Arta visatului - Partea IX de Carlos Castaneda publicat la 03.06.2011
Noua zona de explorare
     Don Juan mi-a spus ca, pentru a vedea in vis, era necesar ca nu numai sa intentionez sa vad, ci si sa-mi exprim intentia cu glas tare. Din motive pe care a refuzat sa le explice, a staruit ca trebuia sa ma pronunt cu voce tare. A recunoscut ca exista si alte modalitati de a obtine acelasi rezultat, dar a subliniat ca afirmarea cu glas tare a intentiei constituie cea mai simpla si mai directa cale.
Prima data când mi-am formulat in cuvinte intentia de a vedea, visam un bazar de binefacere organizat de biserica. Erau acolo atât de multe obiecte, incât nu ma puteam hotari asupra caruia sa-mi opresc privirea.
O vaza uriasa, cu o infatisare ostentativa, aflata intr-un colt, m-a facut sa ma decid asupra ei. Am privit-o fix, exprimindu-mi verbal intentia de a vedea.
Vaza a ramas pentru o clipa in câmpul meu vizual, apoi s-a transformat in alt obiect.
Am fixat cu privirea in visul acela cât de multe obiecte am putut.
Dupa ce-mi exprimam cu glas tare intentia de a vedea, fiecare dintre aceste obiecte disparea sau se transforma in altceva, exact asa cum se intâmplase intotdeauna in exercitiile mele de visat.
In cele din urma, atentia visatului mi-a obosit si m-am trezit teribil de frustrat, aproape furios.

     Luni de-a rândul am continuat sa-mi concentrez privirea asupra a sute de obiecte din vis si sa-mi exprim, deliberat si cu glas tare, intentia de a vedea, dar nu s-a intâmplat nimic. Obosit sa tot astept sa se intâmple ceva, am fost nevoit, in cele din urma, sa-l consult pe don Juan in legatura cu asta.
- Trebuie sa ai rabdare. Inveti sa faci ceva extraordinar, a replicat el. Inveti sa intentionezi sa vezi in vis. Intr-o zi nu va mai fi nevoie sa-ti exprimi intentia cu glas tare; ti-o vei impune, pur si simplu, in tacere.
- Cred ca nu inteleg care este functionalitatea a ceea ce fac, am spus eu. Când imi strig intentia de a vedea, nu se intâmpla nimic. Ce poate sa insemne asta?
- Inseamna ca, pâna acum, visele tale au fost vise obisnuite, proiectii fantomatice, imagini care au viata numai in atentia visatului.
A dorit sa stie ce se intîmplase exact cu obiectele asupra carora imi concentrasem privirea. I-am spus ca acestea disparusera ori isi schimbasera forma sau chiar produsesera vârtejuri care ma trecusera in alt vis.
- Asa s-au petrecut lucrurile in toate exercitiile mele zilnice de visat, am zis. Singurul lucru iesit din comun este faptul ca invat cum sa tip din toate puterile in vis.
Ultima afirmatie i-a produs lui don Juan o adevarata criza de râs homeric, ceea ce m-a nedumerit foarte tare. Nu vedeam care era partea comica a spuselor mele si nici care putea fi motivul reactiei sale.
- Intr-o zi iti vei da seama cât de hazliu este totul, a spus el ca raspuns la protestul meu tacit. Dar pâna atunci nu renunta si nu te lasa descurajat. Persevereaza. Mai devreme sau mai târziu vei reusi.

     Ca de obicei, a avut dreptate. Vreo doua luni mai târziu am dat lovitura.
Am avut un vis extrem de neobisnuit. A inceput cu aparitia unei iscoade din lumea fapturilor anorganice. Iscoadele, ca si emisarul visatului, fusesera, in mod straniu, absente din visele mele in ultima perioada. Nu le simtisem lipsa si nici nu reflectasem asupra motivelor disparitiei lor. De fapt, ma simteam atât de bine fara ele, incât chiar uitasem sa-l consult pe don Juan in legatura cu absenta lor.
In visul cu pricina, iscoada fusese, la inceput, un urias topaz galben, pe care-l gasisem in fundul unui sertar. In momentul in care îmi exprimasem cu glas tare intentia de a vedea, topazul se transformase intr-o picatura de energie scînteietoare.
Temându-ma ca voi fi nevoit sa o urmez, mi-am luat privirea de la iscoada si mi-am concentrat-o asupra unui acvariu cu pesti tropicali. Mi-am exprimat intentia sa vad si am avut parte de o surpriza uluitoare. Acvariul a inceput sa emita o slaba lumina verzuie si s-a transformat într-un portret suprarealist de mari dimensiuni, reprezentînd o femeie impodobita cu bijuterii. Portetul a inceput sa emita aceeasi lumina verzuie, când mi-am exprimat din nou intentia de a vedea.
