Antropozofie - Partea III de Rudolf Steiner publicat la 29.10.2009
Trecerea la constiinta initiatica
     Nu se poate spune ca omul ar trebui sa ajunga mai īntāi participant la initierea īnsasi, pentru a patrunde ceea ce poate spune stiinta initiatica.
Daca examinam constienta actuala a omului, trebuie sa spunem ca el sta aici, pe Pamānt, priveste afara īn departarile Cosmosului, fara a simti o relatie īntre ceea ce īl īnconjoara pe Pamānt, el īnsusi si aceste departari ale Cosmosului.
Sa luam īn considerare numai cāt de abstract este descris Soarele de catre toti cei care astazi au pretentia de a reprezenta cunoasterea adevarata.
Sa urmarim felul cum este descris de catre asemenea oameni ce este Luna, cāt de putin se reflecteaza sau chiar nu se gāndeste deloc la faptul ca Luna este, īn anumite īmprejurari, un tovaras iubit de īndragostiti, facānd abstractie de faptul ca Soarele īl īncalzeste pe om vara si-l lasa rece iarna; de asemenea, facānd abstractie de toate acestea, daca se preocupa cineva de relatia omului care umbla pe Pamānt cu corpurile ceresti.

     Si totusi, pentru a cunoaste aceasta relatie, trebuie dezvoltat īn sine acea privire despre care v-am vorbit de curānd, privirea pentru ceea ce au stiut odata oamenii, oameni care se aflau mai aproape de Univers decāt cei actuali, oameni care au avut o constienta naiva, mai mult un instinct de cunoastere, decāt o cunoastere rationala, care, totusi, stiau sa cugete asupra relatiei dintre diferite constelatii particulare si fiinta si viata omului.
Asadar, aceasta relatie a omului cu constelatiile, si, prin aceasta, cu īntregul Cosmos, trebuie sa intre iarasi īn constienta oamenilor. Si ea va intra, daca antroposofia este cultivata īn modul corect.
     Omul crede astazi ca destinul sau, karma sa exista aici, pe Pamānt; el nu priveste catre stele pentru a gasi īn ele aluzii la ceea ce este destinul uman. Antroposofia trebuie sa focalizeze participarea omului la lumea suprasenzoriala.
Īnsa tot ce īl īnconjoara pe om apartine de fapt numai corpului sau fizic si cel mult corpului sau eteric. Si oricāt de departe privim īn lumile stelare, vedem stelele prin lumina lor.
Lumina este un fenomen eteric. Tot ceea ce percepem īn lume prin lumina este un fenomen eteric. Astfel, oricāt de departe am privi īn Cosmos, īn timp ce lasam sa rataceasca privirea, nu putem iesi din eteric.
Dar fiinta umana trece īn suprasenzorial. Omul īsi introduce fiinta suprasenzoriala din existenta preterestra īn cea pamānteasca si īsi extrage iarasi dupa moarte aceasta fiinta suprasenzoriala atāt din esenta sa fizica, cāt si din cea eterica.
     Īn fond, nu exista nimic din lumile īn care s-a miscat omul īnainte de a coborī pe Pamānt, īn care el va intra cānd va fi trecut prin poarta mortii, nu exista nimic din aceste lumi īn spatiile vaste care exista de jur īmprejurul nostru pe Pamānt sau afara, īn Cosmos.

     Exista īnsa doua porti care conduc afara din lumea fizicului si din lumea etericului, īn suprasenzorial.
O poarta este Luna, cealalta este Soarele.
Iar noi īntelegem Luna si Soarele īn sensul corect numai daca devenim constienti ca ele sunt porti catre lumea suprasenzoriala, porti catre lumea suprasenzoriala care au un rol important pentru ceea ce vietuieste omul ca destin al sau aici pe Pamānt.
     Sa privim, din acest punct de vedere, mai īntāi existenta lunara.
