Coana Chirita - La Bariera Pacurari - Partea II de Vasile Alecsandri publicat la 28.01.2007
La bariera Pacurari - partea a-2-a
BONDICI (la bariera): Ma! cel cu trasura... fa înainte... Ce-ai închis soseaua?
FECIORUL (cautând în stânga): Dec! cum oi sa fac înainte, daca ne-am troienit?
BONDICI: Ce-mi pasa mie?... da-te-n laturi ca n-am sa sez aici toata noaptea pentru hatârul tau.
FECIORUL : Mai omule, da n-auzi ca ne-am troienit?
PUNGESCU (asemene la bariera): Înhama-te pe tine si trage zdreavan pana ce-i iesi din zapada.
FECIORUL: Ba-ti pune pofta-n cui.
GULIŢA: Îra!... Iaca un minavet de canari, cum vreau eu. (Alearga lânga neamt, împreuna cu feciorul si cu tiganca.)
BONDICI: Iaca neamtul dracului!... nici n-a apucat a intra în Iasi si a si început a rupe urechile iesenilor. Nu-i destul ca ne-a asurzit pe noi în harabaua cea jidoveasca, de la Roman, si tot drumul!... Ia sa vezi cum o sa-mi gologaneasca sinpatriotii!... Pacat numai ca n-are vro momita sau vrun urs, ca s-ar face stup de bani.
PUNGESCU: Ce spui, vere?... care vrea sa zica... dobitoacele aci în Iasi?...
BONDICI: Hai, hai!...
PUNGESCU : Apoi dar... ne-am sfintitara noi doi?...

BONDICI : Niboisa, fricosule... nu mi te da, pacato sule... dar, ia lasa vorba asta... sa venim la treaba noastra. Am scapat din Focsani cum am putut... cu nepus în masa... ca de punea mâna ispravnicul pe noi, ne trântea poate la gros...
PUNGESCU: Vrei sa zici la puscarie.
BONDICI: Si asta din pricina ta; daca esti prost si lasi sa te prinda la carti cu mâta-n sac?...
PUNGESCU: Ce pisica-n sac, neneo? vina mea-i daca s-a gasitara alt cartofor mai teapan decât mine si m-a zaritara când am tras pa riga de desubtul cartilor?
BONDICI: În sfârsit, ce-a fost s-a trecut... am scapat de-acolo; acum ne ramâne sa ne pazim aici vro câtava vreme, pan’ ce s-o face lucru musama... De aceea trebuie mai întâi sa ne prefacem numele; sa le mai lungim. Tu te-i chema de azi înainte Pungescovici si eu Bondicescu.
De-ai umbla întreaga lume;
De-ai calca pe rând anume:
Tara englezeasca,
Tara frantuzeasca,
Tara spanioleasca,
Nemteasca, leşasca, Italieneasca,
Pan’ si cea greceasca,
N-ai gasi chiar într-o mie
Asa târg vestit sa fie,
Pentru boscarie,
Pentru stosarie,
Pentru coţcărie,
Matrapazlarie,
Si rusfetarie
Si potlogarie!
CHIRITA : Of!... îmi vin istericale grecesti!... am alergat pin toate crâsmele, si surugiii... tufa... Of! cine mi-o zis sa ma pornesc eu de la Bârzoieni?...

ARISTITA : Neneaca... nu te tulbura, ca iar te-a durea rastul.
CHIRITA : Cum sa nu ma tulbur, Aristito draga... daca m-o lasat în mijlocul drumului, cu catel... cu... Ce-o sa facem acum?..
. BONDICI (în parte): O neneaca cu doua fete... (Încet, lui Pungescu.) Atine-te, muntene, c-aici-i pe treaba...
PUNGESCU (scotând repede o pereche de carti, taie repede un stos): Pa trebulita?... hareci!... stos!...
CHIRITA (cu deznadajduire): Si nici un barbat... nime ca sa ne vie într-agiutor... Îmi vine sa ma trântesc la pamânt, ca jidanii.
BONDICI : Un barbat!... iata-ma-s... porunca. (Înainteaza spre Chirita.)
CHIRITA : Ce-mi vazura urechile si ce-mi auzira ochii!... Slava tie, Doamne, ca iata în sfârsit un crestin!...
PUNGESCU: Doi hristiani, cocoana... ca sunt si eu p-acilea.
CHIRITA : Foarte va mulţămesc... dar, ma rog, sa ma fericesc cu numele dumilorvoastra...
BONDICI: D-lui, prietenul meu, este spatarul Pungescovici.
PUNGESCU: Si d-un aga Bondicescu, al meu amic...
CHIRITA (în parte): Un spatar s-un aga! (Încet si repede, fetelor.) Tineti-va mai drept si zâmbiti nurliu.
BONDICI: Da de câte ori i-am spus-o eu însumi, cucoana draga... Ce folos însa!... nu întelege de cuvânt... (Încet, lui Pungescu.) Ce zici de fete, mai?
PUNGESCU: Au zestre oare?
BONDICI: Asa-mi miroase... (Cucoanei Chirita.) Cucoana Chirita, noi amândoi suntem gata la poruncile d-tale si preafericiti de a te putea înlesni la orice-i dori în târgul nostru...
CHIRITA: Bunatatea d-voastra...
BONDICI: Ce se potriveste!... Primiti deocamdata bratele noastre, ca sa va ducem la gazda, si cât pentru trasura, n-ai nici o grija... om trimite boii nostri ca s-o aduca.
CHIRITA : Bucuros!... (În parte.) Ce cuconasi de treaba!... când ar fi si holtei! (Încet, fetelor.) Dati bratul si mergeti pupuica... tot pe vârful scarpilor...
TOTI
Haideti împreuna
Vesel sa pornim,
Si-ntr-o casa buna
Sa ne gazduim.
BONDICI (Aristitei, dându-i bratul) Demuazela draga, sunt prea fericit, Ca sa-ti dau eu bratul m-am învrednicit!
PUNGESCU (Calipsitei, asemene) Demuazela scumpa, în veci n-oi uita C-astazi, la brateta, merg cu dumneata!
CHIRITA (în parte)
Unul zice-i aga, celalalt spatar;
De i-as prinde gineri, i-as lua în dar.
Unul zice-i aga, celalalt spatar;
De i-as prinde gineri, as da sarindar!

