Arta visatului - Partea VI de Carlos Castaneda publicat la 04.11.2009
Taramul umbrelor
     - Trebuie sa fii extrem de atent, pentru ca esti pe cale sa devii victima fapturilor anorganice, mi-a spus don Juan pe neasteptate odata, dupa ce vorbiseram despre ceva ce nu avea nici o legatura cu visatul.
Afirmatia lui m-a luat prin surprindere. Ca de obicei, am īncercat sa ma apar.
- Nu este nevoie sa ma previi. Sīnt foarte atent, l-am asigurat eu.
- Fapturile anorganice comploteaza, a spus el. O simt si nu ma pot consola spunīnd ca la īnceput ele īntind curse visatorilor, ca, īn acest fel, sa-i elimine efectiv si permanent pe cei nedoriti.
Era atīta staruinta īn tonul sau, īncīt m-am grabit sa-l asigur din nou ca nu voi cadea īn nici o cursa.
- Trebuie sa iei foarte serios īn considerare faptul ca fapturile anorganice au la dispozitie mijloace uluitoare, a continuat el. Constiinta lor este extraordinara. In comparatie, noi sīntem niste bieti copii, dar cu multa energie, pe care o rīvnesc fapturile anorganice.
Voiam sa-i spun ca, īn plan abstract, īntelegeam ceea ce sustinea si īngrijorarea sa, dar ca, īn plan concret, nu vedeam nici un motiv pentru avertismentul sau, deoarece exercitam un control total asupra exercitiilor mele de visat.
Au trecut cīteva minute de tacere īncordata īnainte ca don Juan sa vorbeasca din nou. A schimbat subiectul si a spus ca trebuia sa-mi atraga atentia asupra unei probleme foarte importante din cadrul īnvataturii sale despre visat, o problema care, pīna atunci, scapase īntelegerii mele.
- De-acum īntelegi ca portile visatului sīnt obstacole determinate, dar īnca nu ai īnteles ca exercitiile care se dau pentru a ajunge la o poarta si a trece de ea nu reprezinta, de fapt, semnificatia acelei porti.
- Asta nu mi-e deloc clar, don Juan.
- Adica nu este conform cu realitatea sa spunem, de exemplu, ca se ajunge la cea de a doua poarta si se trece de ea atunci cīnd un visator īnvata sa se trezeasca īn alt vis sau cīnd un visator īnvata sa treaca dintr-un vis īntr-altul, fara sa se trezeasca īn lumea cotidiana.
- De ce nu este conform cu realitatea, don Juan?
- Pentru ca se ajunge la cea de a doua poarta a visatului si se poate trece de ea numai atunci cīnd cel care viseaza īnvata sa identifice si sa urmeze iscoadele energiei straine.
- Atunci de ce se mai vehiculeaza ideea trecerii dintr-un vis īnaltul?
- Trezirea īn alt vis sau trecerea dintr-un vis īntr-altul constituie metoda conceputa de vrajitorii din vechime pentru a dezvolta capacitatea visatorilor de a identifica si urmari o iscoada.

     Don Juan sustinea ca urmarirea unei iscoade este o realizare deosebit de importanta si ca, atunci cīnd cei care viseaza sīnt īn stare sa faca asta, cea de a doua poarta se deschide larg īn fata lor, iar universul ce se afla dincolo de ea le devine accesibil. Sublinia ca acest univers exista acolo īn permanenta, dar ca nu putem patrunde īn el pentru ca ne lipseste maiestria energetica necesara si ca, īn esenta, cea de a doua poarta a visatului este poarta catre lumea fapturilor anorganice, iar visatul este cheia care o deschide.
- Poate un visator sa identifice o iscoada direct, fara sa fie nevoie sa mai parcurga exercitiile de trecere dintr-un vis īntr-altul? - am īntrebat eu.
- Nu, nicidecum, a raspuns el. Exercitiile sīnt esentiale, īntrebarea este daca aceasta este singura metoda existenta. Sau ar putea visatorii sa urmeze o alta metoda?
Don Juan s-a uitat la mine īntrebator. Parea ca chiar se astepta ca eu sa raspund la īntrebare.
- Este mult prea greu sa concepi o metoda la fel de completa ca cea creata de vrajitorii din vechime, am spus eu pe un ton, fara sa stiu de ce, de incontestabila autoritate.
Don Juan a confirmat ca aveam absoluta dreptate si a spus ca vrajitorii din vechime au conceput o serie de exercitii perfecte de trecere, prin portile visatului, īn lumile specifice care exista dincolo de fiecare.
A reiterat principiul ca visatul, fiind inventia vrajitorilor din timpuri stravechi, trebuie executat conform regulilor stabilite de ei. A formulat regula celei de a doua porti īn termenii unei succesiuni īn trei etape: prima - exersīnd practic trecerea dintr-un vis īntr-altul, cei care viseaza afla despre existenta iscoadelor; a doua - urmarind iscoadele, intra īntr-un alt univers adevarat; si a treia - īn acel univers, prin intermediul actiunilor lor, visatorii descopera singuri legile si reglementarile fundamentale ale acelui univers.
Don Juan a spus ca, īn relatiile mele cu fapturile anorganice, m-am conformat atīt de bine acestei reguli, īncīt se temea ca vor exista unele consecinte devastatoare. Credea ca reactia inevitabila a fapturilor anorganice va fi tentativa de a ma retine īn lumea lor.
- Nu crezi ca exagerezi, don Juan? - am īntrebat eu.
     Nu puteam sa cred ca situatia era atīt de sumbra pe cīt o descria el.
- Nu exagerez deloc, a raspuns el sec, pe un ton sobru. Vei vedea. Fapturile anorganice nu lasa pe nimeni sa le scape si, īn nici un caz, nu fara o lupta serioasa.
- Dar ce te face sa crezi ca ele ma vor?
- Ti-au aratat deja prea multe lucruri. Chiar crezi ca depun atīta stradanie numai pentru a se distra?
Don Juan a rīs de propria sa remarca. Nu gaseam deloc ca este amuzant. O temere ciudata m-a facut sa-l īntreb daca era de parere ca ar trebui sa-mi īntrerup sau chiar sa-mi īncetez exercitiile de visat.
- Trebuie sa-ti continui visatul pīna cīnd vei fi trecut prin universul de dincolo de cea de a doua poarta, mi-a raspuns el. Vreau sa spun ca tu īnsuti esti singurul care trebuie fie sa accepte, fie sa respinga tentativa de ademenire a fapturilor anorganice. De aceea eu ma tin deoparte si nu comentez aproape deloc exercitiile tale de visat.