Fizicianul nu stie despre aceasta existenta lunara decāt ca lumina Soarelui apare reflectata de Luna. El stie ca lumina Lunii este o lumina a Soarelui reflectata. Īnsa ramāne la aceasta.
El nu tine seama ca ceea ce este vizibil drept corp ceresc ca Luna a fost cāndva unit cu existenta noastra pamānteasca.
Luna a fost, de fapt, cāndva, īncorporata īn existenta pamānteasca. A fost o bucata de Pamānt.
Ea s-a desprins de Pamānt īn vremuri stravechi si a devenit un corp ceresc distinct īn spatiu. Dar nu este important numai faptul ca a devenit un corp ceresc independent, ceea ce poate fi interpretat īn cele din urma si ca o realitate fizica, ci mai este esential un aspect.
Cel care, cu seriozitate deplina, se adānceste īn contemplarea civilizatiei si culturii umane, afla cum, īn vremuri vechi, era raspāndita pe Pamānt o īntelepciune straveche, o īntelepciune straveche din care provine o mare parte din ceea ce īn vremurile noastre iese īn evidenta si este, de fapt, mult mai inteligent decāt ceea ce poate fi fundamentat astazi prin stiinta. Iar cel care contempla o data, din acest punct de vedere, fie Vedele Indiei, fie filosofia Yoga, acela va capata o adānca veneratie fata de ceea ce īl īntāmpina mai mult īn forma poetica, īntr-o forma neobisnuita astazi, dar care trebuie sa-i inspire cu atāt mai multa veneratie cu cāt se cufunda mai mult īn cunoastere.
Daca omul nu se apropie de aceste lucruri īn modul lucid, rece, actual, ci le īngaduie sa actioneze asupra sa īntr-un mod rascolitor si totusi profund, atunci ajunge sa afle īntr-un fel inteligibil, chiar si din documente exterioare, daca stiinta spiritului, antroposofia, trebuie sa marturiseasca din cunostintele ei: A existat cāndva o cunoastere straveche raspāndita pe Pamāntul nostru, chiar daca nu aparuta īn forma rationala, ci mai mult īn forma poetica.
     Īnsa omul actual este predispus, prin corpul sau fizic, sa īnteleaga totusi ceea ce īl īntāmpina ca īntelepciune, sa īnteleaga ca instrumentul acestei īntelegeri este creierul. Creierul, ca instrument al īntelegerii, s-a dezvoltat īn decursul unui timp īndelungat. Īn timpul cānd exista pe Pamānt stravechea īntelepciune nu exista un creier cum este cel actual. Īntelepciunea era pe atunci proprie unor creaturi care nu traiau īntr-un corp fizic.
Au existat cāndva tovarasi ai omului pe Pamānt care nu traiau īntr-un corp fizic. Acestia erau marii īnvatatori primordiali ai omenirii, care au disparut de pe Pamānt. Nu numai Luna fizica a plecat īn spatiul cosmic, si aceste entitati au plecat īn Cosmos o data cu Luna. Astfel īncāt cel care priveste catre Luna cu īntelegere adevarata poate spune: Acolo sus este o lume care are īn sine fiinte ce au trait cāndva aici pe Pamānt, printre noi, ne-au īnvatat īn viata noastra pamānteasca timpurie, si care s-au retras acum īn colonia lunara. Numai atunci cānd lucrurile se privesc īn acest mod se ajunge la adevar.
     Asadar, omul, īn interiorul corpului sau fizic, poate astazi – daca pot spune asa – sa priveasca numai copia foarte palida a ceea ce era cāndva īntelepciune straveche. El stapānea ceva din aceasta īntelepciune straveche, īn vremurile primordiale, cānd īnvatatorii omului erau acei īnvatatori ai īntelepciunii stravechi.
Atunci el prelua prin instinctul sau, nu prin ratiune, aceasta īntelepciune straveche, pe acele cai prin care i se puteau revela entitatile mai īnalte.
