Manual de "mantuire" - Lectia IX de Lelia Mihail publicat la 13.09.2009
Randuiala - Hai liberareee!
     Am ramas datoare cu o explicatie.
Ce se intampla cu copiii infiati?
Infierea este consemnata ca RX, randuiala externa, randuiala colectiva. Spermatozoidul si ovulul sunt familia oricarui individ, indiferent cine il creste.
Asa ca nu va suparati pe copiii de suflet cand vor sa-si cunoasca parintii. Este voia firii, nu voia lor personala.
In cazul insamantarii artificiale situatia este aceeasi. Exista ovul si spermatozoid.
     Sa ne intoarcem la randuiala. Suntem liberi! Cel putin asa credem. Am aruncat carjele(Rx). Dar inca nu stim a merge si suntem complet orbi.
Noi cui apartinem, nevoia de apartenenta e inca acuta. Mai este atat de multa pleava in noi....
Ce avem de facut? Nimic nu mai e bun pentru noi in aceasta lume.
Acum apare "invatatorul" caci elevul este pregatit. Invatatorul poate fi om sau spirit, sau chiar lucrari de inalta vibratie, pe care le descoperim "singuri".
Unii oameni intra in diverse organizatii sau grupari politice, ezoterice, spiritualiste. De cele cu caracter religios sunt deja lecuiti.
Si, pana la un punct, aceasta miscare este utila. Dar numai o mica portiune de drum.
Daca persoana isi asculta sufletul va sti cu siguranta cand sa faca pasul indarat si sa iasa din acele colectivitati care nu-l mai servesc.
Dar pana atunci incep "facerile de bine", ajutam batrani, copii, animale, mergem si veghem bolnavi si pe cei care sunt inaintea trecerii catre "acasa", ii ajutam sa plece impacati cu sine si cu un minimum de "invatatura", de fapt de reamintire a unei farame de adevar.
     La inceput suntem foarte entuziasmati. Pe parcurs, Divinitatea ne aduce in viata experientele de care avem nevoie pentru a depasi si acest "vartej".
Dupa o vreme devenim plictisiti, obositi, nemultumiti. Vanare de vant.
Ne reamintim: cat bine a facut mama, pe cati a ajutat tata....si ce? Nu i-a facut nici mai buni nici mai destepti pentru ca uite cum au procedat in cazul Y. Daca nu procedau asa era mai bine pentru toti si eu nu mai pateam aia, ailalta. Stop!

     Nu judeca omule! Atat ai invatat, macar, de la peregrinarile prin religie. A Domnului este Judecata!
Si totusi......
Nu va speriati. Abia incepeti curatenia in randuiala familiei (R3).
Simtiti nevoia SA FITI SINGURI. Sa va mestecati amarul. Incepeti cu adevarat urcusul.
     Am vorbit despre uracarea a 3 munti in procesul devenirii EU SUNT.
Acum incepe cu adevarat urcusul. Pana acum ati strabatut padurea intunecoasa si dusmanoasa a Rx, in care v-ati taiat singuri drumul si desertul in care ati invatat sa mergeti. Ati strabatut desertul, singur, orb, ars de soarele pe care nici nu-l puteati vedea si ati ajuns la baza muntelui, unde simtiti parca o adiere.
Ati pornit taras prin padure, v-ati croit o carare ingusta cu mainile, capul si dintii. Sunteti numai rani. Si cand, sprijiniti de copacii nu prea amabili (ati rupt crengi din ei sa va confectionati carjele), ati reusit sa va ridicati in picioare - incepeti sa strabateti desertul.