In timp ce priveam acea lumina, visul s-a schimbat complet. Mergeam pe o strada dintr-un oras ce-mi parea cunoscut; putea fi Tucson. M-am uitat la confectiile de dama expuse intr-o vitrina a unui magazin si mi-am formulat cu glas tare intentia de a vedea. In aceeasi clipa, un manechin, reprezentînd o negresa, care era asezat mai în fata, a inceput sa radieze lumina. M-am uitat apoi la o vânzatoare, care venise tocmai atunci sa rearanjeze ceva in vitrina. Aceasta m-a privit, la rândul ei. Dupa ce mi-am exprimat intentia, am vazut si luminescenta ei. Era atît de uluitoare, incât m-am temut ca vreun detaliu din splendida ei radiatie luminoasa ma va prinde ca intr-un lat, dar femeia s-a deplasat catre interiorul magazinului, inainte ca eu sa fi avut timp sa-mi concentrez total atentia asupra ei. Aveam, fireste, de gând sa o urmez inauntru, dar, in acel moment, atentia visatului mi-a fost atrasa de o luminescenta ce se apropia de mine. Aceasta s-a aruncat asupra mea, plina de ura. Emana aversiune si rautate. Am sarit inapoi din calea ei. Luminescenta si-a oprit atacul; am fost invaluit de o substanta neagra si m-am trezit.
Imaginile fusesera atît de veridice, ca eram ferm convins ca vazusem energie, iar visul meu fusese una dintre acele stari pe care don Juan le numea stari asemanatoare visului, generatoare de energie.

     Ideea ca visele pot avea loc in realitatea consensuala a lumii noastre de zi cu zi ma contraria la fel cum ma contrariasera imaginile din vis ale lumii fapturillor anorganice.
- De data asta nu numai ca ai vazut energie, dar ai si depasit o granita periculoasa, a spus don Juan, dupa ce mi-a ascultat relatarea.
A subliniat din nou ca scopul exercitiilor la cea de a treia poarta a visatului era de a face corpul energetic sa se miste independent, in ultima mea sedinta de visat, spunea el, depasisem, fara sa-mi dau seama, sfera exercitiilor si trecusem intr-o alta lume.
- Corpul tau energetic s-a deplasat, a spus el. A calatorit singur. Acest gen de calatorii sunt peste nivelul capacitatilor tale din acest moment, asa ca ai fost atacat de ceva.
- Ce crezi ca a fost ceea ce m-a atacat?
- Universul acesta are o natura pradalnica. Putea sa fie oricare dintre miile de lucruri care exista în el.
- Lucrurile sunt chiar atât de precis determinate, don Juan?
- Desigur. Sunt atât de precise ca ceea ce ai face daca ai vedea un paianjen straniu mergind pe biroul tau in timp ce lucrezi. L-ai strivi imediat de teama, in loc sa-l admiri sau sa-l examinezi.
Nu-mi gaseam cuvintele potrivite pentru a pune o intrebare adecvata. Voiam sa-l intreb unde avusese loc visul meu sau in ce lume ma aflasem in acel vis.
Dar aceste intrebari nu aveau sens; de asta imi dadeam si singur seama.
Don Juan s-a dovedit foarte intelegator.
- Vrei sa stii pe ce s-a concentrat atentia visatului, nu-i asa, a intrebat el cu un suris.
Exact asa voiam sa-mi formulez si eu intrebarea. Consideram ca in visul cu pricina trebuie sa ma fi uitat la un obiect real. Ca atunci când vedeam in vis detaliile minuscule de pe podeaua, peretii sau usa camerei mele, detalii care, ulterior, constatam ca exista in realitate.
Don Juan a spus ca în anumite vise speciale, ca cel pe care-l avusesem, atentia visatului se concentreaza asupra lumii cotidiene si ca se deplaseaza permanent in acea lume de la un obiect real la altul.
Ceea ce face ca o astfel de miscare sa fie posibila este faptul ca punctul de asamblare se afla in pozitia adecvata pentru visat. Din acea pozitie, punctul de asamblare ii confera atentiei visatului o asemenea fluiditate, incât aceasta se poate deplasa intr-o frântura de secunda pe distante incredibile si, facind asta, produce o perceptie atât de rapida si de pasagera, incât seamana perfect cu un vis obisnuit.
Don Juan mi-a explicat ca vazusem o vaza reala in visul meu, iar apoi atentia visatului mi se deplasase la distante mari, pentru a vedea o pictura suprarealista reala infatisind o femeie impodobita cu bijuterii.
Rezultatul - cu exceptia faptului de a fi vazut energie - fusese foarte asemanator cu un vis obisnuit, in care obiectele - atunci când sunt privite staruitor - se transforma rapid in altceva.
- Stiu cât de deconcertant este, a continuat el, realizind in mod cert consternarea mea. Dintr-o anumita cauza ce tine de structura mintii, a vedea energie in vis este mai tulburator decit orice altceva ne-am putea imagina.
