Trezirea strabunilor - Partea I de Octavian Sarbatoare publicat la 27.12.2009
Trezirea strabunilor
Prefata
Prezenta lucrare beletristica face trecerea tematica a scrierilor mele dinspre proza indianistica înspre cea de factura zamolxiana, în care traditia hindusa se imbina cu cea a mostenirii zamolxiene, prezenta la strabunii daco-geti si existenta inca in arealul carpatin.
Similitudinile de idei dintre hinduism si zamolxianism sunt cele caracteristice religiilor primare ale umanitatii in care simbioza existentiala om-natura joaca un rol esential.
Tema cartii reia idei mult discutate de românii de azi care isi doresc renasterea unei spiritualitati autohtone. Prezint o lume reflectata si revelata in a carei realitate plauzibila poporul român isi descopera radacinile sufletesti.

Este începutul lunii martie 1997. Ma aflu într-un asram din statul indian Bihar unde am ocazia sa citesc cartea Daksha, God's Country a lui Nicolae Miulescu. Autorul, inginer hotarnic, face paralele indraznete intre toponimia locurilor din România si nume care apar in miturile indiene. Infera faptul ca in vechime, pe vremea geto-dacilor, ar fi existat o conexiune strânsa intre ei si populatia care s-a asezat ulterior in India.
Ramân gânditor la argumentul autorului, dar retin ideea legaturii spirituale dintre India si România. De aceasta am devenit constient in anii 1980 atunci când am cunoscut-o la Bucuresti pe profesoara de origine indiana Amita Bhose.
In aceasta calatorie urmatoarea mea tinta turistica este Benares, unde imi propun sa ajung pe la mijlocul lunii martie 1997. Adaug astfel Varanasi, cum este numit oficial acest oras, la periplul meu indian inceput în luna decembrie 1996.

Benares-ul este considerat printre cele cu mare faima spirituala în India; se spune ca pe meleagurile sale, zeul Shiva si-a "lasat" corpul in sensul ca a parasit constiinta lumeasca in favoarea celei a sferelor inalt spirituale.
Doresc sa aflu cât mai multe despre Benares-ul religios. Aproape zilnic ma gasesc pe ghat, ghaturi, zonele de imbaiere ale hindusilor, acolo unde au loc unele practici purificatoare. Desi par o "spalare" la propriu, tinta lor este în esenta spirituala, cea de inaltare a constiintei. Prin urmare ritualurile au semnificatie catharsica.
Este ora prânzului când merg de obicei sa iau masa într-unul din micile restaurante din imprejurimi.
Astazi aleg un local nou. Vreau sa manânc o portie de dal cu o turta nan, apoi ceva dulce. Dupa aceea imi voi continua plimbarea prin imprejurimi.
Asezat la masa ma bucur când ospatarul apare prompt. Ma priveste atent.... sunt un client nou... si turist strain.. isi noteaza comanda si nu se poate abtine sa nu ma intrebe:
- Sir, din ce tara sunteti?
De obicei, in astfel de situatii, spun ca vin din Australia. Acum, nu stiu de ce, ii spun ca sunt din România.
- România, România, repeta el. Mai avem un client din România.
- Nu mai spune! Un român pe aici?
- Da, sir. Este chiar domnul de acolo, imi arata el un barbat asezat la o mica distanta de mine.
Ei, nu se poate, un alt român se afla aici în Benares! Ma ridic de la masa hotarât sa-l cunosc.
- Buna ziua!
- Buna ziua! raspunde el deosebit de surprins. Iata ce intâmplare. La asta nu ma asteptam: un alt român in Benares!
- Precum vedeti. Vin totusi din Australia, nu din România.
- Bun sosit, domnule! Dar luati loc, luati loc, ma invita el cu entuziasm. Numele meu este Florin. Florin Soimariu.
- Sunt bucuros sa va cunosc, domnule Soimariu. Eu sunt Cezar Augustin. Noul meu cunoscut este un om intre doua vârste. De talie medie, este bine legat, are trasaturile fetei blânde, dar puternic conturate, fizionomia unui barbat cu vointa de fier.
- Abia ati fost servit, constat eu privind la bucatele aburinde din fata lui.
In curând va sosi si mâncarea mea. Intr-adevar, nu trece mult timp si apare chelnerul aducând cele comandate de mine.
- Deci... din Australia, spune interlocutorul meu. Suntem doi români veniti din directii diferite care se intâlnesc in India... la Benares. Ce poate sa insemne o astfel de aranjare a destinului?
- Poate sunt superstitios… un astfel de eveniment trebuie sa aiba o semnificatie… Nu credeti?
- Ramâne... sa o descoperim.

