Pruncul "banatean" din Ciudanovita -Melbourne de Lelia Mihail publicat la 21.10.2009
Pruncul "banatean" din Ciudanovita -Melbourne
Pe 9 octombrie 2009 a avut loc la Teatrul Mihail Eminescu din Oravita lansarea volumului "Intre doua lumi" apartinand domnului Benoni Todica, aparut la Editura "Atticea", Timisoara.
Va prezint mai jos Prefata scrisa de domnul Ioan Miclau.
Cum bine se stie de când lumea, omul a fost si va ramâne stegarul ce trece prin labirintul acestei existentialitati lasând in urma sa o dâra de lumina, adica un anume model al constiintei sale, al faptelor sale.
Omul este gânditorul, constructorul, artistul, luptatorul, visatorul, dar si suferindul! Suferinta fiind de fapt o calitate prin care se manifesta insasi viata.
Acesta (omul) pare a fi un univers miniatura vesnic in continua renastere, o stea calatoare, nemarginita totusi, adica scufundata in infinitatea universala sub a carei legi exista. As zice ca omul este un model cladit pe alte mii de modele, unele urcind din chiar adâncurile genealogiei sale, astfel in final rezulta ca fiecare parem a fi un model personal prin care ne caracterizam, prin care ne prezentam.
Dar ceea ce ne identifica modelul nostru interior, sufletesc, ar fi sa fie fapta ce o facem. Dupa fapte se poate intelege dar modelul din noi.

A scrie o carte, asa cum o face azi domnul Ben Todica din Australia, este de asemenea o fapta care ne dezvaluie un om, un artist, un gânditor, un constructor, un visator de armonii, dar al carui modele se dovedesc a fi bine alese din insasi sufletul fragedei copilarii.
Ben, cum ii zic eu, traieste azi in metropola Melbourne din Australia, dar la vârsta sa de numai 15 ani, se afla, ne povesteste el in amintirile sale, pe scena "Teatrului Vechi Mihai Eminescu" din Oravita-România, jucindu- l pe Gâtlan Zaharia din "Amintiri din Copilarie" de Ion Creanga.
"Teatrul Vechi Mihai Eminescu"! Va imaginati, spune Ben Todica intr-o povestire a sa, "ce bucurie pe capul meu sa pasesc pe urmele lasate de marele nostru poet national si a trupei Pascaly si sa fac parte din grupul de teatru Oravitean! In timpul jocului priveam in casa sufleorului si mi-l imaginam pe Eminescu ajutându-ne cu dialogul. Era primul meu teatru. Era un teatru ca-n filme.
Dupa spectacol domnul Chiritescu i-a soptit profesorului meu: "E talentat!"
Asadar, iata modelul ales de Ben, in viziunea sa de adolescent aducea in inchipuirea si speranta sa de viitor imaginea geniului nostru national Mihai Eminescu.
Dar nici de profesorul sau din clasele primare nu uita, si-l aminteste ca pe un foarte important sprijin in realizarea visurilor sale: "in 1966 profesorul meu de desen Ion Calin de la Scoala Generala din Ciudanovita, m-a introdus de fapt in lumea teatrului, dându-mi primul rol in "Mos Ion Roata si Unirea".

Dar timpul curge ca valul, si iata-l pe tânarul Ben Todica, la 19 ani la cursurile serale ale Liceului de matematica din Oravita. Destinul are o cale aleasa fiecaruia dupa cum se vede, asa ca la acea vreme, profesorul Ion Taranu il anunta ca dupa cursuri, este invitat la teatrul din Oravita. Aici i se ofera rolul lui Tiron din "Comedie cu Olteni" a lui Gheorghe Vlad, rol pe care la Bucuresti il juca Stefan Banica.
Despre acest eveniment tânarul actor ciudanovitean povesteste in stilul sau banatenesc, cu verva, facându-te parca sa te bucuri si tu de bucuria lui: "Muzele m-au luat in brate ca pe un fratior mai mic, m-au imbrobodit si s-au tavalit cu mine pe scena succesului".
Cu aceasta piesa, la bienala teatrala Ion Luca Caragiale din Otelu Rosu, echipa sa a câstigat locul trei pe tara. Acest succes l-a facut, recunostea cu sinceritate Ben, sa guste euforia succesului, sa guste energia multimii, sa traiasca actul creatiei existentei umane si a ritualului divin - "Iubirea. Iubirea de oameni" recunoaste el azi ajuns la maturitate!

Dar mai avea Ben drag si har spre inca alt gen al artei, si anume realizarea de filme, care in aceeasi masura, sau poate mai intens il atragea, asa cum vom vedea in anii urmatori.
Cu aparatul sau de filmat pe care i l-au cumparat parintii sai, care desi munceau din greu la minele Aninei, doreau sa dea fiului lor o educatie buna. Aceasta iubire pentru camera de filmat, marturiseste dl. Ben Todica acum la maturitate cu mult simt al realitatii: "A ma afla in spatele camerei de filmat, este ceea ce-mi doresc".