Am remarcat ca mai vazusem si inainte energie in vis, dar ca niciodata nu ma afectase in felul acesta.
- Acum corpul tau energetic este complet dezvoltat si functioneaza la deplina lui capacitate, a spus el. Prin urmare, implicatia faptului ca vezi energie in vis este aceea ca percepi o lume reala prin valul unui vis.
In asta consta importanta calatoriei pe care ai facut-o. Aceasta a fost reala. A cuprins elemente generatoare de energie, care erau cât pe ce sa-ti puna capat vietii.
- A fost chiar atât de serios, don Juan?
- Poti sa fii convins! Creatura care te-a atacat era alcatuita din constiinta pura si cât se poate de periculoasa. I-ai vazut energia. Sunt sigur ca de-acum realizezi ca, daca nu vedem in vis, nu putem deosebi un lucru real, generator de energie, de o proiectie fantomatica. Asa ca, chiar daca te-ai luptat cu fapturile anorganice si ai vazut cu adevarat iscoadele si tunelele, corpul tau energetic nu are certitudinea ca erau reale, adica generatoare de energie. Esti nouazeci si noua la suta sigur, dar nu suta la suta.
     Don Juan insista sa vorbim despre calatoria pe care o facusem. Din motive inexplicabile, nu prea doream sa discut acest subiect. Spusele lui au produs o reactie instantanee în sufletul meu. M-am pomenit ca încerc sa-mi reprim o stranie si profunda teama, întunecata si obsesiva într-un fel sîcîitor în încheierea unei afirmatii pe care n-o urmarisem.
- Ce este aceasta alta foaie a bulbului de ceapa, don Juan?
- Universul este ca un bulb de ceapa, este format din mai multe foi. Lumea pe care o cunoastem este doar una dintre foi. Uneori, trecem granitele dintre ele si intram în alta foaie: o alta lume, foarte asemanatoare acesteia, dar nu identica. Iar tu ai intrat într-o astfel de lume, de unul singur.
- Cum este posibila o astfel de calatorie, ca cea despre care vorbim acum, don Juan?
- Este o întrebare fara rost, pentru ca nimeni nu poate raspunde la ea. In conceptia vrajitorilor, universul este structurat în straturi, pe care corpul energetic le poate traversa. Stii unde continua sa existe pîna în ziua de azi vrajitorii din vechime? Intr-un alt strat, în alta foaie a bulbului de ceapa.
- Pentru mine ideea unei calatorii reale, pragmatice, efectuate în vis este foarte greu de înteles ori de acceptat, don Juan.
- Am discutat acest aspect pîna la epuizare. Am fost convins ca ai înteles ca aceasta calatorie a corpului energetic depinde în exclusivitate de pozitia punctului de asamblare.
- Mi-ai spus asta. Si am cugetat îndelung asupra acestei probleme. Totusi, a afirma ca aceasta calatorie rezida în pozitia punctului de asamblare nu-mi spune nimic.
- Problema ta este cinismul. Asta te caracterizeaza. Cinismul este ceea ce nu ne permite sa operam schimbari drastice în maniera noastra de a întelege lumea. Tot el ne obliga sa avem sentimentul ca avem întotdeauna dreptate.
Intelegeam perfect ce voia sa spuna, dar i-am reamintit ca ma luptam cu aceste tendinte.
- Iti sugerez sa faci un lucru absurd, care ar putea sa schimbe totul, a spus el. Repeta-ti fara încetare ca principiul de baza, de care depinde vrajitoria, este taina punctului de asamblare. Daca-ti repeti asta timp destul de îndelungat, o forta nevazuta va interveni si va face schimbarile necesare în fiinta ta.
     Don Juan nu avea aerul ca ar glumi. Stiam ca ceea ce-mi spusese era cît se poate de serios.
Ce ma deranja însa era insistenta cu care sustinea ca trebuie sa repet neîncetat formula respectiva în sinea mea. M-am surprins gîndind ca totul era o tîmpenie.
- Inceteaza cu atitudinea asta cinica, s-a rastit el la mine. Repeta ceea ce ti-am spus cu toata buna credinta. Taina punctului de asamblare este totul pentru vrajitorie, a continuat el, fara sa se uite la mine. Sau, mai degraba, totul în vrajitorie depinde de felul în care este manipulat punctul de asamblare. Stii asta, doar ca trebuie s-o repeti.
Auzindu-i afirmatiile, am crezut pentru o clipa ca voi muri de atîta chin. Un sentiment incredibil de mîhnire aproape fizica mi-a prins pieptul ca într-o menghina si m-a facut sa tip de durere. Stomacul si diafragma pareau a se ridica, intrînd în cavitatea toracica. Presiunea era atît de mare, încît constiinta si-a schimbat registrul, si am intrat în starea mea constienta normala.
