Ridicandu-ma din mormantul antichitatii... de Ramtha publicat la 28.11.2009
RIDICINDU-MA DIN MORMINTUL ANTICHITATII
CA SA VA ADUC ADEVARUL
Sa nu renuntati niciodata la visurile voastre - niciodata. Niciodata.
Vreau sa va spun o poveste.
Iata ce vreau sa intelegeti : pentru ca cineva sa fie intreg, sa poata evolua, sa fie puternic - puternic, trebuie sa renunte complet la trecut - sa fie liber de trecutul sau. Sa fie liber de urmaritor (este vorba de calaretii negrii din adincurile pamantului din cartea "Lordul inelelor" - "The Lordof of the Rings " de J.R.R. Tolkien. Ramtha spune ca toata povestea ar putea fi adevarata), de duhul morti, care este in voi si va produce atita tulburare si nefericire.
Si atunci se produce in corp o adevarata vindecare de boli, o adevarata schimbare a vietii si longevitate.
Vreau sa stiti ca fiecare celula din corpul vostru a fost facuta sa traiasca vesnic. Este capabila sa se regenereze la cea mai tinara, infloritoare forma si sa ramina asa un timp infinit. Dar o persoana a carei viata sufera - suferinta personala, furie, tristete - traind cu teama ca cineva va ghici ce se intimpla cu ea, traind cu teama ca cineva poate sti viata sa, ca cineva va sti ca minte, trebuind sa traiasca fiecare zi cu ipocrizie, isi imbatrineste corpul chiar mai repede.
Ginditi-va, cind ne cunoastem trecutul, suntem eliberati de timpul trecut, nu mai este un mister si nici nu ne-a fost ascuns de organizatii politice, religioase sau socio - culturale. Asa este cu adevarat.
Eu sunt o fiinta in afara timpului. Cu adevarat. Cuvintele pe care le folosesc sunt alese ca sa va stimuleze, sa le intelegeti si nu sunt sofisticate de loc, caci daca v-as fi vorbit in limba mea, nu ati fi inteles nimic.
Sunt un strain in cel mai adevarat sens al cuvintului.
In viata mea, am fost inalt de peste sapte picioare (un picior = 30 cm). Culoarea pielii mele este ca scortisoara, am ochii foarte negri si parul este foarte lung si negru. Am fost considerat incorect din punct de vedere politic.
- Oamenii mei au fost foarte albi. Au fost oameni aurii cu par de culoarea cuprului si ochi rosii, cu gura roz pe fete pale, sau cu ochi albastri ca gheata, gura foarte subtire si par alb ca zapada.
- Oamenii mei au fost negri ca noaptea, foarte inalti si frumosi. Ei erau ionieni.
- Oamenii mei au fost oamenii rosii din Atlantida. Ei sunt pieile rosii de astazi, care atunci au avut totul, iar acum sunt redusi la pescuit si jocuri de noroc.
Nu va place asta? Mie nu prea imi pasa. Stiti de ce?

Pentru ca daca acum este timpul cind esti piele rosie, ai fost ionian, ai fost egiptean, sau atlant, ai trait milioane de ani si de alte vieti. De ce ar trebui sa faci un precedent din aceasta viata?
Stiti, Ramtha inseamna Ram care a coborit din munti intr-o zi teribila. Asa ma sarbatoresc indienii, sarbatoarea lor este "Ziua teribila a lui Ram " (Ramtha este socotit a fi un Zeu indian ).
In vechiul Egipt exista un bulevard dedicat lui Ram, marele cuceritor, bulevard care a dainuit zece mii de ani dupa ce am plecat de pe acest tarim (drumul a fost construit cam prin anul 18.000 i.e.n. si a fost folosit pina in anul 10000 i.e.n.).
Si ei credeau ca oricine merge pe acel bulevard putea stapini vintul - asta este mitologie.
Daca gasiti un bazorelief sau pictura a unui ram (ramul este un fel de berbec cu coarnele rasucite de doua-trei ori), cumparati-le.
Ziua Teribila a lui Ram nu este pomenita in biblie, dar este in texte foarte vechi.
