Legile Universului si Spiritul
Prima lege care stă la baza existentei materiei pozitive si negative,
deci si a universului spiritual este LEGEA EMISIEl-ABSORBTIEI.
De la atom până ia spiritul uman toată gama atomilor si întregul univers,
cu toate fiintele ce trăiesc în acest univers, trăiesc, există gratie fenomenului
de emisie-absorbtie, care are valoare de lege primordială, fundamentală, a existentei.
Potrivit acestui fenomen-lege, orice existentă, orice fiintă trăieste,
există si se miscă în continuă emisie si absorbtie de energie.
Acest fenomen-lege de emisie-absorbtie este cel ce face ca orice element,
orice atom, orice vietate, orice spirit să genereze un câmp magnetic,
cu functia de a atrage sau de a respinge alte subiecte învecinate.
Astfel, legat de legea emisiei-absorbtiei este legea atractiei si a respingerii,
aceasta producându-se datorită diferentei de frecvente.
In universul spiritual negativ însă, materia negativă din care este alcătuit
este în plină evolutie, toate formele de viată fiind înscrise pe o curbă ascendentă
în ce priveste acumularea de energie; în cadrul acestei legi este cazul să mentionăm
că din punct de vedere biologic omul (ca si celelalte vietăti) s-a oprit în sensul că
organismul uman este la capătul evolutiei sale, gratie evolutiei milenare prin care
a ajuns un organism complex echilibrat.
Evolutia biologică are o limită, un capăt un final.
Dacă a rămas ceva care să evolueze, acesta este intelectul.
MENTALUL, activitatea psihomentală.
La acest capitol omul are o evolutie deschisă pentru vesnicie,
menirea lui fiind să ajungă o fiintă superioară, un mic Dumnezeu,
din om să tindă să ajungă un supraom, un zeu, parcurgând treptele mentalului,
de la mentalul inferior la cel superior si, in sfârsit, la mentalul suprem - stadiu
atins de lumea opalică (divină), precum câteva din nivelele (treptele) superioare
ale universului spiritual.
Naste întrebarea: dacă din punct de vedere biologic evolutia atinge niste limite
si se opreste, dacă însusi mentalul în evolutia sa va atinge treapta de Dumnezeu,
este oare posibil ca evolutia însăsi la un moment dat să stagneze?
Răspunsul este afirmativ. Da!
La un moment dat după ani de progres si evolutie, după secole, milenii încă de evolutie
aceasta se va opri.
Când?
Aici dăm un răspuns extrem de important, când legea "KARMEI
va înceta sâ mai actioneze.
Ce este legea "karmei" sau "karma"?
Potrivit acestei legi omul este silit sa duca o dublă existentă, când pe pământ,
când în universul spiritual.
Asadar, când va dispare nasterea si moartea, când omul va depăsi "'normalitatea" de azi
prin care este un rob încătusat de satisfactiile carnale si materiale,
când va trece la un alt mod de a fi, când va muri pentru plăcerile iluzorii
ai va opta pentru strădania de a cultiva în el mentalul superior ai apoi
va cuceri mentalul suprem, atunci când omul va epuiza cele trei trepte ale evolutiei spirituale:
PURIFICARE -ÎNNOBILARE - TRANSFIGURARE, arunci de-abia va iesi din ciclurile obligatorii
de reîncarnare, va părăsi pământul si va rămâne definitiv la nivelul său de care apartine
în universul spiritual.
Pământul, sistemul nostru planetar, este în declin. Este stiut că oamenii de stiintă prevăd
un sfârsit, o epuizare de energie a planetei noastre, ca si a celorlalte, chiar o stingere lentă
a soarelui.
Universul spiritual (negativ) însă, cel alcătuit dintr-o substantă superioară, activă,
vesnică, va exista pentru vesnicie.
Singur, universul spiritual, alcătuit din materie negativa este etern,
nu se va stinge niciodată, intrând treptat în ODIHNA VESNICA.