Multumiti de prânzul delicios ne indreptam catre ghat.
Este timpul sa ne cunoastem mai bine.
- Domnule Soimariu, ce v-a adus aici la Benares?
- Haide sa ne spunem pe nume, Florin si Cezar. Augustin este numele de familie, nu?
- Da. De acord. Numele meu mic este Cezar. Deci ce te aduce la Benares, Florine?
- Vazduhul Carpatilor! râde el vesel.
- Vazduhul Carpatilor, aici... pe lânga Himalaya?
- ântocmai.
- Explica-mi, te rog!
- Eu sunt din zona Fagarasului. Port in mine sufletul muntilor Carpati.
- Interesant. Si eu sunt nascut în Carpati, la Brasov.
- O intâlnire de pomina!
- Ce legatura are sufletul Carpatilor cu Himalaya?
- In Carpati haladuiesc spiritele strabunilor nostri. Stiai?
- Te referi la geto-daci?
- Exact. Si este vremea ca acele suflete sa revina in oameni. Cunosti practica focului la hindusi, yajna?
- O, da! Am participat la multe ritualuri de acest fel, nu numai in India, dar si in Australia.
Florin sopteste ceva in timp ce isi îndreapta privirea catre cer ca si cum ar multumi lui Dumnezeu.
- Dumnezeule, Zamolxe, iti multumesc, ingâna el.
- Multumesti zeului geto-dacilor... in India?
- Dar unde om bun, decât la Benares? Este locul unde avem acces direct la o noua constiinta de sine.
Spusele lui Florin ma trezesc la o noua realitate.
- Prin urmare, ce suflete doresti sa chemi?
- Pe cel al lui Deceneu! imi raspunde el cu seriozitate.
- Marturisesc ca ma uimesti. Nu-mi imaginam ca te afli in India pentru chemarea sufletului lui Deceneu. De ce tocmai Deceneu?
- Este sufletul marelui preot al geto-dacilor. Precum stii, in credinta lor, sufletul nu moare. Avem de-a face cu un suflet sacerdotal unic. Desi, in timp, poate imbraca multiple forme corporale. Ei bine... pe acela vreau sa-l chem sa se intrupeze.
Vorbele lui Florin ma lasa fara glas.
Dupa un timp intrerup tacerea spunându-mi gândurile cu voce tare.
- Cum ti-a "rasarit" in minte aceasta idee, de a chema sufletele strabunilor geto-daci?
- Oooo, ar fi multe de spus, dar voi puncta numai ceea ce este esential. Pentru mine totul a inceput in copilaria petrecuta în muntii Fagaras. Eram uimit de influenta lor asupra mea, de intensitatea cu care traiam pacea launtrica acolo. Mi-am dat seama de comuniunea dintre noi dupa ce am cutreierat prin tara, la ses.
In copilarie bunica mea imi spunea ca pe vârfurile muntilor sunt sufletele unor oameni. Stia si ea de la strabunii ei.

- La noi românii crezurile mostenite de la geto-daci au supravietuit in timp. Suntem un popor norocos. Neamul nostru si-a pastrat radacinile.
- Spune-mi, te rog, cum vei proceda? Ce ai intreprins pâna acum?
- Sunt abia in faza de proiect. L-am numit PROIECTUL DECENEU.
Aici, la Benares, asteptam un semn de acolo, "de sus", ceva care sa ma convinga ca pot demara. Si astazi a venit... te-am cunoscut.
Se lasa tacerea. Suntem purtati de gânduri. - Intr-adevar, exista o sansa extrem de mica sa intâlnesti un alt român în India. Chiar daca treci pe lânga el nu-l recunosti si poti crede ca este un turist oarecare. Nu-mi pot explica intâlnirea cu tine decât... ca un semn al providentei.
Ce vom face in continuare, Florine?
- Deci mi te alaturi?! exclama el cu entuziasm. Slava lui Dumnezeu ca acum nu mai sunt singur. Cât mai stai in India?
- Plec la inceputul lunii mai.
- Ce bine! Avem timp destul. Eu voi parasi India in aprilie. Va trebui sa mergem in muntii Himalaya pentru a implini acolo ritualuri ale focului.
- Dar de ce nu le putem face in Benares?
- Nu au efectul dorit.
- De ce?
- Am anumite convingeri personale, care numai in timp vor putea fi verificate daca sunt adevarate. Eu cred ca sufletele unor geto-daci au parasit Carpatii gasindu-si salasuri in Himalaya.
Care suflete se afla prin aceste locuri si care au ramas inca in Muntii Carpati?... De un lucru sunt sigur: sufletul lui Deceneu nu este in Carpati, ci in Himalaya.
Daca ar fi fost in Carpati, noi românii, pâna astazi am fi reinviat cu mai multa vigoare in credinta ancestrala.
Dar precum stim nu este asa. Desi anumite datini vechi s-au mentinut, totusi ele sunt tinute sub ochiul atent al crestinismului.
- Ce rol va avea Deceneu?
- Dupa ce il vom trezi pe marele preot al geto-dacilor, tot ce va urma va fi ca miscarea unui bulgare care colecteaza zapada din ce in ce mai multa pe masura ce se rostogoleste.
El, Deceneu, va face ca sufletele geto-dacilor sa revina in numar mare in oamenii care traiesc si vor trai în România, cu alte cuvinte... sa se intoarca la matca.
- Ai gânduri mari! Proiectul tau este de mare anvergura. Cât timp crezi ca poate lua implinirea lui?
- Zeci de ani. Treptat, spiritele strabunilor, din ce in ce mai numeroase, vor inlocui pe cele straine radacinii noastre stramosesti.
Din fericire, credintele geto-dacilor exista inca in traditiile populare ale românilor. De acolo putem porni pentru regenerarea neamului nostru.
- Ceea ce ti-ai propus este deosebit si interesant. Pentru un om obisnuit un asemenea proiect ar parea fantastic. In alta ordine de idei, imi pare rau ca acum trebuie sa plec.
Daca vrei ne intâlnim diseara pe la ora 7 la acelasi restaurant?
- Bine.
Revin la hotel. Daca stau sa ma gândesc bine la analiza lui Florin, logica lui este impecabila.
De-a lungul timpului s-au umbrit parti din filoanele native spirituale, atât cel geto-dacic, zamolxianismul, cât si cel roman, prezente pe teritoriul Daciei de la extinderea imperiului roman pe acele pamânturi.
Totusi, radacina geto-dacica se manifesta inca viguroasa in obiceiurile populare românesti.