Si iata ce vreau sa va spun despre religie. Nici o religie nu accepta sa vorbeasca despre timpul in care am trait eu, pentru ca era timpul Dumnezeilor, inaite de venirea lui Jehova. Daca Jehova ar fi venit in timpurile mele, nu ar fi avut nici o sansa, dar el a aparut in timpul marilor schimbari de pe Pamint - cind fiintele umane deveneau sclavii Zeilor, servantii lor. Marea inteligenta disparuse, adica a disparut amintirea Zeilor si a ceea ce erau ei - adica supraoamenii.
Asta sunteti voi astazi in corpurile pe care voi le-ati ales, sunteti Dumnezei, nu Homo erectus, Dumnezei cu genetica ce v-a fost data acum 40.000 de ani si acum 450.000 de ani.
De ce ati ales acest corp? Pentru ca sunteti gata sa folositi acest creier mare si sunteti gata sa transcendeti superstitiile.
Sunteti Dumnezei? O, da ! Dar ce puteti spune despre voi insiva, daca inca mai traiti cu vinovatii sub regimul vostru religios?
Aceasta nu este comportare de Dumnezeu, ci de sclav.
Voi sa ascultati de primul Dumnezeu, care a trait inaintea lui Moise si a lui Abraham, care a inteles ce trebuie sa faca ca sa ascensioneze, un Lemurian.
Cei care au venit de dincolo de Steaua de Nord, sunt gigantii ingropati in mit si care intr-o buna zi se vor ridica din nou.
Eu sunt un gigant ridicat din mormintul antichitatii, ca sa va aduc adevarul care va duce lumea la haos, adica rasturnarea valorilor spirituale, sociale si religioase de acum si va crea o noua paradigma cu care omenirea va serba istoria ei spirituala.
Vom vorbi despre radacinile voastre si ce v-a adus unde sunteti si am sa va raspund la intrebari.
Dar voi sa ascultati cu atentie, caci ce veti auzi, fie ca va place sau, nu mai exista dar a existat. Si nu exista alta sursa pe acest plan si in acest timp care sa va dea aceste informatii.
De ce? Pentru ca nimeni nu a ajuns sa vada sau sa stie inca.
Inainte de a marge mai departe, vreau sa va vorbesc despre viata voastra spirituala.
Si este un moment potrivit pentru aceasta, pentru ca, dupa cum a fost profetia, in aceasta decada am avut o eclipsa de soare (textul este de la o seara cu Ramtha din 1990) si am avut o eclipsa totala de luna.
Profetia este aceasta :"In ultimele zile va fi un nou cer si va fi un nou Pamint."
Si aceste evenimente cosmice sunt prevazute de adevarati profeti, care au vazut schimbarile, acestor timpuri ce urmau sa vina.
Acele entitati au stiut ca atunci cind "incintatoarea" (luna) va fi umbrita de iubitul ei, ea va deveni o noua fiinta. Asa au gindit ei.
Iar cind soarele in batrinetea lui, a murit si s-a renascut in propria eclipsa a fost perceput ca intrare intr-un uter ciclic si apoi renasterea cu un nou destin.
Aceste evenimente i-au facut sa considere ca va apare un nou cer, ceea ce cu certitudine este acum. S-a implinit. Si cu certitudine va fi un nou Pamint, spre implinire.
Trebuie sa stiti ca in timpul vietii mele, cosmosul si planul terestrial, aratau foarte diferit de cum sunt acum, iar fortele dinamice dintre doua luni in relatie cu Pamintul, au creat un mediu foarte diferit de cel de astazi, desi insensibilitatea omului fata de natura si fata de propria umanitate, a creat chiar in acele timpuri, o foarte nefericita conditie, care aproape ca a dus la ceea ce se cheama "purificarea" intregii lumi.
Vedeti voi, era in care am trait, nascut din oameni foarte spirituali, a caror linie vine de dincolo de Steaua de Nord, pe care ei nu o puteau vedea, a fost o era foarte spirituala.
Povestea acelor timpuri s-a pastrat in folclor si prin hartile desenate in lacasurile lor din maruntaiele muntilor, harti de stele, care cuprindeau aventura liniei mele de stramosi pina ce au ajuns la acest sistem stelar cu soare galben si povestea colonizarii lor aici.

In vremea cind m-am nascut eu, Pamintul era acoperit cu o patura groasa de nori, ca si cum ar fi fost intr-un uter de apa, exact ca si planeta pe care voi o numiti astazi Venus. Ea este intr-un uter de apa.