     I-am marturisit ca nu-mi putusem explica de ce era atīt de generos cu clarificarile īn elucidarea altor aspecte ale stiintei sale si atīt de zgīrcit cu informatiile privind visatul.
- Am fost obligat sa te īnvat visatul, mi-a spus el, numai pentru ca acesta este modelul de instruire stabilit de vrajitorii din vechime. Fagasul visatului īnsa este plin de capcane, iar a le evita sau a cadea īn ele este problema personala a fiecarui visator īn parte si, as putea adauga, este decisiva.
- Sīnt caderile īn capacana rezultatul cedarii īn fata adulatiei sau a promisiunilor de putere? - am īntrebat.
- Nu numai ale cedarii īn fata acestora, ci si īn fata a orice altceva oferit de fapturile anorganice. Nu exista nici o posibilitate ca vrajitorii sa accepte orice ar oferi ele, dincolo de o anumita limita
. - Si care este aceasta limita, don Juan?
- Limita este īn functie de noi ca indivizi. Pentru fiecare dintre noi īncercarea careia trebuie sa-i facem fata este sa luam din acea lume numai ceea ce ne este necesar, nimic mai mult. A sti ce este necesar reprezinta maiestria vrajitorilor, dar a lua numai ceea ce este necesar este cea māi mare realizare a lor. Neputinta de a īntelege aceasta regula simpla este calea cea mai sigura spre prabusirea īntr-o capcana.
- Ce se īntīmpla daca īntr-adevar cazi īntr-o capcana, don Juan?
- Daca se īntīmpla sa cazi, platesti, iar pretul depinde de īmprejurari si de adīncimea la care ai cazut.
Dar nu putem discuta o asemenea eventualitate īn acesti termeni, pentru ca nu este vorba de un sistem punitiv. In acest caz, intra īn joc curentii energetici, care creeaza situatii mai cumplite decīt moartea. Pe drumul urmat de vrajitori totul este o chestiune de viata sau de moarte, dar pe fagasul visatului aceasta caracteristica se intensifica de sute de ori.
     L-am asigurat din nou pe don Juan ca eram īntotdeauna extrem de prudent īn timpul exercitiilor mele de visat, fiind foarte disciplinat si constiincios.
- Stiu ca esti, a spus el. Dar vreau sa-ti aplici o disciplina si mai severa si sa te comporti cu tot ce este legat de visat cu o precautie extrema. Mai presus de toate, fii permanent īn garda. Nu pot sa prezic de unde va veni atacul.
- Vezi, asadar, ca un vizionar, un pericol iminent pentru mine, don Juan?
- Am īnceput sa vad un pericol iminent pentru tine din ziua īn care ai mers prin acel oras misterios, de prima data cīnd te-am ajutat sa-ti concentrezi laolalta corpul energetic.
- Dar stii cu precizie ce ar trebui sa fac si ce sa evit?
- Nu, nu stiu. Stiu doar ca universul de dupa cea de a doua poarta este cel mai apropiat de universul nostru, care este foarte viclean si necrutator. Asa ca cele doua nu pot sa difere prea mult.
Am staruit cu solicitarea sa-mi spuna ce ma asteapta. Dar el a persistat īn a declara ca, īn calitate de vrajitor, simtea o stare generala de pericol, fara īnsa sa poata spune nimic mai precis.
- Universul fapturilor anorganice este īn permanenta pregatit sa atace, a continuat el. Dar la fel este si universul nostru. De aceea trebuie sa te duci īn lumea lor, ca si cum te-ai duce īntr-o zona de razboi.
- Vrei sa spui, don Juan, ca cei care viseaza trebuie sa se teama īntotdeauna de lumea aceea?
- Nu, nu vreau sa spun asta. O data ce un visator trece prin lumea din spatele celei de a doua porti sau o data ce refuza sa considere asta drept o optiune viabila, grijile iau sfīrsit.
Don Juan sustinea ca numai atunci sīnt visatorii liberi sa continue. Nu eram sigur ce voia sa spuna. Mi-a explicat ca universul de dincolo de cea de a doua poarta este atīt de puternic si agresiv, īncīt serveste drept dispozitiv de sortare sau rampa de testare, īn care cei care viseaza sīnt examinati pentru determinarea punctelor slabe. Daca reusesc sa treaca testele, pot purcede catre urmatoarea poarta, iar, daca nu, ramīn pentru totdeauna prizonierii acelui univers.
Ma sufoca dorinta de a afla mai multe, dar, īn ciuda tuturor insistentelor mele, n-a mai spus nimic altceva.

     Intors acasa, mi-am continuat calatoriile īn lumea fapturilor anorganice, dar fiind -de fiecare data — foarte prudent. Prudenta nu parea decīt sa-mi intensifice placerea pe care mi-o faceau aceste calatorii. Ajunsesem īntr-un stadiu īn care simpla contemplare a lumii fapturilor anorganice era suficienta pentru a-mi crea o stare de exultare imposibil de descris. Ma temeam ca desfatarea mea urma sa ia sfīrsit mai devreme sau mai tīrziu, dar nu s-a īntīmplat asa. Ceva neasteptat a facut ca ea sa fie si mai intensa.
Intr-una dintre ocazii, o iscoada m-a condus vijelios prin nenumarate tunele, ca si cum ar fi cautat ceva sau ca si cum ar fi īncercat sa-mi consume toata energia si sa ma oboseasca. In momentul īn care, īn sfīrsit, s-a oprit, ma simteam ca si cīnd as fi alergat la maraton.
Se parea ca ma aflam la marginea acelei lumi. In locul acela nu mai erau tunele, ci doar īntuneric de jur īmprejur. Apoi ceva a luminat zona aflata chiar īn fata mea; lumina venea dintr-o sursa indirecta. Era o lumina difuza ce facea ca totul sa para de un neclar cenusiu sau maroniu
Cīnd m-am obisnuit cu lumina, am distins vag cīteva forme miscatoare īntunecate. Dupa un timp, mi s-a parut ca, daca-mi concentram atentia visatului asupra formelor acelora miscatoare, asta le dadea mai multa substanta.
Am observat ca erau de trei feluri: unele erau rotunde ca niste mingi; altele aveau o forma ca de clopot; iar celelalte erau ca niste uriase flacari unduitoare de luminare.
Toate erau esentialmente structurate pe linii rotunjite si aveau aceeasi marime. Am apreciat ca diametrul lor era cuprins īntre nouazeci de centimetri si un metru si douazeci de centimetri. Se aflau acolo sute, poate chiar mii de astfel de forme.
Stiam ca am o viziune stranie, sofisticata, si totusi formele acelea erau atīt de reale, īncīt m-am surprins reactionīnd cu o veritabila senzatie de greata.