Catre seara merg la intâlnirea cu Florin.
- Ce vom face in continuare? il întreb in loc de bun gasit.
- Mâine plecam in Himalaya, daca esti pregatit- ma anunta Florin cu hotarâre in glas.
A doua zi dimineata Florin vine la hotelul meu. Este gata de plecare, poarta in spate un rucsac cu cadru.
- Vom avea nevoie de haine groase acolo unde mergem, spune el.
- Am câte ceva, dar voi cumpara si altele pe parcurs.
Dupa rezolvarea formalitatilor de la hotel, suntem acum gata sa pornim catre gara.
Pe drum Florin imi expune planul lui:
- Va trebui sa ajungem la Delhi de unde cu un avion vom merge la Kullu in statul indian Himachal Pradesh.

Este acolo o zona muntoasa numita Valea Zeilor. Intreaga suprafata a statului Himachal Pradesh este cunoscuta in scripturile hindusilor sub numele de Pamântul Zeilor, deva bhumi.
Acolo se afla sufletul lui Deceneu!
Ajunsi la Delhi mergem direct la o agentie de voiaj si ne procuram bilete de avion pentru a doua zi.
Avionul nostru este mic, scârtâie din toate incheieturile, dar isi implineste serviciul. Dupa o ora si jumatate aterizam pe aeroportul Bhuntar situat la aproape 12 km de Kullu.

De acolo cu un taxiu ajungem la Kullu, de unde imi cumpar haine groase de lâna. Luam un alt taxiu cu care urcam catre Manali. Cam la jumatatea distantei dintre Kullu si Manali, la aproximativ 12 km, este Raison Valley, locul nostru de destinatie. Autovehicolul ne lasa chiar la receptia complexului Nature Notes Resort. Parca am fi fost asteptati, obtinem imediat cazare.

