Arta visatului - Partea VIII de Carlos Castaneda publicat la 05.10.2010
Cea de-a treia poarta a visatului
     - Ajungi la cea de a treia poarta a visatului atunci cînd te pomenesti într-un vis uitîndu-te la cineva care doarme. Si constati ca acel cineva esti chiar tu însuti, a spus don Juan.
Nivelul energiei mele era atît de ridicat în acea perioada, încît m-am apucat imediat sa lucrez pentru trecerea celei de a treia încercari, desi don Juan nu mi-a mai furnizat informatii suplimentare în legatura cu asta.
Primul lucru pe care l-am observat, în exercitiile mele de visat, a fost faptul ca un suvoi de energie a rearanjat imediat punctul de concentrare al atentiei visatului.
Aceasta se concentra acum asupra trezirii într-un vis în care ma vad pe mine însumi dormind; calatoriile în lumea fapturilor anorganice nu mai erau pentru mine problema la ordinea zilei.
Foarte curînd dupa aceea, m-am pomenit într-un vis în care ma uitam la mine cum dorm.
I-am comunicat imediat acest lucru lui don Juan. Avusesem visul pe cînd ma aflam la el acasa.
- In legatura cu fiecare dintre portile visatului exista doua etape, a spus el. Prima, asa cum stii, este de a ajunge la poarta; cea de a doua consta în a trece prin poarta. Visînd ceea ce ai visat - ca te vezi pe tine însuti dormind - ai reusit sa ajungi la cea de a treia poarta.
Pentru cea de a doua etapa este necesar ca, dupa ce te-ai vazut dormind, sa te misti dintr-un loc într-altul.

     La cea de a treia poarta a visatului, începi sa-ti contopesti în mod deliberat realitatea visatului cu realitatea lumii cotidiene, în asta constau exercitiile, iar vrajitorii numesc asta desavîrsire a corpului energetic.
Contopirea celor doua realitati trebuie sa fie atît de perfecta, încît trebuie sa fii mai fluid decît oricînd. Examineaza totul cu mare atentie si curiozitate la cea de a treia poarta.
M-am plîns ca recomandarile sale erau prea absconse si nu le întelegeam.
- Ce vrei sa spui prin mare atentie si curiozitate? - am întrebat.
- Tendinta noastra este sa ne pierdem în detalii la cea de a treia poarta, a raspuns don Juan. Sa examinezi lucrurile cu mare atentie si curiozitate înseamna sa rezisti tentatiei aproape irezistibile de a te cufunda în detalii. Obiectivul stabilit pentru poarta a treia, asa cum am spus, este de a consolida corpul energetic.
Visatorii încep sa-si modeleze corpul energetic prin îndeplinirea obiectivelor primei si celei de a doua porti.
Cînd ajung la cea de a treia poarta, corpul energetic este gata sa iasa la iveala sau, poate, ar fi mai bine sa spunem ca este gata sa se manifeste, sa actioneze. Din nefericire, asta înseamna totodata ca este gata sa se lase fascinat de detalii.
- Ce înseamna a fi fascinat de detalii?
- Corpul energetic este ca un copil care a fost tinut închis undeva de cînd exista.
In momentul în care devine liber, capteaza cu nesat tot ce întîlneste în cale si, vreau sa spun, chiar tot. Orice detaliu, marunt si nesemnificativ, îl poate absorbi total.
     A urmat o tacere stânjenitoare. Nu stiam ce sa spun. Il întelesesem perfect. Numai ca în experienta mea nu exista nimic care sa poata sa-mi creeze o idee asupra a ceea ce însemnau toate astea.
- Cel mai stupid detaliu devine pentru corpul energetic un adevarat univers, mi-a explicat don Juan. Efortul pe care trebuie sa-l faca visatorii pentru a dirija corpul energetic este colosal.
Stiu ca este impropriu sa-ti spun sa examinezi lucrurile cu atentie si curiozitate, dar aceasta este cea mai buna modalitate de a-ti preciza ceea ce trebuie sa faci.
La cea de a treia poarta visatorii trebuie sa reziste impulsului aproape irezistibil de a se adînci în examinarea unui lucru anume si reusesc sa faca asta fiind atît de curiosi si de ahtiati de a vedea totul, încît nu permit nici unui lucru individual sa-i capteze în totalitate.

     Don Juan a adaugat ca recomandarile sale, care stia ca pareau absurde pentru judecata logica, erau menite anume pentru corpul meu energetic. A accentuat în permanenta ca este nevoie de unirea tuturor resurselor corpului energetic ca acesta sa poata actiona.
- Dar nu a actionat corpul meu energetic în tot acest timp? - am întrebat eu.
- O parte din el a actionat, altfel nu ai fi putut sa calatoresti în lumea fapturilor anorganice, a raspuns el. Acum, corpul tau energetic trebuie sa se angajeze total, pentru a putea realiza exercitiile aferente celei de a treia porti.
De aceea, pentru a face lucrurile mai usoare pentru corpul energetic, trebuie sa pui stavila judecatii rationale.
- Ma tem ca aici n-ai nimerit-o, i-am spus eu. A mai ramas foarte putina rationalitate în mine, dupa toate experientele pe care mi le-ai adus în viata.
- Nu te pronunta. La cea de a treia poarta, rationalitatea este responsabila de insistenta cu care corpurile noastre energetice sînt obsedate de detaliile semnificative. La aceasta poarta avem, prin urmare, nevoie de o fluiditate irationala si de o irationala uitare de sine, pentru a putea contracara aceasta insistenta.
Afirmatia lui don Juan ca fiecare poarta este un obstacol nu putea fi mai exacta. Ca sa îndeplinesc cerintele celei de a treia porti a visatului, am muncit mult mai serios decît muncisem la celelalte doua la un loc. Don Juan a exercitat presiuni teribile asupra mea.
In plus, în viata mea mai aparuse ceva: un autentic sentiment de teama.
De-a lungul vietii îmi mai fusese, normal ori excesiv, teama de una sau alta, dar nimic din experienta mea trecuta nu se compara cu spaima pe care o nutream dupa ciocnirea mea cu fapturile anorganice.
Si totusi, tot acest tezaur de experienta era inaccesibil memoriei mele normale.
Amintirile respective îmi reveneau numai în prezenta lui don Juan.
     L-am chestionat în legatura cu aceasta situatie stranie o data, pe cînd ne aflam la Muzeul National de Antropologie si Istorie din Mexico City.
Ceea ce m-a îndemnat sa întreb era faptul ca, în acel moment, aveam capacitatea stranie de a-mi aminti absolut tot ce mi se întîmplase pe parcursul asocierii mele cu don Juan. Iar asta ma facea sa ma simt atît de liber, atît de cutezator si sprinten, încît efectiv mergeam în pas de dans.
- Se întîmpla ca prezenta nagualului sa produca o translatie a punctului de asamblare, mi-a spus el.
M-a condus apoi într-una din salile muzeului, zicînd ca întrebarea mea avea legatura cu ceea ce planuise el sa-mi spuna.
