Arta visatului - Partea VII de Carlos Castaneda publicat la 15.02.2010
Iscoada albastra
Visam un vis total lipsit de sens. Carol Tiggs se afla lânga mine. Imi vorbea, desi nu puteam intelege ce-mi spune. Don Juan era si el prezent in visul meu, la fel ca si toti membrii grupului sau.
Pareau ca incearca sa ma traga afara dintr-o lume cetoasa si galbena.
Dupa stradanii serioase - pe parcursul carora i-am avut in câmpul vizual si apoi i-am piedut de mai multe ori ei au reusit sa ma scoata din acel loc.
Deoarece nu puteam sa-mi imaginez care era sensul intregii actiuni, am crezut, in cele din urma, ca aveam un vis incoerent obisnuit.
Surpriza mea a fost colosala când m-am trezit si am descoperit ca ma aflu in pat, in casa lui don Juan.
Eram incapabil sa ma misc. Nu aveam pic de energie.
Nu stiam ce sa cred, desi imediat mi-am dat seama de gravitatea situatiei mele.
Aveam sentimentul vag ca imi pierdusem energia datorita oboselii produsa de visat.
Cei din anturajul lui don Juan pareau extrem de afectati de ceea ce mi se intâmpla. Veneau mereu in camera mea, unul câte unul. Fiecare statea putin, intr-o tacere absoluta, pâna când venea altcineva.
Am dedus ca ma vegheau cu rândul. Eram prea slabit pentru a le cere sa-mi explice motivul comportamentului lor.
In zilele urmatoare, am inceput sa ma simt mai bine, iar ei au inceput sa-mi vorbeasca despre visatul meu.
La inceput nu stiam ce voiau de la mine.
Apoi, din cauza intrebarilor pe care mi le puneau, mi-am dat seama ca ii obseda problema fapturilor anorganice.
Toti pareau a fi inspaimântati si imi spuneau, mai mult sau mai putin, acelasi lucru.
Staruiau asupra faptului ca nu fusesera niciodata in tarâmul umbrelor. Unii sustineau chiar ca nu stiau de existenta lui.
Declaratiile si reactiile lor mi-au intensificat simtamântul de uimire si de teama.
Intrebarile pe care mi le puneau cu totii erau,
-Cine te-a dus in lumea aceea?
Cum ti-ai dat seama de modul in care puteai ajunge acolo?

Când le-am spus ca iscoadele imi aratasera lumea aceea, nu le-a venit sa creada.
Era evident ca presupuneau ca eu fusesem acolo, dar, intrucât le era imposibil sa-si foloseasca propria experienta ca punct de referinta, nu puteau intelege pe deplin ceea ce spuneam.
Cu toate astea, voiau sa afle tot ce le puteam relata despre fapturile de umbra si tarâmul lor.
Le-am facut pe plac.
Toti - cu exceptia lui don Juan - se asezau lânga patul meu si-mi sorbeau fiecare cuvintel.
Totusi, de fiecare data când ii intrebam despre situatia mea, fugeau de lânga mine la fel ca fapturile de umbra.
O alta reactie care ma deranja - si pe care n-o mai avusesera niciodata fata de mine - era faptul ca evitau, cu orice pret, orice contact fizic cu mine.
Stateau la distanta de mine, ca si când as fi fost purtator al vreunei boli molipsitoare.
Reactia lor ma nelinistea atât de mult, incât m-am simtit obligat sa-i intreb despre asta.
Au negat ca se comportau astfel. Au parut jigniti si chiar au mers atât de departe, incât sa insiste sa-mi demonstreze ca ma inselam.
Am râs cu pofta de situatia tensionata care s-a iscat.
De fiecare data când incercau sa ma imbratiseze, corpurile le deveneau rigide.
Florinda Grâu, adepta lui don Juan cea mai apropiata lui, era singura din tot grupul care revarsa cu generozitate asupra mea tot felul de atentii fizice si incerca sa-mi explice ce se-ntâmpla.
Ea mi-a spus ca fusesem descarcat de energie in lumea fapturilor anorganice si apoi reincarcat, dar ca noua mea sarcina energetica ii nelinistea pe cei mai multi dintre ei.
Florinda obisnuia sa ma culce in fiecare seara, de parca as fi fost un invalid. Chiar imi vorbea imitând limbajul copiilor, ceea ce ii facea pe ceilalti sa izbucneasca in hohote de râs.