Astfel tot ceea ce are legatura cu Luna ne trimite spre trecutul omenirii. Acest trecut al omenirii a fost radiat pentru omul zilelor noastre. El nu īl mai detine. Dar īl poarta totusi īn sine. Si, īn timp ce noi, īntre nastere si moarte, nu ne īntālnim cu acele entitati despre care tocmai am vorbit, care erau cāndva fiinte pamāntesti iar acum au devenit fiinte lunare, le īntālnim totusi īn existenta preterestra, īn existenta dintre moarte si o noua nastere.
Iar ceea ce purtam īn noi, ceea ce ne trimite mereu dincolo de nasterea noastra īntr-o existenta anterioara, ceea ce urca din subconstientul nostru si nu ajunge la o deplina claritate rationala, ceea ce are de-a face adesea cu inima si cu sentimentul omului, acestea toate īndreapta nu numai instinctul īndragostitilor catre lumina Lunii, ci si pe acela care poate acorda valoare acestui impuls subconstient al naturii umane.

     Ceea ce purtam īn noi inconstient, aceasta ne īndreapta catre Luna. Si o dovada pentru asta ne place sa spunem ca este si faptul ca tocmai Luna a fost cāndva unita cu Pamāntul, iar fiintele care o populeaza erau, de asemenea, atunci, unite cu Pamāntul.
Īn acest fel este Luna o poarta spre suprasenzorial. Si cine o studiaza atent, acela va primi īn schimb, din structura ei fizica exterioara, un punct de sprijin, pentru ca Luna este o poarta catre suprasenzorial.
Asadar īncercati numai o data sa va reprezentati modul īn care este descrisa Luna, cu muntii sai etc. Toate va arata ca acesti munti, aceasta īntreaga configuratie lunara nu pot fi cum sunt pe Pamānt. Se subliniaza mereu ca Luna nu are aer, apa; aceasta este alta problema. Configuratia lunara este asemanatoare cu configuratia Pamāntului de odinioara; prima a devenit mai demult complet minerala.
     Omul stie astazi ca substantele fizice ale corpului sau sunt īnlocuite adesea. Noi ne descuamam neīncetat. Noi ne taiem unghiile. Dar totul se deruleaza din interior catre suprafata, iar īn final ceea ce era īn centrul corpului nostru ajunge la suprafata. Noi eliminam acestea prin descuamare
Si nimeni dintre dumneavoastra, dragii mei prieteni, nu trebuie sa creada ca ceea ce este constituit din carne si sānge, īn general din substante fizice, si care se afla astazi pe acest scaun s-ar fi aflat īn acest loc si daca ati fi fost aici īn urma cu zece ani. Toate aceste substante au fost īnlocuite.
Ce a ramas? Spiritual-sufletescul dumneavoastra a ramas.
Despre aceasta se stie astazi cel mai putin, daca nu se gāndeste īntotdeauna ca toti cei care stau astazi aici pe scaune nu ar fi avut aceeasi muschi si aceleasi oase īn urma cu zece sau douazeci de ani, daca ei s-ar fi aflat aici.
     Daca oamenii privesc īn sus spre Luna, ei au constienta a ceea ce este substanta fizica exterioara a Lunii; aceasta era aceeasi si cu milioane de ani īn urma, cred ei.
A fost astfel la fel de putin cum a fost si corpul fizic al omului īn urma cu douazeci de ani
Desigur, substantele fizice ale stelelor nu se schimba atāt de rapid.
Īnsa pentru aceasta ele nu au nevoie de asa mult timp cāt calculeaza pentru Soare fizicienii de astazi. Aceste calcule sunt foarte precise, dar sunt false.
Eu am metionat aceasta de mai multe ori. Vedeti dumneavoastra, eu am spus ca puteti calcula cum vi se modifica, de exemplu, configuratia inimii sa zicem de la o luna la alta. Asadar, calculati aceasta pentru o perioada de trei ani neīntrerupti. Apoi aflati foarte exact care era configuratia inimii cu trei sute de ani īn urma, sau cum va fi aceasta dupa trei sute de ani. Calculele pot fi foarte corecte, dar inima nu era īnca aici īn urma cu trei sute de ani si nu va fi aici nici dupa trei sute de ani.