Si in acele timpuri, veneau aici, oameni din diverse parti ale vastului spatiu.
Si in vremurile mele, oamenii nu vazusera soarele, a carui raze nu treceau prin patura de nori.
Noi vedeam lumina ca si atunci cand te duci pe fundul unui lac si nu poti vedea sursa de lumina, ci doar lumina difuzata de aceasta prin apa
. Deci, in acele zile glorioase, razele lui Ra erau difuzate prin nori, noi nu vedeam soarele si nici stelele sau lunile, le zaream doar ca printr-un val gros. Si cind lunile erau pe cer in acelasi timp si priveam prin val, vedeam lumina difuzata de doua puncte diferite, doua surse diferite, la orizont.
Asta se intimpla cu oamenii de rind, care nu puteau trece dincolo de patura de nori ca sa priveasca minunatul Pamint/copil in noul sau uter, caci el a mai fost in alte utere, dar inainte de timpul meu intrase in noul uter si fusese purificat pentru a fi nasut din nou.
Dar in timpul vietii mele a fost o neintelegere mare, cu un foarte puternic popor, care avea o tehnologie grandioasa, cu care a sfisiat acel val al timpurilor mele.
Iar cind valul a fost sfisiat si deschis, toate apele s-au condensat dintr-o data si au venit ploi si ierni si gheata.
Si multe minunate creaturi ce traisera pina atunci intr-un climat temperat pe uriase intinderi pe pamint, nu erau pregatite pentru soarele care venea direct si nici pentru gheturile care aparusera, au pierit. Le-am vazut pierind in timpul vietii mele.
Astazi multe din oasele lor tulbura pe oamenii vostri de stiinta, caci nu se poate ca flora, fauna, animalele sau insectele de acest fel sa fi putut trai in conditii de clima a locurilor unde au fost gasite.
Ei nu inteleg ca nu a fost vorba de o schimbare a polilor (o schimbare a ecuatorului cu polii)) pamintului. Ei nu pot intelege cum a aratat pamintul atunci, ca era ca Venus si ca sub asa un strat de nori nu putea fi gheata.
Dar cind acoperisul de nori a fost rupt si a fost lumina solara directa si radiatii solare si apa care era departe de lumina directa a soarelui a inghetat.
S-a intimplat in vremurile mele, nu lOOOO de ani sau 15000 de ani in urma, s-a intimplat in timpul vietii mele.
Ce se intlmpla cu tehnicile de datare cu carbon?
Datarea cu carbon este corecta numai daca avem radiatie solara.
Dar daca ceva este vechi de peste 35000 de ani, atunci avem o mica problema cu datarea cu carbon.

Citi dintre voi intelegeti asta?
Deci, in timpurile mele, oameni nepasatori dar foarte inteligenti, razboindu-se unii cu altii, incercind sa tina bestiile (dinozaurii) la distanta cu lasere fierbinti si drepte, au rupt bariera de nori si au cauzat mari diluvii.
Strabunii mei stiau ca se va intimpla asa, ca fusese scris sa fie asa.
Si eu am supravietuit numai fiindca mama mea, impreuna cu multi alti pelegrini din Lemuria, am trecut prin mlastinile pe care voi le numiti acum Pacific, spre mlastinile Mexicului si Yucatan, unde erau numai paduri in apa, spre paminturile Onaiului (portul cel mai important din sudul Lemuriei).
Si am suprevietuit distrugerii tarii noastre.
Soarele intrase in anul lui Ram (chinezii numesc berbecul ram), si era stralucitor si minunat.
Si au venit ploile si a venit inghetul virfurilor muntilor care se ascundeau in ceata norilor, au fost acoperite cu haine albe de zapada. Acestea au fost timpurile in care am trait si putini au fost pregatiti pentru schimbarea temperaturii. Si de aceea foarte multi oameni au pierit. Oamenii comuni au pierit.
Acum, am avut caderea tehnologiei, pentru ca a cazut civilizatia tehnologiei. Iar fratii lor mai virstnici au parasit luna si s-au dus pe planeta rosie, la bazele lor de acolo si i-au lasat pe verii lor sa se lupte singuri aici jos.
Si cu caderea tehnologiei a fost ridicarea barbarilor, si acelea au fost vremurile mele.