Aveam simtamīntul de profunda scīrba ca ma aflu īn fata unui cuib de uriase insecte cafenii si cenusii. Ma simteam īntr-un fel īn siguranta totusi, deoarece ma aflam mai sus de ele. Dar am dezavuat toate aceste consideratii īn momentul īn care mi-am dat seama ca era o prostie sa ma simt īn siguranta sau deranjat de ceva, ca si cīnd visul ar fi fost o situatie din viata reala.
Totusi, uitīndu-ma cum viermuiau formele acelea asemanatoare unor gīndaci, am devenit foarte nelinistiti la ideea ca voiau sa ma atinga.
- Sīntem unitatea mobila a lumii noastre, a spus pe neasteptate vocea emisarului. Nu-ti fie teama. Sīntem energie, si poti fi sigur ca nu avem intentia sa te atingem. Oricum, asta ar fi imposibil. Ne despart granite reale.
Dupa o lunga pauza vocea a adaugat: Vrem sa ni te alaturi. Vino jos, unde ne aflam noi. Si nu te simti stīnjenit. Cu iscoadele si, fara īndoiala, cu mine nu te simti stingherit. Si eu, si iscoadele sīntem la fel ca ceilalti. Eu am forma de clopot, iar iscoadele sīnt ca flacara de luminare.
Ultima afirmatie a fost īn mod cert un fel de sugestie adresata corpului meu energetic. La auzul ei, mi-au disparut atīt greata, cīt si teama. Am coborīt la nivelul la care se aflau ele, iar mingile, clopotele si flacarile m-au īnconjurat. Au venit atīt de aproape de mine, īncīt, daca as fi avut un corp fizic, m-ar fi atins. Dar asa, am trecut unii prin altii precum niste pufuri de aer īncapsulate.
In acel moment, am avut o senzatie incredibila. Desi nu simteam nimic cu corpul meu energetic sau īnauntrul sau, simteam si eram constient de o gīdilitura foarte neobisnuita undeva, īn alta parte; niste lucruri pufoase, ca de aer, treceau īn mod categoric prin mine, dar nu chiar acolo. Senzatia a fost vaga si de scurta durata, nedīndu-mi timp sa o captez pe de-a-ntregul.
In loc sa-mi concentrez atentia visatului pe ea, m-am adīncit complet īn observarea acelor gīndaci supradimensionati de energie. La nivelul unde ne aflam, mi se parea ca exista o asemanare īntre mine si entitatile de umbra: dimensiunile. Probabil faptul ca apreciam ca au aceleasi dimensiuni cu corpul meu energetic ma facea sa am aproape un sentiment de tihna si confort alaturi de ele. Examinīndu-le, am ajuns la concluzia ca nu ma deranja nimic la ele. Erau impersonale, reci, detasate si īmi placeau imens.
M-am īntrebat pentru o clipa daca faptul ca nu mi-au placut la īnceput, ca, imediat dupa aceea, sa-mi placa, era o consecinta normala a visatului sau produsul vreunei influente energetice pe care acele entitati o exercitau asupra mea.
- Sīnt fermecatoare, i-am spus emisarului chiar īn momentul īn care m-am simtit coplesit de un val de profunda prietenie sau chiar afectiune pentru ele.
Dar de-abia am apucat sa spun ce gīndesc, ca formele īntunecate au luat-o la goana, ca niste hamsteri matahalosi, lasīndu-ma singur īn semiīntuneric.
- Ai proiectat prea multa emotie si le-ai speriat, a spus vocea emisarului. Sentimentele sīnt prea greu de suportat pentru ele, ca, de altfel, si pentru mine. Emisarul chiar a rīs cu sfiiciune. Cu aceasta s-a īncheiat sedinta mea de visat.
La trezire, prima reactie a fost sa-mi fac bagajele si sa plec īn Mexic, pentru a-l vedea pe don Juan. Dar, īn ciuda pregatirilor mele frenetice, un eveniment neasteptat din viata mea personala a facut calatoria imposibila.
Starea de tensiune creata de acest impediment a avut ca rezultat īntreruperea totala a exercitiilor de visat.
Nu mi-am folosit vointa constienta pentru a le opri; fara sa realizez, dadeam atīt de multa importanta acestui vis anume ca, pur si simplu, stiam ca nu avea nici un sens sa mai continuu cu visatul, daca nu reuseam sa ajung la don Juan.
     Dupa o īntrerupere de peste o jumatate de an, ceea ce se īntīmplase ma deruta din ce īn ce mai mult. Nu avusesem idee ca doar sentimentele mele puteau sa-mi opreasca exercitiile.
M-am īntrebat atunci daca simpla dorinta de a le reīncepe ar fi suficienta pentru reluarea lor. Si s-a dovedit a fi suficienta! O data ce am formulat gīndul de a-mi relua visatul, exercitiile au continuat de parca nu s-ar fi īntrerupt niciodata.
Iscoada a restabilit visul din momentul īn care īl lasasem si m-a transportat direct īn viziunea pe care o avusesem īn timpul ultimei sedinte.
- Acesta este tarīmul umbrelor, a spus vocea emisarului de īndata ce am ajuns acolo. Dar, desi sīntem umbre, raspīndim lumina.
Sīntem un alt gen de fapturi anorganice care exista aici.
Exista trei tipuri: unele sīnt ca niste tunele imobile, altele sīnt ca niste umbre mobile. Noi sīntem umbrele mobile. Tunelele ne dau energia lor, iar noi le oferim serviciile noastre.
Emisarul a tacut. Simteam ca ma provoaca sa īntreb despre cel de al treilea tip de fapturi anorganice. Simteam, de asemenea, ca, daca nu-l īntrebam, nu mi-ar fi spus.
- Care este cel de al treilea tip de fapturi anorganice? - am zis.
Emisarul a tusit si a chicotit. Mi s-a parut ca īi facea o placere grozava ca fusese īntrebat despre asta.
- Oh, a raspuns el, asta este trasatura noastra cea mai secreta. Cel de al treilea tip este prezentat visatorilor nostri numai cīnd acestia se decid sa ramīna la noi.
- De ce asta? am īntrebat eu.
- Pentru ca este nevoie de foarta multa energie pentru a le vedea. Iar aceasta energie trebuie furnizata de noi.
     Stiam ca emisarul spunea adevarul. Stiam, totodata, ca ma pīndea un pericol īngrozitor. Si totusi, ma simteam mīnat de o curiozitate fara limite. Voiam sa vad cel de al treilea tip de fapturi. Emisarul a parut sa stie ceea ce simteam.
- Ai dori sa le vezi? a īntrebat el pe un ton obisnuit.
- Cu siguranta, am zis eu. - Tot ce ai de facut este sa spui cu glas tare ca vrei sa ramīi la noi, a raspuns emisarul, cu o inflexiune indiferenta.