Până atunci însă, până la acea bizară odihnă, va dăinui legea efortului.
Potrivit legii efortului nu este posibila evolutia mentalului de la sine!
Acest lucru este extrem de important. Evolutia mentalului, accesul la mentalul superior
necesită efort, strădanie asiduă.
Spune undeva Hristos:
"împărăyia cerurilor este a acelora ce se străduiesc si numai cei ce depun efort ajung
să o cucerească "; iar în alt loc spune: "împărătia cerurilor este înlăuntrul vostru ".
Exprimare simplă si concisă. Mentalul superior este în noi însine,
noi trebuie să-l cultivăm prin efort; prin strădanie sistematică ajungem la el.
Toate treptele de care pomeneam mai sus: purificare, înnobilare si mai ales transfigurare,
cer fiecare efort intens.
Lenea, comoditatea barează evolutia căci a ajunge "zeu" înseamnă a te înscrie
în legea acumulării de energie prin muncă, efort si vesnică activitate legată strâns
în acest sens de prima lege a evolutiei.
Această lege a acumulării de energie îsi găseste desăvârsita manifestare
atât în sistemele solare, cât si la nivelul atomilor, la nivelul materiei pozitive,
perfect ilustrată de mai sus pomenitul sistem al lui Mendeleev, una din cele mai geniale
descoperiri ale oamenilor de stiintă.
In acest sistem periodic al elementelor găsim fiecare atom cu un număr specific demasă,
cu un număr specific de electroni, fiecare atom ocupând o căsută, care reprezintă
TREAPTA DE ENERGIE a fiecăruia, stadiul energetic la care se află fiecare atom.
Acest tablou al lui Mendeleev, am putea spune, fără să gresim cu nimic
că este un tablou al ierarhiei energiei acumulate.
Perfect si absolut valabilă formularea si pentru universul spiritual negativ,
care si el este o ierarhie a energiilor acumulate, care au ajuns să emită lumină.
Este cazul aici să pomenim cititorului că în traditia ortodoxă a existat un sfânt părinte,
care fiind si el initiat de o entitate superioară, care a scris o lucrare intitulată: "Ierarhia cerească".
Acest luminat sfânt părinte se numea Dionisie (Pseudo) Areopagitul.
Recomandăm cititorului această carte, precum si o altă lucrare intitulată: "Numele divine",
întrucât noi suntem în deplin acord cu ideile sale de bază si îndeosebi cu ideea că
diferentierea treptelor (în cazul ierarhiei) se face în functie de intensitatea energiei emanate
de spirit, precum si de fiecare grupare de spirite.
Această diferentiere energetică provoacă dispunerea în spatiu,
în zone diferite, a diverselor lumi.
Această ordine spatială este rezultatul legii ierarhizării treptelor de energie si lumină.
Potrivit acestei legi a ierarhizării treptelor de energie, universul spiritual negativ
îl vom găsi judicios ordonat si organizat în spatiu, cu trepte dispuse pe vertical
în forme de brad, în vârful căruia va domina cetatea energiei si luminii supreme:
OPALUL, lumea perfectiunii divine, dătătorul de sens al întregului univers spiritual.
Lumile universului spiritual negativ sunt împărtite pe mai multe trepte de energie si lumină,
care se compun din trei zone distincte, toate aflându-se între cele două puncte cardinale
ale universului spiritual: ZENITUL - polul armoniei, binelui si sublimului, si NADIRUL -
polul dizonantelor, al răului al infernului, al haosului.
Legea ierarhizării.
In functie de stadiul atins de energia acumulată, de lumina emanată
face ca universul spiritual să fie împărtit în trei zone, fiecare zonă având mai multe nivele
intermediare, nivele care alcătuiesc adevăratele lumi, cu caracteristicile proprii.
Se naste întrebarea: care este cauza acestor numeroase nivele, ce a determinat această
ierarhie de energii si lumini în universul spiritual negativ?
Răspunsul este clar: doi factori.