- Intentia mea era sa-ti explic ca pozitia punctului de asamblare este ca un seif, unde vrajitorii îsi pastreaza datele de referinta.
M-a bucurat extrem de tare faptul ca, corpul tau energetic mi-a simtit intentia si m-ai întrebat despre asta. Corpul energetic cunoaste o infinitate de lucruri. Iti voi arata cît de multe lucruri stie.
M-a pus sa ma cufund într-o tacere totala. Mi-a reamintit ca ma gaseam deja într-o stare speciala de constiinta, întrucît punctul meu de asamblare fusese facut sa se deplaseze datorita prezentei sale. M-a asigurat ca starea de tacere totala avea sa permita sculpturilor din încapere sa ma faca sa vad si sa aud lucruri extraordinare.
Parca pentru a-mi accentua starea de confuzie, a adaugat ca unele dintre piesele arheologice din încapere aveau proprietatea de a produce, ele însele, deplasarea punctului de asamblare si ca, daca intram într-o stare de tacere absoluta, puteam vedea scene din viata oamenilor care le confectionasera.

     Apoi a început cu mine cea mai stranie vizita de muzeu la care mi-a fost dat vreodata sa particip. A mers de jur împrejurul salii, prezentîndu-mi si comentînd detalii uimitoare în legatura cu fiecare dintre exponatele de mari dimensiuni.
Conform spuselor lui, fiecare piesa din încapere era un document lasat cu premeditare de oamenii din antichitate, iar don Juan - în calitatea sa de vrajitor - îmi citea aceste documente asa cum cineva ar citi o carte.
- Fiecare piesa de aici este menita sa faca punctul de asamblare sa se deplaseze, a continuat el. Fixeaza-ti privirea pe oricare dintre ele, fa-ti mintea sa taca si constata daca punctul tau de asamblare poate fi facut sa se deplaseze.
- Cum voi sti ca s-a deplasat?
- Vei sti, pentru ca vei vedea si vei simti lucruri care îti sînt altfel inaccesibile.
     M-am uitat la sculpturi si am vazut, si am auzit lucruri pe care n-as sti cum sa le explic. In trecut examinasem aceste piese avînd în minte preceptele antropologilor, deci din perspectiva ideilor preconcepute pe care se bazeaza aceasta stiinta.
Modul în care prezentau ei rolul acestor piese, avînd ca sursa premisele cunoasterii lumii de catre omul modern, mi-a aparut pentru prima data ca fiind absolut eronat, daca nu chiar stupid.
Ceea ce mi-a spus don Juan despre ele si ceea ce am auzit si am vazut eu însumi - fixîndu-mi privirea asupra lor - era total diferit de ceea ce citisem despre ele.
Jena mea era atît de mare, încît m-am simtit obligat sa-mi cer scuze lui don Juan pentru ceea ce credeam eu ca fusese sugestibilitatea mea.
El n-a rîs si nici nu m-a ridiculizat. Mi-a explicat, cu rabdare, ca vrajitorii aveau capacitatea de a lasa date precise, privind descoperirile lor, în pozitia punctului de asamblare. Sustinea ca pentru a putea patrunde esenta consemnarilor scrise trebuie sa ne folosim simtul de participare solidara sau imaginativa, astfel încît sa trecem dincolo de textul scris si sa întelegem evenimentul ca atare.
In universul vrajitorilor, neexistînd consemnari scrise, se pastreaza arhive de date concrete în pozitia punctului de asamblare, care - în loc de a fi citite - sînt retraite.
Pentru a ilustra spusele sale, don Juan s-a referit la învataturile vrajitorilor privind cea de a doua atentie. A spus ca acestea sînt comunicate atunci cînd punctul de asamblare al învatacelului se afla în alta pozitie decît cea normala. Pozitia punctului de asamblare devine astfel consemnarea lectiei. Pentru a o revedea, învatacelul trebuie sa-si readuca punctul de asamblare în pozitia în care fusese acesta cînd i se predase lectia.
Don Juan si-a încheiat consideratiile subliniind ca readucerea punctului de asamblare în toate pozitiile ocupate de acesta cînd au fost audiate lectiile este o realizare de o remarcabila însemnatate.
     Timp de aproape un an, don Juan nu m-a întrebat nimic în legatura cu cea de a treia misiune a mea într-ale visatului. Apoi brusc, într-o zi, mi-a cerut sa-i descriu aspectele de finete ale exercitiilor mele de visat.
Primul lucru mentionat de mine a fost modul derutant în care se repetau unele vise.
De luni de zile aveam vise în care ma pomeneam uitîndu-ma la mine, cum dorm în pat. Curioasa era însa regularitatea cu care se succedau: la fiecare patru zile, cu o precizie de ceasornic.
In celelalte trei zile, visatul meu era la fel cum fusese si pîna atunci: examinam fiecare element posibil din vis, treceam dintr-un vis în altul si, cîteodata, mînat de o curiozitate sinucigasa, urmam iscoadele de energie straina, desi ma simteam extrem de vinovat pentru asta.
Ma gîndeam ca sînt ca cineva care se drogheaza pe ascuns; veridicitatea acelei lumi reprezenta pentru mine o atractie irezistibila.
In secret, ma simteam oarecum exonerat de totala responsabilitate, întrucît chiar don Juan îmi sugerase sa-l întreb pe emisarul visatului despre ce era de facut pentru a elibera iscoada albastra captiva printre noi.
El avusese în vedere sa pun întrebarea în realitatea practica cotidiana, dar eu am interpretat ca sensul spuselor sale fusese sa întreb emisarul chiar în lumea lui.
Insa întrebarea pe care voiam într-adevar sa i-o pun emisarului era daca fapturile anorganice îmi întinsesera o cursa. Emisarul nu numai ca mi-a confirmat ca ceea ce-mi spusese don Juan era adevarat, ci mi-a dat si instructiuni referitoare la ce trebuia sa facem eu si Carol Tiggs pentru a elibera iscoada.
- Regularitatea viselor tale este un aspect la care ma asteptam, a remarcat don Juan, dupa ce ma ascultase.
- De ce te asteptai la asa ceva, don Juan?
- Din cauza relatiilor tale cu fapturile anorganice.
- Dar asta este o chestiune încheiata, don Juan, am mintit eu, sperînd ca nu v-a insista pe acest subiect.
- O spui special pentru mine, nu-i asa? Nu este nevoie; stiu care-i adevarata situatie. Crede-ma ca, o data ce ai intrat în joc cu ele, esti prins pentru totdeauna. Te vor urmari tot timpul. Sau, ceea ce este si mai rau, tu le vei urmari tot timpul.
     M-a privit fix, si sentimentul meu de vinovatie trebuie sa mi se fi oglindit atît de evident pe fata, încît a rîs.
- Singura explicatie posibila pentru asemenea regularitate a viselor este aceea ca fapturile anorganice te slujesc din nou, a spus el pe un ton serios.
M-am grabit sa schimb subiectul si i-am spus ca o alta trasatura a visatului meu, care merita sa fie adusa în discutie, era reactia mea la vederea propriei mele persoane dormind.
