.
La romāni el este privit ca un imens balaur ce bea apele pamāntesti,
fie ca un gen de sorb sau punte pe care balaurii iau apa din haurile pamāntului,
īn unele descāntece se afirma ca el bea "apa turbata" fiind "Sarpe vargat peste Prut aruncat".
Curcubeul e drumul balaurilor, spunea o batrāna romānca
(Niculita-Voronca, Datinile si Credintele Poporului Romān).
|