Primul este vârsta, adică nivelele spirituale superioare au apărut în universul spiritual
înaintea nivelelor inferioare.
Al doilea factor este efortul. Cei mai luminosi, încărcati cu mai multă energie,
au fost cei mai harnici. Ca mai putin luminosi, cei mai palizi,
au fost mai lenesi, mai comozi.
Deci ierarhizarea a fost cauzată atât de vârsta, cât mai ales de râvna cu care un spirit a activat.
Ierarhizarea în esentă, este cauzală de stadiul mentalului.
Cei superiori sunt cei care au atins stadiul suprem al mentalului,
cei inferiori îsi au locul la nivelele inferioare.
Care este situatia?
Potnvit legii conservării, această ierarhie este vesnică, adică diferentierile de lumină
vor rămâne pentru eternitate, căci, urmare a legii evolutiei, fiecare nivel evoluează,
fiecare nivel este într-o continuă acumulare de energie si lumină, astfel că
în straturile inferioare vor rămâne vesnic diferentierile, neputând fi niciodată anihilate.
Deci universul spiritual se prezintă la ora actuală sub forma unui brad si îsi va păstra
forma aceasta în vecii vecilor.
In sfârsit, cea de-a zecea lege si ultima, se referă la modul de viată al celor ce au atins
mentalul suprem, adică numai la nivelele superioare.
Se numeste LEGEA ECHILIBRULUI OSCILATORIU, potrivit căreia spiritele care au atins
mentalul suprem, deci care au ajuns la capătul evolutiei, au atins treapta care se numeste
NIRVANA si care implică patru moduri de a fi.
|
Cei care au ajuns la capătul evolutiei mentalului realizează ceva ce nu este cunoscut
de pământeni, si anume odihna în patru moduri de a fi, ceea ce implică patru activităti distincte,
întrucât NIRVANA este echivalentă cu odihna vesnică, dar această odihnă vesnică este
în fond maxima activitate, creatie, contemplatie, extaz etc.
Nu are sens să explicăm pentru că si asa nu se întelege.
Numai cei ce ei însisi au intrat în NIRVANA, numai ei pot întelege această ultimă lege,
cea a echilibrului oscilatoriu.
Recapitulăm Legile:
1. Legea emisiei-absorbtiei
2. Legea atractiei
3. Legea respingerii
4. Legea evolutiei
5. Legea karmei
6. Legea efortului
7. Legea acumulării de energie
8. Legea ierarhizării în spatiu
9. Legea conservării
10. Legea echilibrului oscilatoriu
Spiritele umane întrupate, încadrate în mijlocul întregii naturi nu se deosebesc
între ele prea mult deoarece nu se percep, la nivelul materiei pozitive,
culoarea si luminozitatea fiecăruia, ceea ce constituie deosebiri esentiale între ele ca spirite.
In întregul regn vegetal si animal există o identitate perfectă între spirit negativ
si spirit pozitivizat, întrupat, adică există o totală corespondență între formele
si culorile corpurilor din negativ si cele ce sunt în pozitiv.
Astfel, firul de iarbă este verde în negativ, verde în pozitiv, trandafirul rosu din negativ
este tot rosu si în pozitiv; calul negru în pozitiv este tot negru la culoare si în negativ.
La om însă, lucrurile stau cu totul si cu totul altfel.
Dacă noi în jurul nostru vedem oameni care nu se deosebesc între ei decât prin
portul vestimentar, în negativ privindu-i, spiritele apar cu totul altfel,
fiecare având culorile sale spirituale specifice, fiecare cu luminozitatea sa astfel că
aproape nu vom găsi doi oameni la fel, care să aibă aceleasi culori ale spiritelor lor
sau să aibă aceeasi luminozitate spirituală.
Aceste deosebiri dintre spiritele umane, din punct de vedere al coloratiei si luminozitătii
se datoreste tocmai faptului că fiecare spirit este o uzină producătoare de energie
si fiecare uzină produce acea energie specifică fiecăruia,
potrivit nivelului spiritual al fiecăruia.