In martie, pe aceste meleaguri, vara abia incepe, desi in climatul temperat este sezon de primavara. Zapada s-a topit pe coline, dar vârfurile sunt inca acoperite de nea.
Este sezonul când apar turistii, in numar mare, atrasi de frumusetea si puritatea locurilor.
Cabanutele pentru turisti au o pozitie minunata, sunt situate chiar pe malul râului Beas. De o parte si de alta le imprejmuiesc muntii taiati de matca râului.
Instalati fiecare in cabana proprie, ne petrecem prima noapte racoroasa prin aceste parti de lume.
A doua zi ne trezim devreme. Dorim sa vedem rasaritul soarelui. Este impresionant sa privesti cum soarele se iveste de dupa crestele Himalayei, cea mai inalta regiune muntoasa de pe planeta.
Dupa micul dejun iesim sa exploram imprejurimile. Valea Zeilor este asezata la picioarele culmilor semete ale muntilor Himalaya, ei insisi denumiti Lacasul Zeilor.
Inspre inaltimi se vad planând vulturii himalayeni, stapâni ai cerului.
- Zona nu-si desminte numele, spune patruns de admiratie Florin. Iata piscurile Himalayei, Paradisul Zeilor. Dintr-un astfel de loc mi-am dorit sa demarez Proiectul Deceneu.
- Simt ca renasc printre aceste maretii…
- Vom porni ritualurile focului in 21 martie când in emisfera nordica are loc echinoctiul de primavara. Pâna atunci avem timp sa ne pregatim.
Trebuie sa gasim persoanele care sa participe alaturi de noi.
- Vom urma yajna traditionala hindusa?
- Nicidecum. Vor fi ritualuri ale focului ca la geto-daci. - Cuuum? Nimeni nu a mai aprins focuri în Carpati, in scop de venerare, de multe secole. Nu stim practic in ce constau astfel de practici.
- Nu-i chiar asa. Ciobanii carpatini au pastrat cultul focului. Partea de ritual, cea care invoca divinul, s-a mentinut în memoria colectiva sub diferite forme.
Nu stim acele incantatii vechi, in schimb avem... baladele si poeziile.
- Baladele populare românesti? Aici, în Himalaya?
- Exact. Prin ele vom atrage sufletul lui Deceneu retras aici in Valea Zeilor.
; In zare vad semetia crestelor imbracate in zapada. Inteleg cum o astfel de priveliste grandioasa ne poate impresiona si slefui mintea.
Ma gândesc la geto-daci... la dârzenia acestor oameni... la maretia Carpatilor ce le-a cizelat sufletele de-a lungul timpului... la marele preot Deceneu.
- Cunoastem numele unor geto-daci celebri, Decebal, Dromihete, Burebista, dar nu putem fi siguri ca ele sunt cele originare; limba veche s-a pierdut. Cum putem fi siguri, de pilda, ca pe Deceneu il chema astfel?
- Nu avem intentia de a reinvia limba geto-daca, nici ca este posibil, precizeaza Florin. Acele vremuri sunt apuse. Noi, românii, putem face ca... spiritele acelor oameni sa revina.
Filonul spiritual al geto-dacilor poate inca iesi la suprafata, in noi. Idei inaltatoare.
Florin isi continua viziunea:
- Reinvierea spiritelor geto-dacilor nu inseamna ca tânjim dupa un trecut idilic la care vrem sa revenim.
Proiectul Deceneu isi propune sa creeze o noua baza a civilizatiei românilor.
Cum va evolua o astfel de cultura… numai viitorul ne poate arata. Esential pentru noi este faptul sa pornim bine, sa formam structura, pe care se va sprijini si dezvolta edificiul ce va fi construit treptat de catre generatiile viitoare.
Avem un mare potential. Dumnezeu nu ne-a lasat niciodata, dar initiativa refacerii drumului spiritual trebuie sa porneasca acum de la noi.
Simt ca imi cresc aripi. Ii marturisesc:
- Ai reusit sa ma insufletesti. Zbor in al noualea cer ascultându-te.
- Mai intâi vom gasi locul unde sa aprindem focul sacru, focul lui Zamolxe... si vom porni cu recitarea baladei Miorita. In ea este zugravit cel mai bine spiritul geto-dacului, ilustrat în ciobanasul carpatin.

Trecem cu privirea peste intreaga suprafata ce ne inconjoara. - Cred ca cel mai bun loc este chiar lânga râu, alege Florin. Dupa-amiaza amândoi suntem preocupati cu alcatuirea unei echipe care va participa impreuna cu noi la yajna.
Cautam grupuri de indieni, ne alaturam lor si bem impreuna masala, ceaiul iute indian.
Printre ei cunoastem un localnic, pe Dele. Din vorba in vorba ii explicam planul nostru. El este incântat si se ofera sa ne ajute prin participarea la ritualurile focului. Ii aratam apoi locul ales pentru desfasurarea ceremoniei.

- Eu si sotia mea Naina vom participa bucurosi la yajna dumneavoastra. Venim insotiti de câteva persoane dornice de a fi alaturi, ne asigura el cu bunavointa.
- Multumesc. Ne intâlnim cu totii in acest loc cu putin timp inainte de rasaritul soarelui. Avem pregatite lemnele de foc. Le-am strâns ieri dupa-amiaza.
Imbracati gros, cu haine de lâna, luam cele necesare si ne indreptam spre malul râului.
Dele si sotia sa, insotiti de persoanele promise, sunt deja prezenti la locul de intâlnire.
Câtiva au adus lemne ca ofranda. Le vom arde in focul sacru yajna.
Toti stiu ca doar un combustibil lemnos de buna calitate poate sa fie folosit la evenimente de factura sacra.
- Acest moment al diminetii este cel mai potrivit pentru ceea ce vom intreprinde, spune Florin.
Ritualul focului trebuie inceput inainte de mijirea soarelui la orizont. Va fi incheiat dupa ce discul solar este bine vizibil pe cer. Ne va lua cam o jumatate de ora.