Imaginea aceasta ma surprindea de fiecare data atît de tare, încît fie ca ma tintuia locului pîna se schimba visul, fie ca ma speria atît de tare, încît ma facea sa ma trezesc tipînd din fundul rarunchilor.
Ajunsesem în situatia ca mi-era frica sa ma culc în zilele în care stiam ca voi avea visul cu pricina.
- Inca nu esti pregatit pentru o fuziune reala a realitatii visatului cu realitatea de zi cu zi, a conchis el. Trebuie sa-ti mai recapitulezi viata înca o data.
- Dar am facut toata recapitularea posibila, am protestat eu. Recapitulez întruna de ani de zile. Nu mai am ce sa-mi amintesc despre viata mea.
- Trebuie sa fie vorba de mult mai multe lucruri, a spus el cu fermitate, altfel nu te-ai trezi tipînd.
     Nu-mi convenea ideea de a fi nevoit sa mai fac o recapitulare. O facusem si credeam ca o facusem atît de bine, încît nu s-ar mai fi putut sa se puna vreodata problema sa mai abordez acest subiect.
- Recapitularea vietii noastre nu se încheie niciodata, indiferent de cît de bine am facut-o cîndva, a spus don Juan.
Motivul pentru care oamenii obisnuiti sînt lipsiti de vointa în vis este acela ca ei nu si-au recapitulat niciodata viata, iar aceasta este umpluta pîna la refuz de trairi afective cu încarcatura puternica precum amintiri, sperante, temeri etcetera, etcetera.
Spre deosebire de acestia, vrajitorii sînt relativ eliberati de emotiile puternice, înrobitoare, datorita recapitularii pe care o fac. Iar daca ceva îi blocheaza, cum te-a blocat pe tine în acest moment, se deduce ca mai este în ei ceva ce nu a fost clarificat pe deplin.
- Recapitularea comporta un grad prea mare de implicare, don Juan. Poate ca exista si alta metoda la care as putea sa recurg ca alternativa.
- Nu, nu exista. Recapitularea si visatul merg mîna-n mîna. Pe masura ce ne revizuim viata, ne desprindem tot mai mult din legaturile care ne tin la sol.
Don Juan îmi daduse instructiuni foarte detaliate si explicite referitor la recapitulare. Aceasta consta din retrairea totalitatii întîmplarilor din viata, prin rememorarea tuturor detaliilor posibile ale acestora. El considera recapitularea o conditie esentiala pentru redefinirea si reorganizarea energiei unui visator.
- Recapitularea elibereaza energia blocata înauntrul nostru, iar fara eliberarea acestei energii, visatul nu este posibil, sustinea el.
     Cu ani în urma, don Juan ma învatase cum sa întocmesc o lista cu toate persoanele pe care le cunoscusem de-a lungul vietii, începînd cu prezentul. Ma ajutase sa-mi ordonez lista, împartind-o în capitole pe genuri de activitati, cum ar fi servicii pe care le-am avut, scoli pe care le-am frecventat etc.
Dupa aceea m-a îndrumat cum sa analizez fiecare persoana de pe lista, de la prima pîna la ultima, retraind, fara abatere, absolut toate momentele de interactiune pe care le avusesem cu ele.
Imi explicase ca recapitularea unei întîmplari începe prin aceea ca mintea organizeaza toate aspectele pertinente ale întîmplarii în cauza. Aceasta înseamna reconstituirea bucata cu bucata a evenimentului, pornind de la rememorarea detaliilor fizice ale locului unde s-a petrecut, trecînd apoi la detaliile privind persoana cu care a avut loc interactiunea si ajungînd, în cele din urma, la propria persoana, la examinarea simtamintelor proprii legate de aceasta întîmplare.
Don Juan m-a învatat ca recapitularea trebuie însotita de o respiratie normala, dar ritmica. Cel implicat expira lung, în timp ce-si misca încet capul de la dreapta spre stînga, si inspira adînc, în timp ce-si misca usurel capul de la stînga spre dreapta. Numea aceasta miscare a capului dintr-o parte într-alta „aeratie a evenimentului". Mintea examineaza evenimentul de la început pîna la sfîrsit, în timp ce corpul aereaza, filtreaza continuu toate aspectele asupra carora se concentreaza mintea.
     Don Juan spunea ca vrajitorii din vechime, inventatorii recapitularii, considerau respiratia o actiune magica, datatoare de viata, si, în consecinta, o foloseau ca mediu transportor magic; experienta, pentru a elimina reziduurile de energie straina ramasa în ei în timpul interactiunii pe care o recapitulau, iar inhalarea, pentru a-si reîncorpora energia pe care ei însisi o lasasera în urma lor în timpul respectivei interactiuni.
Din cauza pregatirii mele universitare, am crezut ca recapitularea este un proces prin care fiecare îsi analizeaza viata. Dar don Juan sustinea ca este ceva mult mai complex si mai profund decît psihanaliza. Pretindea ca recapitularea este siretlicul prin care vrajitorii produc deplasari minuscule, dar constante, ale punctului de asamblare.
Spunea ca punctul de asamblare - sub impactul revizuirii actiunilor si simtamintelor din trecut - se misca continuu între pozitia lui actuala si pozitia pe care a avut-o cînd s-a întîmplat evenimentul recapitulat.
Don Juan afirma ca argumentul vrajitorilor din vechime în favoarea recapitularii era convingerea lor ca în univers exista o extraordinara forta dezintegranta, care face ca organismele sa traiasca împrumutîndu-le constiinta. Tot aceasta forta face organismele sa moara, pentru a extrage din ele constiinta pe care le-a împrumutat-o si pe care organismele au îmbogatit-o prin experientele lor de viata.
Don Juan mi-a explicat rationamentul vrajitorilor din vechime. Ei credeau ca, întrucît aceasta forta este interesata de experienta noastra de viata, faptul de a o putea satisface cu o reproducere a acestei experinte - recapitularea -capata o importanta covîrsitoare. Obtinînd ceea ce o interesa, forta dezintegranta îi lasa pe vrajitori în pace, liberi sa-si dezvolte capacitatea de a ajunge prin ea la limitele extreme ale timpului si spatiului.
     In momentul în care am reînceput sa recapitulez, spre marea mea surpriza, automat s-au sistat exercitiile practice de visat. L-am întrebat pe don Juan despre motivele acestei nedorite pauze.
- Pentru visat este nevoie de toata energia de care dispunem, a raspuns el. Daca exista o alta preocupare în viata noastra, nu avem posibilitatea sa visam.
- Dar am mai fost profund preocupat si alta data, am spus eu, dar visatul meu nu s-a întrerupt.
- Inseamna ca de fiecare din aceste dati, cînd ai crezut ca esti preocupat, erai doar tulburat la nivelul egocentrismului tau, a raspuns el, rîzînd. A fi preocupat înseamna, din punct de vedere al vrajitorilor, ca toate sursele tale de energie sînt solicitate. Asta este prima data cînd ti-ai angajat sursele de energie în totalitate, în restul timpului, chiar si atunci cînd ai mai recapitulat, nu ai fost total absorbit de ce faceai.