CHIRITA: Ce-mi vazura ochii!... O iesit dimonu din trasura!... si far’ de blana!... saracan de mine c-o fi înghetat!... (Alearga la Gulita.) Ce faci aici, diavoli?... Nu ti-am spus sa nu iesi din contasul babacai?...
GULIŢĂ : Ei, m-am saturat de contas ca de mere acre.
CHIRITA : Auzi!... Ian priveste cum i s-o rosit nasu!... parca-i o sfecla digerata! (Îi sterge nasul cu batista.) Doamne! Doamne! ce pacat cu niste plozi! Mai Ioane, ada blana din trasura... l-o lovi un giunghi si mi-o fi mai mare beleua. (Feciorul aduce o blana din trasura.)
CHIRITA : Ei, vina ca-ti cumpar minavetu cela... stii mata...
GULITA : Cumperi?... daca-i asa... ia-mi-l pe-aista, a lui monsiu neamtu. Vina cu noi, monsiu neamtule...
NEAMTUL: Gut... gut... ser bevol. CHIRITA (în parte): Las’ sa te vad eu acasa, pacatule, c-apoi ti-oi da un minavet de nu l-îi putea duce... Mai Ioane, ramâi aici cu tiganca ca sa paziti lucrurile, pan’ ce-or veni boii sa râdice trasura... da doar îti pierde vro cutie... c-apoi sfântu Neculai îi gata. (Pleaca cu Gulita spre dreapta.)
AFIN:Ce minune!... Cucoana Chirita?
CHIRITA :Cucoana Nastasica!
AFIN : Da ce vânt te-a adus pe la noi, soro draga?
CHI RITA : Mi-am adus fetele de câslegi, dupa obicei. (Încet.). Da d-ta cum te întâlnesc singura... lânga bariera?...
AFIN : Am iesit putin ca sa ma primblu afara din târg, ca pin târg îi potop... te fereasca Dumnezeu!...
CHIRITA : Da, bine... pe gios?... ha?... Ei, da... nu te rosi, soro draga... Lumea-i lume, si tinereta... Ce te sastisesti?... între noi...
AFIN: Da nu ma sastisesc, soro, nicidecum... Ma primblu pe jos... pentru ca asa-mi place. Am venit cu sardarul Cuculet.
CHIRITA : Cu sardarul? (În parte.) Hm! mititica...
CUCULET: Sarut mâinile, cucoana Chirita.
CHIRITA : Plecaciune, arhon sardar. Tot la agie esti?
CUCULET: Director si supusa sluga.
CHIRITA : Si la mai mare.
CUCULET: Amin.
AFIN : Da... unde-s duducile?
CHIRITA : Îra!... ba ca chiar!... unde-s?
AFIN : Ha, ha, ha... pe mine ma-ntrebi?
CHIRITA: Bine zici, saruta-t-as ochii... S-o pornit de-aici la brateta cu doi cavaleri.
AFIN : La brateta?... cu doi cavaleri?
CHIRITA : Precum zici, soro: unul, aga Bondicescu, si celalalt, spatarul Pungescovici... doi bujori, surioara, doua zarnacadele!
CUCULET (în parte): Bondicescu? Pungescovici?... mare pozna! (Scoate un ravas si-l citeste.)
AFIN : Ei bine, si-ncotro au apucat truspatru?
CHIRITA : Hoisa, pe şuşe...
AFIN : Dar, îi cunosteai mai de mult?
CHIRITA: Ba, cât haciu!... Mi-o iesit în drum sa-mi deie agiutor; ca nu stii, soro, ce-am patit?... m-am troienit!... si sa vezi d-ta: Ma pornesc de la Bârzoieni... si înca barbatu-meu îmi zicea: “Soro draga, nu te porni... stai...” Când ce sa vezi?...
AFIN : Apoi bine, cucoana Chirita, se poate sa-ti lasi copilele pe mâna unor necunoscuti?... Cine stie ce berbanti?...
CHIRITA : Pusche pe limba-ti... vai de mine! ca începe a ma umfla grija din talpi... ma furnica sudori pe spate... Iaca pozna gata!... Nu cumva se zaresc pe sose? (Se apropie de culise si cauta înauntru.)
CUCULET (în parte): Samesul din Focseni îmi scrie, cu posta de astazi, despre un Bondici si un Pungescu: doi cotcari care au dezbracat lumea pe-acolo... si ma sfatuieste sa-i priveghez de aproape... Oare tocmai ei sa fie?