     Ranile sunt arse de soare si de vant, cicatrizate cu pretul unor dureri de nedescris, dar mergeti pe propriile picioare. Carjele nu mai pot fi folosite in nisip.
Ca de buna voie nu le-ati fi aruncat, dar in desert erau o povara.
Pentru cei care nu sunt luati de nisipurile miscatoare ale diverselor "comitete si comitii" Divinitatea ii conduce (sunt inca orbi) catre o PESTERA, aflata la baza muntelui.
A primului munte. Aici, cei care au participat la organizatii ezoterice, spiritualiste ori au citit lucrari de acest fel, sunt mai avantajati. Ei stiu ca trebuie sa fie in comuniune cu natura.
Tot ce exista pe Terra, inclusiv planeta sunt vii, au suflet si vor sa colaboreze cu omul, desi sunt ingrozite de cat rau le-am pricinuit.

     Acum invatam abia ce inseamna IERTAREA.
Stam in pestera noastra si vedem filmul suferintelor planetei si ale celorlalte regnuri asuprite si chiar torturate de omul, "creatia suprema".
Si totusi...omul este creatia suprema si nu s-a nascut in pacate si nu e rau prin nastere, exista ceva care inca ne scapa. Raspunsul nu se afla in randuiala familiala.
Desi singur si pasiv, sta si mediteaza, nu mai participa la nici o activitate sociala ori a familiei din care e de mult rejectat, constata ca "exista ceva" care il ghideaza, ii aduce anumite scene din viata, ii alina suferintele.
La intrebarile pe care permanent si le pune viseaza, e inca in stadiul visarii, ca ii vorbeste arhanghelul Gabriel, de obicei, unora le vorbeste Mihail ori alti arhangheli.
In acest stadiu nu mai visam ingeri. Ei s-au ocupat de noi pana acum. Ne-au scos din randuiala colectiva, din cea de familie.
Visam arhangheli. Si nu la intamplare.
Arhanghelii sunt cei care vegheaza la randuiala neamului (R2). Ei raspund in fata lui Dumnezeu de fiecare neam aflat pe planeta. Sunt mult mai multi arhangheli decat stim noi de la biserica, dar, in aceasta faza, stim deja acest lucru.
Deci cea care ne ajuta acum in pestera este randuiala neamului, R2.
In prezent randuiala personala este: R4 = R1+R2.
In acest moment putem solicita "pasaportul" pentru Pamantul dimensiunii 5. Doar atat, sa-l solicitam. Arhanghelii sunt aceia care ne ajuta sa "completam formularul".
     Un calugar rus care a trait acum cateva secole intr-o pestera (cunoastem multi calugari si nu numai, care au trecut prin faza - pestera- noi ii numim sfinti) a lasat urmatoarea scriere:
De la Mine este!
Gânditu-te-ai vreodata ca ce este pentru tine arzator, pentru Mine este dureros?
Daca pe tine te apasa, pe Mine Ma priveste.

     Calea ta este nepretuita în ochii Mei pentru ca pe tine Eu te-am iubit, a Mea bucurie este a te învata pe tine.
Când peste tine vine ispita si de fata este vrasmasul, Eu vreau sa stii ca de la Mine a fost aceasta.
Eu al tau Dumnezeu sunt, Cela ce pe toate le orânduiesc si nu fara de rost ai ajuns în acest loc, acesta este locul pe care Eu ti l-am ales.
Nu m-ai rugat tu oare, ca Eu sa te învat smerenia?
Ei bine, Eu te-am adus pe tine aici, la scoala în care se învata aceasta lectie.
Cei ce cu tine vietuiesc, aceia savarsesc voia Mea.

     Daca în neajunsuri te-ai aflat, greu fiindu-ti a te ridica dintr-o data asupra acestora, atunci sa stii ca de la Mine a fost aceasta.
Chiar daca eu stapânesc peste toate ale tale, Eu doresc ca tu venind la Mine sa cunosti ca dintr-ale Mele sunt date tie toate.
Darurile Mele sunt nesfârsite, dar Eu vreau ca tu, în prezenta Mea, sa te convingi de dreptatea Mea.
Sa nu fie ca ceilalti sa-ti zica, în neputinta ta: „ Sa nu crezi în Dumnezeul tau!“.
Ai strabatut într-una nopti în suferinta, de cei dragi si apropiati inimii tale te-ai despartit, de la Mine a fost aceasta.
Eu sunt Acela ce îngaduie suferintele.