Don Juan mi-a dat o alta schema de recapitulare de aceasta data. Trebuia sa creez un puzzle prin recapitularea, fara vreo ordine prestabilita, a unor evenimente diferite din viata mea.
- Dar o sa iasa o harababura, am protestat eu.
- Nu, n-o sa iasa, m-a asigurat el. Va fi o harababura numai daca lasi latura marunta, insignifianta a fiintei tale sa faca alegerea evenimentelor pe care le vei recapitula.
Mai bine lasa spiritul sa decida. Cufunda-te în tacere si apoi îndreapta-te spre evenimentul pe care ti-l indica spiritul.
Rezultatele acestei scheme de recapitulare au fost socante pentru mine sub multe aspecte. A fost foarte impresionant sa descopar ca, ori de cîte ori îmi reduceam mintea la tacere, o forta aparent independenta ma cufunda imediat în cea mai detaliata rememorare a vreunui eveniment din viata mea.
Dar si mai impresionanta a fost configuratia ordonata care a rezultat din toate astea. Ceea ce am crezut ca va fi haotic s-a dovedit a fi foarte eficace.
L-am întrebat pe don Juan de ce nu m-a pus sa recapitulez în acest fel de la bun început. Mi-a raspuns ca în recapitulare erau doua cicluri, unul este numit formalism si rigiditate, iar al doilea - fluiditate.
Nu aveam nici cea mai mica banuiala despre cît de diferita avea sa fie de data aceasta recapitularea mea.
Capacitatea de a ma concentra, pe care o dobîndisem prin exercitiile mele de visat, îmi permitea sa-mi examinez viata cu o profunzime pe care nu mi-as fi putut-o imagina vreodata. Revizuirea tuturor aspectelor posibile, legate de experientele mele de viata, mi-a luat peste un an.
     In final, am fost obligat sa fiu de acord cu ceea ce spusese don Juan: în mine existasera cantitati imense de emotii stocate atît de adînc, încît erau efectiv inaccesibile.
Rezultatul celei de a doua recapitulari a fost o noua atitudine, mult mai relaxata.
Chiar din prima zi, în care mi-am reluat exercitiile de visat, m-am vazut în vis cum dormeam. M-am întors pe calcîie si am iesit cu îndrazneala din camera, coborînd, treptat, cele cîteva trepte ale scarii ce ducea la strada.
Eram încîntat de ceea ce reusisem sa fac si i-am povestit lui don Juan despre asta. Dezamagirea mea a fost enorma, cînd el mi-a spus ca nu considera acest vis ca facînd parte din antrenamentele mele de visat. A sustinut ca nu am iesit în strada cu corpul meu energetic, pentru ca, daca as fi facut-o, as fi avut o cu totul alta senzatie decît aceea ca am coborît pe o scara.
- Despre ce fel de senzatie vorbesti, don Juan? - am întrebat eu cu o curiozitate nedisimulata.
- Trebuie sa-ti stabilesti niste criterii valide pentru a determina cu precizie ca ceea ce vezi este într-adevar corpul tau adormit în pat, a spus el, în loc sa-mi raspunda la întrebare. Tine minte ca trebuie sa te afli chiar în camera ta si sa vezi chiar corpul tau, cel adevarat. Altfel, este vorba doar de un vis obisnuit.
Daca asa stau lucrurile, controleaza visul fie prin observarea detaliilor sale, fie prin schimbarea lui cu altul. Am insistat, cerindu-i sa-mi spuna mai multe despre criteriile valide la care se referise, dar el mi-a retezat-o:
- Gîndeste-te la un mijloc de a valida faptul ca te uiti chiar la tine însuti.
- Ai vreo sugestie în ceea ce priveste ceea ce poate fi cu adevarat un criteriu valid? - am staruit indelung.
- Foloseste-ti propria judecata.
     Ne apropiem de sfîrsitul perioadei petrecute împreuna. Foarte curînd va trebui sa te descurci singur. Apoi a schimbat subiectul, iar eu am ramas cu dovada clara a incapacitatii mele. Nu puteam pricepe ce voia sau ce întelegea el prin criterii valide.
In urmatorul vis în care m-am vazut dormind, în loc sa parasesc încaperea si sa cobor pe scara ori sa ma trezesc tipînd, am ramas tintuit timp îndelungat în locul din care priveam. Fara sa ma agit sau sa disper, am început sa observ detaliile din vis.
Am vazut astfel ca dormeam îmbracat într-un tricou alb, rupt la umar. Am încercat sa ma apropii si sa examinez ruptura, dar nu aveam puterea sa ma misc. Simteam un fel de greutate, care parea sa faca parte din însasi fiinta mea.
De fapt, simteam ca sînt tot o mare greutate. Nestiind ce sa fac, am intrat într-o stare de tulburare extrema. Am încercat sa trec în alt vis, dar o forta neobisnuita ma tinea locului, uitîndu-ma la trupul meu adormit.
In mijlocul agitatiei mele, l-am auzit pe emisarul visatului spunînd ca lipsa controlului necesar pentru a ma putea deplasa ma înspaimînta pîna-ntratît, încît se putea sa fie necesar sa mai fac o recapitulare.
Nu am fost cîtusi de putin surprins de vocea emisarului si nici de ceea ce mi-a spus. Nu ma simtisem niciodata atît de real si de îngrozitor de incapabil de a ma misca. Si totusi, nu m-am lasat dominat de spaima mea. Am examinat-o si am constatat ca nu era de ordin psihic, ci o senzatie fizica de neputinta, disperare si iritare. Ma enerva peste masura faptul ca nu puteam sa-mi misc membrele.
Iritarea mea crestea pe masura ce îmi dadeam tot mai bine seama ca ceea ce ma tintuia cu brutalitate era ceva aflat în exteriorul meu. Efortul pe care îl faceam încercînd sa-mi misc bratele si picioarele era atît de intens si de hotarît, încît, la un moment dat, am vazut unul din picioarele trupului meu adormit smucindu-se, ca si cînd ar fi dat un sut.
Constiinta mea a fost atunci atrasa în trupul meu adormit si m-am trezit atît de brusc, ca mi-a trebuit mai mult de o jumatate de ora pentru a ma linisti.
Inima-mi batea dezordonat, dîrdîiam, iar unii muschi din picioare îmi zvîcneau incontrolabil. Suferisem o atît de radicala pierdere de energie calorica, încît, pentru a-mi restabili temperatura normala, a fost necesar sa ma învelesc în paturi si sa-mi pun buiote cu apa calda.

     Fireste, am plecat în Mexic pentru a-i cere lui don Juan parerea în ceea ce priveste senzatia de paralizie si faptul ca, în momentul visului, purtam într-adevar un tricou rupt la umar, ceea ce însemna ca ma vazusem cu adevarat pe mine dormind, în plus, îmi era îngrozitor de frica de hipotermie.
Dar nu parea dispus sa discute problemele mele. Tot ce-am obtinut de la el a fost o remarca sarcastica.