- Dar, daca spun acest lucru, trebuie sa ramīn aici nu-i asa? - am īntrebat.
- Normal, a replicat emisarul pe un ton de deplina convingere. Tot ce spui cu glas tare īn aceasta lume este definitiv.
Nu ma puteam opri sa gīndesc ca, daca ar fi vrut sa ma pacaleasca, fortīndu-ma sa spun acest lucru, ar fi fost de ajuns sa ma minta, iar eu nu mi-as fi putut da seama de asta.
- Nu pot sa te mint, pentru ca minciuna este ceva inexistent, a spus emisarul, intervenind īn gīndurile mele.
Iti pot relata numai despre ceea ce exista. In lumea mea, nu exista decīt intentia; minciuna nu este sustinuta de nici o intentie, prin urmare, nu exista.
Am vrut sa-l contrazic spunīnd ca si la baza minciunilor exista intentie, dar, īnainte de a-mi putea exprima parerea verbal, emisarul mi-a spus ca la baza minciunilor exista o intentie, ca idee generala si plan, dar ca aceasta nu este intentia ca destinare, prin rīvna concentrata, asupra unei decizii sau scop, despre care vorbim.
Nu-mi puteam concentra atentia visatului asupra argumentarii emisarului, aceasta fiindu-mi atrasa de fapturile de umbra.
Deodata, am observat ca aratau ca o turma de animale stranii, dar candide precum copiii.
Vocea emisarului m-a prevenit sa-mi tin īn frīu emotiile, pentru ca izbucnirile sentimentale bruste aveau darul de a le face sa se īmprastie precum un stol de pasari.
- Ce vreti voi sa fac? - am īntrebat.
- Vino jos, līnga noi, si īncearca sa ne īmpingi sau sa ne tragi, m-a īndemnat vocea emisarului.
Cu cīt īnveti mai repede sa faci asta, cu atīt mai curīnd vei putea sa misti lucrurile din lumea ta numai prin faptul ca te uiti la ele.
Mintea mea de comerciant a fost coplesita de aceasta minunata perspectiva. In aceeasi clipa eram līnga ele, īncercīnd cu disperare sa le īmping sau sa le trag.
Dupa un timp, īmi epuizasem īn īntregime energia. Aveam impresia ca īncercam sa fac ceva echivalent cu a ridica o casa cu dintii.
O alta impresie pe care o aveam era aceea ca, pe masura ce ma straduiam mai mult, crestea si numarul umbrelor din jurul meu. Era ca si cum ar fi venit din toate colturile, sa ma observe sau sa se alimenteze de la mine.
In momentul īn care am avut acest gīnd, umbrele au luat-o din nou la goana.
- Nu ne alimentam de la tine, a spus emisarul. Venim sa-fi simtim energia, foarte asemanator cu ceea ce faci cu lumina soarelui īntr-o zi friguroasa.

     Emisarul m-a īndemnat sa ma deschid catre ele, anulīndu-mi gīndurile suspicioase. Am auzit vocea si, ascultīnd la cele ce-mi spunea, mi-am dat seama ca auzeam, simteam si gīndeam exact ca īn lumea de zi cu zi.
M-am īntors īncet sa privesc īn jurul meu. Luīnd ca reper claritatea perceptiei mele, am tras concluzia ca ma aflu īntr-o lume reala.
In urechi mi-a rasunat vocea emisarului, care mi-a spus ca singura diferenta dintre perceperea lumii mele si perceperea lumii lor era ca perceperea lumii lor īncepea si se sfīrsea īntr-o clipita.
Ceea ce nu era valabil pentru perceperea lumii mele, deoarece constiinta mea - īmpreuna cu constiinta unui imens numar de fiinte ca mine, care mentineau lumea mea la locul sau cu intentia lor - era fixata asupra lumii mele.
Emisarul a adaugat ca perceperea lumii mele īncepea si se sfīrsea n acelasi fel pentru fapturile anorganice - īntr-o clipita - dar perceperea lumii lor nu se producea astfel, īntrucīt un numar imens de asemenea fapturi mentineau lumea lor la locul sau prin intentia lor.
In clipa aceea imaginea a īnceput sa se destrame. Eram ca un scufundator, iar trezirea din lumea aceea era similara cu a īnoia pentru a reveni la suprafata apei.
     In cadrul sedintei urmatoare, emisarul si-a īnceput dialogul cu mine prin reafirmarea faptului ca īntre umbrele mobile si tunelele stationare exista o relatie de conlucrare total coordonata. Si-a īncheiat spusele cu declaratia:
- Nu putem exista unele fara celelalte.
- Inteleg ce vrei sa spui, am raspuns eu.
Vocea emisarului avea o unda de dispret cīnd mi-a replicat ca nu aveam cum sa īnteleg ce īnseamna sa te afli īntr-o relatie de acest fel, care īnsemna infinit mai mult decīt o relatie de dependenta reciproca.
Voiam sa-l rog pe emisar sa explice ce avea īn vedere prin asta, dar īn clipa urmatoare ma aflam īnauntrul a ceea ce pot numi drept tesutul tunelului.
Am vazut niste protuberante asemanatoare unor glande, īmbinate īntr-o maniera grotesca, ce emiteau o lumina opaca.
Mi-a trecut prin minte ca acestea erau aceleasi protuberante care īmi dadusera impresia ca erau ca scrierea Braille. Tinīnd seama de faptul ca erau niste bule de energie cu un diametru de nouazeci de centimetri pīna la un metru si douazeci de centimetri fiecare, ma īntrebam care ar putea fi dimensiunile reale ale tunelelor.
- Dimensiunile īn lumea aceasta nu sīnt ca cele din lumea ta, a spus emisarul. Energia acestei lumi este un tip diferit de energie; caracteristicile ei nu coincid cu caracteristicile energiei din lumea voastra; totusi, lumea asta este la fel de reala ca lumea ta.
Emisarul a afirmat apoi ca īmi spusese totul despre fapturile de umbra atunci cīnd īmi descrisese si īmi explicase protuberantele de pe peretii tunelurilor. I-am replicat ca auzisem explicatiile, dar nu fusesem atent la ele, īntrucīt credeam ca nu au legatura directa cu visatul.
- Tot ce se afla aici, īn aceasta lume, are legatura directa cu visatul, a declarat emisarul.
     Voiam sa ma gīndesc care ar fi putut fi cauza aprecierii mele gresite, dar mintea mi s-a golit. Atentia visatului īmi scadea. Mi-era greu sa o concentrez asupra lumii din jurul meu. Mi-am īncordat toate puterile pentru a-mi reveni.