Azi in Australia, cineastul Ben are zeci de filme realizate, cu teme reale alese din viata comunitatii româno-australiene, imortalizind din toate ce tin de traditia si obiceiul existential românesc, incepind de la nasteri, botezuri, cununii si nunti, inmormântari si ingrijiri de cimitire, festivaluri, sporturi, camera lui Ben era prezenta, iar in scurt timp filmul era gata de vizionat.
Niciodata cineastul din Melbourne nu a uitat a darui o caseta din filmul nou bibliotecii "Mihai Eminescu" din Wollongong, unde sunt pastrate si la indemâna oricarui român doritor sa vizioneze un anume film.
Dar, si in cele ale artei literare domnul Ben Todica se dovedeste un bun mânuitor al condeiului si cuvântului.
A scris multe si variate articole, publicate si imprastiate prin multe publicatii literare românesti. Iubindu-l si avind la suflet modelul graiului colorat banatenesc pe care-l rosteste cu atâta naturalete, el stapâneste cu aceeasi limpezime o etalata limba literara. Este un bun vorbitor de limba engleza, toate aceste insusiri ale unui caracter echilibrat, superior, dar si de o simplitate proverbiala l-au propulsat pe copilul din Ciudanovita a ajunge crainic si reporter la Postul de Radio in Limba Româna - 3zzz-Melbourne, realizator de interviuri in cadrul comunitatii româno-australiene.
Poate fi considerat o celebritate, apreciat de insusi Guvernul Australian, fiind declarat in anii recenti "Australian of the Year", cu ocazia Zilei Nationale a Australiei. Aceasta atentie si onoare are o mare semnificatie in Australia, dovedind calitate si caracter, sinceritate si iubire cetateneasca acordata comunitatii in care traiesti si muncesti.
Multa vreme, când aproape un deceniu Revista "Iosif Vulcan" - Australia aparea pe hârtie, a avut sprijinul artistului din Melbourne. Ben era redactor voluntar dar si creator in acelasi timp. Un sfatuitor si un prieten adevarat.
Ii place sa adune cuvinte de duh, proverbe ale multor oameni de seama.
Nedespartit dar si apreciat prin scrierile sale remarcabile il gasim prezent permanent in Revistele ARP (Asociatia Româna pentru Patrimoniu) România.

Intr-o buna zi i-am zis: "Benule, tu ai deja material scris pentru doua carti, nu pentru una. Aduna-le intr-o opera frumoasa, caci scrierile tale sunt numai binevenite, necesare chiar acestui prezent in care lumea se zdrobeste sa-i gaseasca o orientare.
Aduna-ti scrierile tale ce au adânci radacini morale, de iubiri crestine, caci de aceste scrieri si indemnuri are nevoie azi tinerimea româneasca, tinerime prin care se va lega valul vesnicului nostru neam românesc, asa cum era pe vremurile când era un Rai al Europei.
Furtuni au fost si vor fi intotdeauna, vorbesc de furtunile istoriei omenesti, dar stejarul din Carpati, Pomul Vietii românilor are seva vesniciei locului. Dumnezeu ne cearta pentru ca suntem fii Lui iubiti!
imi place sa cred ca odata intrat, botezat in breasla adevaratilor scriitori, prietenul meu Ben prin aceasta carte ne dezvaluie dorinta, gândurile si planurile sale din care vor rasari noi carti, noi idei luminatoare a unui om daruit cu multe calitati artistice. Iar artele sunt modalitati de inobilare ale spiritului omenesc!
Apoi este de apreciat incurajarea parinteasca cu care Ben sustinea ridicarea talentatei românce Loredana Sachelaru, azi in topul arealului muzical românesc si australian.
Recent reporterul din Melbourne avea sa scoata din acest conglomerat cultural românesc din Australia un nou talent, tânara Alina, pe care intr-un interviu ne-o prezinta intr-un film video.
Par lucruri marunte ar zice unii, dar covarsitoare prin efect asupra unor tinere talente in cautarea iesirii la suprafata, in lumea artelor, in implinirea viselor, deci a realizarii gândurilor lor de viitor!
Nu pot sa nu amintesc in continuare despre dorinta venerabilului carturar si distins om al culturii române Artur Silvestri, care inca atunci când era in viata, dorea aceasta carte a domnului Ben Todica, fapt ce iata se implineste azi.
De altfel multe scrieri si contributii literare ale românului-australian Ben au fost apreciate si publicate de Fondatorul ARP - Bucuresti, prof. dr. Artur Silvestri, caruia autorul acestei carti ii purta un desavârsit respect si admiratie totodata!
Acelasi respect si admiratie acordam si noi domnului Ben Todica, care prin aceasta prima carte isi faureste o treapta sigura spre noi carti!
SUCCES FRACE BENULE !
IOAN MICLAU - AUSTRALIA