Dar, indiferent de cum se amuza pe seama mea, apreciam grija pe care mi-o arata si care parea autentica.
Am mai scris despre Florinda, in legatura cu felul in care ne-am cunoscut. Era, fara discutie, cea mai frumoasa femeie pe care o intâlnisem vreodata.
I-am spus o data - si asta cu toata sinceritatea - ca ar fi putut fi manechin pentru revistele de moda.
�Pentru o revista din 1910", replicase ea.
Florinda, desi �n v�rsta, nu era deloc batr�na. Era t�nara si plina de viata.
C�nd l-am �ntrebat pe don Juan despre cauza neobisnuitei ei tinereti, acesta mi-a raspuns ca vrajitoria o mentinea �ntr-o stare de elan vital.
Ochiul omenesc vedea energia vrajitorilor, sublimase el, ca tinerete si vigoare.
Dupa ce si-au satisfacut curiozitatea initiala �n legatura cu tar�mul umbrelor, adeptii lui don Juan au �ncetat sa mai vina �n camera mea, iar conversatiile lor cu mine au ramas la nivelul �ntrebarilor ocazionale despre starea sanatatii mele.
De fiecare data �nsa, c�nd �ncercam sa ma ridic din pat, se afla cineva �n preajma, care ma reaseza cu bl�ndete �n asternut.
Nu le solicitam serviciile, dar se parea ca aveam nevoie de ele; eram foarte slabit. Am acceptat situatia.
Dar ceea ce m-a dat gata era faptul ca nimeni nu-mi explica ce cautam eu �n Mexic, c�nd, de fapt, ma culcasem sa visez �n Los Angeles.
I-am �ntrebat asta de nenumarate ori, dar fiecare dintre ei mi-a dat acelasi raspuns:
- Intreaba-l pe nagual. Este singurul care poate sa explice acest lucru.

���� In cele din urma, Florinda a spart gheata.
- Ai fost atras �ntr-o cursa; asta s-a �nt�mplat cu tine, a spus ea.
- Unde am fost atras �ntr-o cursa?
- In lumea fapturilor anorganice, desigur. Aceea este lumea cu care ai de a face de ani de zile. Nu-i asa?
- In mod cert, Florinda. Dar poti sa-mi spui ce fel de cursa a fost asta?
- Nu prea. Tot ce pot sa-ti spun este ca acolo ti-ai pierdut toata energia. Dar te-ai luptat foarte bine.
- De ce s�nt bolnav, Florinda?
- Nu esti bolnav de o boala; esti ranit la nivel energetic. Ai fost �n stare critica, dar acum esti doar grav ranit.
- Cum s-au �nt�mplat toate astea?
- Ai intrat �ntr-o lupta decisiva cu fapturile anorganice si ai fost �nvins.
- Nu-mi amintesc sa ma fi luptat cu cineva, Florinda.
- Daca-ti amintesti sau nu, asta nu are nici o importanta. Te-ai batut si ai fost �nfr�nt. Nu aveai nici o sansa �n lupta �mpotriva unor asemenea experti �n manipulare.
- M-am batut cu fapturile anorganice?
- Da. Ai avut cu ele o lupta pe viata si pe moarte. Nici nu stiu cum de ai putut supravietui loviturii lor mortale.
A refuzat sa-mi spuna mai multe, las�nd sa se �nteleaga ca nagualul urma sa vina sa ma vada foarte cur�nd.
���� Don Juan a aparut a doua zi. Era foarte jovial si avea o atitudine �ncurajatoare.
M-a anuntat pe un ton glumet ca ma vizita �n calitatea sa de doctor energetic.
M-a examinat, privindu-ma din cap p�na-n picioare.
- Esti aproape vindecat, a conchis el.
- Ce s-a �nt�mplat cu mine, don Juan? l-am �ntrebat eu.
- Ai cazut �ntr-o capcana pe care ti-au �ntins-o fapturile anorganice, a raspuns el.
- Si cum am ajuns aici?
- Asta este, cu siguranta, marele mister, a spus el si a z�mbit �nveselit, �ncerc�nd evident sa trateze la modul usor o problema foarte serioasa.
Fapturile anorganice te-au rapit, cu trup cu tot.
Mai �nt�i, ti-au luat corpul energetic �n lumea lor, c�nd ai urmat una dintre iscoadele lor, iar apoi ti-au luat si trupul fizic.