Emisarul a reīnceput sa vorbeasca si sunetul vocii sale m-a ajutat considerabil. Atentia visatului mi s-a reanimat.
- Visatul constituie mijlocul care-i transporta pe cei care viseaza īn aceasta lume, a spus emisarul, si noi i-am īnvatat pe vrajitori tot ce stiu ei despre visat. Lumea noastra este legata de a voastra printr-o usa numita vis. Noi stim cum sa trecem prin aceasta usa, dar oamenii nu stiu. Ei trebuie sa īnvete cum se face asta.
Vocea emisarului a continuat sa vorbeasca, explicīndu-mi ce-mi mai explicase o data.
- Protuberantele de pe peretii tunelelor sīnt fapturi de umbra. Eu sīnt una dintre aceste fapturi. Noi ne miscam īn interiorul tunelelor, pe peretii lor, īncarcīndu-ne cu energia din tunele, care este energia noastra.
Prin minte mi-a trecut un gīnd fara sens: eram incapabil sa concep o relatie de simbioza ca aceea pe care o vedeam.
- Daca vei ramīne īnsa īn mijlocul nostru, vei īnvata, cu siguranta, sa simti ce īnseamna sa fii interrelationat, asa cum sīntem noi, a spus emisarul.
Apoi a parut ca asteapta raspunsul meu. Aveam sentimentul ca ceea ce dorea, de fapt, era ca eu sa spun ca hotarīsem sa ramīn acolo.
- Cīte fapturi de umbra sīnt īn fiecare tunel? - am īntrebat eu, ca sa schimb orientarea discutiei, dar am regretat imediat pentru ca emisarul a īnceput sa-mi prezinte o situatie detaliata a numarului si functiilor fapturilor de umbra din fiecare tunel. Spunea ca fiecare tunel avea un anume numar de entitati dependente, care īndeplineau īndatoriri specifice, legate de cerintele si dorintele tunelelor care le gazduiau.
Nu voiam ca emisarul sa intre īn prea multe amanunte. Consideram ca, cu cīt stiam mai putin despre tunele si fapturile de umbra, cu atīt era mai bine pentru mine.
In momentul īn care am formulat acest gīnd, emisarul s-a oprit, iar corpul meu energetic a zvīcnit, ca si cīnd ar fi fost smucit de un cablu. In clipa urmatoare, eram treaz de-a binelea, īn propriul meu pat.
     De atunci īncolo, nu am mai avut parte de nici un fel de temeri care ar fi putut sa-mi īntrerupa exercitiile de visat.
O alta idee īncepuse sa puna stapīnire pe mine: aceea ca descoperisem un stimulent fara egal.
In fiecare zi, asteptam, cu nerabdare, sa īncep visatul si sa fiu dus de iscoada īn lumea umbrelor. O atractie īn plus o constituia faptul ca viziunile mele privind acea lume devenisera si mai realiste decīt īnainte.
Judecata din perspectiva criteriilor subiective de ordine a gīndurilor, informatiilor senzoriale vizuale si auditive, precum si a reactiilor din partea mea, experientele prin care treceam - pe toata durata lor - erau la fel de reale ca orice situatie din lumea noastra cotidiana.
Nu mai avusesem niciodata pīna atunci experiente perceptuale īn care singura diferenta īntre viziuni si lumea de zi cu zi era doar rapiditatea cu care luau sfīrsit viziunile.
Intr-un moment ma aflam īntr-o lume stranie, dar reala, iar, īn momentul urmator, eram īn patul meu.
     Tīnjeam dupa comentariile si explicatiile lui don Juan, dar eram īnca retinut īn Los Angeles. Cu cīt īmi analizam mai mult situatia, cu atīt deveneam mai nelinistit; am īnceput chiar sa am simtamīntul ca īn lumea fapturilor anorganice mi se „cocea" ceva īn mare graba.
Si cum nelinistea mea crestea, trupul meu a intrat īntr-o stare permanenta de spaima profunda, desi mintea era īn continuare extaziata de contemplarea lumii umbrelor.
Pentru a face lucrurile si mai dificile, vocea emisarului visatului s-a infiltrat īn starea mea constienta normala.
īntr-o zi, pe cīnd ma aflam la ora, la universitate, am auzit vocea, care repeta īntruna ca orice īncercare din partea mea de a stopa exercitiile de visat ar dauna tuturor telurilor mele.
Am replicat ca luptatorii nu se dau īn laturi din calea provocarii si ca nu am nici o argumentatie rationala valida pentru a-mi opri exercitiile. Eram de acord cu emisarul. Nu aveam intentia sa opresc nimic, iar vocea nu facea altceva decīt sa reafirme ceea ce simteam.
     Nu numai emisarul s-a schimbat, dar īn scena a aparut si o noua iscoada. Intr-una din ocazii, īnainte ca eu sa fi īnceput sa examinez elementele visului, o iscoada a sarit literalmente īn fata mea si mi-a captat īn mod agresiv atentia visatului.
Caracteristica remarcabila a acestei iscoade era faptul ca nu necesita nici un fel de metamorfoza energetica; era de la īnceput un strop de energie, īntr-o clipita, m-a transportat - fara sa fie nevoie sa-mi exprim intentia de a merge cu ea - īntr-o alta parte a lumii fapturilor anorganice: tarīmul felinelor cu dinti-sabie (feline ce au trait pe pamīnt īntre perioada oligocena si cea pleistocena si ai caror canini superiori erau foarte lungi, asemanatori unor palose).
     Am descris īn alte lucrari ale mele fragmente din acele viziuni. Spun fragmente, pentru ca pe atunci nu aveam suficienta energie pentru a face lumile percepute de īnteles pentru judecata mea liniara.
Viziunile mele nocturne de feline cu dinti-sabie s-au succedat cu regularitate o perioada īndelungata, pīna īntr-o noapte, cīnd a reaparut iscoada agresiva care ma dusese pentru prima data pe acel tarīm.
Fara sa-mi astepte consimtamīntul, m-a dus īn tunele.
Am auzit vocea emisarului, care s-a lansat imediat īn cea mai ditirambica reclama comerciala pe care am auzit-o vreodata. Mi-a relatat despre extraordinarele avantaje ale lumii fapturilor anorganice. Mi-a vorbit despre dobīndirea unei cunoasteri absolut uluitoare pentru mintea omeneasca si despre modul de acumulare a acesteia prin simplul act de ramīnere īn acele minunate tunele.
S-a referit la avantajul unei mobilitati incredibile, la timpul nelimitat avut la dispozitie pentru descoperiri si constatari si, īn special, la avantajul de a fi rasfatat de servitori cosmici, care īmi vor face toate hatīrurile.