Astfel calculeaza astazi geologii. Ei observa straturile Pamāntului, calculeaza cum se modifica aceste straturi īn decursul secolelor, extrapoleaza si spun: Asadar, cu douazeci de milioane de ani īn urma aceasta era asa! Este exact acelasi calcul ca cel mentionat mai īnainte, numai ca toate cele de pe Pamānt nu erau īnca aici īn urma cu douazeci de milioane de ani si nu vor fi aici nici dupa douazeci de milioane de ani.
Īnsa, facānd complet abstractie de aceasta, asa cum omul este supus schimbarii materiei, tot asa sunt supuse corpurile ceresti schimbarii materiei.
Ceea ce mentine Luna sunt entitatile. Acesta este spiritual-sufletescul din Luna, exact la fel cum īn dumneavoastra spiritual-sufletescul este cel care va mentine.
Si mai cu seama cānd aflam pentru prima data ca Luna fizica a iesit cāndva īn spatiul cosmic! Īnsa ceea ce a iesit īn mod fizic īsi schimba neīncetat substanta, dar acele entitati care populeaza Luna ramān, ele constituie permanenta, facānd abstractie complet de transformarea lor īn trecerea prin viata lunara repetata etc.; īnsa nu vrem sa intram astazi īn aceste probleme.
Daca privim astfel Luna, ajungem la un fel de stiinta despre Luna care nu se īnscrie numai īn capul, ci si īn inima omului. Ajungem la o relatie cu Cosmosul spiritual, privim Luna ca o poarta catre Cosmosul spiritual.
Tot ce exista acolo jos, īn adāncurile fiintei noastre, nu numai sentimentele vagi ale iubirii, pentru a mentiona īnca o data acest lucru, ci tot ce exista īn adāncurile subconstiente ale sufletului, ceea ce este rezultatul vietii pamāntesti anterioare este īn legatura cu existenta lunara.
Cu tot ce este existenta noastra actuala ne smulgem existentei lunare.
Noi ne smulgem neīncetat existentei lunare. Daca vedem sau auzim prin simturile noastre, daca gāndim cu mintea noastra, daca recunoastem deci ceea ce nu se ridica din adāncurile vietii sufletesti si daca recunoastem ceea ce era activ īn noi īn mod clar ca ceva trecut, daca nu contemplam aceasta, ci contemplam ceea ce ne māna mereu īn prezent, atunci suntem īndrumati catre existenta solara, la fel cum, prin intermediul trecutului, suntem īndrumati catre existenta lunara.
Numai ca Soarele actioneaza asupra noastra pe cale ocolita, prin intermediul corpului fizic omenesc. Daca vrem sa ne īnsusim prin bunul nostru plac ceea ce ne da Soarele, atunci trebuie sa activam tocmai acest bun plac, aceasta inteligenta. Si cu ceea ce noi, oamenii de astazi, īntelegem prin mintea noastra activa, prin inteligenta noastra, nu ajungem asa departe cum o facem ajungānd īn mod instinctiv la faptul ca pur si simplu un Soare se afla īn Cosmos.

     Oricine stie, sau poate sti cel putin, ca Soarele nu ne trezeste īn fiecare dimineata numai pentru a ne chema de la īntuneric la lumina, ci ca el este sursa fortelor de crestere dar si a fortelor de evolutie sufleteasca.
Ceea ce actioneaza din trecut īn aceste forte sufletesti are legatura cu Luna, ceea ce actioneaza īn prezent īnsa, lucru pentru care noi vom fi pregatiti de fapt abia īn viitor, prin liberul nostru arbitru, aceasta depinde de Soare.
     La fel cum Luna ne īndruma spre trecutul nostru, tot astfel Soarele ne īndruma spre viitor. Iar noi privim spre cei doi astri, spre cel diurn, spre cel nocturn, catre īnrudirea celor doi astri, caci amāndoi ne trimit aceeasi lumina.