Tot ceea ce discutasem a devenit doar o vaga idee despre ceva ce s-ar fi putut întîmpla, dar nu se întîmplase, potrivit rationamentului obisnuit al constiintei mele cotidiene.

     Data urmatoare, cînd am vorbit cu don Juan despre visat, am discutat motivele pentru care luni în sir nu mai fusesem în stare sa-mi continuu exercitiile de visat.
El m-a prevenit ca, pentru a-mi explica situatia în care ma aflam, trebuia sa o ia pe ocolite.
Mai întîi, a evidentiat faptul ca este o diferenta enorma între ideile si faptele oamenilor din vechime si cele ale oamenilor contemporani.
Apoi a subliniat ca oamenii din vremuri stravechi aveau o conceptie foarte realista despre perceptie si constiinta, deoarece conceptia lor se baza pe observarea si respectarea universului din jur.
Spre deosebire de ei, oamenii contemporani au o conceptie absurd de nerealista despre perceptie si constiinta, pentru ca aceasta se bazeaza pe observarea si respectarea ordinii sociale si a interrelatiei lor cu aceasta.
- De ce îmi spui asta, am întrebat.
- Pentru ca esti un contemporan preocupat de conceptiile si constatarile oamenilor din vremuri stravechi, a raspuns el. Iar acestea nu-ti sînt familiare. Acum, mai mult decît oricînd, ai nevoie de seriozitate si încredere în tine. Eu încerc sa construiesc o punte solida, o punte pe care sa poti merge, între conceptiile oamenilor din timpuri stravechi si cele ale oamenilor contemporani.
A subliniat ca, dintre toate constatarile transcedentale ale oamenilor din vechime, singura care-mi era cunoscuta, deoarece fusese transmisa de-a lungul timpului pîna în zilele noastre, era ideea de a-ti vinde sufletul diavolului în schimbul imortalitatii, care, recunostea el, i se parea ca provine direct din experienta relatiilor vrajitorilor din vremuri stravechi cu fapturile anorganice.
Mi-a reamintit cum încercase emisarul visatului sa ma convinga sa ramîn în lumea lui, oferindu-mi posibilitatea de a-mi mentine personalitatea si constiinta de sine aproape pentru eternitate.
- Dupa cum stii, a ceda ispitei fapturilor anorganice nu este doar o simpla idee, ci este ceva real, a spus don Juan în continuare. Dar înca n-ai realizat implicatiile acestui caracter real.
Tot asa, si visatul este real; este o stare generatoare de energie. Auzi ce-ti spun si, cu siguranta, întelegi sensul afirmatiilor mele, dar constiinta ta nu a patruns înca toate implicatiile acestor lucruri. A spus ca judecata mea rationala cunostea cît de mare este importanta unei realizari de asemenea natura si ca, pe parcursul ultimei noastre convorbiri, mi-a fortat constiinta sa treaca în alt registru.
Inainte de a putea sa-mi analizez visul în toate nuantele sale, m-am pomenit în starea mea constienta normala. Judecata mea rationala îsi luase masuri suplimentare de protectie suspendîndu-mi exercitiile de visat.
- Te asigur ca îmi dau perfect de bine seama ce înseamna o stare generatoare de energie, am zis eu.
- Iar eu te asigur ca nu-ti dai seama, a replicat el. Daca ar fi asa, ti-ai analiza visatul cu mai multa atentie si prudenta. Dar cum tu crezi ca ceea ce faci este un simplu vis, actionezi la întîmplare, risti inutil de mult. Rationamentul tau defectuos îti spune ca, indiferent ce s-ar întîmpla, la un moment dat visul se va sfîrsi, iar tu te vei trezi.

     Avea dreptate. In ciuda tuturor lucrurilor pe care le vazusem pe parcursul exercitiilor mele de visat, cumva îmi mentinusem impresia generala ca totul nu era decît un vis.
- Iti vorbesc despre conceptiile oamenilor din vechime si conceptiile oamenilor contemporani, a spus don Juan în continuare, întrucît constiinta ta, care este constiinta unui om modem, prefera sa trateze conceptele ce nu-i sînt familiare ca si cînd acestea ar fi teze idealiste fara continut.
Daca as lasa asta în seama ta, ai considera visatul o simpla idee. Sînt, desigur, convins ca iei în serios visatul, dar, de fapt, nu prea crezi în realitatea visatului.
- Inteleg ce spui, don Juan, dar nu înteleg de ce-mi spui toate astea.
- Iti spun toate astea pentru ca acum esti, pentru prima data, în situatia sa întelegi ca visatul este o stare generatoare de energie. Pentru prima data poti întelege ca visele obisnuite sînt mijloacele de prelucrare cu ajutorul carora punctul de asamblare este învatat sa atinga acea pozitie ce creeaza starea generatoare de energie numita visat.