���� Membrii grupului lui don Juan pareau sa fie �ntr-o stare de soc. Unul dintre ei l-a �ntrebat daca fapturile anorganice puteau rapi pe oricine.
Don Juan a raspuns ca puteau face asta, cu siguranta. Le-a amintit ca nagualul Elias fusese dus �n acel univers si era cert ca el nu intentionase sa mearga acolo.
Toti au dat din cap �n semn de aprobare. Don Juan a continuat sa le vorbeasca, referindu-se la mine la persoana a treia.
A spus ca constiinta combinata a unui grup de fapturi anorganice mi-a consumat, mai �nt�i, corpul energetic, form�nd o izbucnire emotionala din partea mea: dorinta de a elibera iscoada albastra.
Apoi constiinta combinata a aceluiasi grup a tras masa mea fizica inerta �n lumea lor.
���� Don Juan a adaugat ca, fara corpul energetic, oricine este doar o gramada de materie organica, materie care poate fi foarte usor manipulata de constiinta.
- Fapturile anorganice s�nt lipite laolalta precum celulele corpului, a continuat el. C�nd �si unesc constiinta, s�nt imbatabile. Pentru ele este o nimica toata sa ne smulga din ancorajele noastre si sa ne cufunde �n lumea lor. Mai ales, daca atragem atentia asupra noastra si ne aratam accesibili, asa cum a facut el.
Incaperea a rasunat de suspine si icnituri �ngrozite. Toti cei prezenti pareau cu-adevarat �nspaim�ntati si nelinistiti.
���� As fi dorit sa ma vaicaresc si sa dau vina pe don Juan ca nu m-a oprit la timp, dar mi-am amintit cum �ncercase el - mereu si mereu - sa ma previna, sa ma abata de pe acel drum, dar totul fara nici un rezultat.
Don Juan �si dadea precis seama ce se petrece �n mintea mea. A z�mbit cu sub�nteles.
- Motivul pentru care te simti bolnav, a spus el, adres�ndu-mi-se mie, este ca fapturile anorganice ti-au descarcat energia si ti-au dat-o �n loc pe a lor.
Asta ar fi fost de ajuns ca sa omoare pe oricine.
Ca nagual �nsa, tu dispui de extraenergie; de aceea ai reusit totusi sa supravietuiesti.

���� I-am pomenit lui don Juan ca-mi aminteam fragmente dintr-un vis cam incoerent, �n care ma aflam �ntr-o lume de ceata galbena. El, Carol Tiggs si adeptii sai ma trageau afara de acolo.
- Ochiul fizic vede lumea fapturilor anorganice ca pe un univers de ceata galbena, a spus el. C�nd credeai ca ai un vis incoerent, vedeai, de fapt, pentru prima data cu ochii tai fizici universul fapturilor anorganice.
Oric�t de ciudat ar parea, atunci a fost si pentru noi tot prima data c�nd l-am vazut. Stiam de ceata numai din povestirile vrajitorilor, dar nu din proprie experienta.
���� Nimic din ceea ce spunea nu avea �nteles pentru mine. Don Juan m-a asigurat ca, din cauza lipsei mele de energie, o explicatie mai completa nu era posibila; trebuia sa ma declar satisfacut, a spus el, cu ceea ce-mi spunea si cu modul �n care �ntelegeam spusele sale.
- Dar nu �nteleg deloc, am insistat eu.
- Atunci nici n-ai pierdut nimic, a raspuns el. C�nd te mai �ntaresti, �ti vei raspunde singur la �ntrebari.
I-am marturisit lui don Juan ca ma treceau din c�nd �n c�nd valuri de caldura.
Temperatura mi se ridica brusc, iar �n timpul c�t ma simteam fierbinte si transpirat, intuiam cu o claritate extraordinara, dar tulburatoare, �ntreaga mea situatie.
���� Don Juan mi-a scrutat cu privirea sa patrunzatoare �ntreg corpul.
A spus ca eram �ntr-o stare de soc energetic.
Pierderea energiei ma afectase temporar si ceea ce interpretam eu drept valuri de caldura erau, �n esenta, explozii de energie, �n timpul carora �mi recapatam pentru moment controlul asupra corpului meu energetic si stiam tot ce mi se �nt�mplase.