In afara de Dele si Naina sunt prezente inca sase persoane: doua femei, doua tinere si doi baieti. Cu Florin si cu mine suntem cu totii zece participanti.
Dele da câteva instructiuni indienilor, apoi suntem toti atenti la ceea ce avem fiecare de facut.
Naina deschide cutiuta cu pudra rosie kumkum. Aplica rând pe rând, tuturor celor prezenti, un punct rosu intre sprâncene, acolo unde este considerat ca se afla Ajna Chakra.
Suntem toti in picioare, cu fata catre rugul pregatit, asteptând rasaritul soarelui.
De acum stim ce avem de facut. Florin va recita balada Miorita, având astfel functia de preot zamolxian, preot deceneu.
Eu, cu grupul de indieni vom repeta in cor un singur cuvânt: Deceneu.
Tuturor participantilor Florin ne spune sa ne gândim intens la o dorinta personala, o sankalpa.
Aceasta cerere, supusa vointei zeilor, urmeaza ca in viitor sa fie implinita prin puterea devotiunii noastre catre ei.
Zeii vor asculta cererile noastre duse catre ei prin mijlocirea focului sacru. Pe parcursul desfasurarii ritualului toti cei prezenti pot alimenta focul cu lemne si vreascuri.
In scurt timp se lasa linistea. Marele moment a sosit.
Florin da semnalul pornirii spunând in româneste:
- Sa aprindem focul zeilor carpatini aici in Himalaya!
Cu gesturi sigure se apleaca si mentine flacara unui chibrit aprins in mijlocul vreascurilor. Se iveste o limba plapânda de foc.
- Iata cum debutam, spune Florin cu vocea plina de emotie.
De la aceasta flacara firava se incepe regenerarea unui intreg popor. Dedic acest ritual al focului lui Zamolxe.
Intonam mantra zeului Zamolxe. Luam ca model vestita mantra hindusa Om creând mantra specifica zam.
Grupul cânta: zaaaaaaammm. O singura intonare ne ia 15-20 de secunde.
Executam astfel trei rostiri cu o scurta pauza de câteva secunde intre ele.
Apoi Florin porneste cântul baladei pe fondul sonor creat de noi prin pronuntarea numelui marelui preot geto-dac, Deceneu. Fiecare cuvânt ne ia 3-4 secunde: De-ce-neeeu, De-ce-neeeu, De-ce-neeeu...
Florin deapana faptele mioritice.
Din când in când punem vreascuri si lemne pe focul care de acuma s-a intetit.

Visez cu ochii deschisi. Ma vad in muntii Carpati rezemat de bâta ciobanului si inconjurat de oile pascând.
Vad apoi siluete de geto-daci, asa cum ii stiu de pe Columna lui Traian si din cartile de istorie. Apar din toate directiile si se aduna in jurul unui foc imens.
Florin este la a treia recitare a baladei. Ajunge la final, la momentul nuntii ceresti a ciobanelului: ca la nunta mea s-a ivit o stea, c-am avut nuntasi brazii, paltinasii, preoti muntii mari, pasari lautari, pasarele mii si stele faclii!
Privesc crestele muntilor Himalaya. Pe deasupra noastra se vad planând vulturii himalayeni.
Ritualul se incheie cu pronuntarea a trei mantre zam.
- Garuda, Garuda, spune Dele aratând vulturii care la altitudine mare zboara in cercuri largi chiar deasupra capetelor noastre.
- Deva, deva, adauga tot el, vrând sa spuna ca zeii se manifesta in acei vulturi.
Florin radiaza bucurie din toata fiinta. Proiectul Deceneu a debutat asa cum si-a dorit.

Inainte de a ne raspândi fiecare la treburile proprii, Dele ii invita, pe cei din grupul cu care a venit, sa participe si a doua zi la yajna.
- Este extraordinar ce se intâmpla aici, ii spun lui Florin. Avem soli de acolo, din cer. Dele i-a numit pe vulturi, deva, zei.
- Mi se confirma credinta ca sufletul marelui preot Deceneu era pe unul din acei munti inalti. Prin ritualul nostru el a intrat intr-un vultur. A putut sa vada in acest fel ce se petrece aici si de ce a fost chemat.
- Florine ma uimesti. Ce va urma... numai Zamolxe stie.
Ne retragem la hotel. Ziua ne-o petrecem citind. Florin are cu el studiile facute de Densusianu, Eliade, Vulcanescu si alti cercetatori ai timpurilor geto-dacilor.
- Florine, am observat ca ai schimbat cuvintele Mioritei. In versiunea ta, tovarasii ciobanelului, mândru, tras ca prin inel, nu vor sa-l omoare, ci... sa-l insoare. Maicuta lui cauta sa-l insoare si ea, dar cu o bacita care lui nu-i place.
In rest totul este de vis, nunta lui in câmp de mohor la care, din lipsa de nuntasi obisnuiti, participa intreaga natura: brazii, paltinasii, pasarelele care sunt lautarii, preotii care oficiaza sunt muntii.
Concorda cu crezul tau ca spiritele marilor initiati sunt pe munti.
Nunta ciobanelului s-a prelungit in noapte astfel ca stelele au luminat bolta.
In acest context stelele pot fi luate ca surse de ghidare, aratând un drum spiritual.
- Interpretarea ta este corecta. Am dorit ca Miorita mea sa fie vesela. De altfel sunt multiple variante ale baladei, dar toate subliniaza aceeasi simbioza existentiala dintre ciobanas si natura.
Asa vad eu zamolxianismul, dezvoltat pâna in zilele noastre. Seara il întâlnesc pe Dele. Vreau sa imi relateze despre zeii prezenti prin aceste locuri.
Numele dat tinutului, Valea Zeilor, sigur are o semnificatie.
Mai intâi imi spune câteva cuvinte despre el:
- Sunt originar din Valea Parvati.