M-a prevenit ca - deoarece visatorii pot intra în contact si chiar pot patrunde în lumi reale ce exercita asupra lor efecte cu impact general - acestia trebuie sa fie în permanenta într-o stare de acuta si sustinuta vigilenta; orice abatere de la starea de vigilenta continua îi expune pe visatori la pericole mai mult decît mortale.
In acel moment, am început din nou sa simt o miscare în cavitatea toracica, exact cum simtisem în ziua în care constiinta si-a schimbat singura registrul de perceptie.
Don Juan m-a scuturat cu putere de brat.
- Considera visatul ca ceva extrem de periculos, mi-a pruncit el! Si asta, din acest moment! Inceteaza cu manevrele tale aiurite.
Tonul sau era atît de insistent, încît m-am oprit din ceea ce - în mod inconstient - eram pe cale sa fac.
- Ce se întîmpla cu mine, don Juan? am întrebat.
- Ce se întîmpla cu tine este faptul ca poti sa-ti deplasezi rapid si cu mare usurinta punctul de asamblare, a spus el. Insa asta are tendinte sa faca deplasarea aleatorie. Disciplineaza-ti aceasta facilitate. Si nu-ti permite nici cea mai mica abatere de la cursul corect.
As fi putut foarte usor sa sustin ca nu stiu la ce se refera, dar stiam prea bine. Stiam, totodata, ca aveam numai cîteva secunde la dispozitie pentru a-mi concentra toata energia si a-mi schimba atitudinea. Si asa am si facut.
Cu aceasta, discutia noastra din ziua aceea a luat sfîrsit.
     Am plecat acasa si timp de aproape un an am repetat zilnic, cu evlavie, ceea ce îmi ceruse don Juan sa spun.
Rezultatele acestei invocatii ca o litanie au fost incredibile. Eram ferm convins ca avusese asupra constiintei mele acelasi efect pe care exercitiul fizic îl are asupra muschilor corpului.
Punctul meu de asamblare a devenit mai agil, ceea ce a însemnat ca singurul obiectiv al exercitiilor mele era vederea energiei în vis.
Capacitatea mea de a intentiona sa vad a crescut proportional cu eforturile depuse.
A sosit si clipa în care era de ajuns doar sa intentionez sa vad, fara sa spun o vorba, si sa obtin acelasi rezultat ca atunci cînd îmi exprimam intentia cu glas tare.
Don Juan m-a felicitat pentru ceea ce realizasem. Normal ca eu am crezut ca glumeste. M-a asigurat ca o spunea cu toata franchetea, dar m-a rugat staruitor sa continuu sa strig, cel putin atunci cînd ma aflam în încurcatura.
Cererea lui nu mi s-a parut deloc ciudata. Continuasem, din proprie initiativa, sa strig din toate puterile în vis ori de cîte ori consideram necesar.
Descoperisem faptul ca energia lumii noastre oscileaza, pîlpîie. Radiaza lumina. Nu numai fapturile însufletite, ci tot ce se afla în lumea noastra licareste cu o lumina interioara proprie.

     Don Juan mi-a explicat ca energia lumii noastre este alcatuita din straturi de culori sclipitoare.
Stratul superior este albicios, cel imediat adiacent este verde galbui, iar cel de al treilea, mai îndepartat, este chihlimbarul.
Descoperisem toate aceste culori sau, mai degraba, vazusem licariri ale acestora ori de cîte ori obiectele pe care le întîlneam în starile asemanatoare visului îsi schimbau forma.
Totusi, la vederea oricarui lucru care genera energie, impactul initial îl constituia întotdeauna o stralucire albicioasa.
- Exista numai trei tente diferite de culoare? l-am întrebat eu pe don Juan.
- Exista un numar nelimitat de culori, a raspuns el, dar, pentru început, trebuie sa te preocupe numai acestea trei. Mai tîrziu, poti sa devii cît de rafinat poftesti si sa determini - daca esti capabil s-o faci - zeci de nuante.
Stratul albicios reprezinta culoarea pozitiei actuale a punctului de asamblare al omenirii, a spus el în continuare. Sa spunem ca este o tenta contemporana.
Vrajitorii cred ca tot ce face omul în prezent are aceasta stralucire cu tenta albicioasa.
In alte timpuri, pozitia punctului de asamblare al omenirii facea ca tenta de culoare a energiei predominante din lume sa fie verde-galbuie; iar în timpuri mult mai îndepartate, pozitia punctului facea ca tenta sa fie chihlimbarie.
Culoarea energiei vrajitorilor este chihlimbarie, ceea ce înseamna ca ei sînt asociati, din punct de vedere energetic, cu oamenii care au existat în trecutul îndepartat.
- Crezi ca aceasta tenta albicioasa a contemporaneitatii se va schimba cîndva?
- Daca omul se va dovedi capabil sa evolueze.