- Fa un efort si spune-mi tu �nsuti ce ti s-a �nt�mplat �n lumea fapturilor anorganice, mi-a ordonat el.
I-am spus ca senzatia clara pe care o aveam din c�nd �n c�nd era ca el si adeptii sai intrasera �n lumea aceea cu trupurile lor fizice si ma smulsesera din ghearele fapturilor anorganice.
- Corect! a exclamat el. Te descurci foarte bine.
Acum, transforma senzatia �n imaginea a ceea ce s-a �nt�mplat.
Nu am putut sa realizez ceea ce doream, oric�t de tare m-am straduit. Nereusita m-a facut sa simt o sf�rseala neobisnuita ce parca ma golise pe dinauntru.
Inainte ca don Juan sa paraseasca �ncaperea, i-am atras atentia ca sufeream de anxietate.
- Asta nu are nici o importanta, a spus el cu indiferenta. Recapata-ti energia si nu-ti mai bate capul cu fleacuri.
���� Au trecut mai bine de doua s�ptam�ni, timp �n care mi-am recapatat, �ncetul cu �ncetul, energia.
Totusi, continuam sa-mi fac griji �n legatura cu tot. Ma �ngrijora �n special faptul ca eram strain mie �nsumi, mai ales sub aspectul unei anumite raceli a firii mele, un soi de indiferenta sau detasare, pe care n-o mai remarcasem p�na atunci si pe care - p�na �n momentul �n care mi-am recapatat energia - o atribuisem lipsei acesteia.
Atunci �nsa mi-am dat seama ca aceasta era o noua �nsusire a fiintei mele, o caracteristica ce ma tinea �n permanenta �ntr-o stare de desincronizare.
Pentru a avea sentimente, altfel obisnuite mie, era nevoie sa ma sfortez sa le rechem si chiar sa astept o clipa p�na c�nd �mi apareau �n minte.
O alta trasatura a fiintei mele era un dor ciudat, care punea stap�nire pe mine din c�nd �n c�nd. Mi-era dor de cineva pe care nu-l cunosteam, dar sentimentul era at�t de coplesitor si de mistuitor, �nc�t, ori de c�te ori ma napadea, eram nevoit sa ma plimb fara �ncetare prin camera pentru a-l mai domoli.
Dorul m-a tot �ncercat p�na c�nd m-am folosit de o alta �nsusire nou aparuta �n viata mea: un control strict asupra propriei mele persoane, at�t de fara precedent si de puternic, �nc�t nu facea dec�t sa-mi sporeasca �ngrijorarea.
���� La sf�rsitul celei de a patra saptam�ni, toata lumea era de parere ca, �n sf�rsit, ma facusem bine.
Si-au redus drastic numarul de vizite pe care mi le faceau, astfel �nc�t �mi petreceam majoritatea timpului singur, dormind.
Odihna si relaxarea erau at�t de complete, ca energia mea a �nceput sa creasca semnificativ. Simteam ca ma restabilisem complet. Am �nceput chiar sa fac exercitii fizice.
���� Intr-o zi, �n jurul amiezii, dupa o gustare usoara, m-am �ntors �n camera sa trag un pui de somn.
Inainte �nsa de a ma lasa prada somnului, ma tot rasuceam �n pat, caut�nd o pozitie mai confortabila, c�nd o apasare stranie pe t�mple m-a facut sa-mi deschid ochii.
Fetita din lumea fapturilor anorganice statea la picioarele patului, fix�ndu-ma cu ochii ei reci, albastri ca otelul.
Am sarit din pat si am tipat at�t de tare, �nc�t trei dintre adeptii lui don Juan au si fost �n camera, �nainte ca sa-mi sf�rsesc tipatul. Erau �ngroziti.
Au privit cu consternare cum fetita a venit catre mine si a fost oprita de linia de demarcatie a fiintei mele fizice luminoase.
Ne-am uitat unul la celalalt timp �ndelungat.
Ea �mi spunea ceva ce la �nceput n-am putut sa �nteleg, dar care, �n clipa urmatoare, a devenit clar ca lumina zilei.
Mi-a transmis ca, pentru a �ntelege ce-mi spunea, trebuia sa-mi transfer constiinta din corpul fizic �n corpul energetic.
In acel moment, a intrat �n camera don Juan.
