Codul lui daVinci - Partea I de Dan Brown publicat la 18.11.2009
Codul lui da Vinci
���� Le Prieur� de Sion - societate secreta fondata �n 1099 - este o organizatie reala. �n 1975, �n cadrul Bibliotecii Nationale din Paris au fost descoperite o serie de suluri de pergament, denumite apoi Les Dossiers Secrets, �n care erau mentionate numele unor membri ai acestei organizatii, printre care Sir Isaac Newton, Sandro Botticelli, Victor Hugo si Leonardo da Vinci.
Ugo de Blancheford ( 1150 - 1151 )
Bernard de Tremblay (1151- 1153 )
Guillaume de Chanaleilles (1153- 1154 )
Evrard de N...? (1154- 1154 )
Andr� de Montbard (1155- 1156 )
Bertand de Blanchefort (1156- 1169 )
Philippe de Milly (1169- 1170 )
Eudes de Saint-Amand (1170- 1180 )
Arnaud de Toroge (1181- 1184 )
G�rard de Rideford (1184- 1188 )
Jean de Gisors (1188- 1220 )
Marie de Saint-Clair (1220- 1266 )
Guillaume de Gisors (1266- 1307 )
Edouard de Bar (1307- 1336 )
Jeanne de Bar (1336- 1351 )
Jean de Saint-Clair (1351- 1366 )
Blanche d'Evreux (1366- 1398 )
Nicolas Flamel (1398- 1418 )
Rene d'Anjou (1418- 1480 )
Iolande de Bar (1480- 1483 )
Botticelli (1483- 1510 )
Leonardo da Vinci (1510- 1519 )
Charles III (Duke of Bourbon-Montpensier) (1519- 1527 )
Ferdinand de Gonzague (1527- 1556 )
Nostradamus (1556- 1566 )
Duc de Longueville & Nicolas Froumenteau (1566- 1575 )
Louis de Nevers (1575- 1595 )
Robert Fludd (1595- 1637 )
Johann Valentin Andrea (1637- 1654 )
Robert Boyle (1654- 1691 )
Isaac Newton (1691- 1727 )
Charles Radclyffe (1727- 1746 )
Charles de Lorraine (1746- 1780 )
Maximillian de Lorraine (1780- 1801 )
Charles Nodier (1801- 1844 )
Victor Hugo (1844- 1885 )
Claude Debussy (1885- 1918 )
Jean Cocteau (1918- 1963 )
Pierre Plantard (1963- 1981 )

���� Opus Dei este o congregatie catolica de o pietate ferventa, recunoscuta de Vatican, care a st�rnit de cur�nd controverse ca urmare a relatarilor despre utilizarea unor tehnici de coercitie si spalare a creierelor si cu privire la o practica periculoasa cunoscuta sub numele de "mortificare corporala".
�n 2002, Opus Dei a finalizat construirea unui Sediu Central National �n valoare de 47 milioane de dolari,pe Lexington Avenue, la numarul 243, �n New York.
Toate operele de arta, obiectivele arhitecturale, documentele si ritualurile secrete mentionate �n aceasta carte sunt reale. -------------
Renumitul custode Jacques Sauni�re se �mpletici pe pardoseala Marii Galerii a muzeului.
Se repezi la cel mai apropiat tablou pe care-l zari, un Caravaggio. Se prinse de rama aurita si apoi batr�nul de saptezeci si sase de ani trase de ea p�na ce o desprinse de pe perete si se prabusi cu p�nza la piept.
Dupa cum anticipase, un grilaj de fier bubui �n apropiere si bloca intrarea �n galerie. Parchetul se zgudui. Undeva, departe, o alarma �ncepu sa tiuie.
Custodele ramase �ntins pe jos o clipa, �ncerc�nd sa-si recapete suflul si sa decida ce are de facut �n continuare.
"Sunt �nca �n viata." Se trase �ntr-o parte de sub p�nza si privi �n jur, �n cautarea unui loc �n care sa se ascunda.