     Misiunea cea mai importanta a vrajitorilor este de a promova ideea ca, pentru a putea evolua, oamenii trebuie, mai întîi, sa-si elibereze constiinta de legaturile de subordonare fata de ordinea sociala. O data ce constiinta este eliberata de acestea, intentia o va redirectiona pe o noua cale de evolutie.
- Crezi ca vrajitorii vor reusi sa-si îndeplineasca aceasta misiune?
- Au reusit deja. Ei însisi sînt dovada reusitei. A-i convinge însa pe altii de valoarea si importanta evolutiei este cu totul altceva.
Celalalt gen de energie, pe care l-am descoperit ca prezent în lumea noastra, dar contrar acesteia, a fost energia iscoadelor, cea pe care don Juan o descria ca scînteietoare sau incandescenta, în visele mele am întîlnit nenumarate elemente care, o data ce le vedeam, se transformau în picaturi de energie ce parea sa arda, clocotind de o activitate interna asemanatoare procesului de producere a caldurii.
- Tine minte ca nu toate iscoadele pe care le vei descoperi în vis provin din lumea fapturilor anorganice, mi-a atras atentia don Juan. Toate iscoadele pe care le-ai descoperit pîna acum -cu exceptia celei albastre - au fost din acea lume, dar asta s-a întîmplat din cauza ca actionezi de unul singur, independent.
Unele dintre iscoadele pe care le vei întîlni nu vor proveni din lumea fapturilor anorganice, ci din alte niveluri de constiinta, înca si mai îndepartate.
- Au iscoadele constiinta de sine, am întrebat.
- Fara nici o îndoiala, a raspuns el.
- Atunci, de ce nu ne contacteaza cînd sîntem treji?
- Ba ne contacteaza. Dar marea noastra nenorocire este ca constiinta noastra este atît de ocupata cu altceva, încît nu avem timp sa acordam atentie iscoadelor. Cînd dormim însa, se deschide trapa de contact cu sens dublu: visam. Iar, în vis, realizam contactul.
- Exista vreo modalitate de a preciza daca iscoadele provin dintr-un nivel din afara lumii fapturilor anorganice?
- Cu cît este mai intensa scînteierea lor incandescenta, cu atît este mai îndepartat nivelul din care provin. Pare simplist, dar trebuie sa-ti lasi corpul energetic sa-ti spuna exact cu ce ai de a face. Te asigur ca va sti sa faca distinctii foarte fine si sa se pronunte fara gres de fiecare data cînd va fi confruntat cu energie straina.
Din nou a avut dreptate.
Dupa multa tevatura, corpul meu energetic a distins doua mari categorii de energie straina.
Prima cuprindea iscoadele din lumea fapturilor anorganice. Energia lor scînteia cu moderatie. Nu era însotita de nici un fel de sunet, dar avea aspectul clar de efervescenta ori de apa care tocmai este pe punctul sa dea în clocot.
Energia celei de a doua categorii de iscoade mi-a lasat impresia ca este de o mult mai mare putere. Iscoadele acestea pareau ca sînt pe punctul de a lua foc. Vibrau din interiorul lor, ca si cum ar fi fost umplute cu gaz sub presiune.
     Contactele mele cu energia straina erau întotdeauna foarte scurte, întrucît urmam cu mare atentie recomandarea lui don Juan. El mi-a spus: „Daca nu stii exact ce faci si ce vrei sa obtii de la energia straina, trebuie sa te multumesti sa privesti foarte fugar aceste aparitii. Tot ce depaseste o scurta privire este la fel de periculos si de prostesc ca a dezmierda un sarpe cu clopotei."
- De ce este periculos, don Juan? l-am întrebat.
- Pentru ca iscoadele sînt totdeauna foarte agresive si extrem de temerare, a spus el. Trebuie sa fie astfel pentru a putea izbîndi în explorarile lor. A ne mentine atentia visatului fixata asupra lor este echivalent cu a solicita constiintei lor sa se concentreze asupra noastra. O data ce si-au concentrat atentia asupra noastra, sîntem obligati sa le urmam. Si tocmai acesta este pericolul cel mare. Ne putem trezi în lumi ce depasesc posibilitatile noastre energetice.
Don Juan mi-a explicat ca exista mult mai multe categorii de iscoade, în afara celor doua descoperite de mine, dar ca, la nivelul meu de energie din acel moment, ma puteam concentra numai asupra a trei tipuri.
A afirmat ca primele doua erau cel mai usor de depistat. Modul în care se ascund ele în visele noastre este atît de bizar, spunea el, încît atrag imediat atentia visatului.
A prezentat iscoadele din cea de a treia categorie ca fiind cele mai periculoase - sub aspectul agresivitatii si puterii lor - si din cauza faptului ca se ascund sub travestiuri foarte iscusite.
- Unul dintre cele mai stranii lucruri pe care le descopera visatorii si pe care îl vei descoperi si tu foarte curînd, a continuat don Juan, este acest al treilea tip de iscoade.
