Tainele Universului Spiritual(fragmente) - Partea I de George Văsâi publicat la 17.09.2009
De ce?
Noi n-am formulat noi dogme. Dogmatica nu mai apartine prezentului si cu atât mai putin viitorului. Am formulat insa niste legi si am descifrat o serie de fenomene care mai târziu vor constitui maretul edificiu al LEGILOR care formeaza STRUCTURA INTELIGIBILA a acestui univers spiritual (negativ).
Aceasta a fost si intentia noastra majora, pe care o marturisim deschis: sa gasim STRUCTURA interioara, logica, ratiunea existentei spiritului si a universului din care acesta face parte.

Tratând paralel cu dogmatica crestina am considerat ca aceasta trebuie discutata pentru ca noi, autorii, am fost educati si am crescut in spiritul religiei crestine de care am fost si continuam sa fim legati.
Nu am prezentat aceasta lucrare in spint combativ si cu atât mai putin polemic. Am cautat insa sa subliniem si sa descifram aceste probleme pe care dogmatica s-a ferit sa le circumscrie, sa le concretizeze in dogme.
Daca avem o pozitie deosebita este tocmai datorita faptului ca dogma nu trebuie sa inlantuiasca gândirea si cercetarea, ci sa o stimuleze.
In acest sens, dogmatica, ca CERC, este o proiectie orizontala a sferei. Cercetarile noastre au tins catre sfera - catre intelegerea globala, incercând o eliberare de acele idei ale dogmaticei, care intrau mai greu in consonanta.
Pentra fizica moderna quantica, fizica mecanica, clasica mecanicista, devine doar un caz particular.

Vazând sfera - intelegerea globala - CERCUL dogmelor apare ca una din posibilele proiectii ale sferei intr-un plan. CERCUL devenind un caz particular, dar integrant, al sferei. Cercul reprezinta intretaierea a doua coordonate, pe care sfera este definita de o coordonata in plus, ceea ce ii da consistenta si adâncime.
Contributia noastra esentiala o consideram in elucidarea tuturor problemelor legate de EVOLUTIE.
Si culorile spirituale, si luminozitatea, si structurile de energie si lumina, aduc o importanta contributie legata de fenomenologia spiritului, care pentru cititorul familiarizat cu logica stiintifica va fi pe deplin satisfacut.
Desigur - suntem convinsi - cei ce considera CERCUL ca absolut (adica dogma), vor ceda in fata supremei SFERE.
Abordarea existentei unui "univers spiritual" separat de universul universal material cu care suntem deja familiarizati este o problema complexa. Ea are sensul de a elucida sensul existentei noastre, de a raspunde si a clarifica sub toate aspectele nenumaratele concepte pe care le-au formulat principalele religii, care au avut un rol hotarâtor in dezvoltarea gândirii umane: cele din Egipt. India si Bizant.
Fiecare religie in parte a avut conceptul ei specific despre viata si existenta, dar ceea ce au avut in comun a fost nemurirea. Fiecare religie a avut, ca sa spunem altfel, "retetele" ei. Modul ei specific de a expune, de a concepe divinitatea ´┐Żn cele mai multe chipuri si acest "mod'" de a concepe divinitatea a avut un caracter de dogma, care sub nici o forma nu putea fi contrazisa sau schimbata.
Dar nu este mai putin adevarat ca nici o religie nu a ramas un unic indestructibil caci toate s-au scindat in zeci si chiar sute de alte secte
. DE CE?
Tocmai pentru faptul ca religiile nu puteau da raspunsuri clare, coerente, logice la toate intrebarile care framântau pe om.
Aceasta situatie s-a agravat mai ales in ultimele doua secole când, odata cu progresul stiintei, s-a dezvoltat extrem de rapid gândirea stiintifica, iar logica si-a dezvoltat binemeritatul ei rol. Astfel s-a ajuns ca omul cu o gândire disciplinata sa nu mai accepte mitul si dogma ad-literam.
Omul cu o gândire disciplinata nu mai poate sa-si plece capul si sa se inchine dogmei. El, prin disciplinarea gândirii sile, si-a cucerit dreptul de a intreba "de ce?' si traieste cu necesitatea de a i se explica totul.
Omul cu o gândire disciplinata, cu o formatie stiintifica priveste "mitul" cu rezerve. El nu mai poate crede in mituri chiar daca acestea sunt interesante si au tâlcul lor.
Miturile isi au valoarea lor si ele fac parte din tezaurul spiritual al umanitatii si prin valoarea lor constituie argumentele majore ale valorii unei religii.
Dar nu este mai putin adevarat ca aceste mituri si-au pierdut valoarea lor milenara de a constitui sursa unui crez, si-au pierdut puterea de a mai furniza certitudini.
De ce?
Pentru ca omul cu o gândire disciplinata nu poate ajunge la certitudini decât prin experienta, prin cercetarea fenomenului si prin explicarea lui in termeni logici.