Satul meu, Malana, se gaseste la peste 2500 metri inaltime. Este situat pe malul râului cu acelasi nume, la aproape 25 km de aici. Comunitatea in care traim este izolata.
Legendele noastre spun ca ne tragem din soldatii, lui Alexandru Macedon, veniti pe aceste meleaguri. Nu ne asemanam cu oamenii altor comunitati din imprejurimi. Vorbim limba Kanashi, care este deosebita de toate celelalte din zona.
- Am auzit ceea ce se spune despre voi. Stiu si ca oamenii din asezarile de aici cred in unul sau în mai multi zei sau zeite care le patroneaza viata.
Voi la Malana ce zeu adorati?
- Zeitatea la care ne inchinam se numeste Jamlu. Originea ei se pierde în timp. Reprezentarea fizica a zeitatii este animata de un spirit al intelepciunii despre care noi credem ca poate intra in oameni si transmite mesaje.
- Zeul Jamlu! Numele suna apropiat de mantra folosita de noi, zam. - Intr-adevar. Va marturisesc ca aceasta asemanare m-a facut sa ma ofer sa va ajut.
- Spune-mi mai multe despre Valea Zeilor.
- Se spune ca in Himalaya, in Valea Zeilor, cerul este deschis catre cei de sus, incât omul poate chema orice suflet pe care doreste sa-l coboare pe pamânt.
Noi credem ca astfel de spirite pot cobori in oamenii pe care ii numim gurr.
Pe vâfurile muntilor sunt spiritele zeilor si zeitelor care uneori vin sub forma de vulturi.
Ritualurile focurilor, yajna, cum le numim in India, au rolul de a chema spiritele care asculta dorinta, sankalpa, celui sau celei care le venereaza si apoi o implinesc cum stiu ele ca este mai bine.
- Cât de raspândita este yajna prin aceste locuri?
- Foarte mult. Se spune ca la Kullu, numit Kulantpitha in textele religioase, locuia inteleptul Shringi, vestit si pentru ca a condus yajna regelui Dasharatha.
Acel eveniment a creat posibilitatea nasterii zeului Rama si a fratilor sai, se povesteste in epopeea Ramayana.
Prin invocarea zeului Visnu, la acea yajna, o parte a spiritului sau a intrat intr-un om, in Rama, asa cum am mentionat anterior ca pot face spiritele.
- Aveti credinte foarte interesante. Dar tu, impreuna cu sotia, de ce ai parasit satul vostru?
- Lucram doar temporar aici. In Malana oamenii sunt foarte saraci. Curând ne vom intoarce pe meleagurile natale.
- Multumesc Dele, am aflat multe de la tine. Ne intâlnim iarasi mâine dimineata.
A doua zi facem pregatiri similare. Este rândul meu de a conduce ritualul. Aleg ca text poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii a lui Lucian Blaga si voi recita fragmente din poezia Luceafarul scrisa de Mihai Eminescu.
Iesim din cabane si in câteva minute ajungem la locul stiut. Mi-am pregatit simbolic o coronita de cregute verzi pe care mi-o asez pe cap.
Din nou Naina, sotia lui Dele, pregateste pudra rosie kumkum. O aplica rând pe rând tuturor celor prezenti.
Focul este aprins. In rolul meu de conducator al ritualului le amintesc celor prezenti sa-si aleaga o dorinta personala. Ea va fi transmisa cerului prin intermediul focului sacru, spre implinire.
Am si eu dorinta mea catre Dumnezeu: Zamolxe, te rog sa dai viata Proiectului Deceneu. Este aceeasi pe care am cerut-o si ieri.
- Inchin acest ritual Zânei Zânelor, ii anunt pe cei prezenti in româneste si in engleza.
Intonam iarasi de trei ori mantra zam, apoi incep recitarea pe rând a poeziilor: eu nu strivesc corola de minuni a lumii si nu... Incet, ritmic, versurile care m-au fascinat in anii de liceu sunt recitate de trei ori.
In surdina audienta pronunta neincetat numele Deceneu.
Astazi participantii sunt mai vioi. Desi prezentul foc ritual il numim geto-dac, practic esenta modului nostru de executie este aceeasi cu cea a hindusilor,doar cuvintele difera.