Si cine ar fi cr
Marsaluiam in grupul meu de oameni si in urma noastra pamintul se surpa, marsaluiam spre nord, trecind peste paminturi care acum nu mai exista, privind riuri linistite odata, umplindu-se cu apa care venea din cer si acoperea paminturile care nu s-au scufundat.
Au fost innecate de ape, in jurul pamintului. Le-am vazut venind si plecind.
Si am vazut locuri inalte, unde am supravietuit noi.
Si am vazut impreuna cu poporul meu prima aparitie a soarelui aici pe Terra si m-a cuprins incintarea care mai tine si acum.
Si pot sa-l descriu ca nimeni altcineva, doar ca oamenii din poporul meu.
Si pot descrie frumusetea celor doua luni ca nimeni altul, pentru ca ele si stelele erau minuni de proportii marete. ezut ca acesta va fi fundalul, pentru vesnicie. Numai cineva care l-a contemplat si s-a minunat.
Aceasta a fost aventura din timpurile pe care le stiu.
A fost si supravietuire in acele timpuri. A fost supravietuire pentru ca natura pastreaza ceea ce este in rezonanta cu ea.
Natura nu pastreaza ceea ce nu este in ordinea ei, ceea ce ne aduce inapoi la seara aceasta si la eclipsa de luna.
Este un nou cer care se manifesta acum la sfirsitul acestui secol. Este un cer nou.
Asa cum vechii clarvazatori au vazut, asa cum �n vremurile mele am fost martor si partas, asa si voi veti deveni partasi la schimbarile dramatice, cele mai dramatice care vor veni din fundalul vesniciei.
Vor fi cele mai dramatice douasprezece zile de lumina si extrema emotie.
Dar cum va fi noul pam�nt?
Noul pam�nt va fi ocupat de entitati care vor avea puterea sa treaca dincolo de timp. Numai acele entitati vor fi pastrate. Aceasta suna relativ metafizic si simplu, dar nu este de loc asa.
Cei care vor trai �n acele timpuri, vor fi cei care pot trece peste podul timpului, cei care au capacitatea de a se implanta singuri acolo, aceia vor fi �n acele timpuri. Cei care �si vad viitorul atacat de monstri, nu vor fi.
Deci, numele meu este Ramtha Cel Iluminat, asa am fost numit �n vremea mea si �mi amintesc si acum. Chiar si egiptenii ma tin minte, si persii, toate culturile antice, pentru ca oamenii mei au fost sam�nta tuturor raselor.
Si ei au dus legea noastra peste tot unde s-au asezat, pentru ca eu am fost un punct de referinta al istoriei, dintr-un timp, nu numai de schimbari cataclismice, dar de cadere a arogantei si m�ndriei, de �nceput al barbarismului si ceea ce se numeste finala iluminare, adevarata iluminare.
���� Deci, civilizatiile care au venit aici, nu au avut scoli antice. Niciodata.
Conceptul de scoala antica este - desi acum sunt rasp�ndite �n �ntregul univers - indigen, de pe pam�nt.
Si de ce?
Pentru ca oamenii de aici au �n minte, asa un amestec �ntre Zei si natura �nsasi, o asa de mare confuzie despre ceea ce este de pastrat, ce este necesar pentru calatoria Spiritului �n camasa umana (viata �n trup omenesc) incat felul lor de g�ndire este foarte cetos, foarte confuz.
Scolile de iluminare antice sunt foarte importante, pentru ca pe pamant oamenii uita cu adevarat ca sunt creaturi spirituale. Cu adevarat umanitatea lor �i incita p�na la betie, mai mult dec�t pe cei de oriunde altundeva.
���� Deci, din vremurile de haos de acum 35000 de ani, dintr-un barbar si poporul sau, s-a ridicat conceptul de �nvatatura spirituala, �nvatatura mistica, de exemplu, aflarea adevarului despre Dumnezeul Necunoscut, nu �ntr-o masina, ci �n natura, privind pasarea de noapte �n cuibul ei alaturi de mine, si toate generatiile care au venit si si-au facut cuib acolo.
���� Atunci c�nd am cobor�t de pe st�nca mea sa �mpartasesc ceea ce �nvatasem generalilor mei, si am plecat �ntr-un mars, am gasit pe drum o padure uriasa, pe care eu ara numit-o Shambhala, care avea un copac urias �n centru. Mi-am pus vechii razboinici sa cuprinda giganticul copac. Si erau at�t de mici �n comparatie cu aceata magnifica creatur�!