- Iti place sa dramatizezi, a spus el sec. Bineînteles ca te-ai vazut cu adevarat pe tine dormind. Problema este ca te-ai speriat, pentru ca, pîna acum corpul tau energetic n-a mai fost niciodata la un loc în mod constient. Daca te mai sperii si te racesti vreodata, tine-te de penis. Asta îti va restabili temperatura corporala într-o clipa si fara nici un fel de agitatie.
M-am simtit putin ofensat de grosolania lui. Totusi, sfatul s-a dovedit eficace. Urmatoarea data cînd mi s-a facut frica, am reusit sa ma calmez si sa-mi revin la normal în cîteva minute, facînd ceea ce-mi recomandase.
In acest fel, am descoperit ca, daca ma agitam si-mi tineam iritarea sub control, nu intram în panica. Faptul ca reuseam sa ma stapînesc nu m-a ajutat sa ma misc, dar îmi dadea în mod cert o profunda senzatie de pace si liniste.
     Dupa luni întregi de stradanii zadarnice de a merge, am apelat din nou la don Juan, de data aceasta nu atît pentru a-i cere sfatul, ci pentru ca voiam sa-mi recunosc înfrîngerea. Ma luptam cu un obstacol imposibil de trecut si stiam cu incontestabila certitudine ca dadusem gres.
- Visatorii trebuie sa foloseasca imaginatia, a spus don Juan cu un surîs malitios. Tu nu faci uz de ea. Nu te-am avertizat ca este necesar sa faci uz de imaginatie pentru a-ti putea deplasa corpul energetic, pentru ca am vrut sa vad daca poti sa gasesti singur solutia acestei enigme. Nu ai reusit si nici prietenii tai nu te-au ajutat.
In trecut, avusesem tendinta sa ma apar cu încapatînare ori de cîte ori ma acuza de lipsa de imaginatie. Credeam ca am imaginatie, dar faptul de a-l avea pe don Juan ca profesor îmi dovedise în timp - prin aspre încercari - ca nu aveam.
Deoarece nu aveam imaginatia sa-mi cheltuiesc energia în pledoarii inutile în apararea mea, l-am întrebat:
- Care este aceasta enigma despre care vorbesti, don Juan?
- Enigma a cît de imposibil, si totusi, cît de usor este sa-ti misti corpul energetic. Tu încerci sa-l deplasezi, ca si cînd te-ai afla în lumea cotidiana.
Noi, oamenii, cheltuim atît de mult timp si efort pentru a învata sa mergem, încît credem ca si corpurile noastre din sfera visatului trebuie si ele sa mearga. Nu exista vreo alta motivatie pentru asta, în afara faptului ca mersul este preponderent în modul nostru de a gîndi.
M-am minunat de simplitatea solutiei. Am stiut imediat ca don Juan avea dreptate. Ma blocasem din nou la nivelul interpretarii. El îmi spusese ca, o data ajuns la cea de a treia poarta a visatului, trebuie sa ma misc, iar pentru mine a ma misca însemna a merge. I-am spus ca întelegeam acum sensul spuselor sale.
- Nu este sensul spuselor mele, a raspuns el taios. Este sensul avut în vedere de vrajitori. Ei afirma ca la cea de a treia poarta corpul energetic în întregul sau se poate misca cum se misca energia: rapid si direct. Corpul tau energetic stie exact cum sa se miste. Se poate deplasa asa cum se deplaseaza în lumea fapturilor anorganice. Ceea ce ne aduce la celalalt aspect al problemei de fata, a adaugat el cu un aer gînditor. De ce nu te-au ajutat prietenii tai, fapturile anorganice?
- De ce le numesti prietenii mei, don Juan?
- Pentru ca sînt precum prietenii tipici, care, în realitate, nu sînt prea grijulii sau prea binevoitori fata de noi, dar nici nu sînt meschini. Prietenii care abia asteapta sa ne întoarcem, ca sa ne înjunghie pe la spate.
Intelegeam pe deplin si eram întrutotul de acord cu ceea ce-mi spunea.
- Ce ma face sa ma duc acolo? Este asta o tendinta sinucigasa -l-am întrebat, mai mult retoric.
- Nu manifesti nici un fel de tendinta sinucigasa, a spus el. Ceea ce manifesti tu este o totala neîncredere fata de faptul ca ai fost la un pas de moarte. Pentru ca nu ai avut dureri fizice, nu te poti convinge ca te-ai aflat într-un pericol de moarte.
Argumentarea sa era cît se poate de logica, cu exceptia faptului ca eu stiam ca, din momentul înfruntarii cu fapturile anorganice, viata mi-era guvernata de o teama necunoscuta si profunda.
     Don Juan m-a ascultat în tacere în vreme ce-i prezentam dificila situatie în care ma aflam. Nu puteam sa rezist nevoii pe care o simteam sa merg în lumea fapturilor anorganice - în ciuda a ceea ce stiam despre ea - nici nu puteam sa o explic.
- Am o doza de nebunie, am spus. Ceea ce fac nu este normal.
- Ba este. Fapturile anorganice te mai trag catre ele asa cum tragi, cu mulineta, un peste prins în cîrlig, a spus el. Din timp în timp, îti mai arunca o momeala fara valoare, ca sa-ti întretina interesul. Ati aranja visele, ca ele sa se succeada fara gres la fiecare patru zile, este o momeala fara valoare. Dar nu te-au învatat cum sa-ti misti corpul energetic.
- De ce crezi ca nu m-au învatat?
- Pentru ca, atunci cînd corpul tau energetic încearca sa se miste independent, vei deveni absolut inaccesibil pentru ele. A fost prematur sa cred ca ai scapat de ele. Esti relativ liber, dar nu total. Inca le mai intereseaza constiinta ta.
Am simtit un fior rece de-a lungul spinarii. Ma atinsese la coarda sensibila.
- Spune-mi ce sa fac, don Juan, si o sa fac, i-am zis.
- Fii impecabil. Ti-am spus asta de zeci de ori. A fi impecabil înseamna sa-ti pui si viata în pericol pentru a-ti sustine deciziile, iar apoi sa faci mult mai mult decît tot posibilul pentru a le realiza.
Cînd nu iei decizii, nu faci altceva decît sa joci alandala la ruleta cu viata ta.
Don Juan a încheiat conversatia, îndemnîndu-ma sa reflectez asupra a ceea ce-mi spusese.
     Cu prima ocazie pe care am avut-o, am testat sugestia data de don Juan în legatura cu miscarea corpului meu energetic. Cînd m-am pomenit uitîndu-ma la trupul meu adormit, în loc sa ma fortez sa merg catre el, mi-am impus, pur si simplu, sa ma deplasez mai aproape de pat.
Imediat, ma si aflam atît de aproape de trupul meu, încît era sa-l ating. Mi-am vazut fata. De fapt, îmi puteam vedea toti porii din piele. Nu pot sa spun ca-mi placea ceea ce vedeam. Imaginea propriului meu trup era mult prea amanuntita pentru a putea fi placuta din punct de vedere estetic.
Apoi ceva ca un fel de vînt a intrat în camera, a ravasit totul si mi-a sters imaginea.
In timpul viselor urmatoare, mi-am confirmat pe deplin ca singurul mod în care se putea deplasa corpul energetic era sa pluteasca în zbor glisat sau planat.