Si privim īn noi, privim la tot ceea ce este īmpletit īn destinul nostru prin evenimentele parcurse, īn trecut, si descoperim īn acesta existenta noastra lunara interioara ca un trecut īmpletit īn destinul nostru.
Si vedem cum se tes unul īntr-altul trecutul si viitorul īn destinul omului. Iar noi putem contempla mai īn detaliu īn viata omului cum sunt īn legatura trecutul cu viitorul.
     Sa presupunem ca doi oameni se afla īntr-o anumita comunitate, īntr-o oarecare perioada a vietii. Cel care nu reflecteaza la un asemenea lucru, care nu gāndeste, asadar, acela spune: Aici eram eu, aici era celalalt, aici era locul, de exemplu Müllheim, iar īn Müllheim ne-am īntālnit noi. El nu reflecteaza mai mult asupra acestui lucru.
Cine reflecteaza mai profund urmareste viata celui care poate a ajuns la vārsta de treizeci de ani, urmareste viata celuilalt, care poate a ajuns la vārsta de douazeci si cinci de ani, cum acestia s-au īntālnit; el va putea vedea cāt de straniu, cāt de miraculos s-a derulat pas cu pas viata acestor doi oameni de la nasterea lor pe Pamānt, cum ei s-au īntālnit īn cele din urma īn acest loc.
Se poate spune deja: Din locurile cele mai īndepartate, oamenii se īntālnesc undeva, o data, īn mijlocul vietii. Este ca si cum ei si-ar fi prevazut īn asa fel drumurile lor īncāt sa se īntālneasca. Īnsa ei nu au putut face toate acestea īn mod constient, caci nu s-au cunoscut, sau cel putin nu au gāndit sa se īntālneasca.
Toate acestea se desfasoara īn inconstient.
Noi facem īn inconstientul cel mai adānc calatoriile catre epoci importante de viata, catre puncte importante de viata. Iar din acest inconstient se tese destinul īn afara. Si daca noi ascultam un om ca prietenul lui Goethe, Knebel, care a spus, la o vārsta īnaintata: Daca privesc īn urma īn viata mea mi se pare ca fiecare pas ar fi fost prescris astfel īncāt trebuia sa ajung īn cele din urma la un anumit punct, īncepem sa īntelegem oamenii cu o asemenea experienta de viata.

     Apoi vine momentul īn care ceea ce se īntāmpla cu acesti oameni se petrece īn deplina constienta. Ei īnvata sa se cunoasca, īnvata sa-si cunoasca temperamentele, calitatile, caracterele, gasesc īmpreuna simpatii sau antipatii etc.
     Daca analizam, asadar, ce legaura are aceasta cu Cosmosul, aflam ca ceea ce reprezinta fortele lunare era activ īn drumul pe care oamenii l-au ales pāna īn momentul īn care s-au īntālnit.
Aici intervine influenta Soarelui. Acum intra ei sub influenta luminii stralucitoare a actiunii solare. Ei participa cu propria lor constienta si viitorul īncepe sa lumineze trecutul, la fel cum afara, īn Cosmos, Soarele lumineaza viitorul omului, la fel cum Luna ilumineaza Pamāntul cu lumina reflectata.
     Acum s-ar pune īntrebarea daca īn viata putem distinge lucrurile care sunt solare de cele care sunt lunare īn om. Deja sentimentul poate distinge cāte ceva, daca aceste lucruri sunt luate īn mod mai profund si nu superficial.
Īnca din copilarie, īnca din tinerete omul īntālneste alti oameni care vin spre el numai īntr-o īmprejurare exterioara, pe lānga care trece, care trec pe lānga el, care poate au totusi destul de mult de-a face cu el.