Pîna acum ai dat numai de exemple din primele doua categorii, dar asta doar din cauza ca nu ai cautat unde trebuia.
- Unde trebuia sa caut, don Juan?

     - Ai fost din nou victima cuvintelor; de data aceasta, cuvîntul care te-a indus în eroare este „elemente", care ai considerat ca înseamna numai lucruri, obiecte.
Ei bine, cele mai feroce iscoade se ascund sub masca oamenilor din visele noastre.
Am avut parte de o surpriza formidabila atunci cînd - în timpul visatului - mi-am concentrat privirea pe imaginea din vis a mamei mele.
Dupa ce mi-am exprimat intentia de a vedea, aceasta s-a transformat într-o înspaimîntatoare, teribila bula de energie scînteietoare.
Don Juan s-a oprit, pentru a lasa timp spuselor sale sa-si faca efectul.
Ma simteam stupid ca ma nelinistea posibilitatea de a descoperi o iscoada sub imaginea mamei mele.
- Enervant este ca ele sînt asociate întotdeauna cu imaginile de vis ale parintilor sau ale prietenilor nostri apropiati, a reluat el. Probabil de aceea ne simtim deseori tulburati cînd îi visam.
Surîsul sau îmi dadea impresia ca îi facea placere chinul meu interior.
     Regula de baza pentru visatori este ca, ori de cîte ori se simt tulburati de prezenta în vis a parintilor sau prietenilor, sa înteleaga ca se confrunta cu prezenta celui de la treilea tip de iscoade. Cel mai recomandabil este ca aceste imagini sa fie evitate. Pentru ca sînt nocive în cel mai înalt grad.
- Care este situatia iscoadei albastre în relatia cu celelalte iscoade - am întrebat eu.
- Energia albastra nu scînteiaza incandescent, a raspuns el. Este ca a noastra; pîlpîie, oscileaza, dar este albastra, în loc de alba.
Energia albastra nu exista în stare naturala în lumea noastra.
Iar asta ne aduce la o problema despre care n-am discutat niciodata.
Ce culoare aveau iscoadele pe care le-ai vazut pîna în prezent?
Pîna în momentul în care a mentionat acest aspect, nu ma gîndisem niciodata la el. I-am spus ca iscoadele pe care le vazusem erau fie de culoare trandafirie, fie rosiatica. Iar el mi-a spus ca iscoadele periculoase din cea de a treia categorie erau de un portocaliu aprins.
Am descoperit pe pielea mea ca iscoadele de cel de al treilea tip sînt înspaimîntatoare. De fiecare data cînd dadeam de cîte una, aceasta se ascundea sub masca imaginii de vis a parintilor mei, în special a mamei mele.
Vederea acestor iscoade îmi amintea întotdeauna de picatura de energie care ma atacase în primul meu vis premeditat, axat pe a vedea.
     Ori de cîte ori o descopeream, energia straina aflata în recunoastere parea ca era gata sa sara, pur si simplu, asupra mea. Corpul meu energetic avea o reactie de groaza chiar înainte ca eu sa vad energia.
In timpul urmatoarei noastre discutii referitoare la visat, l-am întrebat pe don Juan despre motivul totalei absente din visele mele a fapturilor anorganice.
- De ce nu se mai arata deloc? am întrebat.
- Ele se arata numai la început, mi-a explicat el. Dupa ce iscoadele lor ne duc în lumea lor, proiectiile fapturilor anorganice nu mai sînt necesare.
Daca vrem sa vedem fapturile anorganice, ne va conduce la ele o iscoada. Pentru ca nimeni, si vreau sa spun ca, într-adevar, nimeni, nu poate sa calatoreasca singur în lumea lor.
- De ce este asa, don Juan?
- Lumea lor este izolata ermetic. Nimeni nu poate intra sau iesi fara încuviintarea fapturilor anorganice. Singurul lucru pe care poti sa-l faci din proprie initiativa, o data ce ai intrat, este, desigur, sa-ti exprimi intentia de a ramîne acolo.
A rosti cu glas tare acest lucru înseamna a pune în miscare curente de energie ce sînt ireversibile.
In timpurile de altadata, cuvintele aveau o putere incredibila. Acum nu mai au. Dar, în lumea fapturilor anorganice, ele nu si-au pierdut puterea.
     Don Juan a rîs si a spus ca chiar nu era de competenta lui sa vorbeasca despre lumea fapturilor anorganice, pentru ca eu stiam, cu adevarat, mult mai multe despre aceasta decît el si toti ucenicii lui la un loc.
- Exista o ultima problema în legatura cu acea lume, pe care nu am discutat-o, a zis el.