Sa nu uitam insa ca mai bine de un mileniu si jumatate religia crestina a dominat nestingherita. Ca a produs valori culturale si spirituale, ca a constituit un izvor care a adaptat existenta multor gânditori ai evului mediu ca a creat stiluri arhitecturale si capodopere in sculptura si pictura.
Nu este mai putin adevarat insa ca in momentul in care gândirea stiintifica a inceput sa apara, primii gânditori au fost victime ale religiei dogmatice.
De la Gioruano Bruno si Gabiei dateaza divortul dintre "religie" si stiinta.
Am pus cuvântul religie intre ghilimele pentru ca religia crestina a aparut dupa secolul IV, dogmele crestine au fost formulate dupa circa 4 secole de la venirea lui Hristos.
Nu negam faptul ca, conditiile istorice au creat necesitatea unei anumite ordini in crestinism, nu negam necesitatea acelor sinoade ecumenice care sa stabileasca o unitate de gândire, un consens unanim.
Regretabil este faptul ca s-au considerat cele patru evanghelii ca fiind tot ceea ce Hnstos ar ti avut de spus. S-a considerat ca "revelatia" s-a incheiat, ca mai mult decât ce este scris in evanghelii nu se poate spune si prin urmare orice cercetare, orice cautare de elucidare a unor probleme noi sunt de prisos, ba mai mult, sunt interzise.
S-a trecut peste faptul ca insusi Hristos a spus: "inca multe am sa va mai spun, dar acum nu le puteti intelege".)
Prin aceste cuvinte Hristos dovedeste ca era constient de neputinta oamenilor de a intelege tainele existentei si faptul ca oamenii nici nu dispuneau de notiunile necesare pentru a li se putea explica toate problemele legate de existenta sufletului.
Nici nu erau suficient de evoluati pentru a-si pune diverse probleme si intrebari.
Azi, când omul gândeste cu totul altfel decât cel de acum 2000 de ani, azi este firesc ca omul sa-si puna probleme si sa caute, sa vrea raspuns la intrebari.
"V-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu ati crezut, cum veti crede de va voi vorbi de lucruri ceresti? (Ioan III: 12) spune Hristos pe drept cuvânt caci intr-adevar "lucrurile ceresti", adica universul spiritual de care ne ocupam noi in lucrarea aceasta, este o problema complexa, care nu se putea explica acum 2000 de ani.
De pilda, conceptui reintruparii, Hristos spune ca loan Botezatorul este una si aceeasi persoana cu cei ce fusese cândva proorocul Ilie, adauga, "cel ce poate intelege sa inteleaga" si incheie discutia, pentru ca era constient ca cei care erau in jurul lui nu puteau intelege.
Am spus mai pnainte ca omul cu formatie stiintifica are nevoie de dovezi, de date clare, de explicatii logice pe baza unor experiente si cercetari sistematice.
Problematica pe care noi o abordam in aceasta lucrare si teoria pe care am formulat-o nu este o fantezie, ci se bazeaza pe niste cercetari pe care le-am intreprins timp de peste 4 ani, interviuri cu diverse entitati plasate pe diverse trepte ale evolutiei cu care am comunicat, am dialogat si am primit raspunsuri la intrebari.
Lucrarea de fata prezinta unele noutati, concepte si fenomene de care nu s-a mai vorbit. Noi le-am prezentat la masura posibilitatilor noastre de intelegere si exprimare.
Departe de noi gândul ca cele cuprinse aici surnt comunicari ultime si definitive. Teoria, tainelor universului spiritual vor ramâne probleme deschise si altor cercetatori, care ar putea descifra nenumaratele capitole pe care noi nu le-am putut aborda, fie din lipsa de date, fie din imposibilitatea de a le putea exprima.
Prin aceasta lucrare nu intentionam sa cream o noua religie sau oarecare secta. Intentia noastra este de a aborda stiintific problema spiritului pentru a putea descifra legile care stau la baza universului spiritual.