El si fetita s-au uitat lung unul la celalalt. Fara un cuv�nt, don Juan s-a �ntors si a iesit din �ncapere. Fetita a t�snit pe usa �n urma lui.
���� Agitatia pe care a produs-o aceasta scena �n rindul adeptilor lui don Juan a fost de nedescris. Si-au pierdut de tot cumpatul.
Se pare ca vazusera cu totii cum fetita parasise �ncaperea �mpreuna cu nagualul.
Eu �nsumi ma simteam pe punctul de a exploda. Eram sf�rsit si a trebuit sa ma asez.
Receptasem prezenta fetitei ca pe o lovitura �n plexul solar. Semana surprinzator de mult cu tatal meu.
M-au napadit valuri de emotie. M-am �ntrebat care putea fi sensul acestui lucru p�na c�nd mi s-a facut rau de-a binelea.
C�nd don Juan a revenit �n �ncapere, reusisem sa-mi recapat o oarecare stap�nire de sine. Nerabdarea de a auzi ce avea el de spus �n legatura cu fetita ma facea sa respir cu mare greutate. Ceilalti erau la fel de tulburati ca si mine.
Toti i s-au adresat lui don Juan deodata si, c�nd si-au dat seama ce fac, au �nceput sa r�da.
Ceea ce �i interesa, �n primul r�nd, era sa se convinga daca exista vreo uniformitate �n felul �n care percepusera �nfatisarea iscoadei.
Erau �n consens �n ceea ce priveste faptul ca vazusera o fetita, de sase-sapte ani, foarte zvelta si cu trasaturi ascutite, dar frumoase.
Erau �n consens si asupra faptului ca ochii ei erau albastri ca otelul si privirea �i era �nflacarata de o emotie muta; ochii ei exprimau, spuneau ei, recunostinta si devotament.
Eram �ntrutotul de acord cu toate detaliile prezentate de ei �n legatura cu fetita. Privirea ochilor ei era at�t de �nflacarata si de coplesitoare, �nc�t efectul asupra mea fusese ceva asemanator cu durerea. Simtisem literalmente privirea ei ca pe o greutate pe piept.
���� Problema grava care �i fram�nta pe adeptii lui don Juan - la fel ca si pe mine - privea implicatiile acestei �nt�mplari.
Toti erau de acord ca iscoada era un fragment de energie straina care se strecurase prin zidurile care desparteau cea de a doua atentie si atentia din lumea cotidiana.
Au stabilit ca, �ntruc�t nu visau, si totusi, vazusera cu totii energia straina proiectata �ntr-o forma de copil, �nsemna ca acel copil exista cu adevarat.
Au sustinut ca trebuia sa fi existat sute, daca nu chiar mii de cazuri, �n care energia straina s-a strecurat neobservata prin barierele naturale �n lumea noastra, a oamenilor, dar ca, �n toata istoria bransei lor, nu exista nici o mentiune referitoare la vreo �nt�mplare de felul celei petrecute acum.
Ceea ce-i �ngrijora cel mai mult era faptul ca nu existau povestiri ale vrajitorilor despre asa ceva.
- Este aceasta prima data �n istoria omenirii c�nd se �nt�mpla asa ceva? - l-a �ntrebat unul dintre ei pe don Juan.
- Cred ca se �nt�mpla mereu, a spus el, dar niciodata nu a avut loc �ntr-o maniera at�t de fatisa si hotar�ta.
- Ce �nseamna asta pentru noi? - a �ntrebat alt membru al grupului.
- Pentru noi, nimic, dar pentru el, totul, a raspuns don Juan, arat�nd spre mine.
���� Toti s-au cufundat �ntr-o tacere deconcertanta.
Don Juan a facut c�tiva pasi prin �ncapere, apoi s-a oprit �n fata mea. S-a uitat lung la mine, av�nd aerul cuiva care nu gaseste cuvintele potrivite pentru a exprima o constatare coplesitoare.
- Nici nu pot sa �ncerc sa evaluez proportiile a ceea ce ai facut, a spus el, �n cele din urma, pe un ton consternat.
Ai cazut �ntr-o capcana, dar nu �n genul de capcana de care mi-era mie frica. Cea �n care ai cazut a fost special creata pentru tine si mult mai periculoasa dec�t orice mi-as fi putut imagina.
Eu �mi faceam griji ca vei ceda �n fata magulirii si a placerii de a fi slujit.