Ati fost cu totii la scoala; foarte putini dintre dumneavoastra pot spune ca au avut profesori cu care au stabilit legaturi mai profunde; īnsa va exista totusi cineva care va spune: O da, era pe atunci un profesor care mi-a produs o asemenea impresie, īncāt am vrut sa ajung ca el; sau, mi-a produs o asemenea impresie, īncāt as fi dorit mult ca el sa plece de pe Pamānt. Poate fi antipatie, poate fi simpatie.
Noi īntālnim si alti oameni. Ei ne preocupa, sa spunem, numai la nivelul ratiunii, cel mult si al simtului estetic. Gānditi-va numai cāt de des se īntāmpla ca cineva īnvata sa cunoasca un alt om; el īntālneste apoi oameni care si ei īl cunosc pe acela si sunt de acord ca el este un om extraordinar sau un ticalos.
Aceasta este o judecata estetica sau este o judecata rationala.
Exista īnsa si relatii umane care nu se epuizeaza numai cu ratiunea sau cu judecata estetica, ci care se desfasoara puternic pe baza vointei; noi nu spunem numai īn copilarie ca am dori sa ajungem la fel ca un anumit om sau am dori ca el sa plece departe de Pamānt – eu ma refer la lucruri radicale –, ci suntem atinsi īn vointa noastra, īn cel mai adānc subconstient, cānd afirmam: Omul acesta nu este apreciat de noi numai īn sensul ca-l consideram bun sau rau, inteligent sau prost etc., ci am dori sa facem din noi ceea ce vrea vointa lui, si nu am vrea sa ne solicitam ratiunea pentru a-l judeca.
Noi am dori sa primim īn vointa noastra tot ceea ce el a produs ca impresie asupra noastra.
     Exista aceste doua situatii īn cazul omului.
Unii actioneaza asupra inteligentei noastre sau cel mult asupra simtului estetic; ceilalti actioneaza asupra vointei noastre, īn interiorul mai adānc al entitatii noastre sufletesti.
Ce dovedeste aceasta?
Vedeti dumneavoastra, daca oamenii actioneaza asupra vointei noastre, daca noi nu exprimam numai o antipatie sau o simpatie accentuata, ci am dori īn mod volitiv sa traim ceea ce simtim drept simpatie si antipatie, atunci oamenii au fost legati īntr-un fel cu noi, īn viata pamānteasca precedenta.
Daca oamenii fac o impresie numai asupra ratiunii noastre sau asupra simtului estetic, atunci ei patrund īn viata noastra fara a fi avut o legatura cu noi īn viata pamānteasca anterioara.

     Vedeti deci cum īn viata omului, īndeosebi īn destinul omului, actioneaza īmpreuna trecutul si prezentul īn interiorul viitorului.
Caci ceea ce vietuim noi acum cu oamenii, desi ei nu vorbesc īnauntrul vointei noastre, aceasta se va manifesta din nou īn viata pamānteasca urmatoare.
Asa cum Soarele si Luna se rotesc pe aceeasi traiectorie, au o legatura unul cu cealalta, tot astfel sunt īn strānsa legatura unul cu celalalt trecutul fiintei umane – lunaritatea omului si viitorul fiintei umane – solaritatea omului.
Iar noi putem privi Soarele si Luna si nu vedem īn ele doar corpurile luminoase exterioare, ci ceea ce ne transmite din departarile Cosmosului, de afara, destinul nostru īn īntreteserea sa cu acestea.
Asa cum lumina Lunii se transforma īn lumina Soarelui, asa cum lumina Soarelui se transforma īn lumina Lunii, tot astfel ajung īn destinele noastre trecutul si viitorul, se īntretes unul cu celalalt.
Da, īn cazul particular al relatiei umane, ele se īntretes unul cu celalalt.
     Sa luam īn considerare drumurile pe care le-au parcurs doi oameni, pe cānd unul avea treizeci de ani iar celalalt douazeci si cinci de ani.
Ei se īntālnesc la un moment dat. Tot ceea ce au parcurs oamenii, unul pāna la douazeci si cinci de ani, celalalt pāna la treizeci de ani, apartine lunaritatii din om.