Am discutat asta cu don Juan. A parut neobisnuit de satisfacut de ceea ce facusem, lucru care fireste, m-a surprins. Eram obisnuit sa reactioneze cu raceala la tot ce faceam în antrenamentele mele de visat.
- Corpul tau energetic este obisnuit sa se miste numai cînd îl trage ceva, a spus el. Fapturile anorganice l-au tot tras încolo si-ncoace si pîna acum nu l-ai miscat niciodata singur, din propria ta vointa. Nu pari sa fi realizat prea mult, miscîndu-te în felul în care ai facut-o, totusi te încredintez ca începusem sa ma gîndesc foarte serios sa-ti opresc execitiile.
Un timp am crezut ca nu aveai sa înveti niciodata cum sa te misti singur, independent.
- Te gîndeai sa-mi opresti execitiile de visat pentru ca înteleg greu?
- Nu întelegi greu. Vrajitorii au nevoie de foarte mult timp, o eternitate, pentru a învata sa-si miste corpul energetic. Aveam de gînd sa-ti opresc exercitiile de visat, pentru ca nu mai am timp. Sînt alte teme, mult mai presante decît visatul, asupra carora îti poti folosi energia.
- Acum, c-am învatat cum sa-mi misc corpul energetic de unul singur, ce mai trebuie sa fac, don Juan?
- Continua sa te misti. Deplasarea corpului energetic a deschis pentru tine o zona noua, de explorari extraordinare.
     M-a îndemnat din nou sa vin cu o idee pentru validarea caracterului fidel al viselor mele; cererea sa nu mi-a mai parut atît de ciudata ca prima data cînd a exprimat-o.
- Dupa cum stii, sa fii transportat de o iscoada este obiectivul real al celei de a doua porti a visatului, a explicat el. Este o problema serioasa, dar nu atît de serioasa precum consolidarea si deplasarea corpului energetic. Prin urmare, trebuie sa te asiguri prin mijloace proprii daca într-adevar te vezi pe tine dormind sau daca doar visezi ca te vezi dormind. Noile si extraordinarele tale explorari depind de faptul de a te vedea într-adevar dormind.
Dupa multa reflectie si cumpatare, am crezut ca am reusit sa întocmesc un plan fara cusur. Vederea tricoului meu rupt mi-a dat o idee de criteriu valid. Am pornit de la supozitia ca, daca ma observam într-adevar pe mine dormind, as fi vazut, în acelasi timp, daca port aceleasi haine în care m-am culcat, haine pe care am hotarît sa le schimb total la fiecare patru zile. Eram convins ca nu voi avea nici o dificultate în a-mi aminti în vis cu ce eram îmbracat cînd m-am culcat.
Disciplina pe care o deprinsesem datorita exercitiilor mele de visat m-a facut sa cred ca aveam capacitatea sa memorez exact lucruri de genul acesta si sa le rememorez în vis.
Am depus toate eforturile sa aplic acest criteriu, dar rezultatele nu au fost la nivelul asteptarilor mele. Nu aveam controlul necesar asupra atentiei visatului si nu puteam sa-mi amintesc prea bine amanuntele hainelor în care ma culcasem.
Si totusi, ceva actiona; cumva stiam întotdeauna daca visele mele erau vise obisnuite sau nu. Caracteristica remarcabila a viselor ce nu erau vise obisnuite consta în faptul ca trupul meu dormea în pat, în timp ce constiinta mea îl examina.
     Un aspect notabil al acestor vise îl constituia camera mea. Nu semana niciodata cu camera mea adevarata, din lumea reala, ci era o sala imensa si goala, în care, la un capat, se afla patul. Trebuia sa glisez pe o distanta destul de mare ca sa ajung la pat, unde era culcat trupul meu. In momentul în care ajungeam linga el, o forta ca un fel de vînt ma facea sa ramîn suspendat în aer, deasupra lui, ca o pasare colibri.
Uneori, camera disparea; se volatiliza portiune cu portiune, pîna cînd nu mai ramîneau decît patul si trupul meu.
Alteori, simteam ca-mi pierd total vointa. Atentia visatului parea sa functioneze independent de mine. Fie ca devenea total absorbita de primul element pe care-l întîlnea în camera, fie ca parea incapabila sa decida ce sa faca. In astfel de cazuri, aveam senzatia ca plutesc neputincios de la un element la altul.
Vocea emisarului visatului mi-a explicat cu o ocazie ca toate elementele viselor ce nu erau vise obisnuite constituiau, de fapt, configuratii energetice diferite de cele din lumea noastra normala.
Emisarul mi-a atras atentia, de pilda, ca peretii erau lichizi, iar apoi m-a îndemnat sa plonjez în ei.

     Fara sa ma gîndesc de doua ori, m-am aruncat într-un perete, ca si cînd as fi plonjat într-un mare lac. Nu am simtit peretele de apa; ceea ce am simtit nu era nici senzatia fizica de cufundare într-o masa de lichid. Era mai mult o reprezentare mentala a notiunii de a plonja si senzatia vizuala a trecerii printr-o substanta lichida. Ma cufundam cu capul în jos în ceva care se deschidea în fata mea fiind permeabil precum apa.
Senzatia de cufundare cu capul înainte era atît de reala, încît am început sa ma întreb cît timp sau cît de adînc, sau cît de departe aveam sa ma cufund.
Din perspectiva mea, am petrecut o eternitate acolo. Am vazut nori si mase de materie ca niste stînci suspendate într-o substanta asemanatoare apei. Se aflau acolo si obiecte incandescente, cu o structura geometrica asemanatoare cristalelor, si pete în cele mai intense culori primare pe care mi-a fost dat sa le vad vreodata. Erau, de asemenea, zone de lumina puternica si altele de întuneric profund. Totul trecea pe lînga mine, încet sau în mare viteza. Mi-a trecut prin minte ca vedeam cosmosul.
In momentul în care am gîndit asta, viteza mea de deplasare a crescut atît de tare, încît totul a devenit neclar, si, dintr-o data, m-am pomenit ca sînt treaz, cu nasul lipit de peretele camerei mele.
O teama ascunsa m-a facut sa-l consult pe don Juan. M-a ascultat cu mare atentie, urmarind relatarea mea cuvînt cu cuvînt.
- In aceasta faza, trebuie sa iei niste masuri drastice, mi-a spus el. Emisarul visatului nu are nici o cadere sa se amestece în exercitiile tale de visat. Sau, mai curînd, tu n-ar trebui sa-i permiti sub nici o forma sa faca acest lucru.
- Cum pot sa-l opresc?
- Executa o manevra simpla, dar dificila. In mometul intrarii în visat, exprima-ti cu glas tare dorinta de a nu-l mai avea pe emisarul visatului cu tine.
- Asta înseamna, don Juan, ca nu-l voi mai auzi niciodata?
- Categoric. Vei scapa de el pentru totdeauna.
- Dar este recomandabil sa ma scap de el pentru totdeauna?
- In mod cert, este, în acest punct.