Nu mi-am �nchipuit �nsa nici o clipa ca fapturile anorganice �ti vor �ntinde o cursa folosindu-se de aversiunea ta �nnascuta fata de tot ce �nseamna sclavie si captivitate.
Don Juan comparase c�ndva modul �n care reactionam fiecare dintre noi doi, �n lumea vrajitorilor fata de lucrurile care ne afectau cel mai mult.
Spusese, fara sa o faca sa sune ca o insatisfactie, ca, desi dorea si �ncercase, nu putuse niciodata sa trezeasca �n oameni genul de afectiune pe care-l trezea profesorul sau, nagualul Julian.
- Reactia mea cinstita, si dezinteresata, pe care ti-o prezint fara ocolisuri s-o analizezi, este de a fi capabil sa spun cu toata sinceritatea: nu s�nt predestinat sa inspir afectiunea oarba si totala.
Asta este! Reactia ta dezinteresata si autentica, a continuat el, este ca nu poti suporta �nrobirea, lanturile, si ti-ai da si viata pentru a le sfar�ma.
L-am contrazis cu toata buna credinta si i-am spus ca exagereaza. Conceptiile mele nu erau asa de bine definite.
- Nu te nelinisti, a spus el, r�z�nd. Vrajitoria �nseamna actiune. C�nd va veni timpul, �ti vei traduce dorinta arzatoare �n fapta, la fel cum fac si eu.
Dorinta mea este de a-mi accepta soarta, dar nu pasiv, ca un prost, ci activ, ca un luptator.
A ta este de a sari - nu dintr-o toana si fara premeditare - sa tai lanturile cuiva.
Don Juan mi-a explicat ca, atunci c�nd �mi unisem energia cu cea a iscoadei, �ncetasem, de fapt, sa exist. Toata materialitatea mea fusese transportata �n lumea fapturilor anorganice si, daca n-ar fi fost iscoada - care �i �ndrumase pe el si pe �nsotitorii sai p�na la locul unde ma aflam - as fi murit sau as fi ramas, definitiv pierdut, �n lumea aceea.
- De ce v-a �ndrumat iscoada catre locul unde ma aflam- am �ntrebat eu.
- Iscoada este o fiinta constienta dintr-o alta dimensiune, a spus el. Acum este o fetita si - �n aceasta forma - mi-a spus ca, pentru a obtine energia necesara spargerii barierei care o tinea captiva �n lumea fapturilor anorganice, a trebuit sa ia toata energia ta.
Acum se manifesta latura ei umana. Ceva asemanator cu recunostinta a adus-o la mine.
C�nd am vazut-o, am stiut imediat ca esti terminat.
- Si ce-ai facut atunci, don Juan? - I-am chemat pe toti pe care am putut, �n special pe Carol Tiggs, si am plecat imediat cu totii �n lumea fapturilor anorganice.
- De ce Carol Tiggs?
- In primul r�nd, pentru ca dispune de o cantitate nelimitata de energie, iar �n al doilea r�nd, pentru ca trebuia sa se familiarizeze cu iscoada.
���� Toti ne-am ales cu ceva inestimabil din aceasta experienta. Tu si Carol Tiggs, cu iscoada. Iar noi, toti ceilalti, cu motivatia de a ne uni toata materialitatea si de a o aseza pe corpurile noastre energetice, devenind astfel energie.
- Cum ati reusit sa faceti asta cu totii, don Juan?
- Ne-am deplasat punctele de asamblare la unison. Impecabila noastra intentie de a te salva a facilitat totul. Iscoada ne-a dus �ntr-o clipita �n locul unde zaceai, pe jumatate mort, iar Carol te-a scos de acolo.
Pentru mine explicatia lui n-avea nici un �nteles. Don Juan a r�s c�nd am �ncercat sa-i spun asta.
- Cum ai putea sa �ntelegi asa ceva, c�nd n-ai suficienta energie nici pentru a te ridica din pat, a replicat el.
I-am marturisit ca eram convins ca stiam mult mai mult dec�t admiteam �n mod rational, dar ca ceva �mi bloca aducerea-aminte.
- Lipsa de energie este ceea ce ti-a blocat aducerea-aminte, a spus el. C�nd vei avea suficienta energie, memoria �ti va functiona perfect.