Acum īnsa, prin faptul ca ei īnvata sa se cunoasca, prin faptul ca pasesc unul catre celalalt, ei intra īn solaritate corespunzatoare cu destinul si īmpletesc viitorul cu trecutul, pentru a tese mai departe destinul vietii pamāntesti viitoare.
Si astfel vedem cum se apropie destinul de om, cum īntr-un caz omul actioneaza asupra altui om numai la nivelul ratiunii, la nivelul simtului estetic, iar īn alt caz la nivelul vointei umane, si anume cu vointa īnsotita de simtire.
     Putem privi īn mod avizat asupra destinului. Acea traire intima, interioara, proprie, a altui om īn noi īnsine indica karma trecuta.
Daca eu percep un om astfel īncāt el de fapt ma penetreaza nu numai īn simturi si īn ratiune, ci astfel īncāt vointa mea se supune vointei acestuia īnseamna ca el este legat karmic cu mine din trecut.
Omul poate simti deci, cu un simt putin mai intim, mai rafinat, felul cum altul este legat karmic cu el.
     Daca intervine initierea, atunci el nu īl vietuieste pe cel cu care era legat karmic doar pentru ca īsi spune: El actioneaza asupra vointei mele, el actioneaza īn vointa mea, ci el īl vietuieste īntr-adevar personal pe celalalt om.
Iar daca unul care este initiat īntālneste pe celalalt om cu care este legat karmic, atunci acest celalalt om se afla īn primul, cu o vorbire independenta, cu o exprimare si manifestare independente, astfel īncāt el vorbeste din primul, asa cum ne vorbeste un om care sta lānga noi.
Asadar, ceea ce īn mod obisnuit este doar simtit īn vointa, legatura karmica, apare pentru initiat astfel īncāt celalalt om vorbeste chiar din el, asa cum face de obicei un om care se afla lānga el.
Astfel, pentru cel care stapāneste stiinta initiatica īntālnirea karmica īnseamna ca celalalt om nu numai actioneaza asupra vointei sale, ci actioneaza īn el asa de intens cum actioneaza de obicei un om care se afla lānga el.
     Vedeti dumneavoastra, ceea ce, de obicei, se anunta īntr-un mod vag, exclusiv volitional si sentimental pentru constienta obisnuita, este ridicat la un caracter pe deplin concret pentru constienta superioara.
Veti spune: Da, dar atunci cel care este initiat circula cu legaturile tuturor oamenilor cu care este legat karmic īn sine. Aceasta, veti spune dumneavoastra, asa si este.
.
     Daca cineva vrea sa vorbeasca despre felul cum actioneaza karma īn oameni, astfel īncāt se construieste īn mod reciproc destinul lor, atunci trebuie sa-si poata justifica vorbirea sa prin cunoasterea felului cum vorbesc alti oameni īn el, a felului cum ei devin o parte a sa.
Pentru cel care nu este initiat este necesar sa nu ramāna nimic de dincolo; īn cazul unei minti sanatoase el īsi va spune: Desigur, eu nu īl aud vorbind īn mine pe cel care este legat karmic cu mine; īnsa īl simt. Eu īl simt īn vointa mea si īn felul si modul cum este zguduita vointa mea prin el. Omul īnvata sa īnteleaga aceste zguduiri ale vointei. Omul īnvata sa īnteleaga ceea ce vietuieste el īn constienta obisnuita si faptul ca doar din stiinta initiatica afla acest lucru, descris īn semnificatia sa reala, concreta.
Īnsa lucrul pe care l-am considerat astazi important este acela ca, īntr-adevar, ceea ce intra īn mod obisnuit īn constienta, sentimentul de īnlantuire karmica cu celalalt, pentru initiat devine o vietuire concreta.
Si asa cum se poate descrie aceasta pentru destinul omului, tot asa se poate spune pentru tot ceea ce poate face stiinta initiatica.
     Īnca multe alte lucruri pot vesti omului despre felul cum este el legat karmic cu un altul.