Se naste întrebarea: care este factorul care generează culoarea si care este cauza
care generează luminozitatea diferită a spiritelor?
La această întrebare există un răspuns clar, precis,culorile
sunt generate de caracterul individului, de trăsăturile sale de caracter,
fiecare tip de om, fiecare "structură de caracter" având o corespondentă precisă
într-o coloratie care corespunde cu exactitate matematică cu fiecare
trăsătură de caracter în parte.
Astfel, orgoliosii vor avea culoarea lor, hotii si escrocii culoarea lor,
ipocritii si fătarnicii culoarea lor s.a.md.
Luminozitatea culorii, adică faptul că o culoare poate fi mai închisă sau mai deschisă,
faptul că un gri, de pildă, poate fi mai întunecat la unii, iar la altii mai deschis,
chiar împrăstiind în jurul său o oarecare lumina, se datoreste intensitătii activitătii
fiecăruia în sensul culorii respective.
Să luăm de pildă, hotia. Culoarea specifică hotiei este maron.
O hotie efectuată o dată atrage după sine aparitia pe pieptul spiritului
a unei pete maron, de o mărime variind de la o palmă sau un ban,
în functie de gravitatea sau mai bine zis de amploarea acelei hotii.
Pata aceasta se extinde prin repetarea hotiei, iar când ajunge la a cincea
sau a sasea oară si se transformă în obicei, pata maronie se extinde,
acoperind tot pieptul spiritului.
Dar si hoții se deosebesc între ei: unii sunt pungasi, hoti de buzunare sau simpli borfasi,
acestia având un maroniu deschis; hotii la drumul mare vor avea maroniu închis,
iar la banditii si la gangsterii de profesie maroniul va tinde spre fumuriu, spre negru.
Aceleasi lucruri se întâmplă si cu celelalte culori: rosu pentru crimă, sepia pentru fătărnicie
si ipocrizie, albastru pentru desfrâu, violet pentru perversiune sexuală,
verde pentru magia neagră si galben pentru orgoliu.
Majoritatea spiritelor inferioare, pentru că au culori specifice caracterelor deformate,
majoritatea acestor spirite deformate, în general se prezintă cu mai mult de două
sau trei culori, sau având o culoare dominantă si câte o dungă sau alte pete,
fiecare spirit ilustrând aspectul, structura sa de caracter.
Când culorile se închid în intensitate ele tind spre negru, ceea ce exprimă răutatea
ce tinde spre diabolism.
Odată cu închiderea culorii creste egoismul setea de înnavutire si odată cu aceslea
si setea de dominare.
Pe pământ spiritele de culoare inchisă au cea mai mare sansă de a domina,
de a conduce, dintr-o nesăbuită sete de mărire, de onoruri, de înnavutire prin exploatare,
prin cele mai necinstite căi si mijloace, uzând de cele mai perfide si mai obraznice metode.
Acestia ajung dictatori feroce, care tind să oprime si ajung să terorizeze,
dând cea mai gravă formă a răului: setea de putere.
Fiecare spirit activează. Creierul este factorul principal în privința specificului activitătii
pe care fiecare din noi o avem.
COLORATIA SI LUMINOZITATEA unui spirit sunt tocmai rezultatul activitătii
specifice fiecăruia axată pe specificul structurii de CARACTER pe care fiecare îl are.
Culoarea gri închis si semiînchis reprezintă cinstea si corectitudinea, dar fără orizont spiritual,
adică spiritul acesta nu are preocupări spirituale, nu-l interesează armonia, frumosul si religia,
este un spirit total lipsit de asa-numitul "al saselea simt": simtul sacrului.
De abia gri-ul seimideschis si gri-ul deschis marchează prezenta celui de al
saselea simt, simtul sacrului, frumosului si armoniei.
In general griul deschis si chiar semideschis este culoarea celor ce-si ajută semenii
si sunt sensibili la frumos.