Le-am cerut sa raspunda la o ghicitoare: "Ce stie copacul acesta si voi nu stiti?"

���� Cu marea si minunata �ntrebare a �nceput acum 35000 de ani �n urma, desteptarea spirituala, pentru ca era desteptare pe vecie si eram conectati cu ea.
Si din rasfatarea �n bratele Lordului Padurii, datorita ranii mele, din cenusa tehnologiei si datorita fabuloaselor creaturi - specii umane din diverse parti ale Voidului - din cenusa acestei convergente, s-a nascut aceasta �ntrebare, ce stie el si eu nu stiu �ncepind testul spiritual pentru omenire.
���� Opreste munca pentru un timp si g�ndeste la valorile vietii, opreste-ti distractia pentru un timp si g�ndeste la moarte.
Opreste tot ce faci, pentru destul timp ca sa-ti pui �ntrebari: C�nd nu voi mai fi, cerul si luna vor fi tot �n acest loc ? Da.
Copacii acestia ,vor fi ? Unii. P�m�ntul va fi tot aici? Da.
Deci ce stiu ele si tu nu stii, tu care esti muritor �n nemurire? Ce stiu ele si tu nu stii?
Buna �ntrebare de pus pentru oameni ocupati, care niciodata nu s-au g�ndit la viata.
Si de ce sunt eu at�t de ciudat?
Sunt ciudat pentru c� vin dintr-un timp de convergenta si adevarate �nceputuri de cercetare a spiritualului �n fiinta umana femeie si barbat. Si cucerirea de la sf�rsitul vietii mele a fost sa dau oamenilor mei aceasta �ntelepciune, ca ei s-o duca mai departe copiilor lor, caci marsul se sf�rsise.
Lumea se schimba zi de zi, marsul �ncetase.
Un nou pam�nt fusese sadit si vroiam ca sam�nta noului pam�nt sa poarte �ntrebarea despre ce stie un copac si tu nu stii, si aceasta �ntrebare sa fie at�t de simpla si totusi plina de inteles, f�c�nd copii sa se aseze sub un copac si sa se �ntrebe ce stie copacul si ei nu, si sa �ncerce sa afle raspunsul.
Cred ca aceasta �ntrebare este mult mai frumoasa dec�t: "Care este sunetul unei singure m�ini aplaud�nd?"
Ei bine, pot afla mult mai multe de la un copac dec�t de la o m�n� care aplauda.

���� Deci, �n viata mea, am fost �n stare s� trec peste timp, pentru ca aveam aceasta capacitate. Am vrut sa fac asta. Am vrut sa explorez - asta a fost natura fiintei mele - si sa cuceresc tot ce nu stiam, dar nu cu sabia, ci cu o minte pasionata, care si-a facut prieteni din pasarea de noapte, din lunile de ceata si mister.
Si l-am cunoscut bine pe Ra. Si am cunoscut bine si v�rfurile movulii ale muntilor si drumurile aurii si sofranul prafului. Le-am trait si asta nu a scazut valoarea spiritualitatii mele, ci a marit-o, pentru ca am trait-o nu ca un distrugator ci ca un cautator de raspunsuri si am facut-o at�t de bine, �nc�t am �nteles ca natura nu �nchide niciodata usa cuiva care patrunde �n ea cu toata sinceritatea - si am fost sincer - si niciodata nu am renuntat. Nu era �n natura mea sa fac asta.
As fi putut renunta la viata cu mult timp �n urma, aveam cu siguranta toate motivele unei victime, aceleasi pe care le aveti si voi. Iar singurele lucruri pe care vi le-as fi putut spune astazi, ar fi fost despre tragedia mamei mele, a fratelui meu, a sorei mele, despre tatal meu necunoscut iar voi v-ati fi g�ndit la c�t de grea a fost viata mea.
�ntelegeti? Aveam toate motivele sa nu am �ncredere �n nimeni.
Dar, va spun, daca as fi avut sentimente de vina si blamare, n-as fi batut niciodata la usile naturii si nici n-as fi putut sa-mi parasesc corpul, caci as fi fost prea scufundat si concentrat �n nefericire.
Deci nimic nu m-a oprit sa doresc sa fiu un cautator al Dumnezeului Necunoscut, caci �l iubisem cu toata puterea si nimic nu m-ar fi putut opri.
