Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! de Radu Gyr publicat la 05.01.2010
Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
    

     Nu pentru-o lopata de rumena pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru vazduhul tau liber de mâine,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

     Pentru sângele neamului tau curs prin santuri,
pentru cântecul tau tintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tau pus în lanturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

     Nu pentru mania scrâsnita-n masele,
ci ca sa aduni chiuind pe tapsane
o claie de zari si-o caciula de stele,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

     Asa, ca sa bei libertatea din ciuturi
si-n ea sa te-afunzi ca un cer în bulboane
si zarzarii ei peste tine sa-i scuturi,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

     Si ca sa pui tot sarutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe usi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ti ies inainte,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!

     Ridica-te, Gheorghe, pe lanturi, pe funii!
Ridica-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Si sus, spre lumina din urma-a furtunii,
ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane!
     Leagan fara cântec

     Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cantece de leagan pe pamânt.
Basmele pe care nu le spun
au murit sub uruit de tun.

     Au murit sub tancuri, de un veac,
soarele si luna în cerdac.
Nu te-alinta soapta nimanui
si nici lapte-n tita mamei nu-i.

     Caci pe lumea asta n-au ramas
decât vanturi cu suspin în gals, foamea ta în albia de tanc,
plansul mamei cu blestem adânc

     si scrasnirea lantului zalud
prins de glezna tatii la Aiud.
Nani, puiul mamii, nu mai sunt
cantece de leagan pe pamânt.