     Ca sa-mi vorbesti am îngaduit. Eu acestea, gasindu-ti tu ai astfel linistea vesnica.
De-al tau prieten sau altcineva, caruia inima ai deschis-o ai fost ranit; de la Mine a fost aceasta.
Am îngaduit ca aceasta nemultumire sa te încerce pe tine, ca în Dumnezeu sa-ti afli cel mai bun prieten.
Eu vreau cu totul sa Mi te înfatisezi si cu mine sa vorbesti.
Daca te-a clevetit cineva, în grija Mea sa lasi aceasta si, din adâncul inimii tale, de Mine sa te apropii ca sa fii ferit de gâlceava.
Eu luminez în dreapta ta si în launtrul tau ca soarele de amiaza. Socotelile ti s-au încurcat, deznadajduit din tot sufletul ai obosit; de la Mine a fost aceasta.
Ti-ai faurit un vis, ai avut dorintele tale, înaintea Mea tu le-ai depus pentru a fi binecuvântate. Însa a mea vrere e ca tu sa-mi înfatisezi toate momentele vietii tale, ca Eu sa le îndrept, pentru ca tu zidirea Mea esti, iar nu o forta diriguitoare.
Neasteptata zadarnicie a vietii te-a ajuns pe tine si, acum, inima ta a învaluit-o; sa stii ca de la Mine a fost aceasta.

     Eu doresc ca sufletul tau sa fie pururea arzând înaintea ochilor Mei si prin numele Meu sa biruiesti toata slabiciunea.
De mult timp din cauza micimii tale sufletesti si a putinei tale credinte, nu mai ai parte de cuvânt din partea celor apropiati si dragi tie.
Sa stii ca de la Mine a fost aceasta.
     Chiar în nelinistea aceasta, Eu încerc cu tarie credinta ta si puterea rugaciunii tale pentru aproapele tau; oare nu pentru grijile celorlalti ai poposit cu rugaciunea în Iubirea Mea?
Oare nu-i rasplatesti tu cu Preacinstitul Acoperamânt al Maicii Mele?
Au nu te-au întâmpinat pe cale felurite boli nevindecate, iara tu, legat ai ramas de firea ta?
De la Mine au fost acestea.
Eu îmi doresc ca tu sa ma cunosti mai adânc si sa nu te chinui sa patrunzi în a Mea Iconomie pentru mântuirea sufletelor muritorilor, ale caror cai sunt de nepatruns. Ci cu smerenie si cucernicie sa-ti pleci capul sub harul Meu.
Ti-ai dorit sa faci ceva însemnat pentru Mine, te-ai plecat, în schimb, bolilor si neputitelor.
De la mine a fost aceasta.
Atunci când ai fost absorbit de lucrarea ta, Eu n-am putut defel sa te aduc la Mine. Eu vreau sa te învat sa primesti constiinta propiei nimicnicii când Eu îti lipsesc.
Doar unii din fiii mei cei buni care s-au desprins de viata cea lumeasca au dobândit arma rugaciunii neincetate.
De-ai intrat pe neasteptate într-o slujba grea si cu mare raspundere, sa nadajduiesti în Mine.
Eu te încredintez ca aceste greutati vor fi binecuvântate de Domnul Dumnezeul tau în toate caile tale si, peste toate, Calauzitorul si Sprijinitorul tau va fi Domnul tau.

     În fiecare zi a vietii tale ai avut în mâinile tale, copilul Meu, acest vas luminat de mila Mea, foloseste-l cu libertate.
Pazeste-l, cunoaste-te si întotdeauna ia aminte ca oriunde ai fi, tu suflete -în neputinta si în disperare – sa înveti ca în toate sa Ma vezi pe Mine.
Toate de Mine au fost trimise spre desavârsirea sufletului tau.
Toate acestea de la Mine au fost!
Când ai sa fii întristat si mâhnit citeste si te linisteste pentru ca Cel drag noua, Te iubeste!