- Fiinte constiente din cele mai incredibile colturi ale cosmosului traiesc la noi, a spus emisarul īn īncheiere. Si le place sederea la noi. De altfel, nimeni nu vrea sa plece de aici.
     Gīndul care mi-a trecut īn momentul acela prin minte a fost ca ideea de servitute īmi era total opusa.
Nu m-am simtit niciodata īn largul meu cu servitorii sau cīnd eram servit.
Iscoada a preluat initiativa si m-a facut sa plutesc prin mai multe tunele. S-a oprit īntr-un tunel ce parea ceva mai larg decīt celelalte. Atentia visatului mi-a fost atrasa de dimensiunile si configuratia tunelului, si as fi ramas tintuit acolo, daca ceva nu m-ar fi facut sa ma rasucesc.
Atentia visatului mi s-a concentrat atunci asupra unei bule de energie putin mai mare decīt entitatile de umbra. Era de culoare albastra, acel albastru din centrul flacarii unei lumīnari.
Stiam ca aceasta configuratie de energie nu este o entitate de umbra si ca nu era locul ei aici.
M-am cufundat īn analiza ei senzoriala.
Iscoada mi-a semnalizat sa plecam, dar ceva ma facea sa nu iau īn seama semnele ei. Am ramas, īncurcat, pe loc. Totusi, semnalele iscoadei īmi īntrerupsesera concentrarea si am pierdut din vedere forma cea albastra.
Deodata, o forta colosala m-a facut sa ma rasucesc si m-a asezat direct īn fata formei albastre. Pe cīnd o priveam, aceasta s-a transformat īn silueta unei persoane: foarte mica, zvelta, delicata, aproape transparenta.
Am īncercat cu disperare sa stabilesc daca era barbat sau femeie, dar, oricīt m-am straduit, nu am reusit.
Tentativele mele de a-l īntreba pe emisar au dat gres.
Acesta a disparut brusc, lasīndu-ma suspendat īn tunel, fata īn fata cu o persoana necunoscuta. Am īncercat sa-i vorbesc persoanei īn modul īn care-i vorbeam emisarului. N-am primit nici un raspuns.
     M-a cuprins un sentiment puternic de frustrare īn fata neputintei de a strapunge bariera care ne despartea. Apoi am fost coplesit de spaima de a fi ramas singur cu cineva care putea fi un dusman.
Prezenta persoanei straine mi-a declansat o varietate de reactii.
M-am simtit chiar transportat de bucurie, pentru ca stiam ca iscoada īmi aratase, īn sfīrsit, o alta fiinta umana captiva īn lumea aceea.
Dar posibilitatea ca noi sa nu putem comunica, probabil pentru ca persoana era unul dintre vrajitorii din vechime si apartinea, astfel, unei alte perioade de timp, diferita de a mea, ma facea sa deznadajduiesc.
Cu cīt se intensificau bucuria si curiozitatea mea, cu atīt deveneam mai greu, pīna īn momentul īn care am devenit atīt de solid, īncīt m-am reīntors īn propriul trup si īn lume.
M-am trezit īn Los Angeles, īntr-un parc de līnga Universitatea California. Eram pe iarba, printre cei care jucau golf.
Persoana din fata mea s-a materializat cu aceeasi iuteala. Ne-am uitat fix unul la celalalt pret de o clipa. Era o fetita, de vreo sase sau sapte ani. Mi s-a parut ca o cunosc.
La vederea ei, bucuria si curiozitatea mea au crescut atīt de nemasurat, īncīt au declansat procesul invers. Mi-am pierdut masa atīt de repede, īncīt chiar īn clipa urmatoare eram din nou o picatura de energie īn lumea fapturilor anorganice.
Iscoada a venit dupa mine si m-a scos de acolo īn graba.
M-am trezit cu o tresarire de spaima. In procesul īntoarcerii la lumea cotidiana, ceva lasase sa se strecoare un mesaj. Mintea mi-a fost cuprinsa de frenezie īn īncercarea de a asambla ceea ce stiam sau credeam ca stiu. Am petrecut peste patruzeci si opt de ore straduindu-ma īncontinuu sa captez un misterios sentiment sau informatie care se prinsese de mine.
Singurul succes pe care l-am repurtat a fost sa simt o forta - pe care mi-o īnchipuiam exterioara mintii si trupului meu - care-mi spunea sa nu mai dau crezare visatului meu.
     Dupa cīteva zile, a pus stapīnire pe mine o certitudine īntunecata si misterioasa, care a devenit din ce īn ce mai puternica, pīna cīnd nu am mai avut nici o īndoiala īn privinta autenticitatii sale: eram sigur ca bula albastra de energie era un prizonier īn lumea fapturilor anorganice.
Aveam, mai mult decīt oricīnd, disperata nevoie de sfaturile lui don Juan. Stiam ca arunc pe fereastra ani īntregi de munca, dar nu aveam īncotro; am lasat totul balta si am fugit īn Mexic.
- De fapt, ce vrei? m-a īntrebat don Juan, mai mult pentru a-mi tempera trancaneala surescitata.
Nu-i puteam explica ce voiam, pentru ca nu stiam nici eu.
- Problema ta trebuie sa fie foarte serioasa de te-a facut sa vii īntr-o asemenea goana, a spus don Juan cu o expresie gīnditoare.
- Este, īn ciuda faptului ca nu pot sa-mi dau seama care este, de fapt, problema mea, am raspuns eu.
Mi-a cerut sa-i descriu exercitiile mele de visat cu toate detaliile importante. I-am povestit despre viziunea fetitei si despre cīt de mult ma afectase aceasta din punct de vedere emotional.
M-a sfatuit pe loc sa ignor īntīmplarea si sa o consider ca pe o flagranta tentativa din partea fapturilor anorganice de a-mi satisface toate fanteziile. A subliniat ca, daca se exagereaza cu visatul, acesta devine ceea ce a fost pentru vrajitorii din vechime: o sursa nesecata de placere vicioasa.
Dintr-un motiv inexplicabil, nu prea voiam sa-i spun lui don Juan nimic despre tarīmul entitatilor de umbra. Numai dupa ce a dezavuat viziunea cu fetita, m-am simtit obligat sa-i descriu vizitele mele īn acea lume.
A ramas tacut mult timp, ca si cum ar fi fost coplesit de ceea ce auzise.
Cīnd, īn cele din urma, a vorbit, mi-a spus:
- Esti mai singur decīt am crezut, pentru ca nu pot deloc sa comentez exerctiile tale de visat. Te afli īn situatia vrajitorilor din vechime. Tot ce pot face este sa-ti repet ca trebuie sa-ti exerciti toata atentia de care esti capabil.
- De ce spui ca sīnt īn situatia vrajitorilor din vechime?