Unii dintre dumneavoastra, observānd viata, vor sti: Īntālnim īn viata oameni pe care nu-i visam; putem trai multa vreme īmpreuna cu ei si putem sa nu-i visam. Īntālnim alti oameni – nu mai scapam deloc de ei īn vis.
Abia i-am vazut, iar īn noaptea urmatoare deja visam despre ei, si mereu intra īn visurile noastre.
Visurile apar din subconstient. Oameni despre care visam īndata ce īi zarim sunt, desigur, oameni cu care noi suntem legati karmic.
Oamenii despre care nu putem visa produc asupra simturilor noastre doar o impresie superficiala. Noi īi īntālnim īn viata, fara a fi legati cu ei karmic.

     Ceea ce traieste īn adāncul vointei noastre este ca un vis treaz. Iar pentru initiat acest vis treaz devine chiar o constienta plina de continut.
Din aceasta cauza, el aude pe cel care este legat karmic cu el vorbind din sine.
Bineīnteles ca el ramāne mereu rational, astfel īncāt, circulānd, nu va vorbi ca initiat din toti oamenii care īi vorbesc; īnsa el se obisnuieste, īn anumite conditii, sa se adreseze corect īn mod foarte concret, ca īntr-un dialog, oamenilor care sunt legati karmic cu el si vorbesc din el chiar daca nu se afla spatial fata īn fata cu ei, cu care prilej ies la lumina lucruri care au si o importanta reala.
Astfel se poate adānci constienta omului privind īn sus la īntinderile Cosmosului, astfel se poate adānci aceasta privind īnauntrul omului.
Si cu cāt se priveste mai mult īn interiorul omului, cu atāt mai mult se īntelege ce se afla īn departarile Cosmosului. Se spune atunci: Eu nu mai privesc īn mod simplu la lumea astrilor, sa vad acolo discuri luminoase sau sfere luminoase; ceea ce se afla afara īn Cosmos īmi apare drept destin tesut cosmic. Destinele umane de pe Pamānt sunt atunci imaginile destinelor tesute cosmic.
Si daca stim ca substantele dintr-un corp ceresc se schimba, se īnlocuiesc, la fel ca substantele din om, atunci vom sti ca nu are nici un sens sa se vorbeasca numai despre legi abstracte ale naturii.
Nu avem voie sa consideram legile naturii ca fiind ceva ce produce cunoastere. Este exact ca la societatile de asigurari. Omul īsi asigura acolo viata sa.
Prin ce se mentin societatile de asigurari? Prin faptul ca se calculeaza durata probabila a vietii unui om. Stiind cāti oameni care au vārsta de douazeci si cinci de ani ating treizeci de ani de viata etc. se poate calcula cāt de multi ani traieste, probabil, un om de treizeci de ani; īn functie de aceasta, i se face o asigurare. Si se iese bine la socoteala cu asigurarea. Legea asigurarii este valabila.
Īnsa nici unui om nu i-ar trece prin minte sa puna īn legatura aceasta cu fiinta sa cea mai interioara. El ar trebui sa spuna, de obicei: Eu am fost asigurat pentru treizeci de ani, pentru ca moartea mea probabila va surveni la vārsta de cincizeci si cinci de ani. El nu va atrage niciodata consecinte din aceasta, totusi calculul este exact; īnsa consecinta nu īnseamna absolut nimic pentru viata reala.
Legile naturii sunt, de asemenea, doar calculate. Ele sunt bune pentru ca noi le putem folosi din punct de vedere tehnic; ele sunt bune pentru ca pot produce masini, la fel cum noi putem asigura oamenii dupa legile naturii.
Īnsa ele nu conduc īn esenta lucrurilor.
Īn esenta lucrurilor conduce numai cunoasterea reala a esentei īnsasi.
Evenimentul real nu are nimic de-a face cu legile naturii. Legile naturii sunt bune pentru folosirea fortelor.
Īnsa esenta trebuie sa devina cunoscuta prin stiinta intiatica.