Vulturii himalayeni fac iarasi volute largi peste capetele noastre, dar de data aceasta zboara mai jos.
Am incheiat ritualul.
Naina, sotia lui Dele, se apropie de mine si imi spune:
- Noi, oamenii de pe aici, avem intruchipari ale zeilor si zeitelor noastre in idolii pe care ii pastram si cu care mergem mereu la sarbatorile locale.
Cea a zeului dumneavoastra, Deceneu, unde este? - Naina, Deceneu a fost un mare initiat, un fel de gurr cum spuneti voi, al unui popor care a trait cu peste 2000 de ani in urma.
Noi credem ca spiritul lui a poposit aici in Himalaya si se manifesta intr-unul din acei vulturi care planeaza acolo sus, arat eu cerul.
Pe masura ce aceste practici yajna sunt implinite, prezenta lui Deceneu se va manifesta din ce in ce mai vizibil mai aproape de noi.
Am aflat de la Dele, ieri, despre credinta voastra, ca astfel de spirite pot intra si in oameni.
Deceneu poate fi numit zeu din punctul vostru de vedere, dar pentru noi el este un mare preot, un fel de brahman. Zeul nostru se numeste Dumnezeu sau Zamolxe.
- Jamlu. Mi-a spus Dele ca numele zeului dumneavoastra seamana cu cel al zeului nostru.
- Intr-adevar. Este ceva de care putem tine seama. Cercetari se pot face in viitor pe o astfel de tema.
Noi, eu si Florin, suntem din acele parti ale lumii de unde au venit strabunii vostri, macedonenii si grecii lui Alexandru Macedon.
- Chiar si semanati cu noi, spune ea uitându-se la mine si la Florin.
Dele reaminteste grupului sau ca mâine, la aceeasi ora, vom continua ritualul, apoi ne raspândim cu totii.
Reveniti la cabanele noastre il rog pe Florin sa imi spuna programul zilelor urmatoare:
- Ce vom mai face? Cât timp vom continua astfel?
- Depinde cum vor decurge evenimentele. Vom alterna intre noi doi conducerea ritualului. Mâine este rândul meu. Ma voi mai gândi ce text sa folosesc.
In restul zilei cutreieram imprejurimile. In continuarea diminetii mergem pe malul râului in sus spre Manali. Dupa-amiaza schimbam directia umblând pe râu in jos catre Kullu. Totodata adunam si pregatim lemne pentru a doua zi.
- Florin, ce vei recita sau cânta mâine?
- Va fi o surpriza.
- Abia o astept.
In dimineata urmatoare, la aceeasi ora, ne indreptam catre locul de intâlnire. Dele, Naina si grupul lor sunt deja prezenti, ca de abicei. Este surprinzator sa constatam punctualitatea acestor oameni, stiind cât de rara este ea printre indieni.
Ritualul nostru incepe ca de obicei. Naina ne inseamna un punct intre sprâncene cu pudra rosie kumkum. Apoi Florin le aminteste tuturor sa-si puna o dorinta în minte si anunta scopul ritualului:
- Dedic aceasta yajna marelui preot geto-dac, Deceneu.
Florin recita in aceasta a treia zi a ritualului poezii despre trecutul glorios al geto-dacilor. Arata dârzenia acelor oameni si spiritul lor de dreptate.
Pentru mine, care inteleg limba româna, tot ce aud este deosebit de inaltator. Corul participa cu acelasi sârg la momentele de extaz devotional.
Privesc cerul. Câtiva vulturi himalayeni indraznesc sa coboare doar la circa 100 de metri inaltime de noi, ceva neobisnuit pentru acesti solitari ai inaltimilor.
Deja a trecut mai mult de jumatate de ora si ne apropiem de incheierea ritualului.
Florin pronunta ultimele cuvinte… apoi se face liniste.
Deodata se petrece ceva neasteptat. Privesc si… nu-mi cred ochilor.
Un vultur, aflat doar la câtiva metri, coboara in picaj chiar deasupra noastra. Il atinge pe Florin cu o aripa… apoi se inalta iarasi în vazduh.
Spre surprinderea mea, aceasta intâmplare nu provoaca panica printre colaboratorii nostri indieni. In schimb eu si Florin suntem uluiti.
- Ce s-a ntâmplat? Te-a ranit? il întreb.
- Doar m-a atins cu aripa.
Vad ca Florin are o scurta convorbire cu Dele, dupa care grupul se disperseaza.
Ne retragem si noi la cabane.
- Ce intâmplare extraordinara! Si dintre toti cei prezenti vulturul te-a atins cu aripa doar pe tine.
- Cred ca ai inteles ce s-a intâmplat. Vorbeste cu Dele.
In timpul zilei am ocazia sa-l intâlnesc pe indianul nostru.
- Ce zici de cele petrecute? Oare de ce vulturul a coborât si l-a atins cu aripa pe prietenul meu dupa ce am infaptuit yajna azi dimineata?
- S-a produs un transfer spiritual in corpul colegului dumneavoastra. A fost semnul ca el a dobândit ceea ce si-a dorit prin ritualurile infaptuite aici.
- Prin urmare are in el sufletul lui Deceneu.
- Asta in mod cert. Vulturul i l-a transmis.
Dar manifestarea sufetului nou in personalitatea amicului dumneavoastra nu se va produce imediat. Veti vedea ca vor trece saptamâni, chiar luni, pâna când calitatile sufletului absorbit vor putea fi vadit observate in el.
Este nevoie de o adaptare a sufletului la noul mediu uman in care a descins, adica corpul si mintea prietenului dumneavoastra.
- Acum inteleg mai bine. Multumesc ca m-ai lamurit, Dele.
Ma reintorc la cabanutele noastre si il intreb pe Florin despre programul nostru din ziua urmatoare.
- Va trebui sa plecam chiar mâine, spune el.
- Cum crezi tu ca este mai bine.
Inainte de plecare ii sugerez lui Florin sa facem un cadou generos, o suma de bani, ajutorului nostru Dele.
- Si eu ma gândeam la asta. Sunt asa saraci oamenii pe aici. Uite partea mea, pune si tu cât doresti.