Aparitia luminozitătii la gri înseamnă deja mult pentru un spirit pământean,
deoarece înseamnă începutul ferm de manifestate a unei activităti interioare,
este semnul care arată intrarea spiritului pe treapta meditatiei si a contemplatiei,
înseamnă manifestarea formelor de început ale simtului sacrului, frumosului si armoniei.
Chiar dacă spiritele respective nu sunt religioase, semnalmentul principal
este iubirea si ajutorarea semenilor sub diverse si multiple forme.
Luminozitatea griului deschis, cu culoare de fond dominantă, implică aparitia
chiar a unui guler alb, fază de trecere spre alb.
Trecerea spre alb se face lent si implică mari si multe eforturi.
Albul are si el diferite nuante: alb de fildes, alb mat si alb curat.
Albul de fildes este nuanta care urmează imediat după culoarea gri,
nuantă obligatorie fără de care nu se poate atinge albul curat,
care înseamnă prima treaptă a celor desăvârsiti.
Abia albul curat reprezintă realizarea echilibrului spiritual definitiv,
realizarea armoniei integrale, a unui raport convenabil între ratiune si spiritualitate.
Albul reprezintă cea mai intensă formă de activitate spirituală pe de o parte,
iar pe de altă parte cea mai armonioasă formă de caracter.
Corect spus însă, vom inversa si vom spune: caracterul armonios se exprimă
prin culoarea albă, intensitatea activitătii pe fondul culorii albe se exprimă,
la rândul ei, prin luminozitate.
Si albul curat la rândul lui, crescând activitatea în "uzina energetică" a spiritului,
poate ajunge: alb luminos, alb lucitor, alb strălucitor, samd.
până la luminozitătile de limită ale spiritelor divine, pe care mediumnitatea pământeană
nici nu o poate percepe, deoarece lumina spiritelor opalice este orbitoare.
Albul este culoarea celor ce au un dezvoltat simt al sacrului armoniei si frumosului,
este culoarea celor sensibili la sacru si la frumos.
Albul este culoarea tuturor celor care în întreaga lor viată nu s-au îngrijit de ei,
ci au luptat pentru cauza binelui adevărului, dreptătii si frumosului.
Albul este culoarea celor care si-au închiriat viata slujirii unei cauze,
uitându-se pe ei.
Albul este culoarea cercetătorilor, savantilor si descoperitorilor care si-au închinat viata
studiului, slujirii stiintei.
Albul este culoarea tuturor creatorilor in sunete forme si culori, care si-au dedicat viata
creatiei si realmente au creat.
Albul este culoarea martirilor credintei, stiintei dreptătii adevărului si artei,
a tuturor natiilor din toate timpurile.
Albul este culoarea marilor anahoreti si însingurati, care fără
să se poată regăsi în semenii lor, s-au retras, au optat pentru singurătate si reculegere.
Albul este, în sfărsit, culoarea contemplativilor, a celor care au cunoscut extazul
in fata sfinteniei, armoniei legilor si fenomenelor, a celor însetati de extazul muzicii.
Conchidem asadar:
"Culoarea este expresia caracterului, luminozitatea este expresia
intensitătii activitătii spiritului.
Spiritul, uzina energetică umană, are posibilitatea, prin muncă si efort,
să îmbunătătească culoarea si să treacă spre gri, din gri în alb, si din alb
să urce spre luminozităti din ce în ce mai mari (este vorba de culorile spiritelor umane -n.n).
Albul reprezintă culoarea, activitatea cerebrală cu emisii de
vibratii de cea mai înaltă frecventa.
Creatia este cea mai înaltă formă a dăruirii si altruismului, de aceea,
centrele cerebrale emit radiatii cu o înaltă frecvența si cu diverse amplitudini,
care determină diverse luminozităti.
Cu cât activitatea este mai intensă, cu atât creste amplitudinea radiatiilor,
cu cât amplitudinea creste, cu atât luminozitatea este mai mare.
|