O voce rasuna, cutremurator de aproape: -Nu misca! �n patru labe, custodele �ncremeni. Usor, cu miscari lente, �si �ntoarse capul.
La nici cinci metri distanta, dincolo de poarta �nchisa, atacatorul, care avea o constitutie robusta, �l privea printre gratiile de fier. Era �nalt si lat, cu pielea albicioasa, de parca ar fi fost a unei fantome, si parul rar, alb si el. Ochii lui aveau irisul roz si pupila rosie-vinetie.
Albinosul scoase un pistol din buzunar si, printre barele de fier, �l �ndrepta spre custode.
-Tu si confratii tai aveti ceva ce nu va apartine, adauga.
Custodele simti cum un val de adrenalina i se revarsa �n vene. "Cum e posibil sa stie asta?"
-Iar �n noaptea asta va reveni �n m�inile posesorilor lui de drept.
----------
-Dupa ce vei muri, eu voi fi singurul care stie adevarul.
"Adevarul". �n aceeasi fractiune de secunda, Sauni�re �si dadu seama cu oroare de realitate. "Daca mor, adevarul va fi pierdut pentru totdeauna."
Instinctiv, sari �ntr-o parte, �ncerc�nd sa se adaposteasca. Arma bubui si custodele simti o arsura atunci c�nd glontul �i patrunse �n stomac. Cazu cu fata �n jos... chircindu-se de durere.
Batr�nul se uita �n jos si vazu gaura pe care o lasase glontul �n p�nza alba a camasii. Era �nconjurata de un inel s�ngeriu, la c�tiva centimetri sub stern. Stomacul. Cu cruzime parca, glontul �i ratase inima.
Ca veteran al razboiului din Algeria, custodele stia ce moarte lenta si cumplita �l astepta. Timp de cincisprezece minute, acizii din stomac i se vor scurge �n cavitatea toracica, otravindu-l �ncetul cu �ncetul, din interior.
-Durerea e un lucru bun, monsieur, spuse Albinosul, dupa care disparu.
���� Ramas singur acum, Jacques Sauni�re �si �ndrepta din nou privirea spre poarta de fier. Ramasese captiv aici, �nauntru, iar usile nu aveau sa se deschida dec�t dupa cel putin douazeci de minute. P�na atunci �nsa, el va fi mort. Cu toate acestea, spaima care �i str�ngea inima era cu mult mai rea si mai puternica dec�t frica de moarte.
"Trebuie sa transmit secretul."
Ridic�nd u-se cu greu �n capul oaselor, g�ndul �i zbura spre cei trei confrati ai sai, asasinati... la generatiile dinaintea lor... la misiunea care le fusese �ncredintata. "Un ne�ntrerupt lant al cunoasterii."
Iar acum brusc, �n ciuda tuturor precautiilor... �n ciuda tuturor masurilor de prevedere... Jacques Sauni�re ramasese unica veriga �n viata, singurul pastrator al unuia dintre cele mai mari secrete care au existat vreodata. Desi tremura, izbuti sa se ridice �n picioare. "Trebuie sa gasesc o cale..."
���� Era �nchis �n Marea Galerie si �n lumea �ntreaga exista doar o singura persoana careia �i putea preda stafeta. Sauni�re privi �n jur, la zidurile luxoasei sale �nchisori. Unele dintre cele mai cunoscute tablouri din lume pareau sa-i sur�da, asemenea unor vechi si dragi prieteni. Crisp�ndu-se de durere, �si aduna fortele si se stradui sa-si limpezeasca mintea.
Sarcina disperata de care trebuia sa se achite urma sa-i solicite -stia bine acest lucru - fiecare secunda care-i mai ramasese din viata.

���� Robert Langdon se trezi cu greu. �n �ntunericul din camera suna un telefon, un sunet subtire, nefamiliar. B�jb�i pe noptiera si aprinse veioza. �si miji ochii si privi �n jur: un luxos dormitor �n stil renascentist cu mobilier Ludovic al XVI-lea, fresce si un pat urias din mahon, cu baldachin. "Unde mama naibii sunt?!"