Luati aminte: cu c�t va este mai mila de voi �nsiva - cu c�t mai mult v� vedeti viata ca o victima, ca o tradare - cu at�t mai putin veti vedea pe Dumnezeu.
Asta asa se �nt�mpla, pana in momentul in care �l veti cunoaste pe Dumnezeu. Asa este.
Si voi sunteti ca Pam�ntul �n treacat prin valul acelor timpuri, �nvaluiti �ntr-un voal gros. Nici macar nu puteti vedea lumina stralucitoare care �ncearca sa strabata valul.
Eu am stiut ca am fost o fiint� divin� si ca oamenii mei erau fiinte divine.
Si �n acele ore lungi petrecute vorbind cu ei si �nvatindu-i, a �nceput adevarata scoala spirituala, �n acele vechi si uitate tar�muri care se afla �n nord-estul Indiei de acum. (Ra este conducatorul -zeu- al unui grup de lemurieni care au populat Pachistanul de azi- n.n).Acolo a �nceput totul, acolo.
Si nu a fost nici o �nvatatura despre "nu trebuie s� faci asta sau asta". Aceasta nu este o �nvatatura spirituala.
�nvat�tura spirituala este desteptare, ei au c�stigat enorm de multa desteptare, iar c�nd s-au dus �napoi �n colibele lor si la pescuit si la copt p�ine, au vazut totul �ntr-o lumina diferita. Au devenit mai constienti.
Si daca ar fi sa descriem acum, benzile lor au devenit mai largi (benzile din c�mpul auric, reprezent�nd capacitatea lor mintala).
���� Si asa mi-am �nvatat oamenii sa-si traiasca viata, nu prin abstinenta, dar �ndepart�ndu-se de ceea ce era plictisitor sau tendentios pentru ca asta am facut �n calatoria noastr�, am luat lucrurile de camping si am mers sa ducem o viata simpla, care �n simplitatea ei cuprinde marea �ntelepciune.
I-am �nvatat sa fie atenti si sa simta v�ntul si sa simta subtilele schimbari ale pam�tului si ale anotimpurilor si sa fie �n rezonanta cu ele. Si atunci ei au devenit rezonanti cu natura.
Ei bine, ei si-au tr�it totusi viata, dar erau mai nobili, mai �ntelepti. Nu erau ipocriti. Nu erau fanatici.
Au trait frumos si a fost alegerea lor de a ram�ne �n urma (de a nu duce p�na la capat procesul de iluminare).
Daca aceasta este alegerea ta si vrei sa aduci pe lume un copil, adu-l, dar fii un parinte m�ret pentru el. �nvata-l despre Ra (soare) si despre pasarea de noapte, si cugeta �mpreuna cu el si contempleaza raspunsuri la �ntrebari �mpreuna cu el, f�-l �ntelept. �nvata-l adevar, nu filozofie (adevar este cunoastere c�stigat� prin experienta si nu prin dizertatii filozofice).
Daca vrei sa stai aici si sa lucrezi pam�ntul, atinge-l cu bucurie, nu cu plictiseala, ca si cum l-ai �ns�m�nta cu sam�nta sperantei. Si niciodata nu lua ce nu este al tau.
Creaza-ti singur cele ce ai nevoie. Asa i-am �nvatat. Asta este o viata spirituala, caci �nt�i este Spiritul si dupa aceea trupul.
���� �nainte de a pleca, am visat drumul vietilor lor �n timp. Le-am visat �n timp, �n lungi ore de sedere �n micul meu bordei, �n care foarte putini stiau ca locuiesc (oamenii lui Ramtha credeau ca locuieste tot timpul �n palatul pe care i-l construisera si unde cresteau copii).
Si mi-a placut asta, pentru ca ei niciodata nu au stiut simplitatea mea si nu ma gaseau acolo. Dar acolo, �n micutul meu bordei, �n timp ce faceam p�inea si sedeam �n fata focului, am visat cu at�ta pasiune la drumul vostru (Ramtha spune ca toti cei care vor veni sa-l asculte, sunt cei care au fost oamenii lui �n acea viata - si sunt doua milioane de suflete) si am dorit ca adevarata spiritualitate din om sa se dezvaluie.
Am visat la seara acesta �mpreun� pe un nou pam�nt si cu un cer nou.