Ii gasesc pe Dele si Naina indeletnicindu-se cu treburile lor gospodaresti. Ma apropii de ei si le inmânez darul nostru.
Cei doi privesc cu uimire si nespusa bucurie, când la surpriza facuta, când inspre mine.
Dele este foarte emotionat.
- Sir, eu si sotia ne intoarcem chiar mâine in satul nostru. Va multumim pentru bunatate si generozitate.
- Ramâneti cu bine. Noi plecam mâine la Kullu. - Drum bun si sa va vedem cândva la noi in sat la Malana.
- Nu cred ca voi putea escalada muntii pâna acolo. Ramâneti cu bine. Zeul Jamlu fie cu voi!
- Si Zamolxe cu dumneavoastra!
Ajuns din nou la cabane, ne aranjam bagajele pentru plecarea noastra de a doua zi. Vom merge la Kullu cu un taxiu. De acolo vom obtine usor bilete de avion de intors la Delhi. In acest sezon de vârf nu prea sunt calatori care sa paraseasca zona turistica ce devine pe zi ce trece tot mai aglomerata.
In ziua ce urmeaza, de la Kullu zburam cu avionul la Delhi. Ce vom face mai departe? Florin va merge la Bombey. De acolo, în câteva zile, are avion spre Europa. Eu ma voi inapoia la Benares.
A fost o intâlnire de pomina, asa cum am si crezut ca va fi, dar as vrea sa stiu cât mai multe despre focul sacru care poate fi inchinat zânelor si zeilor, acolo în România.
Cer sfatul lui Florin:
- Ce izvoare pot consulta despre focul sacru?
- Despre aceasta cel mai bine ar fi sa vorbesti cu profesorul Coriolan Bârnea din orasul Fagaras. El este cel care a studiat documentele istorice si tezaurul folcloric românesc si se preocupa de regenerarea spiritualitatii geto-dacilor.
Tot el spune ca religia geto-dacilor este inca vie. Cuvântul Dumnezeu, desi folosit de catre crestinii ortodocsi români de veacuri, desemneaza de fapt un zeu "pagân".
Etimologic, Dumnezeu inseamna "stapâne zeu", "doamne zeu". Cercetarile ii apartin profesorului Coriolan Bârnea.
Dumnezeu este prin urmare echivalent cu termenul folosit de geto-daci, Zamolxe. Profesorul este persoana care m-a inspirat sa vin aici in muntii Himalaya si sa demarez Proiectul Deceneu.
Cât priveste religia lui proprie... el spune ca apartine celei zamolxiene.
- Coriolan Bârnea? Cum il pot gasi?
- Toata lumea il stie in Fagaras.
Ne-am notat deja adresele unde vom putea coresponda.
La gara ne despartim cu o imbratisare calda.
- Draga prietene, este fascinant ce mi s-a intâmplat in compania ta aici in India, ii spun. De acum sunt foarte curios ce va urma.
- Nici eu nu stiu. Dar pot spune cu certitudine ca Proiectul Deceneu a debutat cu succes.
Intors la Benares imi reamintesc evenimentele si incerc o evaluare a celor petrecute alaturi de Florin Soimariu.
Proiectul Deceneu este o initiativa extrem de temerara: regenerarea unui popor pe baze spirituale noi.
Intentionez ca la revenirea mea in Australia sa iau imediat legatura cu Florin si sa aflu cum se deruleaza planul sau.