Pe halatul de baie, agatat de unul dintre st�lpii patului, erau brodate trei cuvinte: "HOTEL RITZ, PARIS".
�ncet, ceata �ncepea sa se risipeasca. �nca nu reusise sa-si revina de-a binelea. "Un oaspete?"
Privirea �i cazu pe un fluturas mototolit care se afla la capatul patului: "UNIVERSITATEA AMERICANA DIN PARIS are placerea de a va oferi O SEARA CU ROBERT LANGDON, PROFESOR DE SIMBOLISTICA RELIGIOASA, HARVARD UNIVERSITY".
���� Langdon mormai ceva ininteligibil. Conferinta din seara asta, o prezentare �nsotita de diapozitive despre simbolismul care se ascunde �n structura Catedralei din Chartres, atinsese, probabil, c�teva puncte sensibile �n r�ndul publicului.
Probabil ca vreun specialist cucernic �l urmarise si voia sa �nceapa acum o disputa.
-Domnule Langdon, va rog sa ma scuzati. V-am sunat pentru a va informa ca oaspetele acela se indreapta chiar acum spre camera dumneavoastra. Am crezut de cuviinta ca e bine sa va anunt.
Profesorul se trezise de-a binelea:
-Ati trimis pe cineva spre camera mea?!
-�mi cer scuze, monsieur, dar o persoana de acest rang... nu-mi pot asuma autoritatea de a-i interzice sa vina.
-Dar cine este omul acesta?
Receptionerul �nchisese �nsa.
Aproape �n aceeasi clipa, �n usa se auzi o bataie nerabdatoare.
Nu foarte �n largul lui, Langdon cobor� din pat; talpile i se �nfundara �n mocheta groasa de pe podea. �si trase halatul de baie pe umeri si se apropie de usa.
-Cine e?
-Domnule Langdon! Trebuie sa vorbesc cu dumneavoastra!
Engleza individului avea un accent puternic, ca un latrat dur si autoritar.
-Sunt locotenentul J�r�me Collet. Direction Centrale Police Judiciaire.
"Politia Judiciara?!" Langdon ramase o clipa tacut; stia ca DCPJ era corespondentul francez al FBI-ului din Statele Unite.
-Mon capitaine are nevoie de experienta dumneavoastra profesionala �ntr-o problema personala.
-Acum? b�igui profesorul. E trecut de miezul noptii!

���� -Gresesc daca spun ca �n aceasta seara aveati programata o �ntrevedere cu directorul Muzeului Luvru?
Dintr-o data, Langdon simti o usoara neliniste. Avusese, �ntr-adevar, stabilita o �nt�lnire cu apreciatul custode dupa seminarul din aceasta seara, dar Sauni�re nu �si facuse aparitia.
-Nu, nu gresiti. De unde stiti dumneavoastra acest lucru?
-Am gasit numele dumneavoastra �n agenda domniei sale!
-Sper ca nu s-a �nt�mplat nimic grav.
Agentul ofta greu si-i �ntinse prin usa o fotografie.
C�nd vazu imaginea, Langdon �ncremeni.
-Fotografia aceasta a fost facuta acum mai putin de o ora. �n interiorul Muzeului Luvru.
-Simbolul de aici... si modul �n care trupul lui este at�t de straniu...
-Pozitionat? �i sugera agentul.
Langdon �ncuviinta, �nfiorat:
-Nu-mi imaginez cine ar fi putut sa faca asa ceva!
Agentul �l fixa �ncruntat:
-Nu ati �nteles, domnule Langdon. Ceea ce vedeti �n aceasta fotografie... monsieur Sauni�re �nsusi si-a facut asta.
N.N. Nu urmarim postarea romanului lui Brown ci doar fragmentele cele mai revelatoare, cele care au provocat disperarea Bisericii. De aceea e posibil ca fluenta povestirii sa aiba de suferit.