- Ti-am spus de nenumarate ori ca firea ta se aseamana periculos de mult cu cea a vrajitorilor din vremuri stravechi. Erau fiinte foarte īnzestrate; punctul lor slab a fost ca le-a placut lumea fiintelor anorganice ca pestelui īn apa. Tu esti īn aceeasi situatie.
Stii despre lumea aceea lucruri pe care nimeni dintre noi nici macar nu le poate concepe. De pilda, personal n-am avut cunostinta de tarīmul umbrelor; n-au stiut de ea nici nagualul Julian ori nagualul Elias, īn ciuda faptului ca acesta din urma a petrecut mult timp īn lumea fapturilor anorganice.
- Dar cu ce schimba lucrurile faptul ca cineva cunoaste tārīmul umbrelor?
- Cu foarte mult. Visatorii sīnt condusi acolo numai atunci cīnd fapturile anorganice sīnt sigure ca ei au de gīnd sa ramīna īn lumea lor. Stim asta din povestirile vrajitorilor din vechime.
- Te asigur, don Juan, ca nu am nici cea mai mica intentie sa ramīn acolo. Vorbesti de parca sīnt pe punctul de a ma lasa ademenit de promisiuni, de servicii sau putere. Nu ma intereseaza nici unul dintre aceste aspecte si cu asta basta.
- La nivelul acesta nu mai este atīt de usor. Ai depasit punctul īn care puteai, pur si simplu, sa renunti. In plus, ai avut nefericirea de a fi fost ales de o faptura anorganica de apa.
Iti amintesti ce trīnta ai avut cu ea? Si ce-ai simtit? Ti-am spus atunci ca fapturile anorganice de apa sīnt cele mai enervante. Sīnt dependente si posesive si, o data ce si-au īnfipt ghearele īn ceva, nu-i mai dau drumul.
- Ce īnseamna asta īn cazul meu, don Juan?
- Inseamna buclucuri foarte mari. Faptura anorganica ce conduce toata operatiunea este cea pe care ai īnhatat-o īn ziua aceea fatala. In timp, s-a familiarizat cu tine. Te cunoaste īndeaproape, īn cele mai intime aspecte.
     I-am replicat lui don Juan, cu toata sinceritatea, ca simpla idee ca o faptura anorganica ma cunoaste īn cele mai intime aspecte īmi provoca rau de la stomac.
- Cīnd visatorii realizeaza ca fapturile anorganice nu prezinta nici o atractie, a spus el, este, de obicei, prea tīrziu pentru ei, deoarece atunci au fost deja capturati de fapturile anorganice.
In adīncul sufletului meu simteam ca don Juan vorbeste, la modul abstract, despre pericole care pot exista teoretic, dar nu si īn practica. In sinea mea, eram convins ca nu exista nici un fel de pericol.
- Nu am de gīnd sa permit fapturilor anorganice sa ma ademeneasca īn vreun fel, daca la asta te gīndesti, am spus eu.
- Eu ma gīndesc ca ele te vor pacali, mi-a raspuns el. Asa cum l-au pacalit pe nagualul Rosendo. Iti vor pregati o cursa, pe care nici n-o vei putea prevedea si nici n-o vei observa. Caci ele actioneaza foarte abil. Acum au mai inventat si o fetita.
- Dar īn mintea mea nu este nici o īndoiala ca fetita exista cu adevarat, am insistat eu.
- Nu exista nici o fetita, a spus el pe un ton taios. Bula aceea albastruie de energie este o iscoada. Un explorator prins īn lumea fapturilor anorganice. Ti-am spus ca fapturile anorganice sīnt ca pescarii; atrag si prind constiinta.

     Don Juan a spus ca nu avea nici o īndoiala ca bula albastruie de energie provenea dintr-o alta dimensiune, total diferita de a noastra, si era o iscoada, un cercetas, care se īmpotmolise si fusese prins, precum o musca, īn plasa unui paianjen.
Nu mi-a placut analogia lui. Ma tulbura pīna la a-mi crea senzatia de disconfort fizic. Nu am mentionat faptul īn fata lui don Juan, iar el mi-a spus ca preocuparea mea īn legatura cu iscoada prizoniera īl facea sa se simta aproape deznadajduit.
- De ce te framīnta asta? am īntrebat eu.
- Se „coace" ceva īn lumea aceea afurisita, a spus el. Si nu pot sa-mi dau seama ce este.
In timpul cīt am ramas cu don Juan si īnsotitorii sai, nu am visat deloc despre lumea fapturilor anorganice. Ca de obicei, exercitiile constau din concentrarea atentiei visatului pe elementele din vis si trecerea dintr-un vis īn altul. Ca modalitate de contrabalansare a grijilor mele, don Juan m-a pus sa privesc īndelung norii si vīrfurile muntilor din departare.
Rezultatul a fost instalarea imediata a simtamīntului ca ma aflu la acelasi nivel cu norii sau ca sīnt acolo, departe, īntre vīrfurile muntilor.
- Sīnt foarte multumit, dar si foarte īngrijorat, a spus don Juan drept comentariu fata de stradaniile mele. Inveti lucruri minunate si nici macar nu stii asta. Nu vreau īnsa sa spun ca eu sīnt cel care te īnvata aceste lucruri.
- Te referi la fapturile anorganice, adevarat?
- Da, la fapturile anorganice. Iti recomand sa nu privesti īndelung la nimic; aceasta era metoda vrajitorilor din vechime. Puteau sa ajunga la corpul lor energetic īntr-o clipita, prin simpla fixare a privirii pe obiectele pe care le preferau.
O metoda de-a dreptul impresionanta, dar nefolositoare pentru vrajitorii moderni. Ea nu contribuie cu nimic la cresterea seriozitatii noastre sau a capacitatii de a ne cauta libertatea.
Tot ce face este sa ne fixeze de concret, o stare total nedorita.
Don Juan a adaugat ca, daca nu ma supraveghez, īn momentul īn care īmi voi fi contopit cea de a doua atentie cu atentia din viata de zi cu zi, voi deveni un om insuportabil.
Spunea ca este o discrepanta periculoasa īntre mobilitatea mea īn cea de a doua atentie si perseverenta mea īn imobilitate īn starea constienta din lumea cotidiana. A subliniat ca discrepanta este atīt de mare, īncīt īn viata de zi cu zi sīnt aproape un imbecil, iar īn cea de a doua atentie sīnt un nebun.
Inainte de a pleca acasa, mi-am luat libertatea de a discuta cu Carol Tiggs viziunile tarīmului umbrelor din visele mele, desi don Juan ma sfatuise sa nu le discut cu nimeni. Intrucīt era replica mea exacta, ea a fost foarte īntelegatoare si s-a aratat deosebit de interesata.