Cu aceste cuvinte, don Juan m-a lasat prada unei dileme extrem de dificile. Nu voiam sa pun capat relatiei mele cu emisarul, dar, în acelasi timp, voiam sa urmez sfatul lui don Juan. El a observat ezitarea mea.
- Stiu ca este o treaba foarte grea, a admis, dar, daca n-o faci, fapturile anorganice te vor putea influenta totdeauna. Daca vrei sa eviti asta, fa ce ti-am spus si fa-o acum.
     In timpul urmatoarei mele sedinte de visat, exact cînd ma pregateam sa-mi rostesc intentia, vocea emisarului s-a întrerupt si mi-a spus:
- Daca renunti sa-ti declari solicitarea, îti promit sa nu ma mai amestec niciodata în exercitiile tale de visat si sa-ti vorbesc numai atunci cînd îmi pui întrebari direct adresate mie.
Am acceptat imediat propunerea lui, simtind sincer ca era o întelegere buna. Ma simteam chiar usurat ca totul se rezolvase astfel. Totusi, ma temeam ca don Juan avea sa fie nemultumit.
- A fost o manevra reusita, a remarcat el si a rîs. Ai fost sincer; ai intentionat într-adevar sa-ti exprimi cu glas tare cererea. Tot ce era necesar sa faci era sa fii sincer. In esenta, nu eranevoie sa-l elimini pe emisar. Ceea ce-ti trebuia era sa-l fortezi sa-ti propuna o alternativa care sa-ti convina.
Sînt sigur ca emisarul nu se va mai amesteca.
     A avut dreptate. Mi-am continuat exercitiile de visat fara vreun amestec din partea emisarului.
Consecinta extraordinara a acestui fapt a fost aceea ca am început sa am vise în care camerele pe care le visam erau cu adevarat camera mea din viata cotidiana, cu o singura diferenta: în vis, camera era atît de oblica si deformata, ca arata precum o uriasa pictura cubista; unghiurile obtuze si ascutite constituiau regula imaginilor, în locul unghiurilor drepte normale, formate de pereti cu plafonul si podeaua, în aceasta camera strîmba, înclinatia creata de unghiurile ascutite sau obtuze era un mijloc de a scoate în evidenta unele amanunte absurde si nesemnificative, cum ar fi liniile din lemnul podelei, petele decolorate de vreme de pe pereti, dîrele de praf de pe plafon sau urmele de degete de pe muchia usii.
In aceste vise, ma pierdeam inevitabil în universul ca de apa al detaliului evidentiat de înclinare. Pe tot parcursul exercitiilor de visat, absenta detaliilor din camera mea era atît de exagerata si atractia lor atît de puternica, încît ma facea sa ma cufund imediat în amanunte.
     Imediat ce am avut un moment liber, m-am dus la locuinta lui don Juan sa-l consult asupra acestei stari de lucru.
- Nu pot sa-mi birui camera, i-am spus, dupa ce îi descrisesem toate amanuntele antrenamentelor mele de visat.
- Ce te face sa crezi ca trebuie s-o birui? m-a întrebat el cu un surîs.
- Simt ca trebuie sa ma misc dincolo de camera mea, don Juan.
- Dar te misti dincolo de ea. Poate ar trebui sa te întrebi daca nu cumva te-ai încurcat din nou în interpretari. Ce crezi ca înseamna a te misca în acest sens?
I-am spus ca iesirea din camera mea în strada a fost un vis care m-a urmarit atît de mult, încît simteam nevoia imperioasa sa repet experienta.
- Faci lucruri mult mai importante decît asta, a protestat el. Te deplasezi în zone incredibile. Ce mai vrei?
Am încercat sa-i explic ca simteam o nevoie fizica sa ma departez de capcana detaliilor.
Ceea ce ma nemultumea cel mai mult era incapacitatea mea de a ma desprinde de elementele care-mi atrageau atentia. Sa am un minimum de vointa era pentru mine esential.
     A urmat o lunga tacere. Asteptam sa aud mai multe lucruri despre capcana detaliilor. La urma urmelor, el era cel care ma prevenise asupra pericolelor acesteia.
- Te descurci foarte bine, a spus el, în cele din urma. Visatorilor le trebuie mult timp pentru a-si perfectiona corpul energetic. Si despre asta este vorba aici: despre perfectionarea corpului enegetic.
Don Juan mi-a explicat ca motivul pentru care corpul meu energetic era captivat de examinarea detaliilor si se bloca fara iesire în acest proces rezida în lipsa lui de experienta si dezvoltarea sa incompleta.
A spus ca vrajitorii îsi petrec întrega viata consolidîndu-si corpul energetic prin aceea ca îl lasa sa absoarba toate informatiile posibile.
- Pîna în momentul în care devine complet dezvoltat si matur, corpul energetic este preocupat de sine, a continuat don Juan. Nu-si poate stapîni dorinta mistuitoare de a se lasa absorbit de tot. Dar, daca tii seama de asta, în loc sa te împotrivesti acestei tendinte a sale, cum faci tu acum, poti sa-l ajuti.
- Cum pot sa fac asta, don Juan?
- Ghidîndu-i comportamentul, adica, practicînd stalkingul asupra sa.
     Mi-a explicat ca, datorita faptului ca tot ce are legatura cu corpul energetic depinde de pozitia adecvata a punctului de asamblare, iar visatul nu este altceva decît mijlocul prin care punctul de asamblare poate fi dizolvat, stalkingul este, în consecinta, modul în care punctul de asamblare poate fi facut sa ramîna în pozitia perfecta, în cazul acesta, pozitia în care corpul energetic se poate consolida si desavîrsi, devenind independent.
Don Juan spunea ca în momentul în care corpul energetic se poate misca independent, vrajitorii considera ca a fost determinata pozitia optima a punctului de asamblare.
Urmatorul pas consta în a-l supune stalkingului, adica de a-l fixa în acea pozitie pentru a-l desavîrsi.
A subliniat ca procedura este extrem de simpla. Este nevoie doar sa intentionezi stalkingul punctului.
     In tacerea ce a urmat, ne-am aruncat reciproc priviri pline de speranta. Eu ma asteptam sa-mi spuna mai multe, iar el se astepta ca eu sa fi înteles ceea ce-mi spusese. Dar nu întelesesem.
- Lasa-ti corpul energetic sa interactioneze sa ajunga în pozitia de visat optima, a explicat el. Apoi, lasa-l sa interactioneze sa ramîna în acea pozitie si, astfel, îl vei supune stalkingului.
S-a oprit si m-a îndemnat, din ochi, sa reflectez la spusele lui.
- Tot secretul consta în intentionare, dar asta o stii deja, a spus. Vrajitorii îsi deplaseaza punctul de asamblare prin intentionare si îl fixeaza tot prin intentionare. Nu exista vreo metoda de a intentiona care se poate învata. Te deprinzi sa o faci prin practica.
Era inevitabil ca în acest punct sa fac iar aprecieri exagerate în ceea ce priveste valoarea mea ca vrajitor. Eram absolut încredintat ca ceva avea sa-mi indice cum sa intentionez fixarea punctului meu de asamblare în pozitia ideala.