- Vrei sa spui ca pot sa-mi amintesc totul,daca vreau? - Nu tocmai. Poti sa vrei oric�t de mult, dar, daca nivelul energiei tale nu este corespunzator gradului de importanta a ceea ce stii, poti sa-ti iei adio de la cunostintele tale: nu vei ajunge niciodata la ele.
- Atunci, ce este de facut, don Juan?
- Energia are tendinta de a fi cumulativa; daca urmezi, fara abatere, calea luptatorilor, va veni clipa �n care aducea-aminte ti se va deschide complet.
���� Am recunoscut ca, auzindu-l cum vorbeste, aveam absurda senzatie ca ma complaceam �n a ma compatimi si ca, de fapt, nu era nimic �n neregula cu mine.
- Nu te complaci doar, a spus el. Acum patru saptam�ni erai realmente mort din punct de vedere energetic. Acum esti numai buimacit. Buimaceala si lipsa de energie s�nt factorii care te fac sa-ti ascunzi cunostintele.
Este cert ca tu stii mai multe dec�t oricare dintre noi despre lumea fapturilor anorganice.
Lumea aceea a fost preocuparea exclusiva a vrajitorilor din vechime.
Ti-am spus cu totii ca stim despre ea numai din povestile vrajitorilor. O spun cu toata sinceritatea ca mi se pare mai mult dec�t straniu ca �ti revine tie acum rolul de sursa de astfel de povestiri pentru noi.
I-am spus din nou ca-mi era imposibil sa cred ca facusem ceva ce el nu facuse. Dar nu puteam nici sa cred ca vrea doar sa ma �ncurajeze.
- Nu te flatez si nici nu vreau sa te �ncurajez, a spus el vizibil iritat. Exprim, pur si simplu, o realitate vrajitoreasca. Faptul ca stii mult mai multe lucruri dec�t oricare dintre noi despre acea lume nu este un motiv sa te simti �nc�ntat.
Aceasta cunoastere nu prezinta nici un fel de avantaj; de fapt, �n ciuda a tot ce stii, nu te-ai putut salva.
���� Noi te-am salvat pentru ca te-am gasit. Dar, fara ajutorul iscoadei, nu ar fi avut vreun rost nici macar sa �ncercam sa te gasim. Erai at�t de definitiv pierdut �n lumea aceea, �nc�t numai g�ndul la asta este de ajuns ca sa ma treaca toti fiorii.
In starea mea de spirit, nu mi s-a parut deloc ciudat sa vad un fior de emotie strabat�ndu-i pe toti adeptii si ucenicii lui don Juan.
Singura persoana care a ramas imperturbabila a fost Carol Tiggs. Parea sa-si fi acceptat pe deplin rolul sau. Era una cu mine.
- Ai reusit sa eliberezi iscoada, a continuat don Juan, dar ti-ai dat, �n schimb, viata.
Ori, si mai rau, libertatea.
Fapturile anorganice i-au dat drumul iscoadei �n schimbul tau.
- Imi vine greu sa cred asa ceva, don Juan. Nu ca pun la �ndoiala spusele dumitale, ma �ntelegi, dar ceea ce-mi descrii este o manevra at�t de incorecta, �nc�t s�nt socat.
- Nu o considera incorecta si vei vedea esenta lucrurilor.

���� Fapturile anorganice s�nt permanent �n cautare de constiinta si energie; daca le oferi posibilitatea sa le obtina pe am�ndoua, ce crezi ca ar face ele? Ar sta deoparte?
Stiam ca don Juan are dreptate. N-am putut, totusi, sa-mi pastrez aceasta certitudine pentru mult timp; limpezimea conceptuala continua sa-mi scape.
���� Adeptii lui don Juan �i puneau mai departe �ntrebari. Voiau sa stie daca el reflectase asupra a ceea ce era de facut cu iscoada.
- Da, m-am g�ndit. Este o problema deosebit de serioasa, pe care trebuie sa o rezolve nagualul aici prezent, a spus el, arat�nd catre mine. El si Carol Tiggs s�nt singurii care pot elibera iscoada. Asta o stie si el.
Normal, i-am pus singura �ntrebare posibila �n aceste �mprejurari.
- Cum pot s-o eliberez?
- In loc sa-ti spun eu cum sa faci, exista o cale mai buna si mai corecta de a descoperi acest lucru, a pus don Juan cu un z�mbet larg.
Intreaba-l pe emisar. Stii doar, fapturile anorganice nu pot minti.