Don Juan a fost foarte suparat pe mine pentru ca mi-am destainuit problemele fata de ea. Ma simteam mai rau decīt oricīnd. Stapīnit de un netarmurit sentiment de autocompatimire, am īnceput sa ma vait ca tot timpul faceam numai greseli.
- Pīna acum, n-ai facut īnca nimic, m-a repezit don Juan. Asta stiu precis.
     Si cīta dreptate avea! īn urmatoarea mea sedinta de visat, de acasa, s-a dezlantuit tot infernul.
Am ajuns īn tarīmul umbrelor, asa cum mai facusem de nenumarate ori; ceea ce era diferit, de aceasta data, era prezenta formei albastre de energie.
Se afla printre celelalte fapturi de umbra. Am simtit ca era posibil ca bula sa fi fost acolo si mai īnainte, iar eu sa n-o fi observat. Imediat ce am vazut-o, atentia visatului mi-a fost īn mod ineluctabil atrasa de ea.
Doar īn cīteva secunde ma si aflam līnga ea. Celelalte umbre au venit catre mine, ca de obicei, dar nu le-am dat nici o atentie.
Dintr-o data, forma cea rotunda si albastra s-a transformat īn fetita pe care o mai vazusem. Si-a lasat usor gītul subtire si delicat pe o parte si a articulat īntr-o soapta abia auzita,, Ajuta-ma!" Fie ca chiar ea a spus asta, fie ca eu mi-am īnchipuit ca a spus-o, rezultatul a fost acelasi: am ramas stana de piatra, fulgerat de un sentiment autentic de participare afectiva.
Am simtit un fior rece, dar nu īn masa mea energetica. Am simtit o īnfiorare īn alta parte din mine.
Era prima data cīnd īmi dadeam pe deplin seama ca experienta prin care treceam era complet separata de impresiile mele senzoriale. Traiam tot ce mi se īntīmpla īn tarīmul umbrelor sub toate aspectele a ceea ce consider eu īn mod normal ca īnseamna a trece printr-o experienta: puteam gīndi, evalua, decide; aveam continuitate īn plan psihologic; cu alte cuvinte, eram eu īnsumi.
Singura parte din mine care lipsea era eul meu senzorial. Nu aveam senzatii corporale. Toate informatiile īmi parveneau prin ceea ce vedeam si auzeam.
Judecata mea rationala a cumpanit atunci o stranie dilema: vederea si auzul īn acest caz nu erau facultati fizice, ci caracteristici ale viziunilor pe care le aveam.
- Vezi si auzi īntr-adevar, a spus vocea emisarului, izbucnind īn mijlocul gīndurilor mele. In asta consta splendoarea acestui loc. Poti sa participi la tot prin vaz si auz, fara sa fie nevoie sa respiri. Gīndeste-te numai! Nu este necesar sa respiri! Poti sa te duci oriunde īn univers fara sa respiri.
Am fost strabatut de un val tulburator de emotie, dar, din nou, nu l-am simtit acolo unde eram, īn tarīmul umbrelor. L-am simtit īn alta parte.
Am devenit extrem de agitat, realizīnd cu certitudine, dar īnca voalat, ca exista o legatura reala īntre eul care trecea prin aceste experiente si o sursa de energie, o sursa de percepere senzoriala, aflata undeva, īn alta parte.
Mi-a trecut prin minte ca acest undeva era trupul meu fizic, care dormea īn patul meu.
In clipa īn care am gīndit asta, fapturile de umbra au luat-o la goana, iar īn cīmpul meu vizual a ramas doar fetita. M-am uitat atent la ea si am fost convins ca o cunosc. Parea ca se clatina, de parca era pe punctul de a lesina. Am fost īnvaluit de un val de netarmurita afectiune pentru ea. Am īncercat sa-i vorbesc, dar eram incapabil sa articulez sunete.
Mi-a fost clar atunci ca toate dialogurile mele cu emisarul fusesera initiate si realizate de energia emisarului. Avīnd la dispozitie numai propriile mele mijloace, eram total neajutorat.
Apoi am īncercat sa-mi directionez gīndurile catre fetita. Fara nici un rezultat. Eram despartiti de o membrana de energie pe care n-o puteam strapunge.
Fetita a parut sa īnteleaga deznadejdea mea si a comunicat cu mine īn mod real, direct īn gīndurile mele. In esenta, mi-a spus ceea ce don Juan īmi spusese deja: ca era o iscoada, prizoniera īn paienjenisurile acelei lumi. Apoi a adaugat ca adoptase forma unei fetite pentru ca aceasta ne era familiara atīt mie, cīt si ei si ca avea nevoie de ajutorul meu la fel de mult cīt aveam eu nevoie de al ei.
Mi-a transmis toate acestea īntr-un singur manunchi de senzatie energetica, senzatie care a fost ca si cīnd cuvintele mesajului mi-ar fi parvenit toate laolalta, īn acelasi timp. Nu mi-a fost deloc greu sa o īnteleg, desi era prima data cīnd mi se īntīmpla asa ceva.
Nu stiam ce sa fac. Am īncercat sa-i transmit simtamīntul meu de neputinta. A parut sa ma īnteleaga imediat. M-a implorat tacut, cu ochi arzatori.
Chiar a zīmbit, ca si cum mi-ar fi comunicat ca se lasa cu totul īn grija mea, pentru a o elibera din robie.
Cīnd i-am replicat, īntr-un gīnd, ca nu aveam asemenea puteri, reactia ei mi-a dat impresia unui copil isterizat, aflat īn chinurile unei deznadejdi totale.
     Am īncercat cu disperare sa-i vorbesc. Fetita plīngea de-adevaratelea, asa cum ar fi plīns orice copil de vīrsta ei de deznadejde si spaima. Nu mai puteam sa suport. M-am avīntat catre ea, dar fara vreun rezultat efectiv. Masa mea energetica a trecut prin ea. Ideea mea era sa o ridic īn brate si sa o iau cu mine.
Am repetat aceasta manevra de nenumarate ori, pīna cīnd am obosit.
M-am oprit sa ma gīndesc la ce ar fi trebuit sa fac īn continuare. Ma temeam ca atentia visatului īmi va slabi si nu voi mai vedea fata. Ma īndoiam ca fapturile anorganice aveau sa mamai readuca īn acel loc din lumea lor.
Aveam sentimentul ca aceasta avea sa fie ultima vizita pe care le-o faceam: vizita decisiva.
Atunci am facut ceva de neconceput. Inainte sa-mi slabeasca atentia visatului, mi-am strigat cu glas tare si limpede intentia de a uni energia mea cu energia iscoadei prizoniere si de a o elibera.