Realizasem în trecut tot felul de manevre încununate de succes, fara sa stiu cum procedasem. Insusi don Juan se minunase de talentul sau de norocul meu, si eram sigur ca aceasta avea sa fie una dintre acele încercari reusite.
Dar ma înselam foarte tare. Indiferent ce am facut sau cît am asteptat, n-am putut deloc sa-mi fixez punctul de asamblare în nici o pozitie, cu atît mai putin în cea ideala.
     Dupa luni de stradanii serioase, dar nereusite, am renuntat.
- Am crezut cu adevarat ca pot sa o fac, i-am spus eu lui don Juan de cum am intrat în casa. Ma tem ca, în prezent, sînt mai vanitos decît oricînd.
- Ei, nici chiar asa, a spus el, zîmbind. Ceea ce se întîmpla este ca te-ai lasat din nou prins într-una dintre obisnuitele tale runde de rastalmacire a termenilor.
Vrei sa descoperi pozitia ideala, ca si cînd ai vrea sa-ti gasesti cheile pierdute de la masina. Apoi vrei sa legi punctul de asamblare, ca si cum ti-ai lega sireturile la pantofi.
Pozitia ideala si fixarea punctului de asamblare sînt notiuni metaforice. Nu au nici o legatura cu cuvintele folosite pentru a le descrie.
Mi-a cerut apoi sa-i relatez ultimele evolutii din exercitiile mele de visat.
Primul lucru pe care l-am mentionat a fost acela ca tendinta mea de a ma lasa absorbit de detalii se domolise considerabil. I-am spus ca, probabil, pentru ca în vis ma misc nestapînit si fara încetare, miscarea trebuie sa fi fost ceea ce rusea sa ma opreasca înainte de a ma cufunda în examinarea detaliului pe care-l observam.
Faptul ca fusesem oprit în acest fel îmi daduse ocazia sa analizez fenomenul de a fi absorbit de detalii.
Ajunsesem la concluzia ca materia neînsufletita poseda, în realitate, o forta de imobilizare, pe care am vazut-o sub forma unei raze de lumina terna ce ma tinea tintuit locului.
De exemplu, de multe ori un mic semn de pe pereti sau de pe podeaua de lemn emitea o astfel de raza de lumina care ma pironea; din momentul în care atentia visatului mi se concentra asupra acelei lumini, întregul vis pivota în jurul semnului respectiv.
Il vedeam marit pîna la dimensiuni cosmice, iar imaginea sa persista pîna în momentul în care ma trezeam, de obicei cu nasul lipit de perete sau de dusumea.
Observatiile mele personale erau ca, în primul rînd, detaliul era real, iar, în al doilea rînd eu paream sa-l examinez pe cînd dormeam.
Don Juan a zîmbit si a spus:
- Toate astea ti se întîmpla, deoarece constituirea corpului tau energetic a luat sfîrsit în momentul în care s-a miscat independent. Nu ti-am spus-o direct, dar am lasat sa se înteleaga acest lucru. Am vrut sa vad daca esti sau nu capabil sa-l descoperi singur, ceea ce, desigur, ai si facut.
Nu aveam idee ce voia sa spuna. Don Juan m-a scrutat în maniera sa obisnuita. Privirea sa patrunzatoare îmi examina cu atentie corpul.
- Ce anume am descoperit singur, don Juan? - am fost eu fortat sa întreb.
- Ai constatat ca dezvoltarea corpului tau energetic s-a încheiat, a raspuns el.
- N-am constatat asa ceva, te asigur.
- Ba da. Asta a început cu ceva timp în urma, cînd nu puteai sa gasesti un criteriu pentru a valida caracterul real al viselor tale, dar apoi ceva a actionat în favoarea ta si te-a informat daca aveai un vis obisnuit sau nu. Acel ceva era corpul tau energetic. Acum esti disperat ca n-ai putut gasi pozitia ideala pentru a-ti fixa punctul de asamblare. Iar eu îti spun ca ai gasit-o.
Dovada consta în aceea ca, miscîndu-se în permanenta, corpul tau energetic si-a redus preocuparea obsesiva pentru detalii.
     Am ramas perplex. N-am fost în stare sa pun nici macar una dintre întrebarile mele debile.
- Ceea ce te asteapta în continuare este cel mai frumos lucra din viata unui vrajitor, a spus don Juan în continuare. Vei exersa în visat vederea energiei. Ai îndeplinit obiectivul programului de exercitii al celei de a treia porti: miscarea independenta a corpului energetic.
Acum urmeaza sa executi adevarata misiune: sa vezi energia cu corpul tau energetic. Ai mai vazut energie si pîna în acest moment, de fapt, chiar de mai multe ori. Dar, de fiecare din acele dati, vazutul a fost o simpla întîmplare fericita. Acum vei face asta cu premeditare.
Visatorii au o regula empirica de verificare. Atunci cînd corpul lor energetic este complet dezvoltat, ei vad energie ori de cîte ori privesc cu atentie un lucru din lumea cotidiana.
Cînd viseaza si vad energia unui lucru, stiu ca au de-a face cu o lume reala, indiferent cît de deformata poate parea aceasta atentiei visatului, iar, daca nu pot vedea energia unui lucru, se afla într-un vis obisnuit si nu într-o lume reala.
- Ce este o lume reala, don Juan?
- O lume care genereaza energie; opusul unei lumi fantomatice de proiectii, unde nimic nu genereaza energie, ca majoritatea viselor noastre, unde nimic nu are efect energetic.
     Apoi don Juan mi-a dat o alta definitie a visatului: procesul prin intermediul caruia visatorii detecteaza situatiile de vis în care pot gasi elemente generatoare de energie.
Probabil ca a observat consternarea mea, pentm ca a rîs si mi-a oferit o alta definitie si mai întortocheata: visatul este procesul prin care intentionam sa gasim pozitii adecvate ale punctului de asamblare, pozitii care ne permit sa percepem elementele generatoare de energie în conditii asemanatoare visului.
Mi-a explicat ca, corpul energetic este capabil sa perceapa si energie care este diferita de energia lumii noastre proprii, ca în cazul elementelor din lumea fapturilor anorganice, pe care corpul energetic o percepe ca energie care pulseaza.
A adaugat ca în lumea noastra nimic nu pulseaza; totul aici fluctueaza.
- De acum încolo, a spus el, problema centrala a visatului tau va fi sa stabilesti daca elementele asupra carora îti concentrezi atentia visatului sînt generatoare de energie, simple proiectii fantomatice sau generatoare de energie straina.
Don Juan a recunoscut ca sperase ca eu voi veni cu ideea de a ma folosi de vederea energiei ca mijloc de precizare a faptului ca îmi observam adevaratul meu trap adormit sau nu. A rîs de caracterul artificial al modalitatii la care recursesem de a ma schimba în haine minutios alese la fiecare patra zile. Spunea ca avusesem, tot timpul la îndemîna, toate informatiile necesare pentru a deduce care era misiunea reala a celei de a treia porti a visatului si a gasi solutia corecta, dar ca sistemul meu de interpretare ma obligase sa nascocesc solutii carora le lipsea simplitatea si naturaletea vrajitoriei.