A trecut mai mult timp, ca si cînd si-ar fi cautat cuvintele potrivite. In ultima analiza, a început el, aversiunea mea fata de actiunile vrajitorilor din vechime este o chestiune foarte personala. Ca nagual, detest ceea ce au facut ei. S-au refugiat, ca niste lasi, în lumea fapturilor anorganice. Au motivat asta prin aceea ca, în acest univers pradalnic, gata în permanenta sa ne sfîsie, singurul refugiu posibil este în acea lume.
- De ce credeau asta? am întrebat eu.
- Pentru ca asta este adevarul.
Deoarece fapturile anorganice nu pot minti, argumentele emisarului visatului sînt perfect adevarate. Lumea aceea ne poate oferi un adapost si ne poate prelungi starea constienta aproape pentru eternitate.
- Argumentele emisarului, chiar daca sînt adevarate, nu ma atrag cîtusi de putin, am spus eu.
- Vrei sa spui ca, mai curînd, ai risca sa mergi pe o cale care ar putea însemna totala ta demolare, a întrebat el cu o nota de uimire în glas.
L-am asigurat ca nu-mi trebuia lumea fapturilor anorganice, indiferent de cît de multe avantaje mi-ar fi oferit.
Declaratia mea a parut sa-i faca nespus de multa placere.
- Atunci, esti pregatit sa auzi o ultima precizare în legatura cu lumea aceea. Cea mai îngrozitoare precizare pe care o pot face, a spus el si a încercat sa zîmbeasca, dar n-a prea reusit.
M-a privit scrutator în ochi, pentru a descoperi în ei un licar de încuviintare sau comprehensiune, presupun. A ramas o clipa tacut.
     - Energia necesara pentru a deplasa punctele de asamblare ale vrajitorilor provine din lumea fapturilor anorganice, a spus apoi, ca si cînd voia sa termine repede cu asta.
Inima mea aproape ca s-a oprit. M-a luat ameteala si a trebuit sa tropotesc din picioare ca sa nu lesin.
- Acesta este adevarul, a continuat don Juan, si mostenirea pe care ne-au lasat-o vrajitorii din vechime. Si pîna în ziua de azi am ramas blocati în aceasta situatie de dependenta. Acesta este motivul pentru care nu-mi plac. Imi displace profund sa fiu obligat sa apelez numai la o singura sursa. Personal, refuz sa o fac. Si am încercat sa te tin departe de acea lume. Dar fara succes, pentru ca ceva te atrage catre ea, ca un magnet.
Il întelegeam pe don Juan mai bine decît m-as fi asteptat. Calatoriile catre acea lume însemnasera întotdeauna pentru mine - în plan energetic - un impuls de energie întunecata. Gîndeam chiar despre ea în acesti termeni cu mult înainte ca don Juan sa fi facut precizarea respectiva.
- Ce putem face în legatura cu aceasta situatie, am întrebat.
- Nu ne putem lasa antrenati în a stabili relatii cu ele, a raspuns el, si totusi nu ne putem lipsi de ele. Solutia pe care am adoptat-o eu a fost de a le lua energia, dar de a nu ceda în fata influentei lor.
Asta se numeste stalking de fond. Se realizeaza prin mentinerea intentiei nestramutate de libertate si independenta, desi nici un vrajitor nu stie exact ce înseamna libertate.
- Poti sa-mi explici, don Juan, de ce vrajitorii trebuie sa ia energie din lumea fapturilor anorganice?
- Nu exista alt fel de energie viabila pentru vrajitori. Pentru a-si putea deplasa punctul de asamblare în maniera în care o fac, vrajitorii au nevoie de un volum extraordinar de mare de energie.
I-am reamintit propria sa afirmatie, potrivit careia, pentru a practica visatul, este nevoie sa se opereze o reorganizare a energiei.
- Exact, a raspuns el. Pentru a se dedica visatului, vrajitorii trebuie sa-si redefineasca premisele si sa-si economiseasca energia, dar redefinirea este suficienta doar ca sa obtina necesarul de energie pentru a facilita visatul.
A zbura în alte lumi, a vedea energia, a dezvolta corpul energetic etcetera, etcetera este cu totul altceva.
Pentru asemenea actiuni, vrajitorii au nevoie de cantitati uriase de energie întunecata, de origine straina.
- Dar cum o iau din lumea fapturilor anorganice?
- Prin simplul act de a merge în acea lume.
Toti vrajitorii din bransa noastra trebuie sa faca acest lucru. Insa nici unul dintre noi nu este atît de descreierat, încît sa faca ceea ce ai facut tu.
Dar asta din cauza ca nici unul dintre noi nu are asemenea înclinatii.
     Don Juan m-a trimis acasa sa reflectez la ceea ce-mi dezvaluise.
Aveam întrebari fara sfîrsit sa-i pun, dar nici n-a vrut sa auda.
- La toate aceste întrebari poti sa-ti raspunzi si singur, mi-a spus el, fluturîndu-si mîna în semn de ramas bun.